Scînteia, iunie 1973 (Anul 42, nr. 9526-9555)

1973-06-01 / nr. 9526

PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI­ COMUNIST ROMÂN Anul XLII Nr. 9526 Vineri 1 iunie 1973 6 PAGINI - 30 BANI Ieri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a vizitat pieţe şi întreprinderi din Capitală • O atentă trecere in revistă a progreselor realizate in organizarea comerţului şi aprovizio­nării populaţiei • Constatări pozitive, dar şi observaţii şi recomandări, însoţite de cerinţa unei transpuneri operative in practică • Mani­festări de stimă şi cald ataşament faţă de secretarul general al partidului O zi obişnuită din activitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. O zi ca oricare alta, în care biroul de lucru al conducătorului parti­dului şi statului nostru a fost în­­săşi viaţa, cu clocotul ei, cu ma­rile împliniri în drumul nostru spre mai bine, dar şi cu neajunsu­rile pe care putem şi trebuie să le înlăturăm pentru a atinge ţelurile spre care tindem. A intrat în con­ştiinţa ţării, a fiecăruia dintre noi, obişnuinţa de a-l vedea pe tovară­şul Ceauşescu prezent în mijlocul oamenilor, la locurile de muncă sau acolo unde se asigură aprovi­zionarea cetăţenilor, întîlnindu-se cu muncitori din uzine şi de pe şantiere, cu specialiştii, cu lucră­torii din comerţ, cu gospodine, dis­­cutînd probleme concrete, a căror rezolvare deschide apoi largi per­spective nu numai pentru colecti­vele vizitate, dar pentru sectoare întregi ale economiei, pentru îm­bunătăţirea continuă a condiţiilor de viaţă ale populaţiei. Acest mod dinamic de a conduce şi îndruma, de a se consfătui permanent cu poporul îl definim sintetic prin stilul de lucru propriu secretarului general. Vizita din dimineaţa de joi, 31 mai, prin pieţe ale Capitalei, la importante obiective industriale, s-a soldat, ca de fracare dată, cu concluzii şi indicaţii menite să conducă la perfecţionarea activi­tăţii gospodarilor Bucureştiului, a conducerilor de întreprinderi şi mi­nistere economice, în timpul vizitei, secretarul ge­neral a fost însoţit de tovarăşii Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Gheorghe Cioară. Ca o nesfîrşită coloană sonoră, ovaţii, aplauze, urări de sănătate şi de viaţă lungă au ilustrat sentimentele faţă de tovarăşul Ceauşescu, exprimate emoţionant de cele mai largi categorii de ce­tăţeni ai Capitalei. In cartierul străjuit de noile blocuri de pe bulevardul „1 Mai“, în inima vadului comercial al Obo­rului, la hala „Traian“, în pieţele „Rahova“ şi „Pantelimon“, în toate aceste locuri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost înconjurat de mii de locuitori ai oraşului, fiecare din­tre ei dorind să strîngă mîna secretarului general al partidului, să-i împărtăşească gîndurile, bucu­riile şi greutăţile. Intre aceştia se află muncitoarea Ileana Popa de la fabrica de confecţii şi tricotaje „Bucureşti“, maistrul Iulian Vică de la fabrica „Flacăra roşie“, Ion Gherman, salariat la uzinele „Tim­puri noi“, şi mulţi alţii. „Să trăiască partidul, să trăiţi şi dumneavoastră, tovarăşe Ceauşescu, să aveţi sănătate şi putere de muncă, să ne conduceţi mulţi ani înainte“ — urarea din ini­mă a bătrînei cooperatoare Floa­rea Iordache, mamă a 14 copii şi bunică a 16 nepoţi, mărturiseşte de la sine intensitatea acestor sim­ţăminte. Ca şi cuvintele atît de grăitoare adresate secretarului ge­neral de bătrîna Ecaterina Simi­­niuc: „Vă mulţumesc că vă în­grijiţi de viaţa noastră, să trăieşti, tovarăşe Ceauşescu, să trăiască tot poporul românesc şi rogu-te dă-mi voie să te îmbrăţişez ca o mamă pentru tot ce ai făcut şi ce faci pentru ţară, pentru noi“. Intîmpinat astfel, pretutindeni, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a vi­zitat, timp de mai bine de două ore, cinci vaduri comerciale — unde aproximativ un sfert din populaţia oraşului îşi procură cele necesare traiului — ceea ce a permis cuprinderea şi analizarea principalelor probleme ale aprovi­zionării bucureştenilor. In centrul dialogului de lucru cu gospodarii oraşului s-a aflat con­statarea că pe pieţele Capitalei atît comerţul de stat, cît şi cel coope­ratist, precum şi producătorii indi­viduali, asigură o bună aprovizio­nare cu produse agroalimentare, cu legume şi fructe de sezon. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu discută cu numeroşi bucu­­reşteni. „Sînteţi mulţumiţi de aprovizionare, găsiţi întotdeauna ce căutaţi ? Ce produse lipsesc ?“ — sînt întrebări pe care secretarul general al partidului le adresează în fiecare piaţa, în repetate rîn-­­ duri/ viruparilta in­ gospodine, de cetăţeni. „Da, magazinul este bine apro­vizionat“, răspunde Ana Ionescu, salariată la întreprinderea „Pro­ducţia“, aflată în acele momente în hala „Traian“. „Găsim de toate, tovarăşe secretar general“ , sub­liniază gospodina Rozalia Mari­nache în timpul vizitei în magazi­nele din piaţa „7 Noiembrie“. Ace­leaşi aprecieri le fac şi alţi bucu­­reşteni, care precizează, totodată, că uneori lipsesc cartofii timpurii, unele legume de sezon, că unii vîn­­zători nu respectă programul de funcţionare al magazinelor, că există un decalaj în aprovizionare între ceasurile dimineţii şi cele ale după-amiezii. Rafturile unităţilor de desfacere, ale centrelor de carne, lapte, pîine, tonetele fermelor gospodăriilor de stat şi cooperativelor agricole de producţie, ale producătorilor indi­viduali sunt pline de mărfuri. Ast­fel, numai la piaţa „Rahova“ s-au adus, ca de altfel în fiecare zi, 4 600 kg carne, 1 600 kg brînză, 200 000 de ouă, 13 000 kg de legume şi multe alte produse de sezon, mari cantităţi de făină, mălai, zahăr, ulei, conserve, precum şi semipre­­parate , mărfuri suficiente pentru aprovizionarea cotidiană a popu­laţiei din cartierele din jur, a mun­citorilor de la „Vulcan“, „Electro­magnetica“, fabricile de confecţii şi alte unităţi industriale din a­­ceastă zonă. Iar aprecierile cumpă­rătorilor vin să completeze impre­sia bună pe care ţi-o lasă întreaga piaţă. „Simt o adevărată (Continuare in pag. a III-a) La Uzina mecanică de utilaj chimic se analizează rezultatele aplicării cu succes în viaţă a recomandărilor făcute de secretarul general al partidului cu prilejul vizitei din primăvara anului trecut, se stabilesc noi repere ale dezvoltării producţiei Piaţa 1 Noiembrie ş­i primire călduroasă, dialog fructuos PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Pieter Lieftinck, director executiv la Fondul Monetar Internaţional Joi după-amiază, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit pe Pieter Lieftinck, director executiv la Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.), care, la invitaţia Minis-In ziua de 31 mai a.c., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit pe­terului Finanţelor, face o vizită în ţara noastră. La întrevedere a participat Florea Dumitrescu, ministrul fi­nanţelor. In cursul convorbirii, care s-a desfăşurat într-o ambiantă cor-Maati Jorio care şi-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar şi ple­dială, au fost abordate probleme referitoare la colaborarea dintre România şi F.M.I. — instituţie specializată a O.N.U. M ,precum şi în legătură cu stadiul actual al lucrărilor privind reforma siste­mului monetar internaţional. Maroc uipotenţiar al Regatului Maroc în ţara noastră. (Cuvîntările rostite, In pag. a V-a). Ambasadorul Regatului LA 11 IUNIE - UN SFERT DE VEAC DE LA NAŢIONALZAREA PRINCIPALELOR MIJLOACE DE PRODUCŢIE INDUSTRIALĂ Un act fundamental al revoluţiei socialiste „Noi, muncitorii, conducem întreprinderile, noi le gospodărim, noi le îmbogăţim“. Apropiata aniversare a 25 de ani de la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie industrială readuce în conştiinţe amintirea anilor acelor furtunoase infrun­­tări de clasă, in tocul cărora poporul nostru muncitor, condus de partid, a cucerit puterea politică şi econo­mică, punind astfel temeliile orînduirii noi, socialiste. Evocarea contextului istoric în care s-a înfăptuit naţio­nalizarea proiectează o puternică lumină asupra con­secvenţei, fermităţii şi măiestriei cu care Partidul Co­munist Romăn a condus desfăşurarea revoluţiei popu­lare