Scînteia, iulie 1976 (Anul 45, nr. 10532-10558)

1976-07-01 / nr. 10532

RĂGI­NA 2 SCâNTEIA — joi 1 iulie 1976 Documentul final adoptat de Conferinţa partidelor comuniste şi muncitoreşti din Europa: „PENTRU PACE, SECURITATE, COLABORARE ŞI PROGRES SOCIAL ÎN EUROPA“ In zilele de 29—30 iunie 1976 a avut loc la Berlin, capitala Republicii De­mocrate Germane, Conferinţa a 29 de partide comuniste şi muncitoreşti din Europa. La conferinţă au participat delegaţiile următoarelor partide : PARTIDUL COMUNIST DIN AUSTRIA, condusă de tovarăşul Franz Muhri, preşedintele parti­dului ; PARTIDUL COMUNIST DIN BEL­GIA, condusă de tovarăşul Jean Terive, vicepreşedinte al partidului ; PARTIDUL SOCIALIST UNIT DIN BERLINUL OCCIDENTAL, con­dusă de tovarăşul Erich Ziegler, vi­­icepreşedinte al partidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN MA­REA BRITANIE, condusă de tova­­­răşul Gordon McLennan, secretar general al partidului ; PARTIDUL COMUNIST BULGAR, condusă de tovarășul Todor Jivkov, p prim-secretar al C.C. al P.C.R. ; PARTIDUL COMUNIST DIN CE­HOSLOVACIA, condusă de tovară­şul Gustav Husak, secretar general al C.C. al P.C. din Cehoslovacia ; PARTIDUL PROGRESIST AL OA­MENILOR MUNCII DIN CIPRU (AKEL), condusă de tovarășul Hris­­tos Petas, membru al Biroului Politic şl C.C. al Partidului AKEL ; PARTIDUL COMUNIST DIN DA­NEMARCA, condusă de tovarăşul Knud Jespersen, preşedintele parti­dului ; PARTIDUL ELVEŢIAN AL MUN­CII, condusă de tovarăşul Jakob Lechleiter, membru al Biroului Poli­tic şi secretar al C.C. al F.E.M. ; PARTIDUL COMUNIST FINLAN­DEZ, condusă de tovarăşul Aarne Saarinen, preşedintele partidului ; PARTIDUL COMUNIST FRAN­CEZ, condusă de tovarăşul Georges Marchais, secretar general al parti­dului ; PARTIDUL SOCIALIST UNIT DIN GERMANIA, condusă de tovarăşul Erich Honecker, secretar general al C.C. al P.S.U.G. ; PARTIDUL COMUNIST GERMAN, condusă de tovarăşul Herbert Mies, preşedintele partidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN GRE­CIA, condusă de tovarăşul Harilaos Florakis, prim-secretar al C.C. al P.C. din Grecia ; PARTIDUL COMUNIST DIN IR­LANDA, condusă de tovarăşul Mi­chael O’Riordan, secretar general al partidului ; PARTIDUL COMUNIST ITALIAN, condusă de tovarăşul Enrico Berlin­­guer, secretar general al partidului ; UNIUNEA COMUNIŞTILOR DIN IUGOSLAVIA, condusă de tovarăşul Josip Broz Tito, preşedintele U.C.I. ; PARTIDUL COMUNIST DIN LU­XEMBURG, condusă de tovarăşul Dominique Urbany, preşedintele par­tidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN NOR­VEGIA, condusă de tovarăşul Martin Gunnar Knutsen, preşedintele parti­dului ; PARTIDUL COMUNIST DIN O­­LANDA, condusă de tovarăşul Henk Hoekstra, preşedintele partidului ; PARTIDUL MUNCITORESC UNIT POLONEZ, condusă de tovarăşul Edward Gierek, prim-secretar al C.C. al P.M.U.P. ; PARTIDUL COMUNIST PORTU­GHEZ, condusă de tovarăşul Alvaro Cunhal, secretar general al partidu­lui ; PARTIDUL COMUNIST ROMAN, condusă de tovarăşul, Nicolae Ceauşescu, secretar general al parti­dului ; PARTIDUL COMUNIST SAN MA­­RINEZ, condusă de tovarăşul Er­­menengildo Gasperoni, preşedintele partidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN SPA­NIA, condusă de tovarăşul Santiago Carrillo, secretar general al partidu­lui ; PARTIDUL DE STINGA-COMU­­NIŞTII DIN SUEDIA, condusă de tovarăşul Lars Werner, preşedintele partidului ; PARTIDUL COMUNIST DIN TUR­CIA, condusă de tovarăşul I. Bilen, secretar general al partidului ; PARTIDUL MUNCITORESC SO­CIALIST UNGAR, condusă de tova­răşul János Kádár, prim-secretar al C.C. al P.M.S.U. ; PARTIDUL COMUNIST AL U­­NIUNII SOVIETICE, condusă de to­varăşul Leonid Ilici Brejnev, secre­tar general al C.C. al P.C.U.S. Reprezentanţii acestor partide au efectuat un schimb de păreri asupra unui cerc limitat de probleme pri­vind lupta pentru pace, securitate, colaborare şi progres social in Euro­pa. Fiecare partid participant la con­ferinţă este gata să-şi aducă contri­buţia la realizarea acestor obiective.­­Participanţii la conferinţă subli­niază hotărirea fermă a partidelor lor de a desfăşura şi de acum înainte o luptă consecventă pentru realizarea ţelurilor păcii, democraţiei şi progre­sului social, pe baza liniei politice, elaborată şi adoptată de fiecare partid în deplină autonomie şi­ independenţă, potrivit condiţiilor social-economice şi politice şi particularităţilor naţionale ale ţării sale — ceea ce corespunde intereselor generale ale clasei mun­citoare, ale maselor populare şi de­mocratice din toate ţările. Ei declară cu toată claritatea că po­litica de coexistenţă paşnică, colabo­rarea activă intre state, indiferent de orînduire socială, şi destinderea încordării internaţionale corespund atît intereselor fiecărui popor, cit şi cauzei progresului întregii omeniri, nu înseamnă în nici un caz statu­­quo-ul politic şi social in vreo ţară sau