Scînteia, februarie 1977 (Anul 46, nr. 10715-10738)
1977-02-01 / nr. 10715
I I I I I I I I I I I I I I Aşa, da! Mircea Alexandru din Buzău I I călătorea cu autoturismul pro- I prietate personală pe una din şoselele judeţului. La un mo- I ment dat, in faţa lui s-a produs f un grav accident de circulaţie. Fără să stea o clipă pe ginduri, M. A. şi-a încărcat maşina cu cei răniţi, a întors şi i-a dus | direct la spital. Apoi a revenit la locul accidentului, dind o mi- I nă de ajutor la descongestiona- | rea circulaţiei şi la desfăşurarea ,anchetei. Apreciindu-i gestul, ■ anchetatorul de la miliţie ne i spunea : „Ce bine ar fi dacă I toţi conducătorii auto ar proce- | da aşa. Din păcate, mai sunt încă și dintre cei care trec nepăsătorii pe șosele, făcindu-se că nu văd ce se intimplă, contribuind, fără să vrea, la sporirea numărului de victime care nu mai pot fi salvate“. • Rubrică realizată de Petre POPA cu sprijinul corespondenților „Scînteii" ^ II II I Î iFAPTULI j DIVERS j copiii ; j şi florile I Cu frumoasele ei staţiuni bal- I neare, Mangalia a devenit, în J I ultimii ani, o imensă grădină cu I j milioane de flori, care trebuie ■ I nu numai plantate şi îngrijite, | dar şi apărate. Şi cine ar putea face lucrul acesta mai bine de- | cu copiii, mai ales că, de obicei, stricăciunile din parcuri erau puse chiar pe seama lor ? Ca atare, pionierii din Mangalia , s-au hotărit să înfiinţeze un cerc ■ al micilor horticultori. Şi-au ales drept conducător tot un pa- sionat horticultor : inginerul A- Alexandru Moldovan, şeful spa- fiilor verzi şi al serelor staţiu- , nii. Cei 80 de mici horticultori mari pregătesc in aceste zile ră- I sadurile pentru florile viitoare- I lor parcuri multicolore. ■ Cearta lungă I ’ De ciţiva ani, familiile S. P. v şi E.P.., din Drobeta-Turnu , Severin, te află intr-o ne- I contenită — și mai rar intrl- I nită — hartă Din te miri ce, I rind pe rind, fiecare din cele • două familii caută pricină de g ceartă celeilalte. Ba că de ce I unul a aruncat o găleată de apă I prea aproape de gardul celuilalt, I * ba că viţa de vie din ograda | unuia a trecut cu trei frunze şi jumătate peste gardul ce-i des- 1 parte. Pînă acum, cele două fa- milii au reuşit să stabilească un I trist record al urbei : 27 de pro- cese. Procese în care au fost implicaţi zeci de martori, in care s-au pierdut zeci de zile, s-au I cheltuit energie, nervi, bani... ! Si cum pînă acum nu s-a decis cine anume are dreptate, cele două familii continuă lupta. ■ Liniştiți-vă, oameni buni! I " Pe unde I umbli, Mănăilă ? Directorul Trustului S.M.A. , Cluj, inginer Szekely Ştefan, II roagă cititorii rubricii noastre să I , dea o mină de ajutor pentru găsirea unui mecanic agricol, I care a plecat de la locul de muncă de mai bine de două luni de zile şi n-a mai dat nici un semn de viaţă. Se numeşte Şipoş Mănăilă şi a lucrat ca tractorist I la secţia Bolduţ a Ş.M.A. Ceanu II Mare. La plecare a luat ţuţi şi I • talonul tractorului pe care tel*' ! avea în primire. „Precizăm ' — 'ne scrie directorul ‘eăntracto»:-:«{| » ’ ristul Şipoş Mănăilă este cunos- I cut la un om harnic, foarte pri- ceput in meseria lui, pe care o practică de 15 ani şi nu a avut I pină acum abateri disciplinare. Cu atît mai mult ne surprinde I gestul lui, fapt pentru care ii i rugăm pe cei care ştiu ceva despre el să ne anunţe şi să-i spună că îl aşteptăm să revină I in mijlocul nostru“. ş I Fara I I jambon... I Din cind in cind, prin fereai- I tra atelierului in care lucra ca lăcătuş mecanic, Tudor Lincu , de la Combinatul metalurgic din Tulcea îşi arunca privirea spre o- I grada gospodăriei din apropiere. I Dar nu spre toată ograda, ci spre s coteţul unde se afla o namilă de porc. Se uita Tudorică la el I mereu şi, cu cit se uita mai lung, I cu atît îi lăsa mai tare gura apă: „Lasă, vericule, că o să-ţi viu eu de hac“. Şi i-a venit. Intr-o noapte, cind se afla in schimbul al treilea, Tudorică a sărit gardul in