Scînteia, august 1974 (Anul 43, nr. 9935-9960)
1974-08-01 / nr. 9935
PAGINA 2 (Urmare din pag. I) totdeauna o contribuţie de seamă. încă in secolul trecut, tinerii muncitori reşiţeni au înfiinţat primele cercuri culturale. Ulterior, tineretul a participat extrem de activ la greve, la luptele pentru o viaţă mai bună. Mai recent, tineretul muncitoresc socialist, tineretul antifascist şi cel comunist au influenţat hotăritor soarta oraşului. În anii celui de-al doilea război mondial, tinerii comunişti au desfăşurat acţiuni de sabotaj care au provocat destule insomnii stăpinilor uzinei şi acoliţilor lui Antonescu. După victoria insurecţiei armate, după cucerirea puterii de la fabricanţi şi reacţionari, in timpul naţionalizării uzinelor Reşiţa, în primele rinduri s-au aflat tinerii muncitori. Bineînţeles, noţiunea de tinăr muncitor nu trebuie înţeleasă ad litteram, ci în spiritul unei activităţi revoluţionare intense, care depăşeşte limita biologică de virsta mult dincolo de ceea ce se înţelege in mod obişnuit. O inimă dirză, o minte limpede, curajul de a lupta pentru libertate şi dreptate sint trăsături de tinereţe, care, chiar şi în rindul muncitorilor mai vîrstnici, se intilnesc destul de frecvent. Din rindul acestora fac parte şi veteranii care au rămas credincioşi pină la moarte mişcării muncitoreşti şi idealului lor. Tradiţiile muncitoreşti cristalizate aici de-a lungul generaţiilor reprezintă zestrea de preţ a Reşiţei. In cadrul acestor tradiţii se disting cu tărie solidaritatea de clasă, responsabilitatea muncitorească, respectul şi dragostea pentru profesiunile de inaltă calificare. Ştafeta profesiunilor s-a transmis din tată un fiu , cind tatăl era un bun muncitor, şi fiul său trebuia să stapinească meseria la fel de bine, dacă nu şi mai bine. A fi harnic, ordonat, disciplinat, dornic mereu de perfecţionare profesională — constituie un adevărat blazon al fiecărei familii muncitoreşti. In acest an jubiliar, Combinatul siderurgic din Reşiţa va produce un milion de tone de oţel. Vechile uzine U.D.R., bine echipate din punct de vedere tehnic faţă de alte uzine la vremea respectivă, realizau in trecut, în anii de virf, circa 180—220 mii tone oţel anual. I-au trebuit Reşiţei nu mai puţin de 173 de ani pentru a ajunge la această cantitate de oţel. Iar in cei treizeci de ani de cînd clasa muncitoare e stăpinâ, producţia de oţel a Reşiţei a mai crescut cu 800 000 de tone anual. Succese asemănătoare a înregistrat şi uzina constructoare de maşini. Azi se realizează aici motoare Diesel cu puteri pină la 4 000 C.P., iar in anii următori se vor fabrica motoare de 10 000 C.P. La Reşiţa se produc în prezent toate tipurile de hidroagregate pentru hidrocentralele aflate în construcţie. Această rapidă şi modernă dezvoltare a proceselor de producţie ridică necontenit o sumedenie de probleme noi, complexe, de natură economică, tehnică, umană. Nici oţelarul, nici constructorul de maşini nu le soluţionează bătind din palme. Avem de-a face cu noi dimensiuni ale capacităţilor umane, care constau din conştiinţă socialistă, competenţă tehnică şi o nouă etică profesională. Ele s-au născut pe ţărimul tradiţiei muncitoreşti şi s-au maturizat în condiţiile socialiste ale orinduirii noastre noi. Astăzi, posibilităţile fiecărui muncitor de a invăţa sunt practic nelimitate. Licee de specialitate, şcoli profesionale, facultate de subingineri... Ceea ce odinioară era greu accesibil, are astăzi caracter de masă. Oraşul meu de baştină, Reşiţa, este astăzi mai frumos şi mai tinăr ca oricînd. Viaţa culturală a oraşului cunoaşte o nouă înflorire, există o vie activitate ştiinţifică şi artistică, la unison cu ritmul dezvoltării sociale a oraşului. Aceasta şi este explicaţia faptului că unele rămăşiţe ale vechiului — apatie spirituală, anchilozare sau provincialism — sunt socotite anacronice, străine de atmosfera acestui oraş. Reşiţa ...