alta, ci, dimpotrivă, creează cele mai bune condiţii dezvoltării lup­tei clasei muncitoare şi a tuturor forţelor democratice, pentru respec­tarea dreptului inalienabil al fiecărui popor de a-şi alege şi urma liber ca­lea dezvoltării sale, împotriva domi­naţiei monopolurilor, pentru socia­lism. * Participanţii la conferinţă au con­statat că în situaţia internaţională s-au produs mutaţii pozitive esen­ţiale, ca urmare a schimbării rapor­tului de forţe in favoarea cauzei păcii, democraţiei, eliberării naţiona­le, independenţei şi socialismului, a intensificării luptei maselor popu­lare, a unor largi forţe politice şi so­ciale. Acestea au determinat un pro­ces de trecere de la politica de încor­dare şi confruntare la începerea unui curs spre destindere, spre normali­zarea şi dezvoltarea pe multiple pla­nuri a unor relaţii noi şi a colaboră­rii egale în drepturi intre state şi popoare. Pe această bază s-a creat o nouă situaţie in Europa. Probleme impor­tante, care inveninau atmosfera in­ternaţională, inclusiv unele probleme rămase nesoluţionate din timpul ce­lui de-al doilea război mondial, au fost rezolvate pe calea tratativelor , au fost încheiate şi convenite nu­meroase tratate, acorduri, declaraţii şi alte înţelegeri interstatale, în spi­ritul coexistenţei paşnice. Toate acestea au creat condiţii pentru dez­voltarea unor relaţii noi şi a colabo­rării dintre state, pentru depăşirea divizării continentului în blocuri mi­litare opuse, pentru dezarmare, însăşi organizarea Conferinţei de la Helsinki pentru securitate şi co­operare in Europa reflectă, in modul cel mai evident, schimbările care s-au produs pe continent ca urmare a victoriei popoarelor în războiul împo­triva fascismului şi a afirmării voinţei lor de a trăi şi conlucra în condiţii de pace şi securitate, de a-şi făuri vi­itorul în conformitate cu aspiraţiile lor legitime. Această conferinţă, care are o importanţă istorică, a elabo­rat şi consacrat principiile relaţiilor prieteneşti şi ale colaborării dintre state : egalitatea suverană; respecta­rea drepturilor inerente suveranităţii; nerecurgerea la forţă sau la amenin­ţarea cu forţa ; inviolabilitatea fron­tierelor; integritatea teritorială a sta­telor ; reglementarea paşnică a dife­rendelor ; neamestecul in treburile interne ; respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, inclusiv a libertăţii de gândire, con­ştiinţă, religie sau de convingere ; egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul popoarelor de a dispune de ele însele; cooperarea între state; în­deplinirea cu bună credinţă a obliga­ţiilor asumate conform dreptului in­ternaţional. Conferinţa pentru securitate şi co­operare In Europa a confirmat posi­bilitatea şi utilitatea reală a exami­nării şi soluţionării celor mai com­plexe probleme internaţionale cu participarea tuturor ţărilor interesate, pe baza deplinei egalităţi in drepturi. Ea a deschis noi perspective pentru întărirea în continuare a păcii şi secu­rităţii, pentru dezvoltarea fructuoasă a relaţiilor şi cooperării dintre toate ţările Europei. Aceasta va avea ur­mări pozitive pentru toate popoarele lumii. Eficacitatea înţelegerilor realizate la Helsinki va depinde în mod hotă­­ritor de măsura în care toate statele participante vor respecta cu consec­venţă şi rigurozitate cele zece prin­cipii convenite de ele şi vor aplica perseverent in viaţă toate prevede­rile Actului final, care reprezintă un tot unitar. Această eficacitate va fi cu atât mai mare cu cit statele par­ticipante vor continua să desfăşoare eforturi perseverente îndreptate spre făurirea securităţii europene şi dez­voltarea colaborării egale în drep­turi, în spiritul înţelegerilor adop­tate la conferinţă. Aceasta este o condiţie necesară pentru ca destin­derea să devină un proces continuu, cuprinzător, tot mai viabil şi multi­lateral. După cum arată experienţa acumulată pînă acum, realizarea a­­cestui ţel reclamă noi eforturi active din partea partidelor comuniste şi muncitoreşti, a tuturor forţelor demo­cratice şi iubitoare de pace, a cercu­rilor largi ale opiniei publice, a ma­selor populare de pe continentul nostru. In Europa occidentală, lupta demo­cratică şi antifascistă a clasei munci­toare, a maselor populare s-a ridicat, în prezent, pe o nouă treaptă. A fost răsturnat regimul fascist în Portu­galia. In această ţară se desfăşoară lupta pentru profunde transformări democratice şi sociale. A fost răs­turnată dictatura fascistă în Grecia. In Spania, monarhia, succesoarea ul­timului bastion al fascismului din Europa, încearcă să continue fran­­chismul, în pofida opoziţiei crescînde şi unite a tuturor forţelor antifas­ciste şi democratice. In întreaga Europă capitalistă s-a extins mişca­rea oamenilor muncii şi a forţelor progresiste care aspiră la înfăptuirea de transformări democratice în toa­te sferele vieţii economice, sociale şi politice. Participanţii