Scînteia, aprilie 1973 (Anul 42, nr. 9466-9494)

1973-04-01 / nr. 9466

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Faruri... pe fază Nu o dată, accidente de cir­culaţie petrecute in plină noap­te n-au putut fi evitate dato­rită „orbirii“ şoferilor de către farurile altor maşini venite din sens invers. Preocupaţi de re­zolvarea acestei probleme, in­ginerii Alexandru Iakobovitz şi Ladislau Oberst au reuşit să realizeze (titulară fiind între­prinderea „Electrobanat“ din Timişoara) un dispersor de fa­ruri cu lumină atenuată, a­­simetrică. In fapt, o îmbinare ingenioasă a unui sistem de prisme şi lentile în construcţia farului, care permite atît reali­zarea luminării obişnuite, de drum, cit şi a celei atenuate, necesară la încrucişarea vehi­culelor. Brevetate de Oficiul de stat pentru invenţii, acum ur­mează să vedem farurile în cauză şi la maşinile care cir­culă pe drumurile publice. 10 registre inedite Filiala Timiş a Arhivelor Sta­tului a intrat recent în posesia unui număr de 10 registre de procese verbale de la sesiunile administraţiei provinciale impe­riale a Banatului, datând din perioada 1760—1786. După cum aflăm de la cercetătorii Eleo­nora Calincof şi Tiberiu Moţ, a­­chiziţia e deosebit de valoroasă, fiind vorba de singurul docu­ment original din vremea res­pectivă cunoscut la ora actuală, care conţine date preţioase des­pre organizarea juridică, ordi­nea publică şi alte domenii de activitate ale administraţiei provinciale. Documentele furni­zează, de asemenea, date impor­tante despre amploarea activi­tăţii cetelor de lotru­, despre fuga iobagilor dintr-o provincie în alta, precum şi despre rela­ţiile comerciale ale Banatului cu Transilvania, Ţara Româ­nească şi Moldova. Actele fictive vor deveni ••• legale Ştefan Caneta, barman la res­taurantul „Cina“ din Caracal, a găsit — credea el — o soluţie sigură pentru obţinerea de veni­turi ilicite. Cu aprobarea fostei conduceri a I.A.P.L. (director — Mihail Bănduţ, contabil-şef — Marin Pirvu), a întocmit citeva procese verbale fictive, din care rezultă că o serie de mărfuri din unitate au fost luate de ape. In realitate insă, cantități mari de măsline, produse lactate etc., în valoare de 58 889,89 lei, au fost valorificate la bufetul „Poftă bună“. Cum insă adevă­rul iese totdeauna la iveală, ce­lor vinovaţi de întocmirea ac­­■ telor fictive le-a pierit acum orice poftă. De data aceasta, li se vor întocmi... acte legale ! I Feriţi linia! * Anul trecut, In judeţul Sibiu s-au înregistrat 34 de accidente mortale de cale ferată, iar In primele 3 luni din acest an — 10. Principalele cauze : neaten­ţie la traversarea liniilor, cir­culaţia de-a lungul căii ferate a unor persoane aflate sub influ­enţa alcoolului, iată un caz pe­trecut zilele trecute. Deşi ba­riera la pasajul de nivel păzit de pe strada Ştefan cel Mare, din Sibiu, era lăsată şi cu toate că fuseseră avertizaţi de canto­nierul de serviciu că trece tre­nul, Ştefan Samu şi Ştefan Lă­cătuş, ambii în stare de ebrie­tate, şi-au continuat totuşi dru­mul. Consecinţele au fost tra­gice. Amindoi au fost accidentaţi mortal de trenul personal 2105 care circula de la Podul Olt la Sibiu. Să se facă lumină! In comuna Dăneşti (Harghita) a fost construit un frumos că­min cultural cu o sală de spec­tacole cu 400 de locuri. Dar