Scînteia, aprilie 1976 (Anul 45, nr. 10454-10479)

1976-04-01 / nr. 10454

PAGINA 2 SCINTEIA — joi 1 aprilie 1976 LA ÎNCHEIEREA VIZITEI PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU IN KUWEIT Conferinţă de presă La încheierea vizitei oficiale de prietenie în Kuweit, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Re­publicii Socialiste România, s-a in­­tîlnit cu reprezentanţii presei şi ra­­dioteleviziunii din această ţară, pre­cum şi cu corespondenţii şi trimişii speciali ai agenţiilor internaţionale de presă şi din Orientul Mijlociu. Conferinţa de presă a fost deschisă de Abdullah Al-Ghanem, ministrul electricităţii şi apelor, şeful misiunii de onoare constituite cu prilejul vi­zitei preşedintelui României. Răspunzînd invitaţiei de a se a­­dresa reprezentanţilor presei, pre­şedintele NICOLAE CEAUŞESCU a făcut următoarea declaraţie : „Aş dori de la început să exprim deplina mea satisfacţie pentru rezul­tatele convorbirilor pe care le-am avut cu emirul, cu prinţul moşteni­tor, cu unii membri ai guvernului şi alte personalităţi din Kuweit. Am constatat, împreună, cu satisfacţie, cursul ascendent al relaţiilor dintre România şi Kuweit. Am convenit să acţionăm pentru extinderea colaboră­rii dintre popoarele noastre pe ţă­­rim economic, tehnico-ştiinţific, cul­tural şi in alte domenii. Avem in vedere să acţionăm pentru extinde­rea mai puternică a schimburilor e­­conomice, a cooperării în realizarea diferitelor obiective economice în comun. In acest sens voi menţiona faptul că s-a convenit în principiu să realizăm împreună un complex petrochimic in România. De aseme­nea, am convenit să acţionăm pentru realizarea unor obiective în Kuweit, să găsim posibilităţi de cooperare împreună şi in alte ţări. Am acordat o atenţie deosebită problemei coope­rării in domeniul ştiinţific şi cultural, in domeniul pregătirii cadrelor. Pornind de la toate acestea, pot a­­precia că rezultatele vizitei şi con­vorbirilor sunt deosebit de bune, că ele deschid perspective mari pentru o colaborare multilaterală între România şi Kuweit. Am discutat, desigur, şi o serie de probleme ale situaţiei internaţionale. Este de înţeles că un loc important l-a ocupat situaţia din Orientul Mij­lociu. După cum se ştie, România s-a pronunţat­ ferm pentru soluţio­narea politică a problemelor din Orientul Mijlociu, pentru retragerea Israelului din teritoriile arabe ocu­pate, pentru soluţionarea problemei poporului palestinean, inclusiv pen­tru formarea unui stat palestinean independent. Dorim să se ajungă la o pace trainică şi justă, care să asigure integritatea, suveranitatea tuturor statelor din această zonă. România — ca ţară europeană — se preocupă in mod deosebit de pro­blema securităţii în Europa, pornind şi de la faptul că securitatea şi pacea in acest continent vor exercita o in­fluenţă puternică asupra întregii vieţi internaţionale. Acordăm o mare atenţie probleme­lor subdezvoltării. România, ţară so­cialistă, este şi ţară în curs de dezvoltare. Recent, la Manila, Româ­nia a fost primită în mod oficial in rîndul ţărilor în curs de dezvoltare. Aceasta va face să acţionăm cu şi mai multă hotărîre in viitor în direc­ţia soluţionării problemelor subdez­voltării şi făuririi noii ordini eco­nomice internaţionale. Avem în ve­dere lichidarea vechilor raporturi de inechitate şi făurirea unor relaţii noi, de egalitate şi echitate între toate naţiunile. Pornim de la faptul că in lume s-au produs schimbări funda­mentale, că popoarele îşi afirmă cu tot mai multă putere voinţa de a fi libere şi stăpine pe destinele lor, că mişcările de eliberare naţională din diferite ţări au înregistrat succese istorice, că, practic, acum se pune problema lichidării definitive a ulti­melor rămăşiţe ale colonialismului şi întăririi solidarităţii ţărilor in curs de dezvoltare pentru dezvol­tarea lor economico-socială indepen­dentă. Ne pronunţăm hotărît pentru dezar­mare şi, în primul rînd, pentru dezar­­marea nucleară, pentru o politică de colaborare între toate statele, fără deosebire de orînduire socială, pen­tru respectarea dreptului fiecărui po­por de a fi stăpin pe destinele sale. Fiind ţară socialistă, dezvoltăm larg relaţiile cu toate ţările socialiste. A­­cordăm o mare atenţie colaborării cu ţările in curs de dezvoltare şi cu ţările nealiniate, considerînd că ţă­rile mici şi mijlocii trebuie să joace un rol tot mai important în viaţa in­ternaţională. Totodată, dezvoltăm larg colaborarea cu ţările capitaliste dez­voltate in spiritul principiilor de coexistenţă paşnică. La baza tuturor relaţiilor aşezăm principiile deplinei egalităţi în drepturi, respectului in­dependenţei şi suveranităţii naţiona­le, neamestecului în