la conferinţă salută victoria istorică a poporului vietna­mez, victoriile popoarelor din Laos şi Cambodgia asupra agresorilor im­perialişti şi a reacţiunii interne. Aceste victorii, de o însemnătate mondială, demonstrează că nu există nici o forţă capabilă să î­nfringă voin­ţa de libertate şi independenţă a po­poarelor. O contribuţie importantă la cauza păcii şi securităţii a adus încheierea războaielor coloniale portugheze şi cucerirea independenţei naţionale de către popoarele din Guineea-Bis­­sau, Mozambic, Sao Tomé şi Princi­pe, Insulele Capului Verde şi Ango­la — ceea ce apropie căderea regimu­rilor rasiste din Africa de Sud şi sti­mulează lupta tuturor celorlalte miş­cări de eliberare pentru lichidarea totală a colonialismului. Eşecul blocadei imperialiste împo­triva Cubei, recunoaşterea interna­ţională şi normalizarea relaţiilor unui mare număr de state cu Repu­blica Democrată Germană au marcat contribuţii de mare importanţă la consolidarea securităţii internaţionale şi întărirea poziţiilor socialismului. . Toate acestea sunt rezultatul luptei îndelungate duse de toate forţele an­­tiimperialiste, democratice şi pro­gresiste. Datorită dezvoltării lor, creşterii lor economice neîntrerupte, datorită caracterului orînduirii­ socialiste, co­respunzătoare intereselor maselor ce­lor ce muncesc, politicii lor exter­ne, orientată spre afirmarea coexis­tenţei paşnice şi care exercită o in­fluenţă tot mai mare asupra relaţiilor internaţionale, ţările socialiste joacă un rol remarcabil în prevenirea unui nou război mondial, întărirea secu­rităţii internaţionale şi continuarea procesului destinderii. Popoarele care şi-au cucerit liber­tatea şi independenţa au devenit o forţă influentă pe plan internaţional. Mişcarea ţărilor nealiniate, la care participă majoritatea ţărilor in curs de dezvoltare, constituie astăzi unul din factorii cei mai importanţi ai politicii mondiale. Ea aduce o con­tribuţie activă la lupta pentru pace, securitate, destindere şi cooperare, bazată pe egalitate în drepturi, pen­tru făurirea unui sistem echitabil de relaţii politice şi economice interna­ţionale, la lupta împotriva imperia­lismului, colonialismului, neocolonia­lismului şi a tuturor formelor de do­minaţie şi exploatare. In ţările capitaliste se intensifică acţiunile clasei muncitoare şi ale unor largi forţe sociale şi politice care militează pentru pace şi cola­borare între popoare, constituind un factor important în lupta pentru consolidarea destinderii. In aceste ţări se dezvoltă tot mai puternic lupta clasei muncitoare — forţa principală a dezvoltării sociale care exprimă interesele tuturor maselor celor ce muncesc, interesele progre­sului social şi ale întregii naţiuni , precum şi lupta celorlalte forţe de­mocratice şi antimonopoliste. Aceas­tă luptă este îndreptată împotriva bazelor dominaţiei capitalului mono­polist. Pături tot mai largi ale so­cietăţii îşi dau seama de necesitatea istorică a înlocuirii societăţii capi­taliste cu societatea socialistă, care se făureşte corespunzător voinţei fie­cărui popor. In statele neutre sporesc eforturi­le maselor populare care cer ca po­sibilităţile oferite de statutul de ne­utralitate să fie folosite mai eficient, în interesul păcii şi întăririi securită­ţii pe continentul nostru. Lupta tuturor forţelor antiimperia- iste, anticolonialiste şi progresiste a contribuit şi contribuie la însănăto­şirea climatului politic în lume şi in Europa. Toţi aceşti factori sunt de o im­portantă hotărîtoare pentru afirma­rea politicii de coexistenţă paşnică şi dezvoltarea colaborării active în­tre toate statele — singura alterna­tivă a unui război nuclear mondial. Toate acestea deschid noi posibili­tăţi desfăşurării cu succes a luptei popoarelor pentru continuarea pro­cesului de transformare a relaţiilor internaţionale în Europa, în spiritul destinderii, pentru democraţie şi pro­gres, contribuie la creşterea influen­ţei ideilor socialismului asupra dez­voltării sociale. Participanţii la conferinţă au apre­ciat progresele realizate în domeniul destinderii. Totodată, ei subliniază că pacea generală nu este încă nicidecum asigurată, că destinderea nu este încă stabilă şi că importante obstacole mai trebuie depăşite pe calea unei secu­rităţi şi colaborări trainice. Concentrarea pe continentul euro­pean a celor mai puternice forţe mi­litare, dispunînd de cele mai pericu­loase capacităţi distructive, continua­rea intensă a sursei înarmărilor, acu­mularea unor stocuri tot mai mari de armamente, inclusiv arme de distru­gere în masă, menţinerea bazelor mi­litare şi a forţelor armate străine pe teritoriul altor state, presiunea im­perialistă şi amestecul în treburile interne reprezintă surse directe de pericole la adresa păcii, securităţii şi colaborării între state, constituie tot atâtea obstacole în calea înfăptui­rii năzuinţelor de independenţă