Scînteia, mai 1975 (Anul 44, nr. 10169-10194)

1975-05-01 / nr. 10169

SANTEIA — joi 1 mai 1975 PREZENTUL -strălucit argument al viitorului Ma! mult decit oricind, acest 1 Mai, in preajma căruia ne a­­propiem de încheierea unui an productiv — ultimul an al cin­cinalului — îşi propune bilan­ţul nu numai ca pe o tonică scrutare a unui răstimp de mun­că parcurs. El reprezintă, mai cu seamă, o treaptă de pe înăl­ţimea căreia privim către miine. Către bilanţul viitorului Armin­deni — şi chiar mai departe, către bilanţurile Armindenilor de pînă la sfîrşitul deceniului. Cu firesc interes de făurari şi stăpini, cu matură chibzuinţă comunistă,­ cu îndreptăţită emo­ţie civică, cîntărim realizările prezentului ca pe nişte argu­mente pentru marile repere care jalonează drumul de viitor, drum amplu, al unor dimensiuni şi ritmuri fără precedent, pre­figurate in carta istorică a României contemporane — Pro­gramul partidului. Răspunsul îl dau la modul cel mai elocvent faptele, reperele cifrice compa­rative. ...Alegem dintre aceste repere unul singur, important desigur prin valoarea materială, dar mai cu seamă prin semnifica­ţiile lui, prin funcţia lui gene­ratoare de optimism, de elan creator. Iată , în numai 185 de zile din 1975 realizăm întreaga producţie industrială a lui 1970. Aceasta înseamnă că am izbu­tit să comprimăm anul calenda­ristic, din punct de vedere pro­ductiv, la jumătate din întinde­rea lui, să răspundem în mod concret unui postulat care pină acum n-avea decit valoare me­taforică : INTR-UN AN CIT IN DOI ! Incit, dacă în 1970, o zi reprezenta, ca valoare a pro­ducţiei globale industriale, 822 milioane de lei, în 1975 o zi reprezintă, prin concretizarea, de către întregul popor, a înţe­leptei politici a partidului, va­loarea a 1619 milioane de lei, adică aproape O DATA MAI MULT ! Am învăţat, deci, de-a lun­­gul acestui cincinal, să sporim valoarea timpului. Metalul nobil al unei zile-muncă desfăşurate pe pămintul românesc îşi spo­reşte caratele... Dar un spor care, oricît de mare, nu se opreşte aici, care ne confruntă, pentru viitor, cu sarcina de a da unei zile din 1980, din punct de vedere industrial, valoarea de 2 607 milioane lei ! Iată, deci, către ce înalte repere năzuim. Şi iată, desprinsă dintr-o sin­gură comparaţie cifrică, justifi­carea încrederii , în condu­cerea înţeleaptă a partidului, în forţa întregii naţiuni de a face din autodepăşire o caracteristică permanentă a activităţii sale­­ — cu care privim către sarci­nile de viitor, către noul cinci­nal. Realizările de pină acum argumentează rodnica întilnire a României socialiste cu viito­rul, dau girul victoriei în eroica luptă pentru îndeplinirea sarci­nilor trasate de forumul comu­niştilor, forum al întregii na­ţiuni. „De aceea — spunea to­varăşul NICOLAE CEAUŞESCU în cuvîntarea rostită recent la Şantierul naval Constanţa — am deplina încredere că veţi în­deplini în cele mai bune con­diţii sarcinile trasate de Con­gresul al XI-lea, sarcinile pe care partidul şi guvernul le vor pune în viitor“. Adresate harni­cilor navalişti de la ţărmul to­­mitan, aceste cuvinte de Înaltă încredere vibrează adine, în prag de Innii Mai, în inimile tuturor fiilor României. Ca un simbol al strînsei unităţi intre partid si popor. La fel cum lansarea, în aceste zile, a celei mai mari nave produse vreo­dată în România ne apare, în prag de 1 Mai, ca un atotcu­prinzător simbol al mersului înainte al patriei noastre socia­liste, pe căile limpezi ale viito­rului cincinal. In mod firesc, 1 Mai 1975 se înscrie în istoria sărbătorilor muncii ca o zi din al cărei per­vaz înflorit 21 000 000 de con­ştiinţe scrutează cu încredere