treburile inter­ne, renunţării la forţă şi la amenin­ţarea cu forţa în raporturile inter­naţionale. Considerăm că trebuie să acţionăm tot mai activ pentru întărirea Orga­nizaţiei Naţiunilor Unite, a altor or­­ ganisme internaţionale, să facem to­tul pentru ca minunatele cuceriri ale ştiinţei contemporane să fie puse în serviciul omului, al popoarelor, al bunăstării şi fericirii lor. Avem de­plina încredere că popoarele, acţio­­nind într-o solidaritate deplină, pot realiza o lume mai dreaptă şi mai bună, o lume a păcii. Doresc să menţionez cu m­ultă sa­tisfacţie că asupra problemelor in­ternaţionale discutate am ajuns la concluzia comună de a întări colabo­rarea dintre România şi Kuweit şi pe plan mondial. In Comunicatul comun care a fost adoptat, şi care va fi dat publicităţii în această seară, se ex­primă dorinţa de a întări colabora­rea atît pe plan bilateral, cit şi în viaţa internaţională. Iată de ce do­resc să menţionez deplina satisfac­ţie pentru vizita pe care am efec­tuat-o în Kuweit, pentru convorbiri­le cu Alteţa Sa emirul, cu prinţul moştenitor, cu alţi membri ai guver­nului şi personalităţi kuweitiene. Aceste rezultate mă îndreptăţesc să afirm că vizita, convorbirile, docu­mentele adoptate deschid o pagină nouă în raporturile româno-kuwei­­tiene. Nu aş putea să închei fără a men­ţiona ospitalitatea pe care am sim­ţit-o pretutindeni, prietenia oameni­lor, a cetăţenilor Kuweitului“. In continuare, preşedintele Nicolae Ceauşescu a răspuns la întrebările puse de ziarişti : Magdi Abdulazi („Al-Qabas“). Domnule preşedinte, cum aţi putea rezuma relaţiile dintre România şi statele din Golf, mai bine zis statele din Peninsula Arabică ? “ Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Am menţionat deja că raporturile româno-kuweitie­­ne cunosc o dezvoltare puternică, că înţelegerile la care am ajuns deschid foarte mari perspective în această di­recţie. , In ce priveşte relaţiile României cu ţările din Golf, ele sunt actualmente de ordin economic, se dezvoltă pe un drum bun. Sperăm că vom ajunge, intr-un viitor nu prea îndepărtat, la stabilirea de relaţii diplomatice şi la dezvoltarea unei colaborări largi in diferite domenii de activitate. Abdala Al-Qaq („Ar Rai al- Amm“) : Domnule preşedinte, ne-aţi putea spune, în citeva cu­vinte, situaţia din Orientul Mij­lociu în momentul de faţă. Aţi putea vorbi despre influenţa dumneavoastră in direcţia solu­ţionării problemei Orientului Mijlociu şi dacă, pentru perioa­da următoare, aveţi în vedere o acţiune deosebită in acest sens ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU: Apreciem că menţinerea încordării în Orientul Mijlociu prezintă un permanent peri­col pentru pacea in zonă, cu implica­ţii foarte mari pentru pacea din în­treaga lume. De aceea, România s-a pronunţat şi se pronunţă ferm pentru soluţionarea politică, rapidă a con­flictului din Orientul Mijlociu. Avem în vedere — după cum am mai men­ţionat — retragerea Israelului din teritoriile arabe ocupate, soluţionarea problemei poporului palestinean, in­clusiv formarea unui stat palestinean independent, realizarea unei păci care să asigure securitatea şi independen­ţa tuturor statelor, incluzind aici şi noul stat palestinean independent, care eventual s-ar constitui. România a acţionat în această di­recţie în relaţiile sale internaţionale, în raporturile sale cu alte state. Am avut nenumărate convorbiri cu ţările arabe direct interesate, inclusiv cu Organizaţia pentru Eli­berarea Palestinei. Doresc să men­ţionez că relaţiile noastre cu O.E.P. sunt deosebit de bune. De altfel, in România se găseşte, de doi ani, un reprezentant permanent al acestei organizaţii. Chiar astăzi, cu puţin înainte, am avut aici o întîlni­­re cu reprezentanţii O.E.P. în Kuweit. Desigur, avînd relaţii diplomatice cu Israelul, România a acţionat şi a căutat să facă cunoscut şi conducăto­rilor israelieni punctul său de vedere, căile pentru soluţionarea probleme­lor. Apreciem că pentru viitor un rol important îl poate juca Organizaţia Naţiunilor Unite, avînd în vedere că O.E.P. este recunoscută de această or­ganizaţie, ceea ce i-a şi permis să participe la ultimele două sesiuni ale Consiliului de Securitate pe proble­mele Orientului Mijlociu. Există o mare majoritate a popoarelor care se pronunţă pentru soluţio­narea cit mai rapidă a problemei pa­­lestinene în sensul dreptului la auto­determinare şi formarea unui stat palestinean independent. Desigur, a­­preciem că şi conferinţa de la Geneva sau orice altă reuniune poate juca un rol în această direcţie, cu condiţia participării, neapărat, a reprezentan­ţilor O.E.P. In această direcţie, atit la O.N.U., cît şi prin toate mijloace­le