şi, totodată, asupra elanului de luptă al clasei muncitoare şi maselor largi populare, asupra încrederii nestrămutate şi hotărîrii cu care ele au urmat şi trans­pus în viaţă politica partidului. Naţionalizarea, înfăptuită în urmă cu 25 de ani, a constituit un act fundamental in procesul revoluţio­nar declanşat de insurecţia naţio­nală antifascistă armată de la 23 August 1944. După cum se ştie, in cadrul acestui proces, clasa mun­citoare, în frunte cu partidul co­munist, unind în ju­rul său toate forţele defilocratiee., parsio­nee, a cucerit, prin bătălii sociale de o amploare fără precedent,o poziţie după poziţie din mîinile claselor exploatatoare, obţinînd, la 6 martie 1945, o strălucită victorie — in­staurarea primului guvern cu ade­vărat democratic din istoria ţării, care întruchipa puterea revoluţio­­nar-democratică a muncitorilor şi ţăranilor. Dar clasele exploatatoare, care pierdeau tot mai mult terenul pe tărîm politic, işi concentrau forţele pe tărîm economic, unde deţineau încă puternice poziţii. Sabotajul economic, sustragerea sau camufla­rea mărfurilor absolut indispensa­bile nevoilor producţiei şi con­sumului populaţiei, înstrăinarea şi dispersarea utilajelor, refu­zul de a investi capitaluri in pro­ducţie, specula şi evaziunea fisca­lă — „coordonate“ minuţios cu pre­siunile economice şi politice ale puterilor imperialiste — un întreg arsenal de mijloace era folosit spre a impiedica opera de reconstrucţie şi dezvoltare a economiei, a sub­mina puterea populară, a readuce lucrurile la „normal“, la domnia nestingherită a capitalului. In aceste condiţii, partidul cd­­il.ur.ihl­­­twitlâ,­ Şt- TOflptlrii « serie de măsuri menite să îngră­dească, treptat dar ferm, puterea economică şi posibilităţile de ex­ploatare ale burgheziei, să orien­teze dezvoltarea economiei po­trivit intereselor maselor mun­citoare, ale revoluţiei. Astfel, încă în perioada imediat următoare insurecţiei, a fost instituit contro­lul muncitoresc in întreprinderi, care se exercita de către sindicate, prin comisiile de producţie. După instaurarea guvernului democratic, la 6 martie 1945, controlul munci­toresc a început să se exercite tot mai mult şi pe linie de stat, prin organisme anume create , brigă­zile economice împotriva speculei, care fiinţau pe lingă prefecturi şi primării ; oficiile industriale, or­ganizate pe ramuri industriale, avînd drept atribuţii mai impor­tante Întocmirea propunerilor pen­tru alcătuirea programelor de pro­ducţie, aprovizionarea cu materii prime, repartizarea producţiei fi­nite etc . controlul economic, înfi­inţat în iulie 1947, care acţiona în toate ramurile economiei naţionale, ca un instrument de verificare a aplicării măsurilor luate de guvern în cadrul politicii sale economice. O poziţie importantă în economie a fost cucerită prin etatizarea Băncii Naţionale a României, la în­ceputul anului 1947. Lupta pentru redresarea economiei a căpătat un puternic impuls prin planul com­plex de măsuri elaborat în iunie 1947 de P.C.R. şi cunoscut sub de­numirea „propunerile Partidului Comunist Român pentru îmbunătă­ţirea situaţiei economice şi finan­ciare a ţării“, prin reforma mone­tară înfăptuită în acelaşi an. Toate aceste măsuri aveau un pronunţat caracter anticapitalist, dar ele nu însemnau încă desfiin­ţarea burgheziei şi a puterii ei e­­conomice. Proprietatea asupra mij­­l­oăcelor'de Wbancyie' te dădea încă posibilitate capitaliştilor să exploa­teze masele muncitoare, să sub­mineze puterea populară. Se crease in fapt o contradicţie între caracte­rul puterii politice, aflată in mii­­nile clasei muncitoare şi ale aliaţilor ei, şi al puterii economice, aflată in cea mai mare parte în miinile bur­gheziei. Lichidarea acestei contra­dicţii se impunea ca o necesitate obiectivă, o cerinţă vitală a progre­sului economic şi social. Acestei cerinţe i-a răspuns naţio­nalizarea principalelor mijloace de producţie industrială din 11 iunie 1948, înfăptuirea ei a devenit po­sibilă în urma schimbărilor impor­tante intervenite in raportul de forţe din societate prin înlătura­rea