şi hotărîre viitorul. D. PETRE ÎN PRIMELE PATRU LUNI ALE ANULUI IN INDUSTRIA CAPITALEI 700 milioane lei valoarea producţiei suplimentare In primele patru luni ale anului, oamenii muncii din Capitală au realizat o producţie industrială su­plimentară în valoare de circa 700 milioane lei, concretizată în 3 200 tone oţel, 1 300 tone laminate, 1 900 tone ţevi din oţel, produse ale in­dustriei electronice şi electroteh­nice însumînd 150 milioane lei, mo­toare cu ardere internă totalizind 20 000 C.P., 4 400 mc prefabricate din beton şi alte produse solicitate de economia naţională. Volumul total al producţiei realizate şi ni­velul productivităţii muncii sunt mai mari cu 20 şi, respectiv, 12 la sută faţă de cele înregistrate în aceeaşi perioadă a anului trecut. Totodată, în cele patru luni din acest an au intrat in circuitul pro­ductiv 31 de capacităţi industriale, faţă de 20 planificate, au fost puse la dispoziţia populaţiei 9 000 de a­­partamente, peste 3 000 de locuri in cămine muncitoreşti, unităţi co­merciale cu o suprafaţă de 8 500 mp, precum şi alte obiective social­­culturale. Oamenii muncii din Bucureşti, in frunte cu comuniştii, sunt ferm hotărîţi să nu pre­cupeţească nici un efort pentru în­făptuirea exemplară a angajamen­tului asumat, pentru aplicarea în viaţă a hotăririlor Congresului al XI-lea al partidului. V O nouă „lungime de undă“ a electronicii, româneşti, întreprinderea de radioreceptoare „Tehnoton" Iaşi Foto: 8. Cristian O inimă și-un gînd, o Ţară-conştiin Intîi de Mal. In freamăt de flamuri tricolore Pe veci îngemănate cu steagul purpuriu, Se-arată ţara ca un vrăjit tărim de hore Rotite după soare-ntr-al muncii cîntec viu. - -** .«• 7t —t- ~ «•. j. —- ;- -...O, gestul mîinii care, deprinsă cu mistria, înscrie schelet ritmuri de navă pentru zbor, Şi braţul ce struneşte maşinilor tăria, Şi degetele suple pe firul tors din sori, Şi dansul electronic pe clape şi butoane, Şi rodnica rotire-a staturilor in lan. Şi pumnii — mari menghine pe marile volane. Şi umerii de piatră vibrind in subteran, Şi lupta cu timona pe-ntinderile-albastre, Şi-mbrăţişarea dintre secerător şi snop E Frumuseţea-Viaţă, e Frumuseţea-Scop, Adine înscrisă faptei şi conştiinţei noastre Ca să preschimbe clipa în piatră nestemată Pe gurile de raiuri de unde Izvorîm , Ca Dunărea ni-i vremea, o zi — cu­ viaţa toată Timp fermecat se-arată pe-acest vrăjit tărim. Timp comunist I Rodire în vise şi-n păminturi, In minereu de-adincuri, in zbor de ciocîrlie, In codri şi-n metale, în şesuri şi-n avînturi, In cifre şi-n poeme, în Om şi-n Omenie. Timp de-ndrăzneli. O treaptă de unde viitorul Işi desluşeşte chipul prin marele Congres, Chip cu lumini de aur, dorit şi înţeles­ul făurit prin muncă, viteaz, de-ntreg poporul. Sub semnul lui, de-Armindeni ce mindru ne e pasul ! Pas drept, de oameni liberi, cu frunţile tot sus Ca nişte sori al muncii, ce nu cunosc apus, Iar Pasărea Măiastră prin noi işi-nalţă glasul Şi zămisleşte cîntec pe-a lumii zare dus. Inu­l de Mai. Un cintec de muncă şi frăţie Trimitem pretutindeni acelor ce muncesc. Un cîntec ce-ntăreşte puternica solie Purtată omenirii, din plaiul românesc, De fiul ţârii vrednic, cirmaciul ei viteaz Ce nu cunoaşte-odihnă spre-a păcii biruinţă.. Intîi de Mal. Ce mîndru se-arată ţara azi ! O inimă şi-un gînd — o Ţară-conştiinţă ! Petre DRAGU PAGINA 3 Cuvinte rostite cu mindrie in sute de unităţi economice de pe întreg cuprinsul ţării: „COLECTIVUL NOSTRU a Îndeplinit cincinalul“ ...Pentru că vorbim de o primăvară a culesului — un paradox per­fect demonstrat prin fapte — să răsfoim împreună cîteva ultime file din vastul jurnal al întrecerii