Scînteia, septembrie 1972 (Anul 41, nr. 9256-9284)

1972-09-01 / nr. 9256

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS „Cetatea lui Ţepeş** din Bîrgau Publicat In anul 1897 de către scriitorul englez Bram Stoker, romanul „Dracula“ are drept erou pe domnitorul Vlad Ţepeş. Cîteva episoade ale acestui roman au drept cadru de desfăşurare un anume „castel al lui Dracula“, situat de autor în Munţii Bîrgăului. Bizuindu-se pe descrierile romancierului englez, un cercetător a pornit recent în căutarea vechiului castel şi a descoperit pe masivul Răciţele, din pasul Bîrgăului (Bistriţa- Năsăud), la o altitudine de 1 272 m, ruinele unei construcţii de piatră avînd forma circulară, cu perimetrul de 800 m. In apropierea zidurilor se află un tunel explorat, deocamdată, pe o distanţă de 150 de metri. Să fie vorba de „castelul lui Dracula“? ■Lucrul pare verosimil, de vreme ce şi sătenii din partea locului cunosc aceste ruine sub denumirea de „Cetatea lui Ţepeş“. Primele investigaţii au dus la concluzia că ruinele descoperite ar fi format zidul de apărare al fostului castel medieval. Rămine ca viitoarele cercetări să confirme pe deplin această ipoteză. La Corni e linişte... * Intr-o noapte, Mircea C. Fediuc şi Dumitru D. Baltaru, din comuna Corni, ambii salariaţi la autobaza din Botoşani, după ce au băut peste măsură s-au întors acasă, hotărîţi să ridice neapărat întregul sat in picioare, în cîteva minute au făcut ţăndări 34 de geamuri ale şcolii din localitate şi au distrus trei panouri metalice şi 10 balustrade de pe marginea şoselei. N-a trecut însă mult şi, la Corni, s-a făcut iarăşi linişte : imobilizaţi de cîţiva cetăţeni, cei doi huligani au fost trimişi să se... răcorească. Pentru faptele lor, M.F. şi D.B. au fost condamnaţi la trei ani şi şase luni şi, respectiv, trei ani şi trei luni închisoare. Remuneraţie... penală Intr-una din zilele trecute, Scarlat Ciobanu din comuna Valea Mare (Olt) s-a prezentat la baza din Slatina a întreprinderii pentru industria cărnii. Voia să predea o vită pe care o contractase cu mai multe luni in urmă. Spre surprinderea lui insă, un salariat al bazei — Octavian Burea — s-a oferit să-i facă „serviciul“ de a-i trece animalul de la categoria a treia la a doua. Bineînţeles, nu pe gratis, ci contra unei mici „remuneraţii“ de 300 de lei. Cetăţeanul s-a învoit, dar nu mai înainte de a anunţa organele de resort, astfel că la încheierea tîrgului au participat, incognito, şi reprezentanţii procuraturii şi miliţiei. In consecinţă, O. B., surprins in flagrant delict de luare de mită, a trecut din categoria oamenilor cinstiţi in a celor necinstiţi. Cu toate urmările ce decurg din această schimbare ! Neîndemînarea lui Priceput. S-a intîmplat pe linia ferată Sibiu—Agnita la o barieră nepăzită. In plină cursă, un tren personal s-a trezit deodată cu o autocisternă care bara linia ferată. Tamponarea nu a mai putut fi evitată. Rezultatul : autocisterna 31—DJ—3882 s-a răsturnat, suferind avarii, iar 1 714 litri de motorină s-au dus pe apa sîmbetei. Ce se întîmplase ? Incercind să traverseze linia ferată cu spatele, şoferul Adrian Priceputu de la I.M.T. Craiova a rămas în pană, cu două roţi in şanţ şi cu două pe calea ferată ! In această situaţie, orice încercare de depanare rapidă s-a dovedit de prisos. Acum, şoferul imprudent va trebui să achite, cum se va... pricepe, paguba produsă. Asasinul a fost arestat Din centrul oraşului Sinaia, pensionarul Iosif Vijdea a