„oraş de provincie“? Ar suna straniu pe seama acestui centru muncitoresc dinamic, loc al unor importante realizări , leagăn al industriei noastre siderurgice şi al construcţiilor de maşini, Reşiţa se înscrie printre centrele de cercetare in domeniul ştiinţei şi tehnicii, este o puternică cetate economică şi culturală a României socialiste. Acestea toate, ca şi multe altele, mă îndeamnă ca şi pe viitor să mă inspir din viaţa şi munca concetăţenilor mei reşiţeni. Consider drept un ţel de viaţă datoria de a scrie despre prezentul nostru socialist, făurit de aceşti oameni mereu tineri, care adună în fiinţa lor trăsături de epopee. Reşiţa 9 9 TOTUL FRNTRÎT o IVI A '^.w''mmm' ^30m i ***** *1*TM «Mm «SL w -: _ 1 Ă ' iM '" ü v*\?>ir, "^v Hüg !!■■■ * - , ^ Mg ^ * - ss || s |g|gl , \ M < & $ #* ««. > > x. << - HHg^l glilili 1 ^li $ HHHH s ASIGURAREA Accesibilitate largă Grila pentru om, pentru satisfacerea intr-o măsură din ce in ce mai mare a nevoilor sale materiale şi spirituale reprezintă obiectivul fundamental al activităţii Partidului Comunist Român, al statului nostru socialist, al sindicatelor din ţara noastră. Legislaţia, incepind cu Constituţia, care consfinţeşte printre principalele drepturi ale cetăţeanului şi cât la odihnă, Codul Muncii, ca şi alte numeroase acte normative statuează in principiu şi în amănunt cum se exercită dreptul la odihnă. O serie de măsuri practice vin să completeze prevederile legale, oferind oamenilor muncii posibilităţi din ce in ce mai largi şi diversificate de a-şi petrece intr-un mod cit mai reconfortant, util şi plăcut, timpul liber de zi cu zi, repausul săptăminal, concediul anual de odihnă. Concediul care, in funcţie de vechimea in timpul muncii, are o durată variind între 15 si 24 zile lucrătoare, se măreşte pentru cei care muncesc in locuri cu condiţii deosebite, de la caz la caz, cu 3—12 zile de concediu suplimentar, uneori si mai mult, concediul integral putind ajunge pină la 30 zile lucrătoare. Sindicatelor le revine un rol important, cel de principal organizator, in asigurarea unor condiţii optime pentru exercitarea dreptului la odihnă si tratament.Ele au sarcini mari in ce priveşte utilizarea chibzuită a fondurilor si mijloacelor puse la dispoziţie de către stat, precum şi în buna folosire si întreţinerea corespunzătoare a bazei proprii de tratament balnear si odihnă. In fiecare an, prin sindicate se trimit la odihnă si tratament multe sute de mii de oameni ai muncii , fie in unităţile proprii, fie in cele apartinind altor retele. Dincolo de aspectele reglementate de acte normative, odihna oamenilor muncii formează obiectul unor preocupări variate si multilaterale pentru partid şi stat, sindicate şi alte foruri din tara noastră, preocupări ce sunt concentrate pe următoarele direcţii principale : CONSUMAREA EFECTIVĂ A CONCEDIULUI, evitindu-se compensarea acestuia in bani (exceptind unele cazuri bine precizate prin acte normative, cum ar fi încetarea relaţiilor de muncă, chemarea la îndeplinirea serviciului militar ş.a.). Este o expresie a grijii faţă de om, deoarece