socialiste in cinstea marii sărbători a muncii. Vom descifra, în ordonata literă a textului sau în fugare no­taţii de agendă, fapte ce se clădesc într-un eveniment istoric , un cin­cinal care se încheie cu mult mai devreme. Pe ecranul panoramic al acestei primăveri, cu flori de liliac şi fructe de... cincinal, vom urmări secvenţe de muncă, de victorie, ilustrînd marea putere de creaţie a poporului şi ilustrînd, mai cu seamă, cit de adine ecou a avut in su­fletul şi in conştiinţa naţiunii noastre chemarea partidului de a înde­plini cincinalul înainte de termen. „Vă chemăm, dragi tovarăşi şi prieteni, cetăţeni ai României socia­liste, la muncă şi la luptă hotărită ! Vă chemăm să nu precupeţiţi nimic, pentru ca, intr-o deplină unitate, să facem din România o ţară mai îmbelşugată, mai puternică...“. Cuvintele acestea, pe care, de la tribuna Congresului al XI-lea, le-a adresat naţiunii noastre tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, răsună mereu. Ecoul lor a devenit, în pri­măvara aceasta, faptă, 11 recunoaştem în substanţa realizărilor în toate domeniile. Fiecare cifră, fiecare nouă telegramă prin care ni se anun­ţă o victorie a muncii, un bilanţ, un sfîrşit de cincinal este încă un răspuns afirmativ, al faptei, la acea fierbinte şi înaripată chemare... Şi iată, bătînd sacadat, telexul Înscrie parcă pe un răboj al isto­riei o cifră, o cifră de ultimă oră : 500... ...500 DE UNITATI ECONO­MICE DIN INDUSTRIE, CON­STRUCŢII, AGRICULTURA, COOPERAŢIE ŞI-AU ÎNDE­PLINIT, PINA IN PREZENT, PLANUL CINCINAL. E O PRIMA... RECOLTA. Dar să urmărim, mai departe, a­­cest... cules de primăvară. • „Noroc bun !“ — ne intimpină, pe o filă de telex, Valea Jiului, cu știrea că, pină acum, mina Vulcan a extras suplimentar în anul in curs peste 15 500 tone de cărbune. „Cu acest rezultat colectivul minei se menţine în fruntea întrecerii socialiste — spune mai departe telexul. Mina fruntaşă îşi are şi ea fruntaşii ei, brigada condusă de comunistul Cătană Vespasian de­ţine recordul... recordurilor. In primele trei luni şi în două decade din aprilie, brigada a extras, peste prevederile de plan, cărbune care ar putea să fie încărcat intr-un tren cu 500 de vagoane... Cită e­­nergie electrică se poate produce, in termocentrale, din această can­titate de cărbune ? • Intr-o săptămînă record (21—27 aprilie), industria brăileană şi-a depăşit angajamentele asumate pentru 1 Mai. Cu 82 milioane lei la producţia-marfă, cu 45 de mili­oane lei la producţia globală. Adi­că , s-au produs suplimentar 38 519 mii kWh energie electrică, 2 684 tone ţiţei extras, 3 049 tone lamina­te, 1708 mp plăci aglomerate din lemn, 81 tone celuloză, 80 tone car­toane, 68 tone sodă caustică, 160 tone ciment şi altele. O săptămînă densă, tipică acestui timp. • O ştire sosită aseară de la Vaslui : economia judeţului şi-a încheiat planul cincinal la produc­ţia pentru export... Cite trenuri cu mărfuri peste plan „plecat-au din Vaslui“ anul acesta ? • De la Piatra Neamţ, corespon­dentul nostru ne-a transmis că în­treaga industrie a judeţului Neamţ şi-a îndeplinit cu două zile mai devreme planul de producţie pe primele patru luni ale anului. Ceea ce înseamnă un surplus de 5 000 tone de ţevi din oţel fără su­dură, 4 600 tone de ciment, peste 200 tone melană, apoi diverse ma­şini şi utilaje... Vaslui... Piatra Neamţ... Vechile cetăţi se înscriu în hronicul cel mai modern al ţării ! ...