Scînteia, mai 1975 (Anul 44, nr. 10169-10194)

1975-05-01 / nr. 10169

PAGINA 2 Cin­tec în Mai Cuvine-se, tu, ce-ai trecut prin grindini, nebiruită Ţară sa ratal cu crengile-nflorite-ale lul Mal strâluminîndu-ţi tînârul Armindeni ! Pe porţi de casă fi pe porţi de grai, suiţi vlăstare, creşteţi pretutindeni, podiţi-ne, în cale, paşii sprinteni, muiaţi în rouă strămoşescul plai ! Ne regăsim sub crengile-n vibrare gîndind al Ţârii viitor cum altul pe lume nu-i. Muncim, cu frunţi în soare, pentru ca liber sa ne fie-n altul, semeţul tricolor ce-şi urcă faldul în stema patriei Nemuritoare... Gheorghe TOMOZEI Patrie a demnităţii, patrie a omeniei Totdeauna înmugurim şi rodim în patrie, Dar acum, la începutul Florarului Parcă fiecare snop de soare creşte din noi, Parcă fiecare cuvînt al nostru înfrunzeşte azur. Păsări albastre poposesc în priviri Şi aripile lor urcă din dimineţi către amurguri, Pînâ ce ochiul ni se umple de toate şesurile Şi de toţi munţii maicii noastre Ţara. Acum, la pragul acesta visînd, de Florar, Braţul se face mai ager şi tare. Uneltele par nişte steaguri vii, fremătind Deopotrivă in ritmul uzinei şi al ogorului. 0 ! Dimineaţă dulce de Mal, cintee al neamului Spus către toate ale Lumii neamuri Cu vorbele muncii, singurele înfrâţitoare Şi dătătoare de pace, slavă ţie I 01 Patrie a omeniei româneşti Şi a demnităţii româneşti, totdeauna treze I Asculta­ţi Izvoarele de cîntec din fiecare frunză Şi priveşte prin noi, înainte, deschisele zări... Haralambie ȚUGUI Sărbătoare Ce aer tandru-nfăşură Pămintul ? Intrînd de-odată Intr-un alt climat, uneltele și-au potolit avîntul; pojarul, rîvna lor s-au sublimat pînâ la steag. Din hale vaste-n piscul întunecat de-arginturi şi ozon sub soarele care-şi dilată discul, respiră scufundate-n somn — blazon al unei energii stăpinitoare, calmă. Doar porumbeii ciugulind la mei exaltă bătăturile din palmă, mai tari ca osul, în străbunii mei. Repaos al mulţimilor, Armindeni ! Tu eşti o pregătire pentru zbor, diastola pompind de pretutindeni un singe roşu-n aripile lor... Ştefan Aug. DOINAŞ Noutăţi pe platforma siderurgică gălăţeană GALAŢI (Corespondentul „Scin­­teii“, Din Piteşti).­­ După cum s-a anunţat, a intrat In probe tehnologice la cald primul conver­­tizor al otelăriei nr. 2 de pe plat­forma Combinatului siderurgic din Galati. Cu acest prilej, in întimpi­­narea zilei de 1 Mai, a fost elabo­rată cea dinţii şarjă de oţel de că­tre modernul agregat. Convertizo­­rul a produs deja 646 tone de oţel. Proiectul otelăriei nr. 2 a fost elaborat de IPROMEZT Bucureşti si a fost realizat de întreprinderea de construcţii si montaje siderurgice Galaţi. Otelăria este dotată cu uti­laje executate în cea mai mare parte In tară. Prin intrarea în ex­ploatare a noii otelarii, combinatul de pe malul Dunării va păşi In cea de-a doua etapă de dezvoltare, creindu-se posibilitatea realizării aici a unei producţii anuale de 6 milioane tone de oţel. Totodată, apropiata dare in funcţiune a ote­lăriei nr. 2 va contribui la obţine­rea — pînă la finele acestui an — de către C. S. Galati a unei pro­ducţii suplimentare de circa 900 000 tone otel peste prevederile cinci­nalului. Autocamionul cu nr. 375 000 BRAŞOV (Corespondentul „Scin­­teii“, Nicolae Mocanu).