pornit intr-o seară spre casă. Un tînăr s-a oferit, să-l ajute să urce porimişurile drumului. La un moment dat insă, însoţitorul l-a lovit cu o sticlă in cap şi l-a aruncat intr-o groapă de circa trei metri adincime, luindu-i banii pe care i-a găsit asupra lui. A doua zi, bătrinul I. V. a fost descoperit în comă de un trecător. După citeva ore, cu toate îngrijirile medicale acordate, el a încetat din viaţă. Organele de miliţie au început imediat cercetările necesare şi, in scurt timp, au reuşit să descopere pe autorul faptei , Paul Negoescu, in virstă de 24 de ani, din comuna Riul Alb (Dîmboviţa), asupra căruia s-au găsit actele victimei şi o parte din banii furaţi. Arestat imediat după definitivarea cercetărilor el va fi deferit instanței de judecată. Rubrică redactată de : Dumitru TIRCOB Gheorghe DAVID şi corespondenţii „Scînteîi" . Motru — oraș al minerilor Situaţia a fost penibilă, dar nu pentru mine. Deşi am intrat tiptil în sală, ca omul care intîrzie şi nu vrea să deranjeze asistenţa, privirile tuturor s-au îndreptat întrebătoare asupra mea, iar ochii avocatului apărării au scăpărat de interes. Pledoaria a căpătat dintr-o dată alt nerv. .....Poate că unele persoane aflate aici, în sală (și mă privea pe mine pe sub sprîncene), ar avea mai multe de spus. Poate că mai sunt oameni, dintre superiorii lui Sima Iosif, în măsură să explice mai bine crearea acestui prejudiciu pentru care planează acum o pedeapsă asupra inculpatului...". Și înfocatul apărător iar se întorcea spre ultimul rind, in care mă așezasem... Dar eu eram bănuit degeaba, pentru că nu eram în măsură să explic crearea prejudiciului. Dimpotrivă, mersesem la Depozitul I.C.V.A.-Cîmpulung tocmai pentru a mă lămuri asupra fraudei de 131 696,75 lei, al cărei autor era judecat la faţa locului. Avocatul mă confundase cu altcineva. Cu şeful depozitului ? Nu, pentru că inima lui Nicolae Stoica era prezentă, ţîţuia acolo, intr-un colţ. Cu secretarul organizaţiei de partid? Nu, pentru că celălalt Stoica, Eugen, fusese ascultat ca martor şi se lepădase ca da satana de conţinutul memoriului adresat Radioteleviziunii şi semnat cu numele lui, memoriu prin care erau demascate incorectitudinile de la depozit . Eugen Stoica nu mai avea, deci, nimic de spus. Cu cineva de la judeţ ? Cu revizorul principal de gestiune ? Nu, pentru că Ion Alexandrescu a trebuit să plece de la I.C.V.A.-Piteşti în condiţii, misterioase. Cu contabilul şef, nu, pentru că nici Alexandru Antonescu nu mai era în post de la data de 19 mai a.c., de cînd i s-a impus să-şi caute alt loc de muncă... Atunci, cu cine ? Pentru a mă lămuri, am scormonit principalele intimplări survenite de patru ani Încoace sub firma întreprinderii pentru colectarea şi valorificarea ambalajelor — Piteşti. Va să zică în anul 1968 s-au reîntilnit două vechi cunoştinţe, Nicolae Stoica şi Iosif Sima. Lucraseră împreună în organisme locale ale fostei U.C.F.S. (fără să fi fost vreodată sportivi, dar asta e altă poveste), iar acum unul era şef de depozit la Cîmpulung, iar celălalt metodist cultural în judeţul Teleorman. Nici una, nici două. Stoica i-a oferit lui Sima un post de gestionar. Din ziua aceea, viaţa celor doi s-a schimbat, dar nu numai a lor, ci şi a celorlalţi salariaţi ai depozitului ; după chefurile care au început să se ţină tot mai frecvent la locul de muncă, şeful depozitului ieşea mahmur din birou, o lua printre stive, iar din cind în cînd apostrofa sau chiar lovea pe cite cineva ieşit în cale. Dar, vă veţi întreba, acest depozit nu avea şi el un for tutelar ? Avea, ba chiar directorul acelui for, punctul I.C.V.A.