cind lăcaşul a fost terminat, s-a pro­dus un „scurt-circuit" in rela­ţiile dintre întreprinderea jude­ţeană de electricitate şi consi­liul popular. In loc de curent electric, întreprinderea aminti­tă furnizează... promisiuni ! Şi astfel, de peste 4 luni, în ciu-­ da demersurilor întreprinse, căminul stă in întuneric. Cine Intră pe fir pentru a face lu­mină ? Rubrică redactată de Dumitru TIRCOB Gheorghe DAVID şi corespondenții „Scînteii" IV LUMINA HOTĂRIRIlOR PLENAREI C.C. Al P.C.R. DIN NOIEMBRIE 1971 Nu pot exista „derogări" de la normele obligatorii ale eticii şi echităţii socialiste Pe adresa Comitetului judeţean Vîlcea al P.C.R. sosiseră, mai de mult, citeva scrisori din partea u­­nor salariaţi ai unităţii de exploata­re şi industrializare a lemnului din Băbeni. Scrisori prin care oamenii îşi exprimau satisfacţia faţă de mă­surile ferme luate de forul judeţean de partid pentru curmarea unor a­­buzuri şi sancţionarea celor care s-au făcut vinovaţi de încălcarea principiilor eticii şi echităţii socia­liste. „Mulţumim organelor de partid — se arăta într-una din aceste scri­sori — pentru spiritul de dreptate cu care au făcut lumină şi pentru măsurile luate în legătură cu acele cadre din conducerea U.E.I.L. Bă­beni care, cu gîndul la căpătuială, înfruptindu-se din roadele activităţii colectivului nostru, folosindu-se de funcţiile lor, şi-au procurat, in mod abuziv, materiale din cadrul între­prinderii“. Despre ce este vorba ? In timp ce majoritatea covîrşitoare a oame­nilor muncii se străduiesc să-şi des­făşoare activitatea şi să-şi trăiască viaţa de zi cu zi în conformitate cu principiile eticii şi echităţii socialis­te, să-şi plămădească o formaţie morală superioară, cit mai apropia­tă de profilul omului comunist tra­sat de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971 — cîţiva inşi, aflaţi în posturi cu sarcini de conducere la U.E.I.L. Băbeni, au considerat aceas­ta ca o posibilitate de a da frâu li­ber unor tendinţe de căpătuială, de practici abuzive, în scopul obţinerii unor avantaje personale. Faptele grave, în flagrantă contradicţie cu principiile morale ale societăţii noas­tre, petrecute la U.E.I.L. Băbeni, au constituit obiectul unor minuţioase cercetări efectuate de un colectiv al comisiei economice a comitetului judeţean de partid. Au fost scoase un vileag şi dovedite, pe baza unor probe certe, acte de incorectitudine şi necinste, vădind mentalităţi îna­poiate, apucături de a înşela socie­tatea, optica de a socoti proprieta­tea socialistă ca pe un bun propriu, personal. Oameni care pină de curînd erau investiţi cu munci de conducere — ing. Ioan Diaconescu, director, Vic­tor Şuşanu, inginer-şef adjunct, Du­mitru Şuşanu, şeful serviciului a­­provizionare, Marin Dumitraşcu, şe­ful serviciului personal, toţi de la U.E.I.L. Băbani, precum şi Alexandru Mădularu, şeful Ocolului silvic Bă­beni , au aplicat aceeaşi „reţetă“ spre a se „chivernisi“ cu materiale de construcţii, obţinute pe căi ilega­le. Sute de tone de balast si nisip au fost cărate, in zile lucrătoare, cu maşini şi utilaje ale U.E.I.L. şi uni­tăţii de mecanizare a transporturi­lor forestiere, in dauna producţiei, în interesul personal al celor amin­tiţi. In loc să-şi procure in mod cin­stit, pe căi legale, corecte, mate­rialele de care aveau