Scînteia, martie 1973 (Anul 42, nr. 9435-9465)

1973-03-01 / nr. 9435

Un sfert de veac de la realizarea unităţii organizatorice şi politice a clasei noastre muncitoare „Să nu precupeţim nimic pentru a spori şi mai mult forţa şi unitatea de fier a partidului nostru comunist!“ Cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la plenara C. C. al P. C. R. Stimaţi tovarăşi, Plenara Comitetului Central are loc la cîteva zile de la împlinirea unui sfert de veac de la unul din marile momente ale istoriei noas­tre revoluţionare : realizarea uni­tăţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare şi crearea parti­dului ei unic, marxist-leninist. Ţinînd seama de importanţa ex­cepţională pe care a avut-o pen­tru lupta politică a proletariatu­lui, a întregului nostru popor, pentru transformarea revoluţio­nară a societăţii şi victoria socia­lismului în România, consider po­trivit să evocăm acest eveniment, în mod solemn, în Cadru­l plenarei de astăzi. Crearea Partidului Comunist Român a fost rezultatul unui proces istoric obiectiv, al particu­larităţilor dezvoltării noastre so­­ciale, al luptei revoluţionare a celor ce muncesc din Româ­nia, al maturizării politico-ideo­­logice a clasei muncitoare şi al creşterii rolului ei în via­ţa politică a ţării. Lichidarea sciziunii din rindurile mişcării muncitoreşti, realizarea unităţii politice şi organizatorice a prole­­tariatului, crearea unui puternic partid politic de avangardă in Stare să conducă lupta tuturor ce­lor ce muncesc împotriva exploa­tării şi asupririi, pentru libertate şi dreptate socială, au fost un vechi deziderat al militanţilor revolu­ţionari, al luptătorilor pentru pro­gres social din România. Intrînd în arena luptelor sociale împo­triva regimului burghezo-moşie­­resc, clasa muncitoare a simţit încă de la început nevoia de a-şi strînge rindurile şi de a acţiona unită pentru împlinirea misiunii istorice ce-i revenea în crearea noului destin al poporului român. Aspiraţia spre unitate s-a afir­mat cu deosebită tărie în spe­cial în momentele grele ale luptei revoluţionare, în perioadele de înfruntare deschisă cu clasele exploatatoare, pentru salvgardarea libertăţilor şi drepturilor vitale ale celor ce muncesc, pentru interesele supreme ale naţiunii. In numeroase acţiuni de clasă, în marile lupte sociale şi politice împotriva patronilor, a regimului burghezo-moşieresc, s-a înfăptuit frontul unic de jos, s-a realizat o colaborare strînsă între comunişti şi socialişti, între organizaţiile sin­dicale, pe o platformă politică co­mună. Această colaborare s-a ac­centuat în preajma celui de-al doi­lea război mondial, în lupta antifascistă, împotriva dictaturii antonesciene, a înrobirii ţării de către Germania nazistă şi a războ­iului antisovietic. Lupta împotriva războiului, rezistenţa împotriva po­liticii fasciste au impus dezvoltar­ea tot mai largă a acţiunilor unite ale mişcării muncitoreşti, conlucrarea tot mai strînsă a partidului comu­nist cu partidele socialist şi social­­democrat. In condiţiile dezvoltării activi­tăţii revoluţionare, ale luptei pa­triotice, antifasciste din România, în momentul în care se punea pro­blema unor schimbări radicale, de importanţă istorică în viaţa po­porului nostru, când erau la ordinea zilei pregătirea şi organizarea insu­recţiei armate naţionale antifascis­te în vederea răsturnării dictaturii militaro-fasciste, pentru ieşirea României din războiul antisovietic, întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste şi alăturarea ţă­rii de forţele aliate antifasciste, s -a pus cu o deosebită stringenţă reali­zarea mai fermă a unităţii de ac­ţiune a clasei muncitoare. Tocmai această necesitate imperioasă a fă­cut ca în aprilie 1944 să fie reali­zat Frontul Unic Muncitoresc îh­­..tea cPartidu! . Coroatnist Romar. ?