-Piteşti, Miron Berghiru, venea deseori in inspecţie la Cimpulung. Numai că toate verificările se terminau în afara gardurilor depozitului, la restaurantul „Piatra Craiului“, împreună cu Stoica şi cu Sima. La sfirşitul consumaţiei, directorul schiţa un gest spre portvizit, dar — spune acum Sima — „din politeţe nu-i lăsam să plătească". „Politeţea" subordonaţilor faţă de director a crescut brusc in ziua de 13 noiembrie 1969. Cei trei s-au înscris pentru a participa la o excursie in străinătate. Excursia costa. Ciudat, dar exact in acele zile in care trebuiau achitate taxele de participare, gestionarul a întocmit o fişă de recepţie fictivă, in baza căreia urma să sustragă 3 030 de lei. Dar a fost prins cu mîța-n sac și condamnat la 8 luni închisoare. Firesc ar fi fost ca, de atunci încoace, I.S. — devenit om cu cazier — să dispară din istoria Întreprinderii de colectare a ambalajelor. Dar nu s-a intimplat așa, deoarece la jumătatea anului 1971 o echipă de inventariere l-a găsit pe I.S., viu şi nevătămat, în acelaşi post. Nici raporturile lui cu superiorii nu păreau a se fi răcit, din moment ce, in disputa revizor-gestionar, directorul punctului şi şeful depozitului au intervenit în favoarea gestionarului. Materialele de revizie se întorceau mereu de la conducere „pentru completări“, actele de sesizare a procuraturii erau refuzate la semnat. Dar pînă la urmă, dosarul şi-a urmat cursul său inexorabil, delapidatorul a fost arestat şi, de curînd, a apărut în faţa instanţei de judecată. Se impuneau radicale măsuri de curmare a condiţiilor favorizante ale fraudelor de la I.C.V.A. Directorul Berghiru, in primul rînd, trebuia să facă, cel puţin pentru el însuşi, legătura dintre tot ceea ce ar putea povesti pereţii restaurantelor din Cimpulung, Curtea de Argeş sau Rm. Vîlcea, pe de o parte, şi corectitudinea salariaţilor verificaţi,, pe de alta. Persoanele din conducerea I.C.V.A.-Bucureşti, care au trimis comisii peste comisii în judeţul Argeş, puteau şi trebuiau să revadă dacă, după toate verificările şi paraverificările făcute, au găsit cele mai potrivite soluţii de cadre. Organizaţiile de partid respective puteau lua măsuri ca pe viitor critica să nu mai fie escamotată şi faptele cocoloşite, cum s-a intimplat in adunările generale ale salariaţilor ţinute la începutul acestui an la I.C.V.A.Piteşti şi la subunitatea ei din Cimpulung. Ceva măsuri s-au luat. Educative. Două. Mai intii s-a ţinut o şedinţă de prelucrare cu toţi salariaţii de la depozitul din Cimpulung. Spicuim din procesul-verbal : „Copae Larisa arată că nu poate participa la comisia de recepţie, fiind plecată din cadrul depozitului în gară. Tov. Bădescu arată că munceşte şi nu fumează între stive“. După asemenea aprige dezbateri a luat cuvîntul însuşi tovarăşul Berghiru, care arată că „este foarte greu să participe la o asemenea şedinţă unde s-a creat pagubă materială în gestiune. Arată că s-a străduit foarte mult pentru angajarea cadrelor competente în funcţiile respective. Arată că gestionarul Sima Iosif a fost competent pentru funcţia ce a deţinut-o“. A doua măsură a fost redactarea şi expunerea in luna mai 1972, în faţa aceloraşi salariaţi, a unei conferinţe intitulate „Apărarea şi dezvoltarea avutului obştesc“. S-a definit pe larg semnificaţia noţiunii de avut obştesc şi s-a