sale, România va acţiona şi in viitor pentru soluţionarea acestor probleme. Nabil Suiedan („Al Siyassa“) : Cunoaştem, domnule preşedinte, că in ultima vreme România s-a orientat şi se orientează tot mai puternic către statele tur ci­ a treia şi dezvoltă raporturile cu aceste state. Trebuie­­să înţele­gem prin aceasta că România îşi consolidează poziţia faţă de Uniunea Sovietică ? A doua întrebare : se afirmă că raporturile dintre România şi ţările arabe ar fi utilizate pen­tru ca, intr-un anumit moment, să se ajungă la o anumită solu­ţie care să intervină în zonă, avind in vedere şi bunele relaţii cu O.E.P. Este adevărat acest lucru ? A treia întrebare : se afirmă că România este interesată să capete dreptul de membru plin al lumii a treia. Pînă la ce limită ar putea să meargă ea in a­­ceastă direcţie, ţinind seama că este legată de blocul socialist şi are obligaţii faţă de acest bloc ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Trebuie să men­ţionez de la început că România în­treţine relaţii bune cu toate ţările socialiste şi, in acest cadru, relaţii bune cu Uniunea Sovietică. In ce priveşte relaţiile României cu ţările în curs de dezvoltare, ele pornesc de la considerentele principiale ale po­ziţiei României, ca ţară socialistă şi ca ţară în curs de dezvoltare, care nu poate decât să sprijine activ lupta ţărilor în curs de dezvoltare pentru lichidarea subdezvoltării. Deci, rela­ţiile României sunt legate de politica consecventă antiimperialistă, antico­lonialistă promovată de ţara noastră. Ea porneşte de la necesitatea ca po­poarele să devină stăpine pe bogăţii­le naţionale şi să le folosească in scopul dezvoltării lor economico-so­ciale independente. Aceasta cores­punde pe deplin intereselor tuturor ţărilor socialiste. De altfel, aceasta constituie un principiu fundamental al societăţii socialiste însăşi. Nu se poate vorbi de socialism fără egali­tate in drepturi, fără relaţii de echi­tate şi egalitate. In ce priveşte lumea a treia am mai menţionat că România este membră cu drepturi depline a grupului ţă­rilor în curs de dezvoltare. Aceasta nu vine deloc în contradicţie cu po­ziţia României ca ţară socialistă şi ca membră a C.A.E.R. sau a altor organisme, inclusiv a Tratatului de la Varşovia. De asemenea, România doreşte să participe ca observator la activitatea ţărilor nealiniate, consi­­derînd că politica ei de sprijinire a luptei antiimperialiste, a luptei de eliberare naţională, a independenţei popoarelor se îmbină în mod armo­nios cu preocupările acestor ţări. Faptul că România este membră a Tratatului de la Varşovia nu con­stituie un obstacol în participarea ei ca observator la activitatea ţări­lor nealiniate. Aş dori numai să re­amintesc că, la constituirea Tratatu­lui de la Varşovia, s-a afirmat că el este vremelnic, că se va desfiinţa odată cu desfiinţarea N.A.T.O. Noi avem ferma convingere că trebuie să ajungem la desfiinţarea tuturor blocurilor militare şi să realizăm o colaborare nouă, pe principiul egali­tăţii, o lume a păcii şi colaborării. In ce priveşte problemele Orientu­lui Mijlociu am menţionat pe larg cum priveşte România această pro­blemă şi cum a acţionat şi gîndeşte ea să acţioneze în viitor. Nu ne-am propus şi nu ne propunem să jucăm rol de mediator în această problemă pentru că considerăm că organizaţii­le internaţionale, în primul rînd Organizaţia Naţiunilor Unite, con­stituie cel mai bun mijloc în această privinţă. Desigur, în acest cadru, ne vom aduce şi noi contribuţia. In al doilea rînd, ţările arabe, ele însele, ştiu să vorbească cel mai bine in numele lor. Nagib Abdel Hadi („Al Wat­­tan") : Se spune, domnule pre­şedinte, că dumneavoastră aţi juca un rol de mediator în ve­derea obţinerii unei păci juste şi trainice în Orientul Mij­lociu. Aţi putea să ne prezen­taţi citeva elemente din care să rezulte stadiul unde s-a ajuns în urma contactelor cu părţile interesate ? România are raporturi bune cu toate ţările arabe fără de­osebire de regimuri sociale. In ce domenii ar putea ţara dum­neavoastră să acorde, în parti­cular, ajutor ţărilor arabe şi, in general, ţărilor lumii a treia ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Repet că Româ­nia nu şi-a propus şi nu îşi propune să joace rolul de mediator în pro­blema Orientului Mijlociu. Ea acţio­nează, în limita­ posibilităţilor sale, pentru a contribui la soluţionarea ra­pidă şi realizarea unei păci trainice şi juste, pe baza celor ce am men­ţionat anterior. Intr-adevăr,­­România întreţine re­laţii bune cu aproape toate ţările a­­rabe, încă nu avem relaţii diploma­tice cu Arabia Saudită şi cu Emira­tele Arabe. Am arătat însă că într-un timp nu prea îndepărtat vom ajunge la stabilirea