­­ Ieri, colectivul întreprinderii de autoca­mioane din Braşov a obţinut un succes de seamă : realizarea celui de-al 375 000-lea autocamion. După 21 de ani de activitate, pe autoşa­­siurile fabricate la Braşov se reali­zează astăzi o gamă largă de alte autovehicule : autobuze, autobascu­lante, autofrigorifice, autostropitori etc. Autocamioanele produse la Braşov pot fi întîlnite nu numai pe drumurile si şantierele tării noastre, dar şi In multe ţâri ale lumii. „Dacia" - 200 000 PITEŞTI, în ajunul marii săr­bători de la 1 Mai, de pe banda de montaj a cunoscutei întreprin­deri de autoturisme din Piteşti a coborit cel de-al 200 000-lea auto­mobil „Dacia“. Experienţa acumulată in cursul celor şapte ani de activitate de harnicii constructori de maşini pi­­teşteni a creat posibilitatea ca, in prezent, să se poată asambla cite un automobil la fiecare 4.5 minute. De 85 de ani­­cu roşul cel mai roşu-n calendar Sînt 85 de ani de cînd, in crîn­­cenă încleştare cu forţele unei lumi nedrepte şi ostile, proletaria­tul internaţional — pe temeiul ho­­tărîrii adoptate de Congresul al II-lea, de la Paris, al Internaţio­nalei Socialiste, la care luase parte şi o delegaţie alcătuită din cinci socialişti români — dăruia conşti­inţei umane unul dintre cele mai nobile şi mai perene simbo­luri : 1 MAI: Dintre toate sărbăto­rile lumii nu există alta care să merite mai mult a străluci cu li­tere roşii în calendar. Căci nu există alta care să fi captat în efi­gia ei lumina atîtor flamuri purpu­rii Înălţate de vinioase braţe pro­letare pe toate meridianele şi pa­ralelele lumii , nu există alta că­reia să i se fi adus atita prinos de singe muncitoresc vărsat pentru cauza dreptăţii umane. Strămoşescul Arminden devenea, In viitoarea noii epoci istorice, In­fial de Mai revoluţionar. „Ceea ce fac fraţii noştri din toată lumea să facem şi noi, avem suferinţe ca şi ei“ — îndemna ziarul socialist „Munca“, pentru ca inimosul Con­stantin Miile să cheme cu înflăcă­rare „Bătrînul stors de muncă, / Bărbatul ce acum / S-a logodit cu moartea / Pe-al fabricelor drum, / Copilul şi femeea / Ce mor încă cu traiu, / Cu toţi spre prăznuirea / Intîiului de Maiu“. Şi a fost să fie acel 1 Mai 1890 un semnal preves­titor de eră nouă : peste 5 000 de muncitori, purtînd pancarte care cereau legiferarea zilei de lucru de 8 ore, au defilat spre Dealul Fila­­retului, fâcînd să vuiască văzduhul de clocotitoarele acorduri ale sim­bolic înfrăţitelor imnuri „In­ternaţionala“, „Marsilieza“, „Deş­­teaptă-te române !“ An de an, de-a lungul deceniilor ce au urmat, sărbătoarea a fost a infruntării deschise cu for­ţele oprimării, în numele idea­lurilor socialismului şi internaţio­nalismului proletar, al acelui ţel sacru exprimat in chemarea: „Nici muncă fără piine, nici pline fără muncă !". In această primăvară, cînd po­poarele lumii evocă măreţia victo­riei împotriva celui mai cumplit duşman al omenirii, fascismul, ne amintim cu veneraţie şi mindrie de una dintre cele mai glorioase pagini din istoria luptei antifascis­te din România — sărbătorirea zi­lei de 1 Mai 1939. Organizată de un comitet desemnat de Partidul Comunist Român — din care fă­ceau parte Ilie Pintilie, Nicolae Ceauşescu, C. David, Al. Iliescu, Teohari Georgescu şi alţii — ma­rea demonstraţie muncitorească din acea zi, la care au participat peste 20 000 de manifestanţi, s-a revărsat ca un torent clocotitor pe străzile Bucureştiului din Piaţa Romană spre Parcul Carol, prin faţa Palatului Regal, scandînd lo­zincile de luptă ale partidului : „Pace, piine, pămint, libertate !“, „Jos Garda de Fier !