Scînteia, decembrie 1972 (Anul 41, nr. 9347-9377)

1972-12-01 / nr. 9347

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Frumuseţea­­ Topolniţei A doua ca mărime din ţară, peştera Topolniţa din judeţul Mehedinţi şi-a adăugat, în ur­ma unei expediţii întreprinse de către un grup de cercetători de la Institutul de speologie din Capitală, citeva noi galerii la cele cunoscute pină acum. Lun­gimea ei, care măsura circa .10,5 km, a ajuns astfel la a­­proape 12 km. Două dintre ga­leriile recent descoperite (ca urmare a semnalării lor de că­tre Dorel Staicu — speolog a­­mator din Jupinești) sunt deo­sebit de importante. Pe de o parte, pentru că sunt cele mai lungi (măsoară imp­reună peste 800 m), iar pe de alta, pentru că elucidează în bună măsură geneza Topolniţei. Repartiţia şi „repartiţiile“ Aşa după cum relatam la a­ceastă rubrică („Scinteia“ nr. 9205), Ilie Busuioc şi Marin Bănduţ, din Caracal, au fost surprinşi cu citeva luni in urmă primind o sumă de bani de la mecanicul Gheorghe In­­crosnatu, in schimbul promisiu­nii de a-i înlesni obţinerea unei repartiţii de locuinţă. Epi­logul „tirgului“ încheiat la o masă dintr-un restaurant din localitate (la care participau Nicolae Omet, vicepreşedinte al consiliului popular orăşe­nesc, şi Alexandru Pinu, direc­tor la I.G.C. Caracal) s-a con­sumat acum citeva zile intr-un proces public, in urma căruia Ilie Busuioc şi Marin Bănduţ şi-au primit „repartiţiile“ pre­văzute de lege. După cum ne relatează judecătorul N. Petro­­vici, de la Tribunalul judeţean Olt , pentru trafic de influen­ţă, primul a fost condamnat la 2 ani şi 10 luni închisoare, iar celălalt la 2 ani închisoare. In ce-i priveşte pe cei doi partici­panţi la ospăţ, Nicolae Omet şi Alexandru Pinu, ambii au fost înlocuiţi din funcţie. Verificarea... omeniei Intr-una din serile trecute. Pe şoseaua Bucureşti—Constan­ţa, între localităţile Păltiniş şi Stejaru, în bătaia farurilor se zărea întins pe asfalt un om, alături de o bicicletă răstur­nată. După toate aparenţele, un accidentat care avea nevoie de ajutor. In realitate , un manechin aşezat anume pe şo­sea, de către serviciul de circu­laţie al Inspectoratului jude­ţean Ialomiţa al Ministerului de Interne. Timp de o oră au rulat pe şosea 100 de ma­şini . 25 de conducători auto au oprit să vadă ce s-a intim­­plat ; restul de 75 insă şi-au văzut mai departe de drum. Să-şi fi dat seama că acciden­tul era... regizat ? Opriţi de or­ganele de miliţie aproape de locul cu pricina, cei în cauză răspundeau invariabil : „N-am văzut“, „Eram emoţionat“, „A­­veam intenţia să anunţ pri­mul post de miliţie“. Aşadar, „regia“ iese din discuţie. Nu însă şi constatarea prilejuită de ea, care poate fi pentru şo­ferii respectivi (şi nu numai pentru ei) un motiv serios de reflecţie. Mai ales că acorda­rea primului ajutor în caz de accident este şi o obligaţie pre­văzută in regulamentul de circulaţie. Roata cu surprize Ajuns la Stamora Moraviţa, turistul R.R. aştepta îndeplini­rea formalităţilor necesare pen­tru ieşirea din ţară. întrebat dacă mai are in maşină şi alte mărfuri in afară de cele în­scrise in declaraţia vamală, el a răspuns că nu. La controlul care a urmat, lucrătorul vamal a constatat insă că roata de rezervă scotea un sunet neobiş­nuit de... plin. Şi a trecut la demontarea ei. Din roata res­pectivă au fost scoase la iveală nu mai puţin de 100 de cutii cu „Gerovital“ . 