de relaţii şi cu aceste state. Cu multe ţări arabe avem o cola­borare foarte largă, începind, desi­gur, cu schimburile economice, cu cooperarea în producţie, cu asistenţa tehnică. România a construit şi are în curs de execuţie o serie de între­prinderi foarte importante, într-un mare număr de ţări arabe. Avem, de asemenea, o serie de societăţi mixte. Lista ar fi prea mare pentru a enu­mera toate aceste întreprinderi reali­zate în ţările arabe cu contribuţia României. Lucrăm în domeniul pe­trolului în toate ţările care au petrol, contribuim cu specialişti, livrări de utilaje, asistenţă tehnică, la realiza­rea unor obiective, printre care aş menţiona numai rafinăria de 6 mili­oane tone din Siria. In domeniul mi­nier, de asemenea, există o serie de întreprinderi mixte şi unităţi de pre­lucrare în diferite ţări : şi in Siria, şi in Egipt, şi în Maroc, şi în Sudan, şi în Algeria. Avem o colaborare largă cu Libia şi în domeniul petro­lier, şi în realizarea unor societăţi mixte, în agricultură, în construcţii. In general, cu toate ţările în curs de dezvoltare — mă refer, de altfel, la ţările africane — avem o serie de so­cietăţi mixte în domeniul minier, a­­gricol. Unor ţări România le-a acor­dat credite de citeva sute de mii de dolari. Un rol important are însă a­­sistenţa tehnică. Citeva mii de spe­cialişti români lucrează în ţările in curs de dezvoltare — în activităţi economice, în medicină, în invăţă­­mînt — iar peste 8 000 de tineri din aceste ţări învaţă în România. Apre­ciez că în această privinţă există po­sibilităţi mari şi ele se vor mări in viitor. Abdul Namid Al-Attar („Daily News“) : Avem trei întrebări : Dacă s-a cerut României me­dierea in problema Orientului Mijlociu şi dacă România, uti­­lizind poziţia sa neutră faţă de părţile aflate direct în conflict, ar putea să ajute la soluţio­narea crizei din Orientul Mijlo­ciu ? . Dacă România este de acord cu maniera în care marile pu­teri acţionează pentru soluţio­narea crizei din Orientul Mij­lociu ? Care este, după părerea dum­neavoastră, efectul destinderii in viaţa internaţională pentru cele­lalte state, un particular pentru statele din Orientul Mijlociu ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Am menţionat că România nu a acţionat şi nu in­tenţionează să medieze în Orientul Mijlociu. In al doilea rînd, nu avem deloc o poziţie de neutralitate şi nu suntem­ neutri în nici o problemă, deci nici în problema Orientului Mijlo­ciu. Noi acţionăm ferm pentru realizarea unei păci juste şi trai­nice, care să asigure tuturor popoare­lor independenţa şi suveranitatea, să le permită să se preocupe de dez­voltarea lor economico-socială inde­pendentă. In ce priveşte marile puteri, de­sigur, trebuie ţinut seama că într-un fel acţionează Uniunea Sovietică, în­tr-un alt mod acţionează Statele U­­nite. Noi considerăm că ele au un rol important în soluţionarea proble­melor din Orientul Mijlociu. De alt­fel, Uniunea Sovietică şi S.U.A. sunt copreşedinţi ai Conferinţei de la Ge­neva. Dar — aşa cum am mai men­ţionat , acordăm un mare rol Or­ganizaţiei Naţiunilor Unite, altor state, precum şi opiniei publice in­ternaţionale. Soluţionarea probleme­lor Orientului Mijlociu poate fi realizată cu o acţiune susţinută din partea multor state pe plan interna­ţional. In ce priveşte destinderea, desigur ea este rezultatul schimbărilor în raportul de forţe pe plan interna­ţional, al faptului că popoarele vor să lichideze vechea politică de do­minaţie. Deci, accentuarea acestui curs înseamnă creşterea rolului po­poarelor în viaţa internaţională, a­­firmarea principiilor egalităţii şi su­veranităţii naţionale. In acest context, fără nici o îndo­ială că şi ţările din Orientul Mijlociu vor avea numai de ciştigat, putînd să-şi consolideze politica lor de dez­voltare economico-socială indepen­dentă, să asigure ridicarea nivelului de viaţă al popoarelor lor, Ahmed Nuredin (,,Agial“). S-au făcut afirmaţii, după vizita preşedintelui Ford in România, că ar exista o schimbare a pozi­ţiei României in ce priveşte so­luţionarea problemelor din O­­rientul Mijlociu, in particular faţă de Conferinţa de la Geneva. Care ar fi în rezumat părerea dumneavoastră in ce priveşte asigurarea unei păci trainice şi juste în Orientul Mijlociu ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU: In ce priveşte vizita preşedintelui Ford în România, desigur, în cadrul ei au fost abordate probleme ale, relaţiilor bilaterale, pre­cum şi un şir de probleme interna­ţionale. Este de înţeles că, între aces­tea, problemele Orientului Mijlociu au ocupat un loc important. Aş men­ţiona numai faptul că în timpul vizi­tei în România preşedintele Ford s-a întîlnit, atît