insistat mult asupra „îmbunătăţirii continue a muncii şi strinsei colaborări dintre organele miliţiei, securităţii, procuraturii şi justiţiei". In încheiere, după cele 7 pagini de suspans, a fost adusă vorba şi despre... oile casei : „Se cunosc lipsurile în gestiuni ale foştilor gestionari Sima Iosif şi Bondariuc Traian, lipsuri ce au fost cauzate de faptele cunoscute de către noi toţi“. Uite-aşa ! Ei, autocriticile fiind făcute, cortina fiind trasă, la cine s-o fi gîndit totuşi avocatul apărării cind se uita la mine ? Poate la directorul Miron Berghiru... Nu, că directorul era plecat la reciclare ! Or, poate, apărarea nu cunoştea aceasta... Sergiu ANDON „Nu, nu eram eu cel aşteptat!" ! FILE DINTR-UN VAST PROGRAM ! Perfecţionarea serviciilor publice • In primele 7 luni din acest an au fost oferite populaţiei tot atîtea servicii cît In întreg cincinalul 1951-1955. • Zilnic, 40 000 de ateliere şi centre de comandă stau la dispoziţia populaţiei din mediul urban • Pînă în 1975, cooperaţia de consum va deschide la sate peste 18 000 de noi unităţi de servire publică. Iată o ştire care poate îndemna la reflecţii: volumul serviciilor oferite populaţiei în întregul cincinal 1951 — 1955 este realizat acum nu mai puţin de 7 luni ! Astăzi se poate afirma că serviciile contribuie, alături de alţi factori, la creşterea standardului de viaţă al populaţiei. In ultimii ani au apărut noi tipuri de servicii (în prezent ele depăşesc cifra de 150), s-a diversificat reţeaua unităţilor pentru prestaţii din fiecare localitate. Din cele 40 000 de unităţi care sunt destinate servirii populaţiei, mai bine de 3 700 au fost deschise în cele trei semestre din actualul cincinal. Rezultatele de pînă acum reprezintă totuşi un început. Creşterea continuă a nivelului de trai material şi spiritual va atrage după sine, în mod firesc, şi sporirea solicitărilor pentru servicii publice. Conferinţa Naţională a partidului a stabilit, între altele, ca volumul prestaţiilor de servicii să crească în 1973 cu aproape 36 la sută faţă de 1970, urmînd să sporească în ritm şi mai înalt în anii viitori. Dintre activităţile care vor căpăta o dezvoltare mai accentuată notăm : reparaţiile în construcţii, reparaţiile auto, întreţinerea şi repararea bunurilor de folosinţă îndelungată, sectorul de spălătorie, curăţătorie şi vopsitorie chimică etc. Se îmbunătăţeşte considerabil baza tehnico-materială a sectorului furnizor de servicii. Se construiesc noi obiective, dotate cu utilaje, maşini şi aparate de măsură şi control moderne, care pot răspunde corespunzător cerinţelor actuale. Numai cooperaţia meşteşugărească va da în folosinţă în acest cincinal peste 170 de noi complexe de service, 23 staţii auto-service, b) unităţi moderne de spălat, curăţat şi vopsit chimic. Dintre acestea, in 1971 au fost date in folosinţă 16 complexe , 9 staţii auto-service la Buzău, Constanţa, Mamaia, Mangalia, Iaşi, Satu- Mare, Rîmnicu-Vilcea, Focşani, Bucureşti şi „ spălătorii-curăţătorii — la Sighetul Marmaţiei, Ploieşti, Rm. Vilcea, Focşani, Buzău, Botoşani. Alte numeroase ateliere de comandă şi reparaţii au fost sau vor fi amplasate la parterele blocurilor de locuinţe. Totalul fondurilor de investiţii din acest sector va atinge în cincinalul 1971—1975 suma de aproape 1 miliard de lei, adică mai mult decit s-a investit în întreaga perioadă 1956—1970. Investiţii importante pentru sectorul serviciilor publice alocă şi consiliile populare care în actualul cincinal