“, „Jos agen­ţii hitlerismului !“, „Trăiască inte­gritatea teritorială a României !“, „Vrem România liberă şi indepen­dentă !“ Tot sub semnul luptei antifascis­te, ajunse de astă dată in faza ei finală, hotăritoare, nemijlocit pre­mergătoare insurecţiei, s-a desfă­şurat şi acel simbolic 1 Mai 1944, Inițiul de Mai al Frontului Unic Muncitoresc, întâiul de Mai in care cunoscutul manifest al F.U.M., „Către întreaga clasă muncitoare ! Către poporul român !“ chema la răsturnarea guvernului Antonescu, pentru o Românie liberă, democra­tică şi independentă. ...Păşind sub stindardul glorios al libertăţii, poporul nostru sărbă­toreşte de 30 de ani, condus cu în­ţelepciune şi fermitate de partidul revoluţionar al clasei muncitoare, un continuu şi fără margini 1 Mai liber. Un 1 Mai vn a cărui mereu mai vie incandescenţă se reflectă văpaia jertfelor proletare de ieri. Înfrăţită cu strălucirea, an de an multiplicată, a înfăptuirilor ce ja­lonează Înaintarea biruitoare a României spre comunism. Victor BIRLADEANU 1 Mai 1939. In timpul marii demonstrații antihitleriste din Capitală 1 Mai 1975. Prag de Florar. O primăvară generoasă în împliniri _e o primăvară a culesului, care continuă în mod strălucit, ca o verigă de aur, cele 133 de anotimpuri trăite de patria noastră sub semnul deplinei libertăţi — conferind armindenilor muncitoreşti de anul aces­ta caracterul unui amplu bilanț. Ne-am adresat, în prag de intit­­at, unor oameni ai muncii, repre­zentativi pentru domeniile în care activează, de pe întreg cuprinsul țării, l-am rugat sa desprindă, din cununa de fapte a acestui anotimp, unul singur. Transcriem cîteva dintre răspunsurile primite. GLORIA CONSTRUCTO­RILOR DE MAŞINI. o coloană de 6 550 combine „Gloria“ C 12, ivite din „parcul“ unor rezerve in­terne. Cam două recolte de... com­bine pe an dă „Semănătoarea“ în 1975, faţă de 1972. S-ar putea spu­ne că în interiorul acestui harnic colectiv industrial al Capitalei a mai fost descoperită o întreprin­dere, de aceeaşi putere. — Mie mi se pare că acesta-i un fapt impresionant — ne spune inginerul şef Ion Semănescu. Aceas­tă forţă, a oamenilor, munca şi dă­ruirea lor au determinat succesele noastre exprimate înainte de toate in îndeplinirea cincinalului in patru ani, trei luni şi 17 zile. Producţia noastră suplimentară va alcătui co­loana celor 6 550 combine amintite. Pe această putere — a oamenilor — clădim împliniri şi mai ambi­ţioase. UTILAJE PENTRU CHI­MIE Şl „FORMULA" AUTO- DEPĂŞIRII. Nu la un anu­me fapt, ci la faptele oamenilor aş vrea şi eu să mă refer , ne spu­ne Ilie Bologa, secretarul comitetu­lui de partid al întreprinderii de utilaj chimic „Griviţa roşie“ din Bucureşti. Cind s-a spus in ur­mă cu ani că, pentru a realiza cu 6 luni mai devreme cincinalul, spo­rul de producţie trebuie să crească la cazangerie cu circa 40 la sută, reacţiile de moment au fost dintre cele mai diferite. Cei care nu prea înţelegeau ce înseamnă acest 40% au zis cu uşurinţă : „da, se poate“. Se-nţelege că nu numai de „decla­raţii“ era nevoie. Scepticii işi aveau şi ei „punctul lor de vedere“. Oame­nii responsabili, buni cunoscători ai întreprinderii, ai vieţii de produc­ţie şi colectivului, au zis şi ei: „da, nu va fi deloc uşor, va fi chiar greu, dar e posibil“. Acum, cînd ne apropiem — din punctul de ve­dere al producţiei „la zi“ — de revelionul lui ’76, s-a văzut că da, e posibil. Producţia suplimentară de utilaje chimice care