la venire, cît şi la ple­care, cu reprezentantul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei care se găseşte în România. Nu poate fi vor­ba de vreo schimbare în poziţia României. Am expus deja cum vedem noi re­zolvarea conflictului din Orientul Mijlociu. Este evident că nu poate fi vorba de pace în această zonă fără soluţionarea problemei palestinene. Noi aşteptăm ca Statele Unite să ajungă la recunoaşterea publică a acestei necesităţi — aşa cum au fă­cut şi alte state — şi astfel să se ajungă mai repede la o pace trainică şi justă în Orientul Mijlociu. Mohamad Younes („Al-Nah­­da“) : In mai multe comentarii şi aprecieri din surse diplomati­ce faţă de politica României în raporturile sale cu Estul şi Ves­tul se fac şi afirmaţii privind existenţa unor presiuni asupra politicii româneşti. Este adevă­rat că ar exista asemenea pre­siuni şi care ar fi poziţia ţărilor mici in această direcţie ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU: Am vorbit mai înainte de principiile politicii inter­naţionale a României. Aceste prin­cipii se bucură astăzi de o aprobare aproape unanimă. Nu poate fi vorba ca cineva să exercite presiuni pentru schimbarea politicii României, pentru că această politică corespunde pe de­plin principiilor socialiste, principii­lor egalităţii între naţiuni, respectu­lui independenţei şi neamestecului în treburile interne ; această politică se elaborează în mod colectiv de poporul român, de organele alese de poporul român. Abdel Magid Ayoub („Qatar News Agency“) : Aţi putea să ne daţi anumite idei despre proiectul complexului petrochi­mic asupra căruia aţi căzut de acord în timpul vizitei in Ku­weit ? Am vrea, de asemenea, să ne spuneţi opinia dumneavoastră despre poziţia realistă a state­lor arabe pentru soluţionarea crizei din Orientul Mijlociu, comparativ cu poziţia celeilalte părţi adverse, in particular in ce priveşte drepturile legi­time ale poporului palestinean ? Preşedintele NICOLAE CEAIUŞESCU : Am menţionat că am''ajur­s la înţelegeri comune cu conducătorii Kuweitului privind realizarea unor obiective economice în cooperare. Am exemplificat, prin­tre acestea, cu complexul petrochi­mic ce urmează să fie realizat in România. Desigur, fiind un proiect încă în discuţie, mi-ar fi greu să intru în detalii ; urmează ca specia­liştii celor două părţi să detalieze şi să ajungă la înţelegeri corespunză­toare. Complexul se va baza pe o participare la realizarea lui atît a României, cit şi a Kuweitului. In principiu, legislaţia românească pre­vede ca cel puţin 51 la sută din ca­pital să fie românesc atunci cînd o­­biectivul respectiv se realizează in România. Atunci cînd se realizează in altă ţară, noi considerăm că, de asemenea, cel puţin 51 la sută sau atît cît este prevăzut de legislaţia fiecărei ţări trebuie să aparţină ţă­rii respective şi — pe această bază — să organizăm întreaga activitate pentru a asigura eficienţa economică maximă. In ce priveşte Orientul Mijlociu, apreciez în mod deosebit faptul că ţările arabe — mă refer în primul rînd la cele direct interesate — ac­ţionează cu tot mai multă fermitate pentru a se ajunge cît mai rapid la o soluţie. In acest sens, am apre­ciat şi dezangajarea din Sinai şi Golan din 1974, cît şi ultima dezan­gajare militară dintre Egipt şi Israel din 1975. Apreciem, de asemenea, in mod pozitiv poziţia tot mai activă a O.E.P. in direcţia soluţionării pro­blemei palestinene, care să ducă la constituirea unui stat palestinean in­dependent. Am declarat nu o dată că Israelul are o poziţie rigidă, care împiedică să se ajungă la soluţio­narea problemelor. La Consiliul de Securitate, la ultima reuniu­ne, am exprimat condamnarea noas­tră faţă de măsurile adoptate în Ierusalim şi în alte teritorii ocupate, îndeosebi faţă de palestineni. Am expus nu o dată Israelului pozi­ţiile noastre, inclusiv in mod public — şi considerăm că Israelul trebuie să-şi revizuiască poziţiile şi să adop­te o atitudine realistă. In acest sens, acordăm un mare rol Organizaţiei Naţiunilor Unite, ac­tivităţii altor state pe plan interna­ţional şi — repet — activităţii ţărilor arabe, Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. Noi avem convingerea că se poate ajunge la realizarea păcii in Orientul Mijlociu, pe principiile la care m-am referit. Nezar Fahmi Sreh („Reuter“): O întrebare care se leagă de construirea complexului chimic. Cum s-ar putea realiza acest obiectiv,­­pierind de la conside­rentul că el se realizează de o orinduire socialistă printr-o in­vestiţie care este supusă profi­tului. Cum se realizează pro­fitul ? A doua întrebare : doreşte România să cumpere petrol ku­­weitian ? Dacă este adevărat, cam la ce nivel apreciaţi acest import de petrol ? Cum se va efectua plata acestui petrol, in devize libere sau contra produse? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU: In ce priveşte complexul petrolier, este vorba de participarea — cum am arătat — a două părţi. Fiecare, desigur, va ră­­mîne şi proprietarul asupra părţii cu care vine la acest complex. Benefi­ciile vor fi repartizate în raport cu participarea la realizarea obiectivu­lui. Dacă Kuweitul va participa, de exemplu, cu 49 la sută, atunci va lua în mod proporţional 49 la sută din beneficii. Am impresia că aveţi pă­rerea că în socialism­ nu se acordă atenţie eficienţei economice şi bene­ficiului ; dimpotrivă, noi acordăm o mare atenţie, ne preocupăm ca orice activitate economică să fie cît mai eficientă, să aducă beneficii cît mai mari. Intre țările unde există pro­prietatea particulară şi noi, deosebi­rea este că la noi veniturile merg la stat, deci în beneficiul întregului po­por, pe cind la cealaltă parte benefi­ciile merg la cei ce participă la co­operare. Avem de pe acum în România une­le societăţi mixte realizate cu firme din Statele Unite, din Anglia, R. F. Germania, Franţa — şi nu s-a ivit nici o contradicţie, pentru că ele nu afectează nici orinduirea socialistă a României, nici cea capitalistă din aceste ţări. In ce priveşte petrolul, am discutat şi dorim să importăm petrol din Ku­weit. De altfel, acest complex petro­chimic se va baza pe prelucrarea pe­trolului kuweitian. Dar, în afară de aceasta, noi dorim să importăm pe­trol din Kuweit. In ce priveşte pro­­blemele metodelor de plată, ele se încadrează în relaţiile şi în politica pe care o duce fiecare ţară. Fathi Sherif (Agenţia M.E.N.): Aţi amintit puţin mai înainte că statele lumii pot beneficia de pe urma politicii de destin­dere, în special dintre cele două mari puteri. Care ar putea să fie rolul statelor ce doresc să-şi asigure independenţa şi posibilitatea de a înlătura orice am­estec in treburile interne ? Creşte rolul lor in acest sens ? Credeţi că continuarea politicii „de echilibru“ şi a politicii de destindere poate să aducă o so­luţie pentru problemele inter­naţionale, cum ar fi Orientul Mijlociu sau securitatea euro­peană ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Am menţionat mai înainte faptul că destinderea este un rezultat al schimbărilor revoluţio­nare care s-au produs pe arena mon­dială. Aceasta face ca destinderea să nu fie rezultatul numai al relaţiilor dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Desigur, relaţiile dintre cele două mari ţări — una socialistă, alta capitalistă — au o mare importanţă în viaţa internaţională , dar destin­derea nu se reduce numai la aceasta. In lume sunt încă forţe puternice care joacă un rol tot mai important în viaţa internaţională. Sunt 156 de state şi — cum am menţionat — ţările mici şi mijlocii, ţările în curs de dezvol­tare au un rol tot mai important in schimbările care au loc pe plan inter­naţional. Nici nu s-ar putea concepe o politică de destindere sau, mai clar, de egalitate între popoare, de respect al independenţei fiecăruia, faţă ca toate aceste state să participe cu drepturi depline la viaţa internaţio­nală. Tocmai pocnind de la rolul impor­tant pe care îl au popoarele, de la creşterea conştiinţei lor în viaţa in­ternaţională, noi avem deplina încre­dere că omenirea se îndreaptă spre o politică de pace şi colaborare. Fără îndoială că accentuarea acestei poli­tici pe plan internaţional,va contribui la soluţionarea problemelor complexe — între care şi ale Orientului Mijlo­ciu — prin participarea activă a tutu­ror statelor la viaţa internaţională. Noi avem ferma convingere că nici o problemă complexă — cum sunt subdezvoltarea, dezarmarea — nu poate fi soluţionată decit cu partici­parea cu drepturi egale a tuturor sta­telor, indiferent de mărimea lor. Fouzat Al-Emadin („Siria News Agency“) : Domnule pre­şedinte, aţi vorbit mult despre raporturile romăno-palestinene. Dacă s-ar putea să ne precizaţi, în acest context, rolul pe care il are România in a determina Israelul să recunoască drepturi­le poporului arab palestinean. In situaţia de reticenţă a Israelului, care este părerea dumneavoastră despre viitorul raporturilor din­tre România şi Israel, mai ales dacă avem in vedere că Româ­nia este unica ţară socialistă care are relaţii cu Israelul ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : România a pornit întotdeauna de la faptul că atunci cind se ivesc conflicte între unele state, să acţionăm nu pentru încor­darea lor, ci pentru realizarea înţele­gerii şi păcii. Aşa am procedat, de exemplu, în timpul războiului din Vietnam. Desigur, nimeni nu a rupt relaţiile cu Statele