şi progres ale popoarelor europene. Politica imperialismului, neocolo­­nialismului şi toate formele de asu­prire şi exploatare constituie în con­tinuare principalul pericol pentru pacea, independenţa, şi egalitatea în drepturi a popoarelor. In acelaşi timp, dezvoltarea economică inegală, relaţiile economice şi politice bazate pe inegalitate reprezintă o sursă de încordare şi conflicte, un serios ob­stacol în calea independenţei şi pro­gresului social. Deşi natura imperialismului nu s-a schimbat, poziţiile sale au slăbit ca urmare a mutaţiilor petrecute în raportul de forţe. Aceasta îşi găseşte reflectarea în faptul că el nu mai este în stare să elimine cuceririle istorice ale socialismului, să stăvilească ofensiva forţelor progresiste, a miş­cării pentru eliberarea şi indepen­denţa popoarelor. Dificultăţile imperialismului sunt rezultatul adîncirii continue a crizei generale a sistemului capitalist, care afectează toate sferele societăţii capitaliste — economice, sociale, mo­rale, politice — manifestindu-se di­ferit, ca formă şi amploare, in di­versele ţări. Cu o deosebită acui­tate se manifestă asemenea, trăsături caracteristice ale crizei grave actuale, ca inflaţia cronică, criza sistemului monetar, folosirea incompletă tot mai accentuată a capacităţilor de producţie, şomajul, care cuprinde milioane de oameni ai muncii. Criza are pretutindeni grave consecinţe pentru condiţiile de muncă şi de via­ţă ale clasei muncitoare, ţărănimii şi păturilor mijlocii ale populaţiei, a­­fectînd cu o deosebită gravitate ti­neretul şi femeile, precum şi­­ pe muncitorii imigranţi. Ea este înso­ţită de manifestări de decădere morală şi zguduiri care dovedesc ca­racterul politic al crizei. Criza generează contradicţii pro­funde în relaţiile politice şi econo­mice internaţionale. Ea se reflectă îndeosebi în serioase conflicte co­merciale, în lupta acerbă de concu­renţă intre grupările monopoliste din diferite ţări, inclusiv din ţările Pie­ţei comune, precum şi în contradic­ţiile dintre monopolurile capitaliste şi ţările în curs de dezvoltare. Toate acestea demonstrează că structura economică şi socială a so­cietăţii capitaliste se află într-o contradicţie din ce în ce mai acută cu cerinţele maselor muncitoare şi populare, cu necesităţile progresului social şi ale unei dezvoltări politice democratice. Clasa muncitoare, oamenii muncii din Europa capitalistă luptă pentru o ieşire democratică din această cri­ză, ieşire care să corespundă intere­selor maselor populare şi să deschi­dă calea unei transformări socialiste a societăţii. Cercurile reacţionare ale marelui capital încearcă să găsească o ieşire din această situaţie, prin limitarea drepturilor democratice şi sociale ale maselor populare şi aruncînd pe ume­rii lor poverile crizei. Totodată, aces­te forţe caută să împiedice politica de destindere şi colaborare activă, să submineze rezultatele Conferinţei de la Helsinki şi să creeze din nou o atmosferă de încordare şi confrun­tare în relaţiile interstatale. Există încă anumite forţe ce se pronunţă pentru revenirea la politica „răz­boiului rece“, care a dus la divizarea continentului în blocuri opuse, îm­potriva acestei politici au luptat şi luptă partidele comuniste şi alte for­ţe democratice şi iubitoare de pace. Este necesar să se pună capăt cursei înarmărilor, să se înceapă pro­cesul de reducere a armamentelor şi a forţelor armate. Cheltuielile crescînde pentru înarmări apasă ca o povară tot mai grea pe umerii ce­lor ce muncesc, ai maselor populare. Ar fi deosebit de folositor pen­tru progresul întregii omeniri, dacă aceste mijloace imense ar fi folosite pentru ridicarea nivelului de viaţă al popoarelor, pentru înlă­turarea înapoierii economice, pentru acordarea de ajutor şi sprijin ţărilor in curs de dezvoltare, pentru pro­tecţia mediului înconjurător. Pentru realizarea acestor obiective luptă ţările socialiste, ţările neali­niate şi alte state iubitoare de pace, partidele comuniste şi muncitoreşti, forţele, progresiste şi democratice din Europa, înlăturarea rezistenţei pe care o opun acestor obiective cercurile reacţionare din ţările N.A.T.O. şi alte forţe conservatoare constituie o cerinţă urgentă, de im­portanţă vitală, pentru toate popoa­rele continentului nostru. Militînd pentru depăşirea divizării Europei în blocuri şi pentru promo­varea politicii de dezarmare, parti­dele participante la conferinţă se pronunţă împotriva oricăror acţiuni care contravin acestei poziţii. Există o strînsă legătură reciprocă între lupta pentru pace, destindere, securitate, pentru aplicarea în viaţă a principiilor coexistenţei paşnice, pentru consolidarea climatului de în­credere reciprocă între popoare şi state — şi lupta oamenilor muncii pentru noi cuceriri economice şi poli­tice, pentru progres social. Parti­dele comuniste şi muncitoreşti parti­cipante la conferinţă pornesc de