nevoie, res­pectivii au recurs la practici de frus­trare a statului, socotind întreprin­derea drept feudă proprie, şi-au dus acasă zeci şi zeci de metri cubi de material lemnos. Ion Diaconescu, pre­­valindu-se de funcţia de director (şi ca el toţi ceilalţi.........colaboratori“), şi-a procurat 53,5 mc de nisip şi 134 mc de balast plătind doar 3 862 lei , dacă aprovizionarea cu aceste materiale s-ar fi făcut la preţurile cu care ele se livrează populaţiei prin unităţile de stat, ei ar fi tre­buit să achite 11 186 lei. Procedeul folosit i-a adus dintr-un condei o „economie“ de 7 524 lei. Mai departe, cumpărind 10 mc de buşteni de ruşi­­noase la preţurile stabilite pentru populaţia din mediul rural (el lo­cuind însă in mediul urban), a plă­tit suma de 1 662 lei. Dacă această cantitate de material lemnos ar fi­ fost procurată prin unităţile de stat, l-ar fi costat 4 800 lei. Şi aşa, eco­nomie cu economie, ilegalitate cu ilegalitate, „acrobaţiile” făcute pe marginea dispoziţiilor legale s-au ţi­nut lanţ. De altminteri, este eloc­vent pentru incorectitudinile comise faptul că s-a ajuns ca şi plata... lău­tarilor de la revelion să se facă prin materialul lemnos al întreprin­derii ! In felul acesta, oameni investiţi cu munci de conducere, in loc să vegheze la instaurarea unei disci­pline şi ordini desăvirşite, astfel ca mijloacele materiale, bunurile ob­şteşti să fie gospodărite cu maximă grijă, să insufle tuturor membrilor colectivului spiritul de respect pen­tru integritatea proprietăţii socia­liste, au încălcat ei înşişi aceste nor­me, încărcîndu-se, pe lingă­ răspun­derile penale, şi cu răspunderea exemplului negativ oferit colectivu­lui din care au făcut parte. Tocmai asemenea practici şi men­talităţi au fost cu fermitate critica­te de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971, în expunerea făcu­tă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care sublinia : „Trebuie să punem capăt cu hotărire atitudinii, care se mai intîlneşte chiar şi la unele cadre de conducere, de a nesocoti sau în­călca legile statului, gîndind proba­bil că legile nu sunt făcute şi pen­tru ei. Orice încălcare a legilor, orice ştirbire a disciplinei şi ordinii dău­nează desfăşurării cu succes a în­tregii activităţi, intereselor întregu­lui popor şi de aceea trebuie com­bătute cu toată hotărirea, neadmi­­ţîndu-se manifestarea lor sub nici o formă..." Reţine, totodată, atenţia faptul că lanţul incorectitudinilor s-a desfă­şurat eşalonat în timp, pe un lung interval, practic sub ochii multor sa­lariaţi, fără a fi reperate şi combă­tute încă de cind au început să se manifeste. Comuniştii de aici n-au dat dovadă de destulă fermitate, n-au reacţionat prompt faţă de cei puşi pe căpătuială, indiferent de funcţiile pe care aceştia le aveau. Abia într-un tîrziu, comitetul jude­ţean de partid a fost sesizat asupra celor ce se întâmplau în unitate. Abuzurile la care ne-am referit s-au petrecut în anii 1971—1972. Cum este bine cunoscut, încă in iulie 1971 au apărut „tezele“ privind necesita­tea îmbunătăţirii muncii politico-e­­ducative ; în noiembrie acelaşi an a avut loc plenara Comitetului Cen­tral al partidului privind problemele aşezării relaţiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii şi echităţii socialiste şi comuniste. Cum au fost