Unite, deşi Româ­nia nu o dată a condamnat interven­ţia S.U.A. in Vietnam, a ajutat activ poporul vietnamez în lupta sa împo­triva, intervenţiei. In acelaşi timp, am dezvoltat relaţiile şi cu Statele Unite. Şi aceasta a contribuit, într-o măsu­ră, la sfîrşitul acestui război. De la aceleaşi principii am acţio­nat şi în Orientul Mijlociu. Noi con­siderăm războiul ca ceva vremelnic — nu ca o stare permanentă — şi dorim ca această stare vremelnică să fie cit mai scurtă. De aceea, n­enţi­­nînd relaţiile diplomatice atît cu ţă­rile arabe, cît şi cu Israelul am ac­ţionat in spiritul politicii principiale, socialiste a României. Am condam­nat însă ocuparea de teritorii străine, arabe, am militat şi milităm pentru retragerea Israelului din aceste teri­torii şi soluţionarea problemei pales­­tiniene în sensul in care am vorbit. Cred că problema care se pune acum — şi o discutăm şi cu conducătorii sirieni — este ce să facem pentru a realiza mai repede pacea. Şi acest lucru îl discutăm şi cu palestinenii ; inclusiv astăzi am discutat cum să facem ca poporul palestinean să-şi constituie mai rapid un stat inde­pendent. Pornind de aici, România — cum am mai menţionat — va acţiona ca şi pînă acum, cu multă fermitate, pentru a se ajunge la realizarea unei păci juste şi trainice în Orientul Mijlociu. Abdullah Al-Ghanem, mi­nistrul electricităţii şi apelor : Mulţumim foarte mult domnu­lui preşedinte pentru cuvintele spuse aici, pentru frumoasa conferinţă de presă realizata. Permiteţi-mi să exprim încă o dată satisfacţia şi mulţumi­rile noastre deosebite domnului preşedinte. Să-i mulţumim încă o dată pentru prezenţa sa in Kuweit şi la această conferinţă de presă de înaltă ţinută. Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU: V-aş ruga, in încheiere, să­­ transmiteţi cititorilor dumneavoastră, poporului kuweitian salutul meu şi cele mai bune urări de bunăstare şi fericire. Desigur, aceste urări le adresez şi celorlalte ţări şi popoare arabe pe care le re­prezentaţi. Şi urarea de a se realiza cît mai repede pacea în această re­giune. În mijlocul cadrelor didactice şi studenţilor Universităţii din Kuweit Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au vizitat în cursul dimineţii de miercuri Uni­versitatea din Kuweit, instituţie creată cu numai un deceniu in urmă, în cadrul politicii promovate de guvernul emiratului pentru pre­gătirea de cadre naţionale necesare înfăptuirii importantelor programe economice, pentru dezvoltarea ştiin­ţei şi culturii. Nenumărate drapele româneşti flu­tură,­in această frumoasă dimineaţă, pe clădirile şi în incinta universi­tăţii. Sentimentele de prietenie şi de înaltă stimă pe care le nutreşte faţă de distinşii oaspeţi colectivul de cadre didactice şi studenţi sunt ex­primate în cuvintele „Bun­­ venit preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi doamnei Elena Ceauşescu pe­ platfor­ma universităţii“, înscrise la intra­rea în această prestigioasă institu­ţie de cultură, înalţii oaspeţi sunt întîmpinaţi cu deosebită consideraţie de ministrul educaţiei, Jassem Al-Marzouk, rec­torul universităţii, dr. Hassan Al- Ibrahim, secretarul general al uni­versităţii, Anwar Al-Nuri, membri ai senatului, decanii tuturor facul­tăţilor, cadre didactice, studenţi. La sosire, ca şi in cursul vizitării unor unităţi ale universităţii, cadrele didactice şi studenţii salută cu vii aplauze pe reprezentanţii poporului român. Adresînd, în holul senatului, un cald salut oaspeţilor, ministrul edu­caţiei, Jassem Al-Marzouk, a subli­niat că întregul colectiv al univer­sităţii se simte deosebit de onorat pentru prilejul de a-i avea ca oaspeţi pe preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu. „Permi­­teţi-mi — a spus el — să-mi exprim speranţa că în cadrul bunelor rela­ţii ce s-au stabilit între ţările noas­tre se va dezvolta colaborarea şi în diferite domenii ale culturii. Fără îndoială că în însăşi vizita dumnea­voastră în ţara noastră vedem ga­ranţia dezvoltării acestor raporturi“. Un cordial cuvînt de salut la a­­dresa înalţilor oaspeţi a fost rostit şi de rectorul universităţii, dr. Has­san Al-Ibrahim. Subliniind că suc­cesele României pe drumul dezvol­tării social-economice, în înflorirea culturii şi ştiinţei, sunt bine cunos­cute şi se bucură de multă aprecie­re în Kuweit, vorbitorul şi-a expri­mat dorinţa de a se stabili contacte directe şi de a se dezvolta colabora­rea între Universitatea din Kuweit şi universităţi româneşti. Solii poporului român sunt apoi informaţi despre evoluţia şi impor­tanţa acestui for de cultură. Cele cinci facultăţi ale sale — avînd ca profil pregătirea de specia­lişti pentru economie şi mai ales pentru industria