« Partidul Social-Democrat, in jurul căruia s-au coalizat apoi, într-un timp extrem de scurt, toate forţele democratice, patriotice, antifascis­te ale întregului popor, în vederea asaltului decisiv împotriva dictatu­rii militaro-fasciste şi a cotropito­rilor germani, pentru salvarea na­ţională. Realizarea acestui front larg, al cărui nucleu l-a consti­tuit clasa muncitoare unită, a fost condiţia sine qua non a victoriei actului istoric de la 23 August 1944, premisa eliberării ţării în condiţiile favorabile ale victorii­lor strălucite obţinute de Armata Sovietică, de celelalte forţe ale coaliţiei antihitleriste. Frontul Unic Muncitoresc a con­tinuat să joace un rol esenţial şi în perioada care a urmat eliberării ţării, în unirea eforturilor clasei muncitoare, ale întregului popor pentru participarea la războiul antihitlerist, în vederea eliberării totale a României şi zdrobirii de­finitive a Germaniei hitleriste, pen­tru desfăşurarea victorioasă a ma­rilor bătălii politice în vederea de­mocratizării ţării, înfrîngerii împo­trivirii claselor exploatatoare şi izolării partidelor politice reacţio­nare, pentru cucerirea puterii în stat şi transformarea pe cale revo­luţionară a societăţii româneşti. In focul acestor lupte aprige s-a în­tărit şi consolidat tot mai puternic unitatea de acţiune a clasei mun­citoare, a comuniştilor şi social­­democraţilor. Această unitate se manifesta atît în marile acţiuni po­litice de masă care au avut loc în perioada respectivă, cît şi în cadrul guvernului democratic instaurat la 6 Martie 1945, în care clasa mun­citoare avea rolul conducător. Pe măsura adîncirii procesului re­voluţionar, a cuceririi de noi po­ziţii de către masele populare, de către forţele democratice, a deve­nit tot mai imperioasă necesitatea realizării unităţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare — forţa socială de bază a societăţii. A­­ceasta condiţiona însăşi îndeplini­rea de către clasa muncitoare a măreţului rol pe care era chemată să-l joace în România, rolul de clasă conducătoare în lupta pentru lichidarea definitivă a exploatării omu­lui de către om, în marea o­­peră de edificare a noii orînduiri sociale — orânduirea socialistă. Mersul ferm al poporului pe acest drum făcea absolut necesară cre­area unui partid unic al clasei muncitoare, ca detaşament de avan­gardă, revoluţionar, capabil să unească în jurul său toate forţele naţiunii în noua perioadă istorică în care avea să intre România. După cum se cunoaşte, în pro­cesul desfăşurării luptei revoluţio­nare, al conlucrării dintre parti­dele comunist şi social-democrat, dintre reprezentanţii acestora, au avut loc largi contacte şi, în prac­tică, s-a trecut la constituirea şi realizarea unor organizaţii politi­ce unice ale clasei muncitoare, cu conducere unică. Aceasta s-a concretizat pină la urmă într-o hotărire comună a conducerii ce­lor două partide şi în elaborarea unei­­playfarcift.jgssfe a isst tută şi adoptată în cadrul organi­zaţiilor partidelor respective şi în procesul constituirii, jos, în or­ganizaţiile unice. In aceste condiţii a avut loc, la 21 februarie 1948, congresul de unificare, care a consfinţit de fapt realitatea din ţară, revenin­­du-i sarcina de a proclama în mod public şi solemn unificarea celor două partide într-un partid unic, pe baza concepţiei revoluţi­onare materialist-dialectice despre lume şi viaţă, creîndu-se astfel partidul unic al clasei muncitoa­re, căruia i-a revenit