Şi astfel, de dimineaţa pînă noaptea tîrziu, telexul, telefoanele, poşta ne aduc fără încetare ştiri, unele mai consistente decit altele. Cum ar fi aceea sosită acum cinci minute de la corespondentul nos­tru din judeţul Botoşani , oraşul Dorohoi a încheiat cincinalul ieri, in ajun de Armindeni... Sunt ştiri şi fapte-argument. Mai toate aceste telegrame-ra­­poarte în care se anunţă producţii suplimentare sunt însoţite de o echivalenţă a lor pe planul vieţii sociale, al traiului de fiecare zi... De exemplu : „Productivitate orară maximă cu cheltuieli minime“. Lansată a­­cum trei ani, această valoroasă iniţiativă i-a ajutat pe cimentiştii din Bicaz să realizeze pînă în pre­zent o producţie suplimentară de circa 80 000 tone ciment. Numai cu acest surplus se pot construi 5 300 apartamente convenţionale...“. E cit se poate de limpede : oa­menii care muncesc pentru a rea­liza aceste produse suplimentare, pentru a comprima timpul, simt nevoia firească să dea expresie reală acestei munci. Înţelesul ei ultim. Ei îşi reprezintă aceste pro­duse prin oglinda creşterii nivelu­lui de trai... Aşa stînd lucrurile, ne-am gîn­­dit să preluăm ideea cimentiştilor de la Bicaz şi s-o ducem mai de­parte. Apartamentele produse de ei ca echivalenţă a cimentului su­plimentar chiar ar putea să fie construite dacă am avea şi cele­lalte materiale. De exemplu, fier­­beton. Dar el există. Iată o tele­gramă : „S-au produs peste plan, în pri­mele patru luni ale anului, 47 000 tone oţel“. Pentru cit ne-ar trebui ar fi de ajuns 8 000 de tone. Ce facem cu restul ? Vom vedea. Şi dacă avem 5 300 de apartamente, în blocuri moderne, avem esenţia­lul pentru a constitui un oraş. Căci este perfect posibil să se nască un oraş DIN CEEA CE AU PRODUS SUPLIMENTAR DOAR CÎTEVA MARI ÎNTREPRINDERI INDUS­TRIALE. In cazul de faţă ar fi vorba despre un oraş cu aproxima­tiv 20 000 de locuitori. Şi acum, prin intermediul altor telegrame, telexuri, ştiri de ultimă clipă, vă invităm să cunoaşteţi mai multe lucruri despre oraşul (fictiv şi totuşi cum nu se poate mai realist) care poate întruchipa sugestiv lupta noastră pentru a îndeplini mai devreme cincina­lul (pentru a atinge, mai de­vreme, şi mai înalte cote ale bunului trai). N-o să facem decit să convertim producţiile supli­mentare raportate din toate colţu­rile ţării în elemente de confort pentru cei 20 000 de locuitori ai simbolicului oraş, Bacău . Faţă de planul la zi, in industria judeţului s-a obţinut in cincinal o producţie suplimentară de 152 300 mc cherestea (ceea ce este echivalentul uşilor, ferestrelor şi al mobilierului complet, necesar pentru citeva oraşe de dimensiu­nile celui propus prin depăşirea de plan a cimentiştilor din Bicaz...). Dar să ne întoarcem la prima ştire, cea din Valea Jiului, şi la Întrebarea privind cantitatea de e­­nergie electrică. De pildă, am aflat, între timp, că minerii din bazinele carbonifere au extras, în primul trimestru al acestui an, cărbune suplimentar care, consumat în ter­mocentrale, ar produce 300 MWh. Energie electrică suficientă pentru consumul pe 10 ani (iluminat pu­blic, transport electric şi consum casnic­ al orașului... Să ne amin­tim : 15 500 tone de cărbuni a realizat suplimentar numai mina Vulcan. Locuitorilor din urbea imaginată li s-a asigurat, ast­fel, consumul de energie electrică și calorică pe o săptămînă. Numai surplusul produs de brigada lui Vespasian Cătană le-ar ajunge pentru două zile şi jumătate... Nu s-ar putea plînge de energie elec­trică locuitorii oraşului... Un sur­plus de 59 550 kWh a produs, în aceste 4 luni, termocentrala Cra­iova numai prin aceea că, prin­­tr-un act colectiv de abnegaţie in muncă, a fost redusă durata unei reparaţii capitale la grupul de 315 MW de la 55, la 11 zile... Şi spuneam că ne rămin, din producţia suplimentară a siderur­giştilor ţării, 39 000 de tone de oţel (8 000 le-am încorporat in betonul celor 5 300 de apartamente...). Ce să facem cu el ? Viaţa unui oraş e, desigur, foarte complexă, de multe lucruri avem nevoie ca să trăim confortabil. Ne trebuie auto­buze. 1000 de tone de oţel este egal cu 190 autobuze. Ne tre­buia automobile. 