3 ! Şi, dat fiind că pină şi proprietarul maşinii se arăta „mirat“ de o asemenea surpriză, toate me­dicamentele care urmau să fie scoase din ţară fără îndeplini­rea formalităţilor legale au fost confiscate. Vînatul şi-l fac vînătorii Vinătorii din cadrul filialelor Asociaţiei Iaşi a vinătorilor şi pescarilor amatori îşi pregă­tesc singuri, cu multă grijă, ...vînatul. De citeva sâptămini, ei şi-au îndreptat ţinta spre asigurarea hranei cervideelor, iepurilor şi fazanilor pe timpul iernii. Pină acum au adunat, in acest scop, in locuri priel­nice iernării, circa 220 tone de finuri. Totodată, ei nu slăbesc din ochi dăunătorii. Dintr-un bilanţ recent rezultă că vină­torii ieşeni, alergind după... protecţia viitoarelor lor trofee, au împuşcat 4 lupi, 269 de vulpi şi circa 2 500 alţi dăunători. Rubrice redactate de­­ Dumitru TIRCOB Gheorghe POPESCU și corespondenții .Scinteii" Exprimînd voinţa unanimă a comuniştilor, a tuturor oamenilor muncii, delegaţii la conferinţele de partid municipale şi orăşeneşti îşi iau angajamentul patriotic. „ Vom înfăptui programul adoptat de Plenara C.C. al P.C.R., vom realiza cincinalul înainte de termen In întreaga ţară se desfăşoară în aceste zile conferinţe ale comitetelor municipale şi orăşeneşti de partid pentru dare de seamă şi alegeri în cadrul cărora se analizează activita­tea organelor şi organizaţiilor de par­tid, a tuturor comuniştilor consacrată înfăptuirii sarcinilor stabilite de Con­ferinţa Naţională a partidului, a an­gajamentelor asumate în întrecerea socialistă dedica­te jubileului re­­publicii. Cu acest prilej, partici­panţii la conferin­ţă au adresat te­legrame Comi­tetului Central al Partidului Comu­nist Român, tova­răşului Nicolae Ceauşescu, prin care îşi exprimă ho­­tărîrea lor nestrămutată de a nu precupeţi nici un efort spre a înfăp­tui in mod exemplar hotăririle adop­tate de recenta Plenară a C.C. al P.C.R., în vederea îndeplinirii, la un înalt nivel calitativ, a planului pe anul 1973, realizării Înainte de ter­men a prevederilor actualului cinci­nal, pentru a contribui la accelera­rea ritmului de dezvoltare economi­­co-socială a patriei noastre socialiste. „Reprezentanţii comuniştilor din oraşul Curtea de Argeş, întruniţi în conferinţa orăşenească de partid, fă­­cind bilanţul realizărilor obţinute pină în prezent, dezbătînd cu răspun­dere­­şi maturitate politică sarcinile mari reieşite din programul elaborat de Conferinţa Naţională şi recenta Plenară a C.C. al P.C.R., işi îndreap­tă gindurile de recunoştinţă către con­ducerea înţeleaptă a partidului, către dumneavoastră, mult stimate tova­răşe secretar general al partidului, pentru hotărîrea şi devotamentul cu care conduceţi destinele poporului nostru pe drumul progresului şi ci­vilizaţiei“, se arată in telegramă. „Raportăm cu satisfacţia datoriei îm­plinite că sarcinile şi angajamentele asumate au fost realizate şi depăşite, că se află in stadiu avansat patru din cele cinci obiective industriale ce se vor construi in actualul cincinal, cre­­îndu-se condiţiile devansării punerii lor în funcţiune. Există aici, in Ar­geş, un optimism robust şi un puter­nic entuziasm generat de hotăririle Conferinţei Naţionale şi ale Plenarei C.C. al P.C.R. din 20—21 noiem­brie a.c., care ne îndreptăţesc să vă încredinţăm că sarcinile mari ce ne stau în faţă vor fi îndeplinite şi de­păşite, că vom realiza actualul cin­cinal în mai puţin de patru ani şi jumătate“. „Raportăm conducerii partidului — se arată în altă telegramă — că oa­menii muncii români, maghiari şi de alte naţionalităţi din oraşul Aiud, în frunte cu comuniştii, au îndeplinit şi depăşit sarcinile economice pe 11 luni şi s-au angajat să realizeze pre­vederile planului pe întregul an 1972 cu 10 zile mai devreme, dînd o pro­ducţie suplimentară de aproape 20 milioane lei, concretizată în 200 tone oţel, 