sarcina con­ducerii luptei poporului român de transformare socialistă a ţării. Aceasta a constituit o măreaţă victorie politică a proletariatului, a maselor muncitoare din Româ­nia, care a avut repercusiuni pro­funde asupra întregii desfăşurări ulterioare a evenimentelor, a lup­­tei pentru înfăptuirea măreţelor transformări revoluţionare. In cei 25 de ani care au trecut de la unificare, partidul nostru şi-a îndeplinit cu cinste misiunea pe care şi-a asumat-o în faţa cla­sei muncitoare, a întregului nos­tru popor. Călăuzindu-se neabă­tut de principiile fundamentale ale teoriei revoluţionare a prole­tariatului, aplicînd în mod crea­tor adevărurile generale ale socia­lismului la condiţiile concrete ale ţării noastre, punînd mai presus de orice interesele vitale ale între­gului popor, aspiraţiile sale de li­bertate, dreptate socială, indepen­denţă, bunăstare şi fericire, Parti­dul Comunist Român a desfăşurat o vastă activitate organizatorică, politică şi ideologică, asigurînd în­făptuirea, pas cu pas, a ţelurilor refacerii şi modernizării economiei naţionale, aşezării ei pe baze socia­liste, făuririi relaţiilor socialiste de producţie, organizării întregii so­cietăţi pe principii noi, ridicării continue a nivelului de trai mate­rial şi cultural al tuturor celor ce muncesc. Convingîndu-se prin pro­pria experienţă că politica partidu­lui comunist este expresia fidelă a intereselor sale supreme, poporul a urmat neabătut partidul nostru, înfăptuind cu devotament şi abne­gaţie programul său de zidire a so­cialismului pe pămîntul României. Justeţea politicii partidului este demonstrată în modul cel mai eloc­vent de marile victorii obţinute în acest sfert de veac de România în toate domeniile vieţii economice şi sociale, de succesele istorice dobîn­dite pe calea progresului şi civili­zaţiei noi, socialiste. Luptînd fără preget pentru dez­voltarea patriei, pentru înflorirea multilaterală a societăţii noastre socialiste, Partidul Comunist Ro­mân a dezvoltat şi întărit neconte­nit solidaritatea internaţionalistă cu celelalte partide comuniste şi muncitoreşti, şi-a făcut întotdea­una, cu cinste, datoria de detaşa­ment activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale.^ Bucu­­rîndu-se de sprijinul şi încurajarea celorlalte partide, el şi-a manifes­tat, la rîndu-i, sprijinul neprecupe­ţit faţă de celelalte detaşamente­­de­­par­tidele care luptă pentru libertate şi progres social, pentru cauza socia­lismului şi comunismului. In ace­laşi timp, partidul nostru a dez­voltat larg contactele cu cele­lalte forţe socialiste şi progresiste, cu mişcările de eliberare naţională, contribuind activ la întărirea şi dezvoltarea marelui front antiim­­perialist, în lupta pentru colabo­rare şi pace în lume. Invăţînd din propria sa expe­rienţă revoluţionară, din vasta ex­perienţă a poporului român, con­structor al socialismului, partidul nostru a studiat şi studiază totoda­tă cu atenţie experienţa celorlalte partide, a tuturor popoarelor care făuresc noua orînduire socială, lăr­gind şi intensificînd colaborarea şi întrajutorarea cu acestea în lupta pentru triumful socialismului şi comunismului. Făurirea partidului revoluţionar unic al clasei muncitoare din România a reprezentat, putem spu­ne, şi un eveniment important în mişcarea muncitorească internaţio­nală. România a fost prima ţară în care s-a realizat fuziunea or­ganizatorică şi politică a partidelor politice ale clasei muncitoare în­tr-un partid unic, ca rezultat al unui proces istoric obiectiv, al evo­luţiei luptei politice de clasă, al dezvoltării sociale, al trecerii la transformarea revoluţionară a