la faptul că aceste obiective pot fi atin­se cu atit mai repede cu cit vor fi mai eficiente eforturile îndreptate spre zădărnicirea oricăror tendinţe reacţionare şi autoritare, spre înce­tarea cursei înarmărilor şi în­făptuirea dezarmării, spre limitarea şi înlăturarea puterii monopolurilor din viaţa diferitelor ţări şi pe plan internaţional. Ele privesc lupta pentru destindere ca o importantă contribuţie la crea­rea unor condiţii internaţionale favo­rabile progresului social. Ele con­sideră că aplicarea mereu mai largă a principiilor coexistenţei paşnice, în mod deosebit în ce priveşte Eu­ropa, a principiilor conţinute în Actul final al Conferinţei de la Helsinki, creează premise favorabile indepen­denţei depline şi dezvoltării de sine stătătoare a statelor, contribuie la lupta popoarelor pentru progres eco­nomic şi social. Aceasta creează con­diţii mai favorabile luptei duse in ţările capitaliste de mişcările care acţionează pentru transformări demo­cratice şi socialiste. Aceasta favori­zează dezvoltarea multilaterală, eco­nomică, socială şi politică continuă a ţărilor socialiste, materializarea tot mai deplină a posibilităţilor societăţii socialiste. Ca rezultat al acţiunii tuturor aces­tor factori, creşte năzuinţa de drep­tate şi pace a popoarelor şi totodată idealurile socialismului prind rădă­cini tot mai puternice în conştiinţa unor mase tot mai largi, împreună cu celelalte forţe demo­cratice şi iubitoare de pace, partidele comuniste şi muncitoreşti din ţările europene au jucat un rol decisiv în acţiunile politice care au făcut posi­bilă cotitura spre destindere, spre consolidarea securităţii şi a coope­rării în Europa. Şi de acum Înainte, partidele participante la conferinţă vor milita activ pentru o Europă a păcii, colaborării şi progresului so­cial. In acest scop, ele vor dezvolta co­laborarea şi solidaritatea lor interna­­ţionalistă, tovărăşească, liber consim­ţită, pe baza marilor idei ale lui Marx, Engels şi Lenin, în condiţiile strictei respectări a egalităţii în, drepturi, independenţei suverane a fiecărui partid şi neamestecului in treburile interne, ale respectării li­bertăţii de a alege căi diferite in lupta pentru transformări sociale progresiste, pentru socialism. Lupta pentru socialism în propria ţară şi răspunderea fiecărui partid faţă de propria clasă muncitoare şi faţă de propriul popor sunt strîns legate de solidaritatea reciprocă a oamenilor muncii din toate ţările, a tuturor mişcărilor progresiste şi popoarelor în lupta pentru libertate şi întărirea independenţei, pentru democraţie, socialism şi pace in lumea întreagă. Partidele comuniste şi muncitoreşti sînt conştiente că o Europă a pro­gresului şi păcii nu poate fi decît rezultatul eforturilor multiple, al a­­propierii, înţelegerii reciproce şi co­laborării celor mai largi forţe poli­tice şi sociale. Ele consideră ca o necesitate dia­logul şi colaborarea între comunişti şi toate celelalte forţe democratice şi iubitoare de pace. In acest sens, ele pornesc de la ceea ce le uneşte cu toate aceste forţe şi militează pentru înlăturarea neîncrederii şi a prejudecăţilor înrădăcinate care pot să împiedice colaborarea lor. Ele consideră că este de datoria lor să atragă atenţia tuturor forţelor populare asupra prejudiciilor pa care le aduce anticomunismul agre­siv dezvoltării mişcării pentru pro­gres şi pace. Partidele comuniste nu consideră drept anticomunişti pe toţi cei care ni sunt de acord cu politica lor sau care adoptă o atitudine critică faţă de activitatea lor. Anticomunis­mul a fost şi rămîne un instrument al forţelor imperialiste şi reacţiona­re în lupta acestora nu numai Împo­triva comuniştilor, ci şi împotriva altor democraţi­ şi a libertăţilor de­mocratice. Aceste forţe dezlănţuie campanii împotriva partidelor comu­niste, a ţărilor socialiste, începind cu Uniunea Sovietică, împotriva for­ţelor socialismului şi progresului, campanii care urmăresc să discredi­teze politica şi idealurile comunişti­lor în ochii maselor populare, să împiedice unitatea mişcării munci­toreşti şi colaborarea forţelor demo­cratice şi populare. Este în interesul înfăptuirii aspiraţiilor spre progres şi dezvoltare democratică ale forţe­lor populare de a izola şi învinge anticomunismul. ’ Partidele comuniste şi muncitoreşti vor acţiona în aşa fel incit politica şi idealurile lor de dreptate şi progres, ai căror pur­tători sunt, să devină tot mai mult o forţă în slujba celei mai largi uni­tăţi a oamenilor muncii şi maselor populare. Participanţii la conferinţă salută progresele realizate atît într-o serie de ţări, cit şi pe plan internaţional în ce priveşte dezvoltarea colabo­rării dintre partidele comuniste şi partidele socialiste sau social-demo­­crate. Ei consideră că interesele fun­damentale ale clasei muncitoare şi ale tuturor oamenilor muncii impun depăşirea obstacolelor existente care stau