60 tone construcţii metalice, 1 200 mc prefabricate din beton, mobilă în valoare de 1,5 milioane lei, precum şi un însemnat volum de produse destinate fondului pieţei. Mobilizaţi de expunerea dumnea­voastră la recenta Plenară a Comite­tului Central, de hotăririle Plenarei, de lucrările sesiunii Marii Adunări Naţionale, vă asigurăm, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, că vom milita ne­abătut pentru creşterea eficienţei eco­nomice a unităţilor industriale, îmbu­nătăţirea calităţii produselor, folosi­rea integrală a capacităţilor de pro­ducţie, gospodărirea judicioasă a ma­teriilor prime şi a materialelor. In încheiere, se arată : „Vom face totul ca fiecare comunist să fie la locul său de muncă un exemplu mo­bilizator, generator de iniţiative pen­tru traducerea în viaţă a indicaţiilor pe care ni le-aţi dat cu prilejul vizi­tei dumneavoastră de lucru în oraşul Aiud, pentru îndeplinirea angajamen­tului ferm pe care ni l-am luat de a realiza cincinalul înainte de termen“. „Dezbătînd cu răspundere comunis­tă modul cum au fost aplicate în viaţă sarcinile tra­sate de Congresul al X-lea, de cele două Conferinţe Naţionale ale par­tidului, din 1967 şi 1972 — se ara­tă în telegrama adresată condu­cerii partidului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de conferinţa organi­zaţiei de partid a sectorului 4 din municipiul Bucureşti, delegaţii la conferinţă vă transmit cu emoţie sentimente de profundă dragoste şi recunoştinţă pentru activitatea neobo­sită desfăşurată în fruntea partidului, spre binele poporului şi propăşirea patriei, pentru înţeleaptă politică de dezvoltare a României pe drumul lu­minos al societăţii socialiste multila­teral dezvoltate. Angajaţi cu toate forţele în efortul comun al oameni­lor muncii din ţara noastră, de în­deplinire în patru ani şi jumă­tate a prevederilor actualului cin­cinal, de ridicare pe noi trepte de calitate şi eficienţă a rodului muncii noastre, raportăm cu legi­timă mindrie îndeplinirea la 15 no­iembrie a.c. a planului pe 11 luni şi realizarea peste plan a unei pro­­ducţii-marfă în valoare de 254 mili­oane lei. Vom analiza cu spirit de înaltă exigenţă rezervele de care mai dispunem, astfel incit unităţile eco­nomice din sectorul nostru să reali­zeze planul pe acest an pină la data de 8 decembrie şi să obţină o pro­­ducţie-marfă suplimentară de peste 425 milioane lei. Pătrunşi de Înalta responsabilitate ce ne revine, vă asi­gurăm, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, că vom milita neabătut pentru creşterea rolului conducător al organizaţiilor de partid în toate sectoarele de activitate, că ne vom strădui să perfecţionăm formele de organizare şi conducere a activităţii economice, politice şi sociale in spi­ritul prevederilor recentei Conferinţe Naţionale a P.C.R.“. In telegrama trimisă de conferinţa organizaţiei orăşeneşti de partid Cugir se spune, printre altele : „Vă raportăm, mult stimate tova­răşe Nicolae Ceauşescu, că prin efor­turile susţinute ale comuniştilor, ale tuturor colectivelor de muncă, in primii doi ani ai cincinalului am ob­ţinut succese importante în întreaga noastră activitate economică, politică şi de educaţie comunistă a maselor, in spiritul programului elaborat de Plenara C.C. al P.C.R. din noiem­brie 1972. In această perioadă, pe ansamblul industriei oraşului am ob­ţinut o producţie suplimentară faţă de sarcinile prevăzute pentru primii doi ani din actualul cincinal de peste 100 milioane lei, concretizată în 10 000 maşini electrice de spălat rufe, 3 200 maşini de cusut, 21 000 fuse pentru industria textilă, ma­­şini-unelte în valoare