au prevăzut la acest capitol ) cu 21 la sută mai mul- 4 te fonduri decit in cin- ţ cinalul trecut. ^ In mediul rural, a- pariţia Legii nr. 7/1971 1 a declanşat o amplă î acţiune care vizează depistarea şi valorifi- ^ carea de noi posibili- i taţi locale pentru per- * fecţionarea nivelului 4 servicii publice. Por- nind de la prevederile legii, în fiecare co-mună s-au alcătuit studii speciale de perspectivă prin care cooperativele agricole de producţie, cele de consum şi meşteşuga- reşti, cit şi unităţile consiliilor populare co-munale sunt chemate la o veritabilă compe- ' tiţie. Menţionăm că numai cooperaţia de consum şi-a propus 1 pentru acest cincinal 4 să deschidă în mediul 7 rural circa 18 000 de noi unităţi. îmbunătăţirea calitaţii serviciilor publice este strins legată de gradul de calificare al meseriaşilor. In timpul 4 scurs de la începutul actualului cincinal au fost calificaţi, prin di- iferite forme de pregâ- * tire, aproape 43 000 de 4 meseriaşi in cooperaţia meşteşugărească şi 3 700 in cadrul coope- t raţiei de consum. Pină la sfirşitul anului 1975, totalul de cadre cali- ficate va ajunge la mai mult de 100 000 la cooperaţia meşteşuigărească şi 20 000 la cooperaţia de consum. Mihai IONESCU | De aproape patru ani, asociaţiile de locatari rezolvă operativ, cu spirit gospodăresc, toate problemele legate de buna gospodărire a imobilelor, acrisori sosite la redacţie in ultima vreme , de la grupuri de locatari ai imobilelor din str. Gheorghe Lazăr 4, b-dul Păcii 128, Bucureşti, str. M. Eminescu 22, Ploieşti ş.a. — semnalează insă apariţia pe alocuri a unor fenomene nedorite şi, in primul rind, substituirea comitetului ales de locatari de „împuterniciţi“ — funcţionari însărcinaţi cu rezolvarea unor probleme curente. Dar să ne explicăm. O scrisoare semnată de un grup de locatari ai imobilului din str. Gheorghe Lazăr nr. 4 ne sesiza că împuternicitul Ion Luca ia tot felul de măsuri fără să întrebe pe nimeni, dispune de angajaţii asociaţiei după bunul său plac. Bunăoară, fochistul — angajat fără îndeplinirea formelor legale — se ocupă mai mult de întreţinerea autoturismului împuternicitului decit de centrala termică a blocului. La fel îngrijitoarea, plătită din banii locatarilor, este ocupată zilnic cu rezolvarea treburilor gospodăreşti ale aceluiaşi împuternicit, împreună cu un salariat de la I.C.R.A.L. Giuleşti am încercat să discutăm cu acest „împuternicit“. „Eu nu dau nimănui socoteală, ne-a declarat el. Asociaţiile de locatari sunt persoane juridice. Cui nu-i convine, să se adreseze instanţei“. E adevărat, potrivit legii, asociaţiile de locatari sunt persoane juridice. Aceasta nu înseamnă însă că preşedintele sau membri ai comitetului asociaţiei pot lua măsuri care contravin literei şi spiritului statutului. împuternicitul, care este angajat al asociaţiei, trebuie să-şi desfăşoare activitatea sub controlul comitetului şi adunării generale. Alte scrisori ne semnalează situaţii cînd fondurile băneşti ale asociaţiei sunt folosite de către împuternicit după bunul său plac. La asociaţia locatarilor din str. Veteranilor 15, bloc 7, Împuternicitul n-a putut justifica suma de 2 000 lei. Cum s-au putut ivi asemenea situaţii ? Din păcate, unii preşedinţi şi membri ai comitetelor de asociaţii nu numai că nu işi îndeplinesc obligaţiile de a controla pe împuterniciţi, dar comit ei înşişi şi abateri care îi lipsesc de autoritatea morală in faţa angajaţilor asociaţiei. Preşedintele