so­cietăţii româneşti pe calea socialis­mului. Prin originalitatea căii pe care s-a produs şi a formelor pe care le-a îmbrăcat acest proces de unificare, experienţa clasei munci­toare din România constituie o contribuţie însemnată la îmbogă­ţirea tezaurului teoretic şi practic al mişcării comuniste şi muncito­reşti internaţionale. Istoria noastră revoluţionară a demonstrat cu puterea faptelor că lichidarea sciziunii şi realizarea u­­nităţii politico-organizatorice a cla­sei muncitoare, crearea unui par­tid unic — stat major politic de luptă al celor ce muncesc — este o necesitate obiectivă pentru asi­gurarea victoriei, atît în revoluţia socialistă, cît şi în opera de edifi­care a noii orînduiri. Fără un a­­semenea partid, unit, înarmat cu ideologia marxist-leninistă, cu cu­noaşterea legilor dezvoltării so­ciale, capabil să unească şi să organizeze forţele poporului, nu este de imaginat înfăptuirea sar­cinilor de uriaşă complexitate pe (Continuare in pag. a­­l-a) FAPTE DE LAUDĂ DE PE ÎNTREG CUPRINSUL ŢĂRII În pag. a lll-a publicăm consemnări ale corespondenţilor noştri despre realizările obţinute de oamenii muncii din în­treprinderi în marea întrecere socialistă PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLII Nr. 9435 Joi 1 martie 1973 6 PAGINI - 30 BANI Azi intră în vigoare NOUL COD AL MUNCII In pag. a ll-a, în cadrul unei convorbiri cu conf. dr. Sanda Ghimpu se relevă importanţa acestei Carte a muncii cu largi rezonanţe sociale Ieri şi-a început lucrările PLENARĂ COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Miercuri, 28 februarie 1973, au început lu­crările Plenarei Comitetului Central al Partidu­lui Comunist Român. Deschizînd lucrările şedinţei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., a propus următoarea ordine de zi, care a fost adoptată în unanimitate : 1. Informări privind aplicarea măsurilor stabi­lite de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972, referitoare la pregătirea condiţiilor nece­sare îndeplinirii şi depăşirii planului pe 1973. Vor prezenta informări : Consiliul de Miniştri, Secretariatul C.C. al P.C.R., precum şi o serie de ministere şi comitete judeţene de partid. 2. Proiectul de Lege privind înfiinţarea, or­ganizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale a României. 3. Proiectul de Lege cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Curţii Superioare de Control Financiar. 4. Proiectul de Decret privind înfiinţarea şi funcţionarea Consiliului pentru problemele or­ganizării economico-sociale. 5. Propuneri de modificare a Legii nr. 9/1958 pentru dezvoltarea construcţiei de locuinţe, vînzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie şi construirea de case proprietate personală de odihnă sau turism. 6. Propuneri de modificare a Legii nr. 10/1968 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprie­tari şi chiriaşi. 7. Proiect de hotărire cu privire la îmbună­tăţirea organizării şi retribuirii muncii în agri­cultură. 8. Măsuri privind reducerea numărului ca­drelor de conducere şi îmbunătăţirea structurii organizatorice la ministere, centrale şi organi­zaţii economice. 