de peste 5 mi­lioane lei şi suntem­ hotărîţi să ne în­deplinim in mod exemplar sarcinile şi angajamentele asumate in între­cere pe întregul an 1972“. De asemenea, au adresat telegrame conducerii partidului delegaţii la conferinţele organizaţiilor de partid ale municipiului Odorheiul Secuiesc, sectorului 5 al Capitalei, oraşelor Beiuş, Miercurea Ciuc şi sectorului de construcţii Bucureşti. TELEGRAME ADRESATE C.C. AL P.C.R., TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU ii Lecţia spiritului gospodăresc (Urmare din pag. I) constitui — şi în multe locuri el îşi îndeplineşte cu succes această menire — cea mai bună ucenicie pentru formarea spiritului gospodă­resc. Viitorii cetăţeni care vor avea pe mină din ce în ce mai multe bu­nuri materiale, pe care vor trebui să le gospodărească, să le valorifice pe un plan superior — ne spune prof. Grigore Popovici, directorul Li­ceului nr. 8 din Iaşi, învaţă să le res­pecte, să le preţuiască. Şi cu condiţia, am adăuga noi, să se combată cu toată fermitatea pier­derea de timp şi luarul de mîntu­­ială din orele de atelier, risipa de energie şi mijloace materiale pen­tru producerea unor obiecte fără vreun folos evident. Iar noţiuni ca economie, simţ practic, indemînare şi creativitate să-şi găsească achiva­­lentul nu numai în orele de prac­tică productivă, ci în întreaga ac­tivitate şcolară, in viata de toate zi­lele. — Nu sunt rare cazurile — ne po­vesteşte prof. Silvia Heiban, direc­toare adjunctă la liceul bucureştean „Alexandru Sahia“ — cind, după orele de curs şi plecarea elevilor, în clase rămin prin bănci cornuri, dulciuri, fructe. Te bucuri că fami­liile au cu ce le cumpăra copiilor asemenea lucruri, dar nu poţi să nu observi, ca educator, in aceasta, o formă incipientă a deprinderilor ne­gospodăreşti, o anticipare a actelor de risipă de mai tirziu. Aceleaşi e­­fecte nedorite, înclinaţia către risi­pă şi lipsă de simţ gospodăresc se clădesc şi prin eforturile unor pă­rinţi de a-şi trimite copiii la­­şcoa­­lă cu îmbrăcăminte costisitoare, de a le da „bani de buzunar“, pentru a-şi satisface toate capriciile. In a­­ceastă privinţă cred că familia, ca factor de esenţială importanţă în procesul educativ, ar trebui să acţio­neze. Deprinderile gospodăreşti se învaţă în şcoală, dar trebuie culti­vate şi în familie. In aceeaşi ordine de idei, învă­ţătoarea Magda Popescu, de la Li­ceul nr. 3 din Satu-Mare, adaugă : — Se mai intîmplă uneori ca a­­tunci cind sparge un geam, strică ceva in clasă sau îşi risipeşte fără rost bunuri personale (caiete, creioa­ne etc.), elevul să spună : „nu-i ni­mic, imi dă tata sau mama bani să repar ce am stricat..., să-mi cumpăr alt caiet...“. Asemenea tendinţe ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că din micile deprinderi de risipă de la virsta primelor clase se pot naşte actele marilor risipitori de mîine de la locul de muncă. Se naşte acea mentalitate egoistă, străină societăţii noastre, plastic exprimată prin vor­bele : „puţin îmi pasă ; eu plătesc“. Pe bună dreptate, interlocutoarea noastră se întreabă dacă nu părin­ţii, în primul rind, ar trebui să fie aceia care să le deschidă ochii co­piilor, asupra valorii morale a mun­cii, asupra obligaţiei de a respecta munca sub forma bunurilor produse, de a combate risipa. Dacă fiecare părinte şi-ar lua mai des copilul de mină şi l-ar duce la locul său de muncă — în fabrică, pe şantier, la ferma agricolă — şi i-ar arăta cum se munceşte, ce bunuri materiale produc tovarăşii săi de muncă, efec­tul educativ ar fi inestimabil. Şi a­­ceasta nu pentru a înlocui munca şcolii, ci pentru ca, prin exemplul şi