asociaţiei din Calea Giuleşti 50—52, Giorgian Rodica, şi-a stabilit — pe motiv că exercită şi munca de casier — o indemnizaţie lunară de 500 lei. La altă asociaţie, cea din Şoseaua Giuleşti 133, preşedintele comitetului, Drinoveanu Zaharia, s-a autonumit şi împuternicit, incasind o indemnizaţie de 300 lei. Or, potrivit normelor legale, este o problemă de incompatibilitate ca aceeaşi persoană care face încasări şi plăţi să-şi aprobe singur... plăţile. Iată şi un alt caz : sfidînd dispoziţiile legii, Lario Mircea, preşedintele asociaţiei de locatari a blocului T 6, din Drumul Taberei 42, închiriază de trei ani boxele imobilului, făcîndu-şi din aceasta un venit permanent. Cine trebuie să intervină în astfel de situaţii, cărui organ îi revine sarcina de a preveni şiînlătura asemenea nereguli ? In primul rind, comisiile de cenzori. Acestea au obligaţia statutară ca cel puţin o dată pe trimestru să efectueze revizii in gestiunea asociaţiei. In multe locuri însă — aşa cum am constatat pe teren — comisiile de cenzori sunt ca şi inexistente. Aceasta pentru că însăşi alegerea lor s-a făcut formal, unii dintre membrii comisiilor neştiind măcar că li s-a încredinţat o asemenea sarcină. Aşa se face că la asociaţia din bd. Schitu Măgureanu 27—33 (blocul „Diham“) şi la asociaţia din str. Alexandru Moghioroş 17, blocul P 12, comisiile de cenzori n-au făcut nici un control din anul 1969. Faptele arată aşadar că se impune un control mai sistematic asupra activităţii unor salariaţi ai asociaţiilor de locatari. Abaterile la care ne-am referit, ca şi altele, nu se datoresc imperfecţiunilor actelor normative în vigoare pri n CME si CUM gospodăreşte ca se nu cere locuiţi? anchetă pe urmele unor scrisori privind activitatea asociaţiilor de locatari vind asociaţiile de locatari — aşa cum încearcă să justifice unii reprezentanţi ai consiliilor populare, ci încălcării acestor acte. Chiar dacă statutul tip nu conţine dispoziţii exprese privind controlul ce trebuie să-l exercite consiliul popular asupra activităţii asociaţiilor de locatari, acesta, ca organ local al puterii de stat, direct răspunzător de gospodărirea fondului locativ al statului nu poate rămine indiferent faţă de modul în care asociaţiile şi angajaţii lor întreţin imobilele statului. Fireşte, in interesul prevenirii unor abateri de la norme ce guvernează viaţa noastră socială este necesară perfecţionarea cadrului legal în care asociaţiile de locatari işi desfăşoară activitatea. La direcţia de resort din Comitetul de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală se lucrează — aşa cum am aflat — la perfecţionarea acestui cadru legal. Dar, aşa cum subliniam, perfecţionarea acestor acte normative nu duce în mod automat la înlăturarea deficienţelor care există in acest sector. Paralel cu creşterea răspunderii organelor administrative pentru Îndrumarea şi controlul asociaţiilor dlocatari, este de datoria tuturor locatarilor din fiecare imobil să manifeste maximum de interes faţă de felul în care işi desfăşoară activitatea membrii comitetului asociaţiei loşi ai comisiei de cenzori. Pentru că, în fond, este vorba despre casa lor. Alexandru BOGHIU Invitaţie la Borsec Foto : S. Cristian SCINT El A — vineri 1 septembrie 1972 seas UNITATEA COMUNISTA (Urmare din pag. I) obiective de luptă, hotărirea de a-şi consacra întreaga energie şi pricepere realizării lor. Este un fapt indiscutabil că In fiecare colectiv de oameni ai muncii, oricine ar fi