9. Proiectul de Hotărire cu privire la dezvol­tarea continuă a educaţiei fizice şi sportului­­ informare cu privire la principalele concluzii asupra activităţii de educaţie fizică şi sport. ^ 10. Informare cu privire la activitatea in­ternaţională desfăşurată de Partidul Comunist Român şi statul român în anul 1972. Prezintă informări Secretariatul C.C. al P.C.R. şi Consi­liul de Miniştri. Potrivit hotăririi plenarei din noiembrie 1972, reconfirmată şi de actuala plenară, la lucrări participă ca invitaţi : membrii guvernului şi conducători ai organelor centrale de stat şi obşteşti ; secretarii pentru problemele econo­mice ai comitetelor judeţene de partid ; prim­­vicepreşedinţii consiliilor populare judeţene; directori ai centralelor economice ; directori şi secretari ai comitetelor de partid din mari în­treprinderi industriale ; directori ai institutelor de cercetări şi proiectări; directori ai întreprin­derilor de comerţ exterior; redactori-şefi ai presei centrale. Problemele supuse spre dezbatere plenarei au fost analizate şi de următoarele comisii per­manente ale Comitetului Central al P.C.R. : Co­misia pentru problemele economice ; Comisia pentru problemele muncii organizatorice, de cadre, activităţii organelor de stat şi formelor obşteşti de participare a maselor la conducerea societăţii ; Comisia pentru problemele de agri­cultură, silvicultură şi industria alimentară ; Co­misia pentru relaţii internaţionale. In legătură cu împlinirea unui sfert de veac de la realizarea unităţii organizatorice şi poli­tice a clasei muncitoare din România,­ Comite­tul Central a consacrat şedinţa plenară de ieri sărbătoririi solemne a acestui eveniment de în­semnătate istorică pentru edificarea socialismu­lui în ţara noastră. În acest cadru, a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidu­lui Comunist Român. Plenara Comitetului Central își continuă lu­crările joi, 1 martie. Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste Miercuri, 28 februarie 1973, a avut loc plenara Consiliului Na­ţional al Frontului Unităţii Socialiste, prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar gene­ral al P.C.R., preşedintele Consi­liului Naţional al F.U.S. Plenara a dezbătut şi aprobat hotărîrea privind perfecţionarea activităţii şi creşterea rolului con­siliilor Frontului Unităţii Socia­liste în viaţa social-economică a ţării. Hotărîrea adoptată va fi dată publicităţii. Plenara a aprobat cererile de aderare la Frontul Unităţii Socia­liste a Consiliului Naţional pentru Apărarea Păcii, Asociaţiei genera­le a vînătorilor şi pescarilor sportivi şi Asociaţiei crescătorilor de albine. Ca urmare a modificărilor în conducerea unor organizaţii care alcătuiesc Frontul Unităţii Socia­­­liste, pe baza recomandărilor fă­cute de organizaţiile respective, plenara a aprobat următoarele schimbări în componenţa Consi­liului Naţional al Frontului Uni­tăţii Socialiste şi a Biroului Exe­cutiv : „ Au fost cooptaţi ca membri ai Consiliului Naţional următorii tovarăşi: Dumitru Bălan, preşedin­tele Consiliului Judeţean Brăila al Frontului Unităţii Socialiste, Şte­fan Mocuţa, preşedintele Consiliu­lui judeţean Cluj al Frontului Unităţii Socialiste, Iulian Ploşti­­naru, preşedintele Consiliului ju­deţean Mehedinţi al Frontului Unităţii Socialiste, Ion Catrinescu, preşedintele Consiliului judeţean Prahova al Frontului Unităţii So­cialiste, Aldea Militaru, preşedin­tele Uniunii Naţionale a Coopera­tivelor Agricole de Producţie, Corneliu Mănescu, preşedintele (Continuare in pag. a III-a) (Continuare in pag. a III-a) C­uvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu După cum este cunoscut, de la constituirea Frontului Unităţii So­cialiste au fost luate un şir de mă­suri în vederea lărgirii atribuţiilor organismelor sale, astfel încît con­siliile frontului să-şi poată înde­plini in condiţii cît mai bune ro­lul şi sarcinile ce le revin în viaţa noastră socială şi politică. S-au obţinut, desigur, o serie de rezultate bune în activitatea des­făşurată de F.U.S. Dar trebuie să spunem deschis că aceste rezultate nu sunt încă pe măsura aşteptări­lor şi