încrederea de care se bucură, au­toritatea părintească să îmbogăţeas­că şi să completeze munca educati­vă a şcolii, cu deosebit de largi im­plicaţii sociale. Iată, exprimate succint, cîteva din­tre direcţiile de acţiune educativă în care şcoala trebuie să aducă o con­tribuţie mai substanţială, împlinind cu noi trăsături morale profilul ce­tăţenesc al tinerei generaţii-Florica DINULESCU Manole CORCACI Octav GRUMEZA Noul edificiu P.T.T.R. din Odorheiu Secuiesc „Dacă ai avut noroc — ne scrie C.B. — cu două, trei drumuri ai scăpat : primeşti aprobarea Direc­ţiei judeţene pentru pro­bleme de muncă şi ocrotiri sociale şi iei drumul Bucureştiului. Necazul cel mare abia aici începe. La întreprinderea de produse ortopedice şi protezare te întimpină uneori o figură acră care, după ce face măsurătoarea necesară, te vesteşte că vei fi anunţat cind să te prezinţi pentru efectuarea probei. Cind anume ? Peste şase luni ? Un an ? Poate mai mult. Iar cind ai fericirea să fii chemat, stai la spitalul aferent, de la etajul II, unde apa curge cind vrea, fără lift şi cu surori me­dicale doar în schemă. Peste doi ani, cel mult trei, calvarul începe din nou , protezele trebuie re­pa­rate, adaptate...“ Am mers pe urmele scri­sorii, la Întreprinderea res­pectivă. Pentru a ne face cit de cit o idee despre volumul activităţii acestei între­prinderi, tovarăşul Hara­­lambie Stavarache, ingi­­nerul-şef, ne-a informat că întreprinderea răspunde a­­nual la aproape 35 mii de solicitări, cu o valoare glo­bală de peste 21 milioane lei, din care peste 15 mi­lioane sunt prestaţii sub formă de gratuităţi, costu­­rile respective fiind supor­tate de stat. Ca o sublinie­re, ni se arată că pină la 15 decembrie întreprinderea işi va îndeplini planul a­­nual. Prin prisma acestor date, întreprinderea, prezentată ca „economică şi cu depă­şiri de plan“, desfăşoară o activitate cu caracter medi­co-social de mare importan­ţă. De aceea, ne-am pus în­trebarea : Oare reclamaţii ca aceea de la care am por­nit (şi ea nu este singura) n-ar putea fi evitate ? Fără îndoială că da. Dar pentru aceasta, Întreprinde­rea are nevoie de sprijin pe multiple planuri. — In primul rind este vorba de aprovizionarea cu materiale (ne spune tov. Alexandru Aldea, şeful serviciului tehnic şi de pro­ducţie) : laminate, lemn de tei, articole de pielărie, plas­tic?. Anul trecut timp de trei luni, n-am avut lemn de tei. Cind în sfirşit am pri­mit, era verde şi necores­punzător. Anul acesta am avut mari goluri in apro­vizionarea cu piele-maşină, toval, cu unele tipuri de laminate. Paradoxal, cauza goluri­lor in aprovizionare n-o provoacă cererile mari de materii prime speciale, ci dimpotrivă, cererile prea mici, care fac ca această întreprindere să fie un cli­ent prea puţin interesant pentru furnizori. La aceas­ta se adaugă unele aspecte de disciplină financiară : comenzile trebuie făcute cit mai mici şi cit mai frecvent, pentru a nu se depăşi stocurile. La ora actuală, întreprinderea are un stoc supranormativ de tablă de duraluminiu din import, deoarece furnizorul extern nu acceptase o co­mandă mai mică. Acum conducerea se află în faţa dilemei : dacă lichidează acest stoc supranormativ (ca să-şi îmbunătăţească aprovizionarea cu materii prime interne) nu va pu­tea apoi, la fiecare şase luni, să apeleze la import ; dacă menţine supranorma­­tivul, işi blochează fonduri­le. Dar nimeni, nici în în­treprindere, nici la foru­rile tutelare — direcţiile de resort de la Ministerul Muncii şi Ministerul Să­nătăţii — nu şi-a pus în­trebarea cu cit se reduce aşteptarea, cu cît vor fi redaţi mai repede unei vieţi