în calea colaborării şi care creează dificultăţi luptei maselor celor ce muncesc împotriva ca­pitalului monopolist, a forţelor reac­ţionare şi conservatoare. Partidele comuniste şi muncitoreşti participante la conferinţă reafirmă că ele resping orice politică sau ideo­logie care, prin natura sa, urmăreşte să subordoneze clasa muncitoare sis­temului capitalist. Ele subliniază voinţa lor de a acţiona consecvent pentru întărirea partidelor lor şi pentru extinderea legăturilor cu cla­sa muncitoare şi cu toate masele de oameni ai muncii. In acelaşi timp, ele subliniază din nou că sunt gata să-şi aducă contribuţia la colabora­rea egală în drepturi cu toate for­ţele democratice şi, în mod deose­bit, cu partidele socialiste şi social­­democrate în lupta pentru pace, de­mocraţie şi progres social. Lupta pe care o duc partidele co­muniste şi forţele democratice din ţările capitaliste ale continentului nostru pentru lichidarea tuturor ves­tigiilor regimurilor fasciste, pentru dezvoltarea democraţiei şi pentru pace, împotriva ameninţării crescin­­de pe care o reprezintă activitatea monopolurilor internaţionale şi a so­cietăţilor multinaţionale pentru suve­ranitatea şi independenţa tuturor ţă­rilor are o mare importanţă pentru transformarea Europei într-un conti­nent al păcii şi progresului. Partidele comuniste şi muncitoreşti participante la conferinţă subliniază că oamenii muncii au interese comu­ne şi că acţiunile lor comune joa­că un rol decisiv în apărarea eficace a drepturilor lor. De aceea, ele con­sideră că este important ca toţi oa­menii muncii, indiferent de convin­gerile lor politice sau religioase, să-şi unească eforturile în lupta pen­tru interesele lor vitale. Faptul că organizaţiile sindicale îşi unesc eforturile pe plan naţional şi internaţional face să crească influen­ţa clasei muncitoare. Comuniştii vor continua, să susţină, pe toate planu­rile, aspiraţia crescîndă spre imitare, care se manifestă în rîndul organi­zaţiilor sindicale, precum şi acţiunile de sine stătătoare ale acestor orga­nizaţii. Forţe catolice tot mai largi, re­prezentanţii altor comunităţi creşti­ne şi alţi credincioşi joacă un rol important in lupta pentru drepturi­le oamenilor muncii, pentru demo­craţie şi pace. Partidele comuniste şi muncitoreşti sunt conştiente de ne­cesitatea unui dialog şi a unor ac­ţiuni comune cu aceste forţe, care sunt strîns legate de lupta pen­tru dezvoltarea Europei într-un spi­rit democratic, pe calea progresului social. Partidele comuniste şi muncitoreşti participante la conferinţă se adre­sează femeilor, care participă tot mai mult la viaţa profesională şi la lupta social-politică zilnică, cu che­marea de a-şi spori contribuţia la cauza comună a tuturor forţelor păcii şi progresului social — condi­ţie necesară pentru afirmarea unei reale egalităţi în drepturi şi eman­ciparea femeii. Participanţii la conferinţă sprijină dorinţa tineretului, purtătorul viito­rului continentului nostru, de a par­ticipa cu energie sporită la lupta pentru o Europă a păcii, progresu­lui şi libertăţii, pentru o Europă orientată spre un viitor socialist. Partidele comuniste şi muncitoreşti participante la conferinţă se adre­sează muncitorilor şi funcţionarilor, ţărănimii, păturilor mijlocii, intelec­tualităţii ştiinţifice şi tehnice, oa­menilor de cultură, tuturor partide­lor politice, tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor de masă, tuturor oame­nilor care sunt interesaţi in progresul şi viitorul paşnic al Europei, chemln­­du-i să lupte activ pentru înfăptuirea următoarelor obiective : 1. PENTRU ADÎNCIREA PROCESULUI DESTINDERII PRIN ÎNFĂPTUIREA DE MĂSURI EFECTIVE DE DEZARMARE ŞI CONSOLIDARE A SECURITĂŢII ÎN EUROPA Participanţii la conferinţă cheamă la acţiune pentru respectarea strictă şi transpunerea integrală in viaţă a principiilor şi prevederilor cuprinse în Actul final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare in Europa, a tuturor tratatelor şi acordurilor care slujesc cauzei păcii­­şi securităţii. Pentru a asigura destinderii trăi­nicie, profunzime şi amploare cres­cîndă este necesar ca hotăririle a­­doptate la Helsinki să fie susţinute şi întărite prin lupta maselor popu­lare pentru deplina lor înfăptuire, pentru înfrînarea şi contracararea forţelor reacţionare care resping re­zultatele Conferinţei pentru securi­tate şi cooperare în Europa şi în­cearcă să zădărnicească cursul spre destindere şi securitatea popoarelor. Participanţii la conferinţă se pro­nunţă pentru iniţierea de acţiuni susţinute ale maselor populare, ale tuturor forţelor iubitoare de pace — inclusiv prin manifestarea solidară a acestora — pentru a preveni cu ho­­tărîre toate încercările de amestec in treburile interne ale vreunei ţări, pentru a respinge orice acţiune care atentează la dreptul inalienabil al fiecărui popor de a dispune în mod liber şi suveran de