urmează să fie realizată va fi egală cu cea a anului 1974 ori, şi mai exact, cu echiparea a 20 combinate chimice şi petrochimice. Dar înaintea aces­tor cantităţi eu aş pune demonstra­ţia încrederii in forţele umane şi tehnice pe care ne bizuim. . In fond, şi un interlocutor şi celălalt au dat relief tocmai a­­cestei Încrederi. Am putea adăuga, la relatările celor doi interlocutori, lunga listă a colec­tivelor care şi-au îndeplinit pînă la această dată sarcinile de pro­ducţie ale cincinalului. Ori şirul la fel de mare al unităţilor de­corate cu înalte ordine ale Re­publicii Socialiste România pen­tru producţiile record. Ori naşte­rea — in spaţiul acestor ani fertili — a unei suite de ramuri industriale total inedite. Am putea adăuga ritmurile di­namice ale dezvoltării ar­monioase a tuturor zonelor tării. Dar, cu deosebire, in fruntea tuturor acestor liste ale victorii­lor noastre in construcţia socia­listă se cuvine să aşezăm În­crederea unui intreg popor în forţele lui transformatoare. în­făptuirile cu care ne mîndrim iradiază dintr-un nucleu vital unic : încrederea in politica Par­tidului Comunist Român de edi­ficare a socialismului pe pămin­tul României. „A MUNCI MAI BINE - GÎNDI MAI ADÎNC". La acest cules — bogat in roade, dar mai ales in învăţăminte — a ţinut să se refere şi Dinu Daniliuc, pre­şedintele cooperativei agricole de producţie „Munca“, din Gurbăneşti, judeţul Ilfov. Din această unitate agricolă, care are drept nume ge­neric Însăşi MUNCA, au fost livra­te in primii 4 ani ai cincinalului, la fondul de stat, peste plan, 4 000 t porumb, 1 000 t griu, 2 000 t legume, 1 000 hl lapte.­­ Munca şi gindirea oamenilor au dus la aceste rezultate, spune frumos preşedintele. Acestea amîn­­două, mină în mină, pot răsturna practicile vechi, care nu pot face casă bună cu agricultura. Noi am ajuns la unele producţii mai mari numai transformind oamenii, cerîn­­du-le să-şi propună ambiţii mai inalte, să cheltuiască mai multă min­te şi sudoare pentru rezultate pe măsură. Această măsură insă nu stă nici ea pe loc , ce mulţumea ieri nu mai mulţumeşte azi. Aşa că mereu trebuie să ne silim. „VIA ÎNFRĂŢIRII" VA DA VIN DE VIAŢA LUNGA. Alăturăm la cele spuse de pre­şedintele din Gurbăneşti spusa lui Augustin Sălăgean, locţiitorul se­cretarului comitetului de partid din comuna Beltiug, judeţul Satu- Mare : — Un fapt cu care ne mîndrim toţi pe plaiurile comunei noastre : zămislirea, pe sute de hectare de dealuri sterpe şi erodate, a celei mai frumoase şi minore plantaţii viticole din judeţ. Aceasta va ajun­ge pînă în anul 1980 la circa 1500 hectare cu viţă nobilă. Dar, dincolo de mărimea viitoarei podgorii, din­colo de avantajele economice, mai este ceva : nu mai puţin de 100 de cooperative agricole din judeţ au contribuit la munca de plantare. Iată însă că, abia ce au fost ter­minate primele 200 de hectare şi o secetă cumplită a pus in pericol însăşi existenţa plantaţiei. Dar, mai puternice decit seceta — ca in ati­­tea alte împrejurări dramatice care au încercat judeţul nostru, aşa cum au fost inundaţiile din 1970 — s-au dovedit a fi întrajutorarea, prietenia, frăţia trainici a oame­nilor muncii, români, maghiari, ger­mani, ţărani, muncitori, intelectu­ali, elevi, veniţi din satele din Îm­prejurimi. în zilele acelea, sute şi sute de oa­meni au transportat cu cisterne, cu căruţa, cu găleata, sus, pe dealuri, de la mulţi kilometri, aproape 4 mi­lioane