normale, eventual şi producţiei, miile de inva­lizi solicitanţi de prestări. Iată ce am aflat noi : o „urgenţă“ se poate execu­ta î­ntr-o lună ; în mod „normal“ după părerea in­­ginerului-şef, o prestaţie ar trebui să dureze trei luni, dar durata medie pentru o lucrare este de şase luni şi în unele cazuri depăşeş­te un an. Beneficiarii : mii. — Ce este necesar pen­tru ca să reduceţi durata prestaţiei de la şase luni, la ceea ce apreciaţi ca nor­mal, adică trei luni, deşi rămîne de neînţeles de ce majoritatea lucrărilor să nu se facă în sistem de ur­genţă ? — Pentru a reduce media aşteptărilor cu trei luni — ne asigură atit inginerul­­şef, cit şi şeful producţiei — trebuie Îmbunătăţită a­­provizionarea, pregătiţi încă douăzeci de muncitori con­­fecţioneri şi extinse u­­nele spaţii de producţie — lucru, de altfel, prevăzut. — Cum se face totuşi că unii beneficiază de „urgen­ţă“, unii de termene „nor­male“, iar alţii aşteaptă cite un an şi mai mult ? Suferinţa omului nu se alină cu aminări Citeva observaţii critice — pornind de la o scrisoare — cu privire la modul în care execută prestaţiile întreprinderea de produse ortopedice şi protezare . Apar priorităţi, ni se explica. De pildă, trebuie să iasă din spitale de recupe­rare funcţională grupuri de copii. Atunci celelalte comenzi sunt aminate. Justificarea nu rezistă însă la verificare. Luăm registrul de comenzi. Ur­mărim citeva din ele. Iată, cele codificate cu simbolul „15“, este vorba de o pro­teză de gambă. In fiecare lună apar cîteva. Constaţi însă că, deşi este vorba de acelaşi tip de lucrare, de acelaşi necesar de materia­le, unele comenzi din au­gust şi septembrie au şi fost executate, iar parte din cele înregistrate in ia­nuarie şi februarie — încă nu. — Ştiţi, mai primim cite ui telefon şi trebuie să in­tervenim mai urgent — în­cearcă nişte scuze interlo­cutorii noştri. Or, fenomenul se repetă la zeci şi zeci de lucrări, de toate felurile şi in fie­care lună. Un bloc se construieşte în cinci-şase luni. De ce o simplă proteză trebuie să dureze un an, uneori şi mai mult ? Invalizii care ne-au sesizat situaţia nu cer mila nimănui. Ei vor ca sprijinul acordat lor de către stat să fie cit mai eficient, să nu se macine în hăţişul unor prevederi birocratice. Este limpede că atunci cind vor fi serviţi in condiţii ci­vilizate, nu numai sufe­rinţele invalizilor vor fi re­duse, dar şi unii din cei care trăiesc azi dintr-o pen­sie ar munci, ar redeveni mai repede utili societăţii. De aceea, supunem obser­vaţiile culese forurilor tutelare, cu convingerea că vor analiza în amănunt si­tuația şi vor lua măsurile ce se impun. AI. PLAIEȘU Dialogul opiniilor prefigurează deciziile Pentru asigurarea unui contact permanent cu rea­litatea, cu cetăţenii, pen­tru rezolvarea competentă şi operativă a treburilor obşteşti, Comitetul execu­tiv al consiliului popular municipal Rm. Vîlcea a luat iniţiativa organizării unor dezbateri cu cetă­ţenii pe marginea diver­selor aspecte ale vieţii e­­conomice şi sociale. Ac­ţiunea — care se concreti­zează in întilniri organi­zate pe cartiere şi zone — vizează atit stabilirea împreună cu cetăţenii a obiectivelor imediate şi de perspectivă, cît şi în­tărirea controlului pu­blic asupra activităţii consiliului popular. Tot­odată, locuitorii munici­piului sunt mobilizaţi di­rect la rezolvarea diver­selor probleme de interes obştesc, aşa cum sunt a­­provizionarea şi buna ser­vire, repartizarea şi în­treţinerea fondului loca­tiv, gospodărirea şi în­frumuseţarea municipiu­lui. — Avem certitudinea — ne spunea tovarăşul Nico­lae Răducu, prim-vice­­preşedinte al comitetu­lui