petrolieră, ca şi în domeniile culturii arabe şi univer­sale — au fost absolvite de şase serii de studenţi, iar în actualul an de invăţămint numărul tinerilor care frecventează cursurile depăşeşte 5 000. După ce se interesează de diferite aspecte ale activităţii universităţii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu rosteşte o alocuţiune : „Aş dori să mulţu­mesc pentru salutul adresat şi pen­tru primire şi, la rindul meu, să vă adresez dumneavoastră, tuturor pro­fesorilor şi cadrelor didactice, stu­denţilor un salut călduros. Suntem­ bucuroşi că, în cadrul vizitei pe care o facem in Kuweit, vizităm univer­sitatea dumneavoastră, putem cu­noaşte eforturile care se fac pentru pregătirea cadrelor kuweitiene in di­ferite domenii. Intr-adevăr, raporturile noastre — dintre România şi Kuweit — cunosc o dezvoltare bună. In convorbirile pe care le-am avut in aceste zile cu emirul, cu primul ministru şi cu alte personalităţi kuweitiene am ajuns la înţelegeri bune cu privire la extin­derea colaborării în diferite domenii, inclusiv stabilirea unei colaborări in domeniul pregătirii cadrelor. Am convenit să încheiem un acord de cooperare în domeniul Invăţămîntu­­lui, ştiinţei, culturii şi, desigur, in acest cadru, se vor putea dezvolta şi relaţiile dintre universităţile ro­mâneşti şi universitatea dumnea­voastră. In România învaţă un număr mare de studenţi din alte ţări, printre care aproape 2 000 din ţările arabe, şi, de asemenea, un număr mare de spe­cialişti români in domeniile petrolu­lui, raedicinei şi învăţămintului lu­crează în diferite ţări“. După ce a adresat invitaţia ca o delegaţie a Universităţii kuweitiene să viziteze România, preşedintele Nicolae Ceauşescu s-a referit la mo­dul de organizare şi dimensiunile în­văţământului de toate gradele din ţara noastră. „Pregătim toate cadrele în ţară. Trimitem numai la speciali­zare, la schimb de experienţă in diferite domenii“. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a arătat că, in acelaşi timp, în România învaţă, în prezent, peste 8 000 de studenţi străini, iar aproape 8 000 de specialişti români lucrează in diferite ţări — in primul rind ţări în curs de dezvoltare — inclusiv în statele arabe, în dome­niul tehnic, al medicinei şi învăţă­­mîntului. In încheiere, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat : „Suntem­ gata si colaborăm cu dumneavoastră. In­tr-adevăr, să punem tineretul nostru si conlucreze, să înveţe si trăiască în pace, să edifice o lume mai dreaptă şi mai bună“. Mulţumind pentru cuvintele a­­dresate de preşedintele Nicolae Ceauşescu, ministrul educaţiei, Jas­sem Al-Marzouk, a spus : „Vedem ■ în acestea un mijloc important de întărire a frăţiei, a prieteniei dintre popoarele kuweitian şi român, dintre generaţiile actuale şi viitoare din ţă­rile noastre“. Preşedintelui Nicolae Ceauşescu i se înminează apoi de către rector placheta de argint a Universită­ţii din Kuweit, iar tovarăşei Elena Ceauşescu placheta de argint a Fa­cultăţii de ştiinţe şi o bogată colecţie de reproduceri ale unor reprezentati­ve opere de artă arabă. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu semnează în Cartea de aur a universităţii. In continuare, se vizitează Facul­tatea de ştiinţe. Pe frontispiciul acestui edificiu este înscrisă cu li­tere mari urarea : „Facultatea de ştiinţe salută călduros vizita pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu şi a doamnei Elena Ceauşescu, soli ai po­porului român şi distinşi reprezen­tanţi ai ştiinţei româneşti“. După ce au făcut cunoştinţă cu bogata bibliotecă ştiinţifică şi didac­tică aflată aici, oaspeţii au fost con­duşi într-o serie de laboratoare, în­deosebi cu profil chimic, petrochimic şi de tehnologia petrolului, unde li se oferă detaliate explicaţii. In ca­drul laboratorului de chimie analiti­că, tovarăşa Elena Ceauşescu dă o înaltă apreciere modului funcţional de organizare a acestui centru de studii, aparaturii moderne cu care este dotat. Este vizitată şi secţia de prelucrare, cu ajutorul computerelor, a datelor statistice, activitate care pe lingă scopurile pedagogice serveşte organismelor de planificare ale ţării. Un ultim popas este făcut în Mu­zeul secţiei de geologie. în încheiere, preşedintele Nicolae Ceauşescu, adresându-se ministrului­­ educaţiei, rectorului, membrilor se­natului, cadrelor didactice, a dat o bună apreciere bazei materiale, pre­gătirii cadrelor de care dispune uni­versitatea, a reafirmat dorinţa de a se dezvolta o bună conlucrare româ­­no-kuweitiană pe tărîmul învăţămîn­­tului, ştiinţei şi culturii şi, în aplau­zele celor prezenţi, a urat noi succe­se în activitatea prestigioasei insti­tuţii. De la trimişii speciali

Next