prelucrate şi însuşite aici aceste documente, dacă membrii de partid nu s-au alertat, deşi sub ochii lor spiritul individualist, ten­dinţa de căpătuială şi abuzuri s-au putut manifesta atâta timp în mod nestinjenit ? Aceste grave neajunsuri in mun­ca organizaţiei de partid de aici se datoresc, desigur, şi faptului că fos­tul secretar al comitetului de partid de la­­ E.I.L. Băbeni, Marin Dumi­­traşcu, lăsîndu-se el însuşi atras de autorii abuzurilor cu care a ajuns, in cele din urmă, să lucreze mină in mină, n-a avut nici interesul şi cu atît mai puţin autoritatea morală de a scoate faptele la lumină. Cercetările întreprinse, stabilirea cu toată rigurozitatea a răspunderi­lor au determinat luarea unui şir de măsuri. Plenara comitetului de partid de la U.E.I.L. Băbeni a a­­plicat sancţiuni de partid celor ce, abuzind de funcţiile de conducere,au încălcat dispoziţiile legale şi au co­mis abuzuri ; aceştia au fost, de ase­menea, destituiţi din funcţiile de conducere pe care le-au deţinut. Ple­­­­nara Comitetului judeţean Vîlcea al P.C.R. l-a exclus pe Marin Dumi­­traşcu din rîndurile membrilor co­mitetului judeţean de partid. Tre­buie însă arătat că sancţiunile a­­doptate nu par a fi dintre cele mai ferme, în lumina severităţii cu care trebuie combătute asemenea prac­tici. Este o sarcină esenţială a orga­nelor şi organizaţiilor de partid de a promova şi veghea cu toată hotă­­rîrea la stricta respectare a norme­lor vieţii şi muncii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste , norme obligatorii, fără nici o derogare, pen­tru fiecare membru de partid, indi­ferent de funcţia ce o deţine. Des­fășurarea unei permanente și neobo­site activități educative, potrivit ho­­tărîrilor Plenarei C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971, trebuie să constituie, pretutindeni, o latură primordială a întregii activităţi de partid. Constantin MORARU Ioan STANCIU De la 1 aprilie Intră în vigoare Noile orare ale curselor­­ aeriene interne si externe I TAROM La 1 aprilie intră in vigoare noile orare ale curselor aeriene interne şi externe TAROM. In noul sezon al aviaţiei ci­vile se remarcă sporirea numă­rului de curse zilnice spre li­toral cu încă patru faţă de pe­rioada corespunzătoare a anului trecut, efectuarea între trei şi şase zboruri zilnice spre Cluj, Timişoara, Arad, Baia Mare, Tîrgu-Mureş, Sibiu şi Suceava. De asemenea, în curînd va fi deschisă noua poartă aeriană a Deltei, Dunării — Aeroportul Tulcea. Se dezvoltă, totodată, trafi­cul aerian internaţional, benefi­ciind de încă zece curse europe­ne şi intercontinentale, de un număr sporit de aeronave circu­­lînd spre Atena, Beirut, Istanbul, Londra, Moscova, Varşovia şi Zürich. Se apreciază că în acest an vor fi transportate aproxima­tiv un milion de pasageri. (Agerpres) DE LA ADAS La tragerea de amortizare a asigurărilor de viaţă din 31 martie 1973 au ieşit cîştigătoare următoarele opt combinaţii de litere : W.W.R.; Z.P.Q.; Y.M.S. ? C. S.Y.; X.S.U.; C.A.Q.; Z.X.O.; D. F.N. Toţi asiguraţii cărora le-au ieşit cîştigătoare una sau mai multe din aceste combinaţii de litere urmează să se adreseze unităţilor ADAS pentru a primi sumele cuvenite. Pentru a participa şi la urmă­toarele trageri este necesar ca asiguraţii să achite primele de asigurare la termenele stabilite. TINERII