întrebat în privinţa atitudinii faţă de partid ar răspunde prin exprimarea ataşamentului şi a adeziunii depline la politica acestuia. In acelaşi timp însă, în acel colectiv s-ar putea constata comportări care nu concordă sau chiar vin în contradicţie cu unele exigenţe ale partidului. In economie, de pildă, sunt încă, din păcate, destul de frecvente cazurile cînd disciplina socialistă a muncii este încălcată, cind nu se respectă indicatorii de plan sau obligaţiile contractuale, cînd se dau rebuturi sau producţie de slabă calitate. Desigur că nu se poate vorbi de o unitate reală, puternic închegată, a unui colectiv, atunci cînd, în timp ce unii membri ai săi îşi iau angajamente mobilizatoare, dovedesc iniţiativă şi realizează remarcabile performanţe în întrecere, în rîndurile aceluiaşi colectiv mai apar manifestări contrarii, de indisciplină, chiul sau muncă de mîntuială. A întări unitatea comunistă a colectivului înseamnă a-i ridica pe toţi membrii săi la nivelul fruntaşilor, al celor mai buni, mai combativi militanţi pentru realizarea politicii partidului, a asigura ca fiecare om al muncii — fie că are sau nu carnet de partid — să se consacre acestui scop cu Întreaga capacitate şi putere de dăruire de care este capabil. Din voinţa oamenilor de a face să progreseze mai repede construcţia socialistă s-a născut un măreţ obiectiv : Îndeplinirea cincinalului înainte de termen. Este un minunat cîmp de afirmare a unităţii întregului popor. Tocmai în angajarea unanimă in această luptă a celor ce muncesc, în eforturile lor pentru realizarea şi depăşirea angajamentelor asumate in întrecerea socialistă işi află, la ora actuală, cea mai pregnantă manifestare unitatea de acţiune a poporului. Iar această unitate este însăşi chezăşia că sarcinile cincinalului vor fi îndeplinite mai devreme şi la un nivel calitativ superior. Referindu-ne la un alt exemplu, să ne gindim ce înseamnă pentru societatea noastră existenţa unor indivizi care, sfidînd interesele generale, se sustrag obligaţiei de a munci, se complac în parazitism, caută să obţină cit mai mult de la societate, dar să-i dea cit mai puţin, ba chiar, cuprinşi de spirit de căpătuială, se dedau la sustrageri din avutul obştesc. Asemenea manifestări lezează interesele Întregii noastre societăţi şi este limpede că trebuie să găsească o ripostă drastică, indiferent din partea cui ar veni. Unitatea colectivelor de oameni al muncii se cimentează prin propagarea largă şi înrădăcinarea adincă in conştiinţe a principiilor eticii noi. Dispunem ioi această privinţă de programul de educaţie comunistă elaborat de partid, de proiectul Normelor vieţii şi muncii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste, adoptate de Conferinţa Naţională, şi care, după dezbaterea lor publică şi aprobarea de către Congresul al XI-lea, urmează să devină parte integrantă a statutului şi programului partidului. Problema care se pune este ca aceste norme şi criterii să nu facă doar obiectul unor declaraţii de principiu, al unor adeziuni exprimate în cuvinte frumoase, ci să devină, ca rezultat al unei stăruitoare munci educative, călăuza efectivă pentru fiecare comunist, ca şi pentru toţi membrii societăţii noastre, să se întruchipeze în însăşi existenţa lor,in viaţa şi activitatea lor de zi cu zi în producţie, în societate, în familie. Asupra întăririi unităţii celor ce muncesc exercită o uriaşă influenţă dezvoltarea democraţiei socialiste. Intr-adevăr, atunci cînd