se porneşte de la principiul că timpul de concediu are drept scop refacerea sănătăţii şi capacităţii de muncă. ASIGURAREA CADRULUI MATERIAL. In ritm rapid, caracteristic întregii noastre evoluţii economice si sociale, a luat o puternică dezvoltare si industria vacantelor. Numai in perioada 1971—1975, din fondurile statului s-au investit peste 4,5 miliarde lei, numărul locurilor în principalele forme de cazare — hoteluri, moteluri, vile, cabane, hanuri — ridicindu-se la ora actuală, in România, la circa 200 000, marea majoritate a acestora aflîndu-se în perimetrul celor aproape 150 de staţiuni balneoclimaterice şi alte locuri pitoreşti de pe întinsul ţării. La acest efort au contribuit si sindicatele, realizind si dind In folosintă in ultimii doi ani complexe sanatoriale cu o capacitate de peste 3 009 locuri. LĂRGIREA CONTINUA A ACCESIBILITĂŢII balei materiale. Se realizează , pe de o parte, prin caracterul social al unei bune părţi a trimiterilor la odihnă si tratament (sindicatele se îngrijesc ca plata biletelor să se facă in raport cu încadrarea tarifară lunară, diferenţa — peste 30 la sută din costul biletelor — fiind acoperită din bugetul asigurărilor sociale de stat), pe de altă parte, ca urmare a creşterii continue a nivelului de trai, sporesc mereu solicitările pentru diferite forme de petrecere a concediilor anuale sau a timpului liber de sfirşit de săptămină — prin excursii de lungă sau scurtă durată, tururi prin ţară, deplasări spre locuri istorice sau pitoreşti — ale celor mai variate categorii de cetăţeni ai ţării noastre, muncitori, ţărani, studenţi, elevi, pensionari, în anii noştri, pentru prima oară în istoria ţării, oamenii muncii de pe ogoare — lucrători ai I.A.S. şi I.M.A., membri ai cooperativelor agricole de producţie — merg la odihnă si tratament, dispunînd si de vile si sanatorii speciale. Pentru studenţi si elevi funcţionează numeroase tabere în perioada vacantelor. DIVERSIFICAREA ORGANIZĂRII ODIHNEI. Pentru a satisface solicitări atit de largi si a crea mereu noi posibilităţi de recreere şi tratament, de odihnă a oamenilor muncii, alături de sindicate se ocupă tot mai diverşi organizatori : Ministerul Turismului şi unităţile sale locale. Ministerul Educaţiei şi învăţămîntului, organizaţiile de tineret. Ministerul Sănătăţii. Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, organizaţiile sportive, consiliile populare, reţeaua comercială locală, cooperaţia de consum , care fie că dispun de datele întregi de servire sau de unităţi specializate, fie că au preocupări legate de asigurarea unor posibilităţi de odihnă şi recreere. UTILIZAREA CELUI DE-AL DOILEA „OPT“ PENTRU ODIHNĂ ACTIVĂ. Un accent tot mai pronunţat se pune pe asigurarea unor posibilităţi largi de a putea petrece in mod plăcut si cu folos cele opt ore rămase libere intre muncă si somn. Astfel, la dispoziţia oamenilor muncii stă o întreagă reţea de instituţii culturale şi sportive : teatre, cinematografe, case de cultură, biblioteci, stadioane etc. La numeroase forme de activităţi cultural-educative şi sportive (de exemplu, cercuri şi formaţii artistice de amatori) oamenii muncii sunt şi animatori si spectatori. Paul NAGY secretar al CC. al U.G.S.R. UI MAMBÎT SI COMM. Numai 4 000 de persoane au putut avea, in 1938, bilete repartizate prin fostele asigurări sociale. Numărul oamenilor muncii care beneficiază in 1974 de bilete pentru tratament şi odihnă puse la dispoziţie prin sindicate a ajuns la 500 000. Exprimată, convenţional, în