ÎNFRUMUSEŢEAZĂ CARTIERUL Ieri, peste 200 de elevi ai liceului „N. Balcescu“ din Capitală au participat la nivelarea şi pregătirea te­renului pentru plantări de pomi şi flori in cartierul Drumul Taberei Foto : 8. Cristian SÂNTEIA-duminică 1 aprilie 1973 ' . || ' 5 ♦ FAPTE ® OPINII ® PROPUNERI ^ Reţeaua comercială * cooperativei de consum din co­muna Bălteşti — Prahova cuprinde 35 de unităţi pentru desfacerea mărfurilor şi 14 secţii de prestări servicii, din care două brutării. Anul acesta se vor înfiinţa incă 3 magazine şi vor fi extinse citeva dintre cele existente (Ion Ionescu, muncitor). ^­­DO 45 de alți maistrul principal energetic Petrică Rădu­canu lucrează neîntrerupt la uzina mecanică „Nicolina“-Iași. El va fi in curînd sărbătorit de către tovarășii săi de muncă, cu prilejul pen­­sionării. Muncitor fruntaş, exemplu de disciplină şi hărnicie, comu­­nistul Petrică Răducanu a pregătit şi îndrumat sute de cadre din uzină (Constantin Petrovici, tehnician). ♦ 20 tone de plumb a recuperat,în luna ianuarie d­e­ia acumulatorii casaţi, colectivul atelierului de reparat acumulatori din cadrul Reviziei de vagoane Bucureşti — Griviţa (Vasile Mircea, operator de circulaţie, Regionala de căi ferate Bucureşti). ♦ Fără consimţămîntul meu am fost înscrisa printre membrii susţinători ai clubului F.C. Galaţi, pentru a mi se putea re­tine lunar cite 12 lei din salariu (Victoria Vasilescu, salariată la O.C.L. Galaţi). ^ Autobuzele de pe traseele nr. 12 şi 26 din Iaşi nu cir­culă după un grafic judicios Întocmit, ci după... bunul plac al şofe­rilor. Cetăţenii sunt nevoiţi să aştepte în staţii intre 30—60 minute. (Elena Vilciu, Iaşi). ♦ Tot pe scări pe lîngă lift. Locatarii blocului nr. 1e a, din cartierul Tomis Nord-Cons­tanta, urcă şi coboară zilnic 154 de trepte, deoarece, de la darea în folosinţă a imobilului, liftul n-a func­ţionat decit citeva zile (Dumitru Sava, Constanta), fii ritm de melc. Magazinul alimentar cu autoserviră de pe str. Republicii din Turda a intrat in renovare in urmă cu doi ani. Cind va fi pus la dispoziţia cumpărătorilor ? (Victor Saltzman, Turda). ♦ Instalaţia pentru curăţirea automată a elevatoarelor, concepută şi realizată de comuniştii Ioan Horga şi Ni­colae Hanes, de la preparaţia cărbunelui Petrila, a scurtat timpul de curăţire a cupelor de la 8 ore la 15 minute (Constantin Răduţă, ma­şinist). 1 O parte a satului Sălătruc-Bacău a rămas fără lumină elec­trică din luna aprilie 1972. Salariaţii şantierului I.C.H.-Poiana Uzu­lui, odată cu Închiderea balastierei din apropierea localităţii, au de­molat şi reţeaua­ electrică ce alimenta cătunul Cărări. Sesizările noastre la organele locale au rămas fără rezultat (Elena Bălănucă, deputat, satul Sălătruc)., ,, Rubrică redactată de Gheorghe PIR­VAX Cavalerii fortăreţei de (Urmare din pag. I) tru, al fiecăruia. Dacă s-ar pune pes­te tot capăt indolenţei, dacă nu s-ar tolera sub nici un motiv concepţia retrogradă, iresponsabilă, a risipito­rului de bunuri obşteşti, am avea cu toţii de cîştigat : avuţia naţională, degrevată de consecinţele acestor practici păgubitoare, ar spori mai mult, mai repede, spre binele celor ce muncesc. Uneori, datoria elementară pentru hanurile..date, în păstrare e Înţelea­să într-un mod de-a dreptul absurd,.. care invită nu la „reflecţie“, ci la măsuri prompte, severe. Astfel, nu o dată ne-am întîlnit cu situaţii de genul acesta, devenite la unii „clasice“ : soseşte în gară un vagon de îngrăşăminte per­tru o unitate a­­gricolă oarecare ; pare-se că totul e în regulă ; hirtiile au ajuns cu bine la ambele părţi ; fabricii i s-a confir­mat efectuarea transportului, iar unitatea beneficiară a aflat că i-a sosit marfa cumpărată. Mai trebuie făcut un singur lucru : transportul îngrăşămintelor, îngrăşăminte care aşteaptă, uitate pe o rampă, în ploa­ie. Deci, dincolo de circulaţia irepro­şabilă a hirtiilor, este ignorat un simplu „amănunt" : obiectul forme­lor. Adică tocmai produsul in care s-au incorporat importante valori materiale, care constituie sensul şi raţiunea intregii operaţiuni. Cind la depozitul de materiale al Trustului alimentaţiei publice din Brăila s-a primit un transport de marfă de la Uzina de mase plastice din Buzău, s-a procedat şi aici la recepţia „ca la carte“. Cu fişa nr. 808 in mină, a fost confruntat rigu­ros numărul de 100 900 coşulete şi 102100 pahare din polistiren. Luind aminte la rigoarea cu care erau în­deplinite formalităţile de preluare a mărfii, te aşteptai ca... N-a fost deloc aşa. Jean Dumbală, gestiona­rul, a răsuflat uşurat cind toate actele au fost încheiate. In sfîrşit, ce i se părea lui esenţial — for­mele­­ — fusese îndeplinit. Apoi, marfa şi-a început calvarul aştep­tării în acelaşi „depozit“ al nimă­nui : in stradă ! Fără nici o pază, la voia întâmplării. Cu prilejul aceluiaşi test, organele de miliţie sustrag 25 000 de pahare. Şi se aşteaptă... 35 (treizeci şi cinci !) de zile răcnetul păgubaşu­lui. Nimic ! In a 36-a zi — control la depozi­­tul lui Jean Dumbală. v ■,;■■■.— Cum staţi cu marfa T .— Bine. — Adică ? — E aici, sub ochii mei. Liniştit, sigur pe el, prezintă teancul de hirtii. — In regulă, nu ? — Ce să fie in regulă ? — Hirtiție... — Să vedem marfa ! Sâ-i spunem neglijenţă ! Să-i zi­cem lipsă a oricărei urme de res­ponsabilitate faţă de bunurile încre­dinţate ? Oricum i-am zice, efectul este unul şi acelaşi : păgubirea unor însemnate avuţii create prin munca, eforturile dăruirea întregii colecti­vităţi. Singura preocupare a unor astfel de gestionari se îndreaptă spre ordinea hirtiilor. Anacronici ca­valeri ai fortăreţelor de hirtii, ei vădesc un dispreţ aristocratic faţă de însuşi obiectul activităţii lor : gestionarea bunurilor încredinţate. Avem a face aici cu birocratismul ofensiv al formelor ,,a la carte“, cu birocratismul păgubitor al vorbelor. Fără a se neglija cituşi de puţin evidenţa necesară — în numele or­dinii, al rigorii care trebuie să ca­racterizeze activitatea oricărui sector — se cer, in acelaşi timp, luate cela mai severe măsuri pentru pro­tejarea roadelor concrete ale muncii noastre şi dezrădăcinarea, unde se mai manifestă, a mentalităţii biro­cratice faţă de avutul obştesc. Din instanţă în faţa opiniei publice • Din instanţă în faţa opiniei publice Cine îşi în­chipuie ca hotârîrea ju­decătorească e facultati­vă... Printr-o decizie semnată de conducerea întreprinderii de transporturi internaţionale auto (director ing. Tudor Dumitru) sala­riatului Alexandru Tufeanu i s-a desfăcut în mod abuziv contractul de muncă. Con­statând ilegalitatea, Judecătoria sectorului 7 a dispus reintegrarea