1 000 de tone de oţel este egal cu 1 230 autoturis­me. Dar cei 20 000 de locuitori din aşezarea imaginată sunt şi consu­matori de produse agricole. Şi-atunci, dintr-o mie de tone de oţel, să fabricăm 330 de tractoare. Din altă mie vom produce 155 de combine autopropulsate... Vom mai produce şi 185 de autocamioane, vom mai înzestra oraşul cu trans­formatoare insumind 620 MVA şi tot ne vor rămîne 33 000 de tone de oţel. De ajuns ca să putem con­strui un mare combinat industrial şi să oferim locuri de muncă pen­tru toţi locuitorii oraşului... Şi pentru că aceşti locuitori sînt nu numai unitate productivă, ci şi socială, le vom oferi şi o imensă bibliotecă cu 2,4 milioane de cărţi. Pentru că atîtea volume l a cite 200 de pagini) pot rezulta din surplu­sul de 600 tone celuloză realizat la Combinatul din Călăraşi, în 1975, pînă în ajun de 1 Mai... ...Şi telegramele nu mai conte­nesc : • Şi-a Îndeplinit planul cincinal Schela de extracţie Ţicleni.„ • Oraşul Gura Humorului pro­duce în contul viitorului plan cin­cinal... • La Focşani s-au produs supli­mentar 43 491 mp furnire, 674 mc prefabricate din beton.» Din toate sectoarele de activita­te, sute şi milioane de oameni ai muncii se grăbesc să-şi împartă cu întreaga ţară bucuria succesu­lui, bucuria de a fi izbutit să-şi materializeze în produse răspunsul înflăcărat la chemarea partidului. Convertiţi toate acestea în valori ale vieţii de fiecare zi şi veţi ve­dea că nu un singur oraş se naşte din prea plinul voinţei noastre de autodepăşire. Mult mai mult. Pen­tru că mult mai mari sunt şi pro­iectele noastre. O ţară, a noastră, România, cu sute de oraşe şi mii de sate, vrem s-o proiectăm in­­tr-un viitor care va fi al tuturor bucuriilor. Cînd ne propunem să producem mai mult oţel o facem cu voinţa de a produce mai multe tractoare, autobuze, locomotive, case... Producem mai mult ciment şi ne gîndim la liantul aşezat în struc­tura oraşelor noastre noi... (Ştim că jumătate din populaţia­ ţării lo­cuieşte acum in casă nouă). Cînd hotărîm să înălţăm noi fa­brici, uzine, combinate şi cînd înfi­gem in pămint cazmaua pentru a le construi, o facem cu gîndul clar, cu convingerea că nu va trece mult şi aceste noi edificii ne vor răsplăti din plin şi munca şi cheltuiala. Că ne vor îmbogăţi şi înfrumuseţa viaţa, că vor înlesni apariţia unor noi şi frumoase oraşe. Atunci cînd ţara întreagă s-a ho­­tărît să îndeplinească mai devreme planul cincinal, s-a gindit la mai plina şi mai grabnica ei fericire. ...Pentru că tot ce producem, în­tregul nostru efort au ca singur şi ultim scop ridicarea întregii noas­tre vieţi la altitudinea de societate socialistă multilateral dezvoltată, la altitudinea unei Românii tot mai puternice şi mai prospere. Oraşul care s-ar putea constitui din produsele peste plan ale aces­tei primăveri este şi nu este o fic­ţiune. Asemenea oraşe s-au şi năs­cut, în alţi ani, in alte primăveri. Se nasc chiar în aceste clipe... Şi se vor naşte mereu mai multe, mai mari, mai moderne... Cu nume a­­devărate, fireşti. Cu stare civilă. Cu starea civilă a fiecăruia dintre noi. Căci noi Înşine locuim în ele ori suntem­ pe cale să le populăm, cu drepturi depline de stăpini, cu dreptul celor care le-au făurit şi le făuresc. Locuitori ai oraşelor viitorului, suntem­ Încredinţaţi că nu peste multă vreme vom obţine adresa dumneavoastră exactă... Mihai CARANFIL şi corespondenţii „Scînteii"

Next