soarta sa. Pentru a consolida şi adînci des­tinderea este necesar să se între­prindă măsuri concrete pentru dez­armare şi edificarea, prin eforturile tuturor ţărilor, a unei securităţi e­­fective în Europa, pentru depăşirea divizării continentului în blocuri mi­litare. Europa poate şi trebuie să devină un exemplu de înfăptuire practică a măsurilor de destindere în domeniul militar. Pentru realizarea acestor obiecti­ve, o importantă hotăritoare au ac­ţiunile de masă ale clasei munci­toare, ale oamenilor muncii şi ale tuturor popoarelor de pe continen­tul nostru. Partidele comuniste şi muncito­reşti din Europa adresează tuturor popoarelor şi guvernelor apelul rigu­ros de a acţiona energic pentru : — încetarea cursei înarmărilor de toate tipurile, şi in primul rind a înarmărilor nucleare ; — accelerarea negocierilor din ca­drul O.N.U. în problemele dezarmării şi înfăptuirea de măsuri eficace, în­dreptate spre realizarea dezarmării generale şi totale, sub un control in­ternaţional riguros ; — lichidarea bazelor militare stră­ine, retragerea trupelor şi arma­mentelor străine de pe teritoriile altor state şi demobilizarea acestor trupe ; — reducerea sistematică a buge­telor militare ale tuturor statelor şi, în primul rînd, ale statelor nucleare, precum şi ale altor state care dispun de un puternic potenţial militar. Este necesar să fie lichidat fără întirziere pericolul unui război nu­clear, a cărui declanşare ar fi cea mai mare crimă împotriva omenirii. Pentru aceasta se impune : — angajamentul tuturor statelor de a nu recurge la folosirea armei nucleare şi la ameninţarea cu aceas­tă armă, in general de a nu recurge la forţă şi la ameninţarea cu forţa în relaţiile internaţionale, in nici o împrejurare ; — încetarea cursei înarmărilor nu­cleare, inclusiv a mijloacelor de transportare la ţintă a armelor nu­cleare, interzicerea tuturor experien­ţelor cu arma nucleară în toate me­diile ; — adoptarea de măsuri efective pentru retragerea armelor nucleare de pe teritoriile altor state, preîn­­tîmpinarea proliferării acestora, crea­rea de zone denuclearizate, ca paşi pe calea spre dezarmarea generală şi totală ; — reducerea armamentelor nucle­are şi a mijloacelor de transportare a acestora, scoaterea lor in afara legii, încetarea producţiei si distru­gerea tuturor tipurilor de arme nu­cleare.­­ Este necesar ca toate statele in­teresate să aibă posibilitatea de a­­ folosi energia nucleară în scopuri paşnice pe baza egalităţii în drep­turi şi fără nici un fel de discrimi­nare. Este necesar, de asemenea, să se militeze pentru : — ratificarea de către toate state­le a Convenţiei privind interzicerea şi distrugerea armelor bacteriologi­ce ; — încheierea urgentă a Tratatului privind interzicerea şi distrugerea armelor chimice şi a altor arme de distrugere în masă, precum şi în­cheierea unei convenţii privind in­terzicerea de a se acţiona asupra mediului ambiant şi a condiţiilor cli­matice în scopuri militare ; — interzicerea proiectării şi pro­ducerii de noi tipuri de arme de dis­trugere în masă şi a unor noi siste­me de asemenea arme ; — elaborarea de măsuri privind preintîmpinarea apariţiei întimplă­­toare de incidente armate şi a de­generării lor în crize internaţionale ; — renunţarea la orice demonstra­ţii de forţă îndreptate împotriva al­tor state sau popoare. Participanţii la conferinţă se pro­nunţă pentru organizarea unor re­uniuni şi conferinţe interstatale con­sacrate problemelor dezarmării, asi­­gurindu-se condiţii pentru participa­rea la tratative pe bază de egalitate in drepturi a tuturor statelor. Ei consideră că ar fi de dorit ca posi­bilităţile O.N.U. să fie mai larg fo­losite în acest scop. Ei se pronunţă pentru transforma­rea diferitelor regiuni ale Europei şi lumii în zone ale păcii şi colaboră­rii, fără trupe şi baze militare stră­ine. Pornind de la legătura strînsă din­tre securitatea generală europeană şi asigurarea securităţii în regiunea Mării Mediterane, partidele partici­pante la conferinţă se pronunţă im­­potriva acumulării continue de ar­me in această regiune, pentru re­tragerea navelor cu arme nucleare din Marea Mediterană, pentru lichi­darea tuturor bazelor militare străi­ne şi, în procesul depăşirii divizării Europei în blocuri militare, pentru retragerea tuturor flotelor militare şi trupelor străine, ceea ce ar con­tribui la transformarea Mării Medi­terane intr-o mare a păcii. Ele se pronunţă pentru : — respectarea strictă a tuturor tratatelor şi acordurilor încheiate pri­vind limitarea şi încetarea cursei înarmărilor ; — reducerea forţelor armate şi a armamentelor, in mod prioritar în acele regiuni în care există un pe­ricol sporit de confruntare militară, precum şi în alte regiuni ale con­tinentului, pe calea încheierii de a­­corduri, cu participarea tuturor sta­telor interesate, fără a se aduce prejudicii securităţii vreunei ţări ; — preîntîmpinarea creării de noi blocuri militare sau grupări mili­tare. Partidele comuniste şi muncitoreşti din Europa vor milita cu hotărîre îm­potriva oricăror acţiuni îndreptate spre intensificarea cursei înarmări­lor, spre accentuarea confruntării militare. In soluţionarea problemelor dezar­mării şi securităţii, care interesează în mod vital toate statele şi popoarele lumii, trebuie să se ţină seama de interesele securităţii tuturor ţărilor şi să se asigure participarea cu drepturi egale a tuturor statelor. Convinse că depăşirea divizării Europei in blocuri va constitui o con­tribuţie esenţială la realizarea secu­rităţii şi păcii trainice pe continentul nostru şi în întreaga lume, partici­panţii la conferinţă se pronunţă pen­tru lichidarea concomitentă a N.A.T.O. şi a Tratatului de la Varşo­via şi, ca un prim pas, a organizaţiilor lor militare. Ei militează pentru mă­suri concrete, a căror înfăptuire să ducă la realizarea acestui ţel. Participanţii la conferinţă conside­ră imperios necesare încetarea şi in­terzicerea propagandei consacrate războaielor de agresiune sau oricărei forme de ameninţare cu forţa ori de folosire a forţei. Este necesar, de asemenea, să se asigure o informare largă şi sistema­tică a opiniei publice, a popoarelor din toate ţările asupra mersului nego­cierilor şi a măsurilor întreprinse pentru încetarea cursei înarmărilor şi dezarmare. 2. PENTRU ERADICAREA FASCISMULUI, PENTRU APĂRAREA DEMOCRAŢIEI ŞI INDEPENDENŢEI NAŢIONALE în Spania a apărut o situaţie nouă. O luptă puternică şi unită, care se dezvoltă tot mai deschis în ţară, pre­vesteşte sfîrşitul apropiat al ultimului regim fascist din Europa. Monarhia care guvernează in pre­zent în Spania reprezintă o conti­nuare a franchismului, refuză amnis­tierea deţinuţilor politici, nu recu­noaşte drepturile politice şi sindicale, recurge la măsuri de represiune îm­potriva forţelor care îşi manifestă tot mai puternic voinţa de comple­tă şi autentică democratizare a ţării. Participanţii la conferinţă cer încetarea imediată a represiunilor şi amnistierea neîntîrziată a tuturor de­ţinuţilor politici şi emigranţilor. Ei se pronunţă împotriva oricărei încercări de a perpetua, indiferent de formă, politica franchismului şi chea­mă forţele democratice şi progresiste din Europa să-şi intensifice solidari­tatea activă şi concretă cu toate for­ţele antifasciste din Spania în lupta acestora pentru democraţie şi liber­tate. O Spanie democratică, eliberată definitiv de toate vestigiile fascis­mului, constituie o necesitate vitală pentru securitatea şi progresul Eu­ropei. Partidele comuniste şi muncitoreşti îşi exprimă solidaritatea cu comuniş­tii spanioli şi salută procesul de uni­tate crescîndă a opoziţiei democra­tice, a mişcării antifasciste şi demo­cratice din Spania. Unitatea şi colabo­rarea acestor forţe reprezintă condi­ţia fundamentală pentru ca lupta ma­selor populare să ducă, într-un vi­itor apropiat, la făurirea unei Spanii libere şi democratice. Participanţii la conferinţă salută dezvoltarea progresistă a Portugaliei noi, eliberată de fascism la 25 aprilie 1974. Ei sprijină fiecare pas în direc­ţia unităţii de acţiune a comuniştilor, socialiştilor, a Mişcării Forţelor Ar­mate şi a tuturor forţelor progresiste care şi-au propus scopul, consa­crat în prezent prin Constituţie, de a construi o Portugalie democratică, in­dependentă, orientată spre socialism. Exprimîndu-şi solidaritatea cu co­muniştii şi cu toţi democraţii portu­ghezi care apără libertatea şi progre­sul împotriva pericolului reacţiunii şi fascismului,, ei se pronunţă cu hotă­­rîre împotriva oricărui amestec străin în treburile poporului portu­ghez. Participanţii la conferinţă îşi ex­primă solidaritatea cu poporul cipriot. Ei cer aplicarea neîntîrziată a rezo­luţiilor O.N.U. care prevăd respecta­rea independenţei şi suveranităţii, a integrităţii teritoriale a Republicii Cipru, ţară nealiniată, retragerea ime­diată şi necondiţionată a tuturor tru­pelor străine din Cipru, reîntoarcerea neintîrzia­tă a tuturor refugiaţilor în condiţii de securitate, la locurile lor natale, reglementarea paşnică a pro­blemei cipriote prin negocieri ju­dicioase şi constructive între cele două comunităţi cipriote, sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru realizarea, în condiţii de libertate şi egalitate, a unui acord care să co­respundă intereselor celor două co­munităţi — greacă şi turcă — ale populaţiei din Cipru. Participanţii la conferinţă îşi ex­primă solidaritatea cu lupta pe care comuniştii şi toate forţele democra­tice din Grecia o desfăşoară, după răsturnarea dictaturii, pentru dezvol­tarea consecvent democratică şi re­înnoirea ţării, pentru întărirea inde­pendenţei sale naţionale. Participanţii la conferinţă îşi ex­primă solidaritatea cu lupta dreaptă a forţelor democratice din Irlanda df (Continuare în pag. a IlI-a)

Next