salariatului în funcție, obligînd totodată Întreprinderea • să-i achite salariul pe timpul cit a fost în­depărtat ilegal din serviciu. Iată însă că I.T.I.A. catadicseşte să-l reintegreze în ser­viciu abia după 4 luni de zile şi atunci nu­mai ca să-i dea imediat transferul. — Onorată instanţă, noi an a crezut că o să cîştigam în recurs şi de aceea nu ne-am grăbit să-l reintegrăm, se justifică repre­zentantul întreprinderii. — Dar drepturile băneşti de ce nu i le-aţi plătit ? — Păi din aceleaşi motive... Dar o să-i plătim cit trebuie... Cum va hotări instanţa, aşa o să fie. Acum situaţia s-a clarificat, ordinea de drept a fost restabilită şi, desigur, Al. Tu­feanu îşi va primi drepturile sale legale. Urmează acum ca forurile competente să mai lămurească două aspecte : 1) cine și-a închipuit că se poate juca cu legea ? ; 2) cine sunt cei care vor suporta suma de aproape 8 000 lei ce urmează să-i fie plătită lui Al. T. ? Pentru că ar fi nedrept ca în­treprinderea să suporte din fondurile sale contravaloarea ambiţiilor personale ale ce­lor care şi-au permis să nu ia în conside­raţie o hotărire judecătorească. Aşteptăm răspunsurile. „Bine, dar e vorba de mama dum­neavoastră !“ Sunt şase : Sanda, George, Mihai, Maria, Corina şi Rădiţa. Oameni in toată firea, unii au copii mari. Toţi şase au fost cres­cuţi de femeia care azi, la vîrsta de 78 de ani, grav bolnavă (paralizată), are nevoie de sprijinul lor. Dar nici unul dintre ei nu s-a oferit să aibă grijă de ea. Şi atunci, mama a fost nevoită să apeleze la Instanţă pentru ca“ acolo unde oamenii şi sentimen­tele filiale au încetat să mai existe, legea să restabilească echilibrul firesc, să le aducă aminte că este vorba de o obligaţie legală. In faţa instanţei are loc o tîrguială pe­nibilă. S-a propus chiar internarea bătrînei într-un cămin. — Bine, dar e vorba de mama dumnea­voastră! — intervine președintele comple­tului de judecată. — Nu e mama mea bună, replică prompt Mihai, inginer-șef la o întreprindere bucu­­reșteană. — Cine v-a crescut ? — E drept... pentru că m-a crescut sunt dispus să contribui cu 300 lei pe lună... — Să stea la Sanda ! Cit a fost bună de muncă şi i-a crescut copiii, a ţinut-o. Acu­ma de ce să ne-o paseze nouă ? — işi dă cu părerea şi Rădiţa. — De ce la noi ? ! — sare ca ars soţul San­dei. Onorată instanţă, la noi nu poate sta. Sintem­ amindoi oameni cu funcţii de răs­pundere in societate (Sanda e contabil-şef la o şcoală profesională braşoveană, soţul ei e profesor în aceeaşi localitate — n.n.). Nu ne putem ocupa de bătrină ne lipseşte timpul... Avem nişte responsabilităţi so­ciale.... — Dar responsabilităţi faţă de mama dumneavoastră nu aveţi ? întrebarea seacă a judecătorului i-a În­trerupt elanul pledoariei. Vorbea despre responsabilităţi sociale, dar atât el, cât şi ceilalţi pierduseră din vedere un lucru e­­senţial : una din cele mai elementare res­ponsabilităţi sociale ale fiecăruia dintre ei era tocmai aceea pentru care fuseseră che­maţi în faţa instanţei. Epilogul firesc al unei existenţe parazitare In loc să se apuce de o muncă cinstită, Gheorghe Burcea — proaspăt liberat con­diţionat din penitenciar, unde executa o pedeapsă privativă de libertate pentru furt din autoturisme — a reuşit ca într-un timp foarte scurt să adune la activul său alte 80 de