a posibilităţilor pe care le au consiliile Frontului Unităţii Socia­liste. Consiliile reuşesc încă în in­suficientă măsură să coordoneze şi să unească eforturile tuturor orga­nizaţiilor componente. Din această cauză există încă multe paralelis­me, se desfăşoară aceleaşi activi­tăţi pe diferite linii, în timp ce unele probleme rămîn nesoluţio­­nate. De aceea, în proiectul de ho­­tărîre prezentat plenarei Consiliu­lui Naţional al Frontului Unităţii Socialiste se are în vedere lărgirea în continuare a atribuţiilor şi creş­terea rolului Consiliului Naţional, al consiliilor Frontului Unităţii So­cialiste de la toate nivelurile. In primul rînd, se are în vedere creş­terea acestui rol în direcţia coordo­nării, pe diferite domenii, a activi­tăţii desfăşurate de organizaţiile componente ale frontului. In mo­mentul de faţă trebuie să punem îndeosebi accentul pe soluţionarea unor probleme obşteşti, a unor pro­bleme edilitare, a problemelor le­gate de ridicarea nivelului de trai. Se impune o folosire mai bună a forţelor organizaţiilor componente pentru înfăptuirea programului trasat de Conferinţa Naţională a partidului în vederea dezvoltării generale a economiei şi ridicării bunăstării materiale şi spirituale a oamenilor muncii. In al doilea rînd, se are în ve­dere o mai bună coordonare a controlului obştesc. Există acum, în această privinţă, o hotărire, s-au constituit şi comisii care şi-au început activitatea. Probabil, în cursul acestui an va trebui să facem o analiză a rezultatelor ob­ţinute în această privinţă, stabi­lind ce trebuie făcut în continua­re pentru ca organismele din do­meniul controlului obştesc să-şi în­deplinească în mai bune condiţii rolul pe care-l au. Punem un accent deosebit pe coordonarea activităţii educative şi culturale de masă, ţinînd sea­ma că, practic, toate organisme­­le şi organizaţiile din cadrul Frontului Unităţii Socialiste au astfel de preocupări, desfăşoară, într-un fel sau altul, activitatea în acest domeniu. Este de înţeles că pentru a ridica eficienţa activită­ţii educative, în concordanţă cu hotărîrile plenare a Comitetului Central din noiembrie 1971, este necesar să coordonăm mai bine şi să unim, pe baza unui program unitar, eforturile tuturor factori­lor care concură la formarea o­­mului nou, la lărgirea orizontului general de cunoaştere al poporu­lui nostru. Consider că aceasta tre­buie să constituie o preocupare mult mai accentuată decît pînă a­­cum a consiliilor Frontului Unită­ţii Socialiste, inclusiv a Biroului Executiv al Consiliului Naţional. De altfel, există şi o comisie în această privinţă — comisia pen­tru răspîndirea ştiinţei şi culturii — şi va trebui realmente să dăm un impuls mai puternic acestei activităţi de primă importanţă pentru Frontul Unităţii Socialiste. In această privinţă aş dori să menţionez necesitatea ca Consiliul Naţional, organizaţiile Frontului Unităţii Socialiste să coordoneze efectiv activitatea educativă care se desfăşoară pe teritoriul lor, in­diferent de cei care o organizează. Frontul Unităţii Socialiste trebuie să iniţieze cît mai multe asemenea acţiuni, întîlniri şi dezbateri, care să se desfăşoare sub conducerea consiliilor sau, dacă au loc în fa­brică, sub conducerea organizaţii­lor de partid, a sindicatelor. In a­­cest sens aş ruga să se aducă com­pletări şi hotăririi plenarei privind partea ce se ocupă de sarcinile în coordonarea şi conducerea acestor activităţi. , De asemenea, în hotărire se pre­vede trecerea la constituirea în sate a organizaţiilor Frontului Unităţii Socialiste. Este un lucru bun. Aceasta va trebui să ducă la o mai bună organizare şi unire a

Next