litri de apă. Via a fost salvată. Butucii arată, in această primăvară, frumos, prevestind viitoarea recol­tă. Peste doi ani, din butucii din via „înfrăţirii“ — cum este numită aici — vor curge primele vedre de vin nobil. Poate că una din „recoltele“ ce­le mai impresionante ale acestor ani de construcţie socialistă la sa­te este tocmai amintita ambiţie de a smulge mai mult pămintului. Conştiinţa ridicată a ţărănimii de a năzui spre producţii la care, altădată, nici n-ar fi îndrăznit să viseze măcar. Gindirea proas­pătă care stă — împreună cu munca, cu tehnica — la teme­lia marilor recolte. Noile relaţii care s-au cristalizat in această bătălie pentru roade mai boga­te pe masa ţării. OPT SECOLE ŞI... 120 DE ZILE. La Birlad, Ioan Bernea, pri­marul municipiului care a lăsat in urmă 800 de ani de existentă, ne spune : — Birlădenii aduc cu ei, la săr­bătoarea de 1 Mai, multe fapte care le fac cinste. Mai intil, avansul de 120 de zile în îndeplinirea cincina­lului. Apoi, haina mai fru­moasă cu care au înveșmin­tat urbea lor. Stărui asupra spiritului gospodăresc și iubirii de­monstrate de fiecare cetăţean pen­tru ca municipiul multisecular să se înfăţişeze cu demnitate alături de toate oraşele ţării. Aici, un fapt concludent : de la Începutul acestui an cu o nouă legislatură, birlăde­nii au realizat lucrări de Înfrumu­seţare prin muncă patriotică, in valoare de aproape zece milioane lei... Fapte generice pentru mi­ile şi miile de localităţi ale României socialiste. Ele numesc, In fond, spiritul civic inait, In acţiune al cetăţenilor. Numesc rezultatele participării cu răs­pundere la treburile din for şi, in egală măsură, acţiunea con­cretă pentru binele public, afir­marea, in cadrul propice al de­mocraţiei noastre socialiste, a spiritului novator. Acesta-i chi­pul puterii celor mulţi. HRONIC MUNCITORESC PE PLATFORMA TÎRGO­VIŞTEI. Cind tinărul sculer ma­triţei Emil Budin­că de la I.O.A. Tirgovişte a fost rugat să numească un fapt, a replicat prompt : — Eu aş numi mai degrabă un om. Este vorba de topitorul şef Gh. Rus. Nu-l cunosc personal. Dar cred, adică sunt sigur, că-i la fel de vrednic şi demn de respect ca tovarăşii Pascale, Chiriţă ori Pin­­tea. Are o inimă la fel de generoa­să ca şi ei. Vă rog să vă interesaţi şi veţi vedea că aşa e. Ne-am interesat şi­ am aflat : Gh. Rus este comunistul care a lansat aici, in cea mai tînără vatră de foc a ţării, iniţiativa : „In fiecare se­mestru, doi tineri calificaţi. In cin­cinalul următor, 20“. Iniţiativa a avut ecou pe platforma fierbinte şi nu numai acolo. Cum acoperim această afirmaţie , 400 de pensio­nari , foşti muncitori, maiştri şi ingineri, de Înaltă calificare, au ho­­tărit să se alăture strădaniilor de a creşte noi promoţii de muncitori calificaţi, între aceştia , Constantin Pascale, Chiriţă Iordache şi Alexan­dru Pintea. Constantin Pascale, de pildă, în cei 44 de ani de muncă la T.U.P. Tirgovişte, a fost, pe rind, strungar, tehnician, inginer. Pentru pregătirea celor 200 de elevi­ me­­seriaşi, la cei 65 de ani ai săi, a scris de mină, pe Înţelesul cursanţi­lor, 3 750 de pagini !... 