asemenea infracțiuni. — Onorată instanță, regret din tot su­fletul că am fost prins din nou. Ghinionul meu, tocmai acum cind voiam să mă an­gajez ca tinichigiu la o întreprindere... — Dar pînă acum de ce nu te-ai angajat? — Nu găsisem ceva convenabil... Apoi, imi făcusem socoteala să mă mai distrez şi eu niţel. — Şi te-ai distrat apucîndu-te din nou de furturi ? — Păi, dacă distracţiile costă bani... La cei 29 de ani ai săi, Gh. Burcea şi-a greşit din nou socotelile ; n-a reuşit sau, mai bine zis, n-a vrut să înţeleagă că banii se ciştigă cu sudoarea muncii cinstite. Tra­iul parazitar l-a împins la fapte antisociale, l-a adus in locul din care abia plecase. De data asta are la dispoziţie un timp de me­ditaţie mai îndelungat — 6 ani —, pentru ca, în sfîrşit, să-şi dea seama că traiul pa­razitar nu poate duce decit în boxa acuza­ţilor. De ce a amuţit corul păgubaşilor Despina Dumitru din Constanţa, o recidi­­vistă notorie, avind la activul său opt con­damnări penale pentru furt şi înşelăciune în dauna avutului personal, a fost trimisă din nou in faţa instanţei pentru fapte de acelaşi gen. Pe scurt, dîndu-se drept o „persoană cu relaţii“, in stare să facă „aranjamente“ sau să procure bunuri la preţuri „de nimica“, a reuşit, într-un timp foarte scurt, să escrocheze de bani nume­roase persoane ; unii au primit-o în casă cu tot onorul, ca să-şi facă şi ei „relaţii“... Dar amatorii au plătit scump aceste relaţii: odată cu dispariţia Despinei au dispărut din casă şi obiectele mai de preţ. N-am fi scris despre acest caz (la această rubrică s-a mai vorbit despre amatorii de chilipi­ruri care, luind de bune spusele vreunui escroc, au plătit bani buni pentru cele mai fanteziste... promisiuni) dacă nu ne-ar fi reţinut atenţia replica infractoarei : — După ce m-am eliberat ultima oară din penitenciar, aveam de gînd să mă astâmpăr , dar dacă mi s-a oferit ocazia... am fost tentată... Răspunsul cinic al inculpatei a redus la tăcere corul plîngăreţ al păgubaşilor. Şi-au dat seama — destul de costisitor — că nu sunt nişte biete, nevinovate victime. Din caietul grefierului „Subsemnata Florica Marta Oprescu de­clar că am fost impresionată de spusele unei prietene cum că băiatul său nu se în­ţelege prea bine cu soţia şi că ar vrea să intenteze divorţ, dar n-are bani nici măcar pentru avocat Eu, fiind o fire miloasă, m-am gîndit la suferinţele băiatului şi am sustras în mai multe rînduri bani din ges­tiune pentru ca să o pot împrumuta pe prietena mea cu 7 000 de lei şi să scape băiatul de necaz“. (Din dezbaterile dosarului nr. 5639/1972, soluţionat de Judecătoria sectorului 1) „De cind sunt deţinut preventiv pentru viol in bandă asupra minorei C.V., mi-am dat seama că eu o iubesc pe victimă, că de fapt chiar cu vreo lună mai înainte în­cepusem să ţin la ea şi mă mir cum de am putut organiza o asemenea faptă mîrşavă asupra fiinţei pe care o iubesc. In conse­cinţă, declar că vreau să mă căsătoresc cu ea nu pentru ca să scap de pedeapsă“. „La întrebarea instanţei de ce n-a su­­pravegheat-o pe minoră, mama victimei declară că nu înţelege de ce se mai fac atâtea investigaţii din moment ce unul din inculpați a acceptat să se căsătorească cu minora“. (Din dezbaterile dosarului nr. 1384/1973, aflat pe rol la Judecătoria sectorului 5). Emil MARIXACHE

Next