om-zile, creşterea este la fel de edificatoare: de la 60 000 — la 7 600 000. Complexe sanatoriale ale U. G. S. R. Cu o capacitate de : • 975 paturi, în 1970 • 4 935 paturi, în 1975 Prin ele se asigură posibilităţi de tratament şi odihnă în serii de cite 18 zile, pentru circa 100 mii oameni ai muncii. Sunt în curs de realizare alte cinci complexe sanatoriale — la Covasna, Olăneşti, Herculane, Felix, Eforie-Nord — însumînd 3 000 de locuri. Mai este prevăzută construirea altor nouă complexe sanatoriale, cu 4 800 de locuri, în cursul cincinalului următor. Deci, anual, încă peste 165 mii de persoane vor putea beneficia în viitor de tratament şi odihnă în unităţile puse la dispoziţie de sindicate. Beneficiari: 10 milioane Dovezi ale caracterului de masă, ale largii accesibilităţi a bazei materiale de odihnă şi tratament sunt citeva date grăitoare : circa 8,3 milioane persoane au beneficiat anul trecut de serviciile sindicatelor şi diferitelor forme de organizare a turismului, iar anul acesta există posibilitatea sporirii acestui număr la circa 10 milioane — ceea ce echivalează cu aproape jumătate din populaţia ţării. Faţă de anul 1951, de apa de cinci ori mai emite fonduri (ÎN PROCENTE) După cum ilustrează graficul de mai sus, în acest an statul pune la dispoziţie — pentru oamenii muncii care merg la tratament şi odihnă prin sindicate — fonduri de aproape cinci ori mai mari decit in 1950. 1950 1960 1970 1974 Înlesniri pentru copii Pentru copii sub 7 ani, tariful de masă — în cazul biletelor repartizate prin sindicate — este redus cu 50 la sută. Familiile cu trei sau mai mulţi copii în întreţinere beneficiază de bilet gratuit sau de masă gratuită în staţiune pentru cei sub şapte ani, incepînd de la al treilea copil. Pentru cel de-al doilea „opt“: Reţeaua culturală a sindicatelor • 4 000 săli culturale în întreprinderi • 200 cluburi • 28 case de cultură • 5 000 de biblioteci (cu 14 milioane volume) • 180 cinecluburi • 2 700 lectorate tehnice şi de cultură generală (cu 195 000 cursanţi) • 5 300 cercuri şi formaţii artistice de amatori (cu peste 70 000 membri) (Urmare din pag. I) mai văzut îmi răspunde simplu, privindu-mă cu ochii lui albaştri, care au o limpezime de ochi de copil fixaţi sub o frunte inaltă, deasupra unei bărbi albe, patriarhale : „Ce să fac, am dat găuri la munţi. După ce ar terminat Rudăreasa, m-am căţărat la Hoţeaga, punctul cel mai înalt al şantierului“. Vreau să-l incit și-l mai întreb : „Dar spune-mi drept, ai nimerit chiar întotdeauna ? Tunelele trasate de dumneavoastră s-au întîlnit mereu fără greş ?" Ride, întrebarea i se pare naivă: „Cum altfel ? In meseria mea nu poate Încăpea brodeala. Măsor și verific întotdeauna, ochiul unui topometru trebuie să vadă clar prin trupul munţilor şi nu-i este permis să traseze o linie cu aproximaţie, căci în urma lui vin minerii care scobesc muntele, iar munca lor înseamnă sudoare cu fiecare metru de înaintare. De aproape 50 de ani fac treaba asta şi întotdeauna o iau de la capăt“. Are doi copii. Gusti, băiatul, a terminat anul acesta facultatea de hidrotehnică de la Timişoara şi a cerut să fie repartizat tot la Lotru. Lizi, fata, a absolvit arhitectura şi va veni să lucreze tot aici, la proiectarea staţiunilor montane din munţii Lotrului. Il întreb ce virstă are şi-mi răspunde in felul lui . ..Pentru omul adevărat, nu este atit de important cit a trăit, ci cum a trăit şi ce a lăsat în urma lui...