monarhiei, cucerirea întregii (Continuare In pag. a II-a) Promovarea valorii autentice in literatură şi artă răspundere socială majoră, de înaltă principialitate partinică Partidul pune in centrul po­liticii sale slujirea neabătută a omului, afirmarea sa multilate­rală. In înfăptuirea acestui obiectiv so­cial-moral, un loc distinct revine creaţiei artistice, chemată să contri­buie, prin mijloace specifice, la for­marea unui om nou, animat de idea­luri înalte, capabil să-şi făurească in mod conştient propriul viitor. Nicicînd in istoria culturii noas­tre n-a fost subliniat cu atita tărie rolul activ al literaturii şi artei in viaţa societăţii, in procesul de for­mare şi educare a oamenilor, forţa lor de înm­urire. Chemarea adresată de partid, de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, creato­rilor de frumos de a făuri opere de artă inspirate din efortul constructiv al poporului, strins legate de viaţa şi aspiraţiile superioare ale acestuia, semnifică un manifest artistic demn de măreţia anilor noştri socialişti. Şi nimic nu poate fi mai presus pentru un scriitor, pentru un fău­ritor de artă decit aspiraţia de a surprinde în opera sa realităţile epo­cii căreia îi este contemporan,­ de a înfăţişa viaţa şi munca eroică a oa­menilor timpului său, a constructo­rilor socialismului. Cuprinzînd în pagina de carte, în vers sau în proză, în melodia unui cîntec sau în culorile unui tablou inspirat sentimentele, ideile, faptele ce-i ani­mă şi caracterizează pe oamenii zi­lelor noastre, pe făuritorii marii epopei social-economice, omul de artă se va afirma ca un militant, ca o adevărată conştiinţă vie a vremii sale. Această mare lucrare civică, educativă care ii angajează plenar pe scriitor, pe artist este plină de nobleţe ; ea este destinată traducerii exemplare in viaţă a pro­gramului de edificare a noii socie­tăţi, de consolidare a unei noi con­ştiinţe, de afirmare şi împlinire a idealurilor socialiste. Toate acestea realizează, în esenţă, însuşi caracte­rul militant, revoluţionar al litera­turii noastre. Cînd, cu multe decenii în urmă, Văcărescu lăsa urmaşilor moştenire „Creşterea limbii româneşti / Şi-a patriei cinstite“, cînd Eminescu se adresa prin versuri de o amară iro­nie făcătorilor de „cuvinte goale“, aducînd, în acelaşi timp, omagiul său proletarilor, luptătorilor pentru dreptate, cind Coşbuc declara in rit­muri cu valoare testamentară „sînt suflet din sufletul neamului­­meu“ — și eite alte exemple s-ar putea evoca ! — se trasau căi fertile pen­tru militantismul literaturii noas­tre. Militantism ce avea să cunoască, odată cu crearea Partidului Comu­nist Român, o şi mai limpede afir­mare, fiind continuat și dezvoltat cu remarcabile rezultate de literatura noastră contemporană. O retrospec­tivă a anilor ce se circumscriu noii etape istorice a României aduce mărturie că în această perioadă, de puternic avînt revoluţionar, de ra­dicale transformări social-politice şi economice, literatura şi arta s-au îmbogăţit prin numeroase creaţii, pătrunse de un suflu nou, înnobi­late de o ideologie nouă, impunînd prin viziunea superioară, materialist­­dialectică asupra realităţilor social­­istorice. Noua noastră artă, creaţiile cele mai remarcabile sunt caracteri­zate de preocuparea statornică a creatorilor de a situa în centrul ope­rei omul, problematica sa majoră, de a pleda in permanentă pentru încredere în om, în puterea sa de creaţie, de a milita pentru afirmarea plenară a virtuţilor sale constructive. Intr-o ţară în care deviza supre­mă a Întregii activităţi poate fi sin­tetizată in cuvintele „Totul pentru om“ este firesc, este necesar ca fie­care scriitor, fiecare artist să fie pătruns de adevărul fără de care raţiunea sa de a fi nu poate fi con­cepută : „Arta pentru om“. In documentele plenarei din no­iembrie 1971 a C.C. al P.C.R., ale Conferinţei Naţionale a partidului din iulie 1972 sunt subliniate, după cum se ştie, cu o remarcabilă d­a­(Continuare în pag. a IV-a) ÎN PAGINA A ll-A PORUMB ȘI FURAJE pe toate suprafețele pînă acum necultivate

Next