executiv al consiliu­lui popular municipal — că datorită consultării o­­piniei cetăţenilor, a spi­ritului de iniţiativă şi responsabilităţii lor, ac­tivitatea noastră va fi mult mai eficientă. Prin acest dialog de opinii în­tre consiliul popular şi cetăţeni avem la îndemâ­­nă o sursă mai bogată de informare şi, implicit, munca noastră se poate desfăşura sub semnul u­­nei accentuate receptivi­tăţi şi al unui control pu­blic. Ion STANCIU corespondentul „Scînteii" Ieşenii îşi feresc aerul şi apa de efectele poluării S-a împlinit un an de cinc in cea de-a XI-a se­siune a sa. Consiliul popular judeţean Iaşi a luat în dezbatere şi a a­­do­pta­t o hotărâre cuprin­­zind o serie de măsuri­­ privind combaterea poluă­rii atmosferei și apelor. Am aflat recent cum s-au materializat măsu­rile cuprinse in hotări­­rea elaborată anul trecut. Astfel, la centralele termice și cuptoarele din zona centrală a munici­piului s-au aplicat proce­dee tehnice, s-au luat mă­suri care reduc conside­rabil poluarea aerului. O sursă serioasă de po­luare atmosferică in mu­nicipiul Iași era pină nu de mult s­taţiia de mor­tare și betoane de la uzi­na „Nicolina“, care im­­purifica aerul cu praf de ciment. In prezent, aces­tea au fost dezafectate. De asemenea, s-a luat măsu­ra ca prepararea asfaltului pentru plom­barea străzilor să se facă într-un singur loc, la marginea oraşului. Pentru combaterea po­luării din pricina prafu­lui şi a mirosurilor ne­plăcute s-au intensificat acţiunile de salubrizare şi canalizare. Străzi, cum sunt cele din microraioa­­nele I şi III Tătăraşi şi Nicolina, Magistrala B 4, Ateneu, Cerna şi­ altele au beneficiat in cursul a­­cestui an de o corectă şi modernă amenajare. Este ştiut, de aseme­nea, că poluarea apelor are de multe ori efecte nefaste. De aceea, la Iaşi s-a întocmit evidenţa cla­ră a tuturor canalizărilor care mai deversează di­rect în rîul Bahlui, ce străbate oraşul, luindu-se măsuri ca pînă la 31 de­cembrie a.c. unităţile în cauză să rezolve racorda­rea la canalizarea urba­nă, pentru a nu se mai admite, aşa cum se arată in hotărîrea luată anul trecut, nici o descărcare de ape uzate în Bahlui. Acest lucru ar trebui să fie valabil însă nu numai în oraş. Tocmai de aceea este necesar ca Trustul I.A.S. şi U.J.C.A.P.­Iaşi să ia măsuri energice ca la complexele de porcine de la Tomeşti, care pre­zintă un puternic focar de poluare a Bahluiului, să fie terminată cit mai re­pede staţia de epurare, al cărei termen de punere în funcţiune, de fapt, a trecut de mult. G. D. Preocupări urbanistice In ideea creării, in vii­torii ani, a noi centre o­­răşeneşti in jurul căro­ra să graviteze mai multe comune şi care să se dez­volte puternic, pe multi­ple planuri, organele lo­cale din judeţul Braşov au stabilit, în urma unor ample studii, ca un nu­măr de comune, care ofe­ră cele mai favorabile pers­pective,fşă flevină, in­tr-un viitor apropiat, centre urbane. Cum se va acţiona pe această linie în ju­deţul Braşov ? ■— Au fost luate în dis­cuţie toate cele 43 de co­mune ale judeţului, fără excepţie, ne informează arhitectul Adrian Iones­cu, şeful atelierului de sistematizare din cadrul Institutului PROIECT­­Braşov. Dar, prin elimi­nare, am stabilit 7 locali­tăţi care răspund, in mai mare măsură, anumi­tor criterii. Care sunt a­­ceste criterii ? In primul rînd viitoarele centre urbane trebuie să fie situate, pe cit posibil, în centrul zonei polariza­­toare şi cit mai aproape de căile de circulaţie im­portante sau de inter­secţiile acestora. Alte criterii se referă la exis­tenţa unor funcţii econo­mice, la situaţia fondului actual construit şi