masele participă activ la conducere, la elaborarea Întregii politici, ca şi a deciziilor privind fiecare sector, este cert că ele vor acţiona convergent, în strînsă unitate, pentru a le înfăptui. Este binecunoscută perseverenţa cu care partidul şi statul nostru acţionează pentru continua adîncire a democraţiei socialiste. Ceea ce se impune este ca structurile democratice create — comitetele şi consiliile oamenilor muncii, adunările generale din întreprinderi şi din cooperativele agricole, etc. — să funcţioneze efectiv, ca organisme puternice, combative, ale conducerii colective, eliminîndu-se manifestările de formalism, de birocratism, de rutină, care nu arareori le devitalizează. Totul este ca oamenii muncii să participe efectiv la conducere la toate nivelurile, să-şi spună liber părerile asupra felului cum sunt gospodărite treburile obşteşti, să-şi exercite efectiv dreptul la critică, să fie stimulaţi la o critică constructivă, iar opiniile şi propunerile lor să fie luate în seamă de organele in drept, transpuse in măsuri concrete de îmbunătăţire a muncii. Tocmai în acest fel se asigură concentrarea tuturor energiilor colectivelor in îndeplinirea sarcinilor ce le revin. Un puternic liant al unităţii socialiste a poporului este unitatea şi frăţia dintre oamenii muncii români şi cel aparţinind naţionalităţilor conlocuitoare. Această frăţie este, aşa cum se ştie, rodul nemijlocit al asigurării deplinei egalităţi în drepturi a tuturor cetăţenilor ţării, fără deosebire de naţionalitate. Iată de ce întărirea mai departe a unităţii presupune aplicarea cu consecvenţă şi în viitor a acestei politici, continua consolidare a bazei materiale a egalităţii în drepturi prin dezvoltarea armonioasă a ştiinţei şi culturii în toate zonele şi judeţele ţării, preocuparea susţinută pentru combaterea oricăror manifestări de naţionalism şi şovinism, pentru educarea oamenilor muncii în spiritul frăţiei şi al solidarităţii. Aşa cum partidul a subliniat de atâtea ori, nu poate fi admisă nici o ştirbire adusă unităţii frăţeşti a poporului român şi a naţionalităţilor conlocuitoare. O înaltă răspundere pentru consolidarea unităţii colectivelor de oameni ai muncii, a coeziunii întregului popor revine organelor şi organizaţiilor de partid. A face ca politica partidului, sarcinile trasate in raportul tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională, în celelalte documente ale conferinţei să fie îndeplinite exemplar, iată ţelul major căruia ele sunt chemate să-şi consacre întreaga lor activitate organizatorică şi politico-educativă. Experienţa arată că cele mai bune rezultate in acţiunea de întărire a unităţii colectivelor obţin acele organizaţii de partid care ştiu să abordeze şi să dea soluţiile adecvate problemelor esenţiale ce preocupă colectivul respectiv, promovează consecvent principiul conducerii colective şi democraţia internă de partid, ştiu să se lege strins de mase, să le atragă efectiv în rezolvarea tuturor sarcinilor. In acest fel se afirmă tot mai puternic rolul conducător al fiecărei organizaţii şi al partidului în ansamblu, ceea ce înseamnă implicit consolidarea şi mai puternică a unităţii celor ce muncesc in jurul partidului. Coeziunea tot mai strînsă a întregului popor în jurul partidului, al conducerii sale este factorul fundamental al vitalităţii şi dinamismului societăţii noastre, chezăşia înaintării ei neabătute pe calea socialismului, a progresului multilateral al patriei.