“ Cei de la Lotru nu lasă in urma lor doar o complexă hidrocentrală de mare putere. Şantierul a desfăşurat o adevărată operă de civilizare a meleagurilor pe care s-a întins, croind drumuri montane, legind între ele localităţi izolate, deschizînd perspectivele amplasării unora dintre cele mai pitoreşti staţiuni turistice. La Voineşiţa, acolo unde se află cartierul general al şantierului, şi la Puiu, deasupra lacului Vidra, rămin în urma constructorilor două orăşele noi cu hoteluri moderne şi vile cochete, viitoare baze turistice fără egal pină acum în ţara noastră prin frumuseţea amplasamentului, confort şi durabilitate. Au fost la Lotru şi barăci şi mai sunt încă, dar lucrarea de aici a constituit începutul unei noi concepţii in edificarea construcţiilor de gen : aceea a completării scopului industrial propriu-zis cu opera de înzestrare cu elemente ale unei noi civilizaţii. Iar acum, cind Lotrul se apropie de actul final alepopeii sale, multe din barăci se duc in nefiinţă. Privesc la fosta colonie de sub barajul de la Vidra, din care n-au mai rămas in picioare decit coşurile căminelor. Şi nu pot să-mi opresc o strângere de inimă : patru colo au trăit timp de opt ani oamenii care au muncit, au iubit, au făcut copii şi, între timp, au mai mutat din loc cite un munte... Acum şantierul începe să coboare pe Lotru în aval. La Mălaia şi Brădişor se pun bazele unor noi hidrocentrale. La Brezoi, unde şantierul şi-a început lucrările prin construirea a zece blocuri moderne — nucleul unui adevărat oraş situat la deschiderea cheilor Coziei — se trece la .,atacarea" amontei Oltului, în cadrul vastului plan de amenajare a cursului celui mai cîntat rîu românesc. In felul acesta, epopeea Lotrului nu se încheie, ci continuă. Vor urma alţi ani de muncă rodnică, eroică, iar după trecerea lor vom râmine cu una dintre cele mai măreţe opere ale construirii socialismului in tara noastră, demnă de legendă. Post scriptum : Ultima şi cea mai fierbinte oră, la Lotru. Transmite corespondentul nostru, Ion Stanciu . La cea de-a treia turbină montorii efectuează ultimele operaţii de asamblare. Hotărirea lor : racordarea la sistemul energetic naţional, pină in ziua de 23 August, a acestui nou izvor de lumină. Minerii au atacat lucrările galeriilor de fugă ale viitoarelor hidrocentrale din aval. Se continuă in ritm alert excavatia la captările secundare. Cei 5 000 de constructori, brigadierii s-au angajat ca, pină la 23 August, să realizeze cel puţin 75 la sută din planul anual al excavaţiilor subterane. SCINTEIA — joi 1 august 1974 Cea mai mare tabără pentru copii se află la Năvodari. Peste 80 milioane lei au investit sindicatele pentru realizarea ei (capacitate : 6 000 de locuri pe fiecare serie de cîte 14 zile, adică 136 000 de copii anual). Toate cheltuielile pentru întreţinerea copiilor, circa 16,8 milioane, sunt, de asemenea, suportate de sindicate. ! FAPTUL1 DIVERS Fantezia micilor constructori Pe plaja de la Mamaia a avut loc un concurs inedit : construcţii din nisip. Participanţi : 230 de copii. Prin fantezia şi iscusinţa lor, plaja s-a transformat intr-o lume feerică, de basm, cu sute de castele, monumente, feţi-frumoşi şi cosinzene, blocuri cu „soluţii arhitectonice“ originale, îndrăzneţe. Juriul, pus la grea încercare, a decis : cei mai buni constructori de castele din nisip sunt pionierii constănţeni Dumitru Enescu şi Cherim Sinan, care vor participa, în luna august, la un concurs internaţional. Cum se explică succesul pionierilor constănteni ? Fireşte, nu numai