400 de oameni, trecuţi „in re­zervă", la odihna binemeritată după o viaţă închinată muncii, vin şi se dăruie iarăşi efortului de ri­dicare a noilor eşaloane de munci­tori. Cei care au lucrat o viaţă pen­tru a „tării înălţare“ vor să fie siguri că lasă in miini bune, de cetăţeni harnici şi capabili, zes­trea adunată cu sudoare, bob cu bob, de toţi cei care au trăit şi muncit pe acest pămint. Vor să fie siguri că aceste miini vor adăuga cu şi mai multă pri­cepere şi patriotică dăruire no­ însemne la cununa de împliniri de pe fruntea ţării. O FRESCA DE DIMEN­SIUNEA ÎNTREGII TARI. c* plastician, meditează asupra a­­cestor lucruri graficianul Paul Erdős, am încercat să-mi imaginez cum ar putea arăta — reprezentată su­gestiv, Intr-o amplă frescă — activa participare a cetățenilor tării noas­tre la edificarea socialistă a patriei, poate ca o suită de scene de mun­că în care oameni, cu chipul şi por­tul semenilor noştri, aşează cără­midă după cărămidă la înălţarea unei vaste construcţii ; sau, poate, ca izvoare şi m­uri, exprimind sim­bolic inimile şi voinţele unui popor, care se înfrăţesc în valurile înspu­mate ale unei mări de inteligenţă şi experienţă umană. Am convin­gerea că, in faţa unei astfel de opere de artă, autor sau spectator, am avea certitudinea şi satisfacţia că ne regăsim pe noi şi pe ai noş­tri“. IMN PENTRU CONGRE­SUL AL XI-LEA. Lingă această simţire înaltă, de om al penelului, adăugăm firesc simţirea unui om al versului — poetul Alexandru An­­driţoiu : — Tot ce are măreţ şi dura­bil ţara, in bunurile ei materiale şi spirituale, este rodul muncii libere şi creatoare a poporului întreg. De aceea Congresul al XI-lea a fost numit cu temeinicie Congresul În­tregului popor, efectele lui in geo­grafia muncii dind acestei primă­veri româneşti o împletire fericită intre reprimenirea naturii şi conti­nua reprimenire economică a tutu­ror zonelor patriei. De la construc­ţiile gigantice, la minuţia de biju­terie a maşinilor electronice. Venim, aşadar, cu simplitatea fap­telor noastre, a adevărului muncii, în această primăvară de elan crea­tor, strins uniţi în jurul partidului, al conducerii sale, al marelui bărbat de stat, drag nouă, tuturora, tova­răşul NICOLAE CEAUŞESCU. Ve­nim să facem din această primăva­ră încă o treaptă in ascensiunea necontenită care ne ridică spre culmile comuniste ale valorii noas­tre. Venim cu Înţelegerea lim­pede că tot ce am cîştigat, am ciştigat numai prin muncă cinstită şi harnică, dăruită patriei care ne cere efortul cu fata mereu spre urmaşi. Este o mindrie activă, aidoma unui imn pe care il cîntam din mers. PRIMĂVARA CULESULUI Sub flamura Partidului Comunist Român, întreaga naţiune îşi adună energiile şi conştiinţele dăruite muncii creatoare, precum izvoarele şi riurile, înfrăţite in fluviul unei înţelepte şi demne înfăptuiri umane - societatea socialistă ...Primăvara lui 75 — O PRIMĂVARA A CULESULUI. De pe cren­gile sărbătoresc înflorite ale Intîiului de Mai, ţara întreagă culege fructele de aur ale tuturor strădaniilor. Ţara întreagă, unită-n cuget şi simţiri în jurul partidului, al secretarului său general, ţinteşte că­tre viitoarele anotimpuri ale culesului ce se­ aştern înainte, în drumul devenirii noastre comuniste. Acestui mare viitor, naţiunea română — harnică, talentată, aspirînd cu îndrăzneală spre mai bine — îi consacră toate energiile ei, hotârîtă să grăbească împlinirea idea­lului exprimat sub faldurile împurpurate ale atitor zile de întîi Mai: socialismul şi comunismul pe pămintul României. Ilie TANASACHE şi corespondenţii „Scînteii* SCI­NT El A — joi 1 mai 1975 O „perlă" adăugată salbei de lacuri bucureștene: lacul de agrement implîntat în inima noului cartier „Drumul Taberei* Foto: S. Cristian

Next