exis­tenţa condiţiilor necesare pentru extinderea lui şi, in sfîrşit, să aibă un număr relativ mare de locuitori. Localitatea care a răs­puns in cel mai înalt grad acestor exigenţe este comuna Feldioara. Ea are un număr mare de lo­cuitori, dispune de un fond locativ corespunză­tor şi de posibilităţi de dezvoltare în viitor , are de pe acum o serie de u­­niităţi social-culturale im­portante : liceu, dispen­sar, casă de naşteri care servesc şi alte localităţi din apropiere. A doua localitate este comuna Prejmer. Ce factori pledează in fa­voarea alegerii ei ? In primul rînd numărul lo­cuitorilor (peste 5 500), apoi nivelul de dezvol­tare economică ridicat. In comună funcţionează o întreprindere textilă, o întreprindere agricolă de stat, ateliere care valori­fică resursele locale, are un fond locuibil, cu posi­bilităţi de dezvoltare, le­gături directe cu celelalte localităţi din zonă. Ale­gerea comunei Bran, printre viitoarele centre urbane, are la bază ciţiva factori consideraţi ca de­cisivi. Primul şi cel mai important îl constituie cadrul natural. Alt crite­riu important — turismul. In cazul comunei Şer­­caia criteriul principal al opţiunii l-a constituit aşezarea ei la intersecţia unor importante căi de comunicaţie naţionale, judeţene, intercomunale , comparativ, cu celălabs, localităţi din zonă­ poseda o serie de utilităţi : liceu, casă de naşteri magazin universal etc. Criterii si­milare au stat şi la baza desemnării comunei Voila ca viitor centru urban. ...Şi astfel, alte comune vor spori numărul oraşe­lor in judeţul Braşov. Vizitindu-le, vom observa cum, de la o perioadă la alta, işi schimbă faţa, se nasc noi şi noi elemente de urbanizare, se dezvol­tă cele existente. N. MOCANU­ corespondentul „Scînteii" Femeile din Macău cultivă tradiţiile industriei casnice Femeile din comuna Macău, judeţul Cluj, sunt recunoscute pentru talentul in executarea obiectelor de artă popu­lară. Pentru a pune in valoare această înde­letnicire strămoşească, conducerea cooperativei agricole din comună a organizat citeva secţii anexe : un atelier în care se făuresc diferite obiecte decorative din lemn, pe care femeile încrustează inspirate motive popula­re ; o altă ocupaţie de sezon a cooperatoarelor sunt cusăturile , feţe de mese, perne, genţi ete­rn nenumărate forme şi într-o mare bogăţie de culori ; intr-un alt ate­lier, femeile confecţio­nează jucării din material plastic (în momentul de faţă, ele au de realizat o serioasă comandă de o­­biecte de podoabă pen­tru sărbătorile de iarnă). Femeile, se ştie, sunt meştere şi în fabricarea plinii, astfel că le găsim şi în noua brutărie din comună, care produce pline pentru mai multe localităţi. Activităţile anexe aduc în acest an cooperativei din Macău venituri de aproape 1,8 milioane lei, de mai bine­ de trei ori mai mult ca în anul tre­cut. Asemenea secţii, în care muncesc mai ales femeile, există şi la coo­perativele din Someşeni, Unirea­ Cluj, Mihai Vi­teazul, Ciţcău, Sic şi al­tele din judeţul Cluj. In cooperativele agricole din judeţ funcţionează, în prezent, 533 secţii a­­nexe de producţie, în care lucrează peste 2 000 de cooperatori, majoritatea femei. In acest an, valoa­rea producţiei acestor ac­tivităţi, datorită extin­derii pe care au luat-o, va atinge aproape 110 milioane lei. Al. MUREŞAN corespondentul „Scînteii" ■ ■■■........­­ ..............—...f^(wii»hii ...........hi. /W E 'll T| t ’­.t' .....................................­ ......................... ................... 4 -- I “ ' I -I — AGUDA Magazinul universal din comuna Mia, județul Hunedoara SCINTEIA — vineri 1 decembrie 1972

Next