pentru că au atitea plaje cu nisip... După 28 de ani Cind avea 12 ani, in 1046, Tudor Chiran, din comuna Cojasca, judeţul Dîmboviţa, in timp ce se hirjonea cu alţi copii de-o seamă, a fost rănit de explozia unui focos de proiectil rămas după război. A fost dus la Bucureşti şi, din ochiul drept, i s-a scos o schijă. Apoi, vindecat, timp de 28 de ani şi-a văzut de treburi, uitind de mult intirtiplarea cu schija. lată Insă ci, zilele trecute, aflindu-se la coasă, ochiul drept a început să-l doară. Simtindu-se din ce in ce mai rău, a fost internat la spitalul clinic de oftalmologie din Bucureşti, unde a fost operat de medicul primar Petre Stănescu Si colaboratorul său Stefan Stoicescu. Din același ochi i s-a scos o nouă... schijă. O schijă pe care a purtat-o in ochi, fără să Ştie, timp de 28 de ani... Vin de viaţă 9 lungă Dacă s-ar Întocmi o listă a celor mai renumiţi podgoreni vrînceni, cu siguranţă că din ea n-ar trebui să lipsească tocmai Costică Ciubotaru din satul Mănăstioara. Acum mai bine de 30 de ani, şi-a plantat in ogradă un butaş de, viţă de vie. An de al, butaşul a fost îngrijit, ocrotit. Cu ciţiva ani in urmă, gospodarul a trebuit sa-şi extindă. Casa, iar una din camere urma să fie înălţată exact in locul unde se afla butaşul de vie. Camera s-a înălţat unde trebuia să se înalte, dar butucul n-a fost dezrădăcinat. Dimpotrivă, printr-o fereastră anume făcută, coardele butucului ies in afară, se încolăcesc pe pereţii casei şi fac şi un umbrar de toată frumuseţea. Ele au acum o suprafaţă de 80 metri pătraţi. Grija gospodarului e răsplătită din plin : in 1972 a obţinut de la butucul lui 300 litri vin, iar anul trecut — 400. Şi cum după 4 urmează 5... Ce mai vin de viaţă lungă ! Lupii atacă şi vara Deşi in plină vară, o mare haită de lupi a atacat o stînă de oi de pe raza comunei Meteş, judeţul Alba. Oamenii din sat au alergat in ajutorul ciobanilor dar şi-au găsit oile împrăştiate in toate părţile. Dintre ele, 30 au fost găsite sfişiate, iar altele dispăruseră odată cu lupii. A doua seară, un nou atac al aceleiaşi haite de lupi, la o altă turmă de oi, din aceeaşi comună. Văzind că se-ngroaşă gluma, sătenii au cerut sprijinul tunătorilor. Era si cazul. 45 de promoţii Cu 45 de ani in urmă, un tinăr se întorcea emoţionat in satul său de baştină, cu diploma de dascăl in buzunar. 45 de ani învăţătorul Gheorghe Lupan a slujit statornic şcoala din comuna Groşii Băii (Maramureş), 45 de promoţii de şcolari. Practic, întregul sat a invăţat carte sub îndrumarea dascălului. Acum a ieşit la pensie. Oamenilor nu le vine să creadă. De altfel, nici lui însuşi. Deşi e vacanţă, pregătirile pentru noul an şcolar sunt un toi şi Lupan nu poate sta deoparte. Şi, deşi nu se strigă nici un catalog, bătrinul dascăl răspunde în fiecare zi „prezent“. Cum a răspuns de 45 de ani: „Şi cum o să mai răspund şi de aici înainte, cut oi mai trăi“. Un vagon de... lăcomie Cazacu Traian din Milisăuţi (Suceava) era magazioner in gara Falcău. Era, pentru că nu mai este, de cind a dat cinstea pe ruşine. Apropiindu-se ziua in care trebuia să-şi ridice cantitatea de lemne ce i se cuvenea, C.T. şi-a zis să-şi facă şi ceva rezerve. Cum şi-a zis, aşa a făcut : a încărcat din depozitul unde lucra un vagon întreg cu 20 000 kg de lemne, după care i-a dat cale liberă. La destinaţie, odată cu vagonul a ajuns şi miliţia. Vagonul a fost trimis înapoi, iar C.T. în faţa instanţei de judecată. Rubrică redactată de Petre POPA şi corespondenții „Scînteii"