ograda omului, a intrat in coteţ pe furiş, a scos cuţitul şi... gata. „Măi, ce mai jamboane am să fac — îşi zicea ■ Tudorică. Un an de zile di să tot măninc“. Exact un an de zile i l-a condamnat şi instanţa. I PAGINA 2 | Neglijenţă I cu urmări I tragice | 1 Uşurinţa cu care unii părinţi lasă la îndemîna copiilor me- ■ dicamente a mai fost admones- | tată la această rubrică. Şi nu de puţine ori asemenea neglijenţe I au avut urmări tragice. O în- • tîmplare similară s-a petrecut şi la Ionăşeni, comuna Vîrfu I Cîmpului, judeţul Botoşani. Lă- j sată nesupravegheată, o fetiţă de numai un an şi cinci luni a gă- * sit prin casă mai multe piramidoane pe care le-a mincat, unul I cite unul, pînă le-a isprăvit. Fe- | tiţa n-a mai putut fi salvată. ş NOU, MAI BUN, MAI IEFTIN Şeful compartimentului de proiectare de la întreprinderea „Neptun“ din Cimpina, dr. ing. Gheorghe Miloiu, cu o mină ce trăda concentrare, făcea însemnări in caietul personal. — Cumva notaţii referitoare la înnoirea produselor sau a tehnologiilor de fabricaţie 7 — Aproape că aţighicit, zîmbi interlocutorul. Da, îmi sistematizam citeva idei personale, le puneam de acord cu cele ale Colegilor, urmărind corectarea unor sisteme de lucru, pentru o mai mare eficienţă în proiectarea unor noi tipuri de reductoare. Am intenţia ca propunerile să le supun aprobării apropiatei adunări generale a oamenilor muncii. Cum noi veniserăm cu gîndul să consemnăm tocmai asemenea preocupări, discuţia a intrat de la început pe făgaşul lucrurilor concrete. — Unitatea noastră — ne-a pus în temă şeful proiectării — are ca produs de bază reductorul de uz general, care se fabrică in peste 30 de mărimi şi nu nu mai puţin de 400 tipodimensiuni. Şi în anii trecuţi, dar mai ales în acest an, colectivul întreprinderii şi-a asumat sarcina să ridice însuşirile reductorului la nivelul parametrilor tehnico-funcţionali ai produselor similare pe plan internaţional, în condiţiile reducerii gabaritului acestuia. N-aş vrea să vorbesc în amănunt despre reuşitele în acest sens ale anului ce a trecut. Vreau totuşi să spun că in ’76 noi am pregătit o bună bază de înnoire tehnică pentru ’77. Am reproiectat şi am asimilat trei noi tipuri de reductoare, intre care un colos de 5 tone, care însă este mai uşor ca inainte cu 4 tone — pentru acţionarea benzilor de mare capacitate şi a valţurilor in industria prelucrării cauciucului. Acum, aceste utilaje se află in producţie in diferite faze de execuţie. De la dr. ing. Miloiu, cit şi de la alţi proiectanţi am aflat că, în acest an, aproape 20 la sută din fabricate vor fi supuse reproiectării şi, conform planului, vor intra in producţia de serie, eşalonat, in trimestrele II şi III. Directorul unităţii, ing. Petre Tiseanu, care ne spunea că pînă în 1979 producţia „Neptunului“ se va dubla — comparativ cu acest an — adăuga că ea va fi în întregime modernizată, reconsiderată întreaga gamă de reductoare şi de trolii de ascensor, al doilea produs al Întreprinderii. „Evident, este o sarcină deosebit de grea, şi-l socotim pe ’77 an de virf al efortului în această operă de ridicare tehnică“. — Această înnoire a tuturor produselor implică şi o „ofensivă“ hotărâtă pe planul tehnologiilor de fabricaţie. Puteţi să ne vorbiţi despre schimbările ce au loc pe această linie ? întrebarea i-am adresat-o lag. Eugen Bucur, care coordonează acest sector. Acesta ne-a înfăţişat pe larg acţiunea începută de fapt in anul trecut, pentru punerea la punct a tehnologiilor de fabricaţie, in aşa fel incit „omul de la maşină să aibă totul pentru un regim de lucru optim". Aceste sisteme complete de tehnologii s-au realizat şi se realizează cu concursul Institutului de cercetări şi proiectări de tehnologii in construcţia de maşini Bucureşti. Pînă acum s-a elaborat întreaga tehnologie pentru sectorul de acoperiri metalice . in curs de finalizare se află tehnologiile de prelucrare pe tipuri de reductoare şi cele de montaj. „Trebuie să subliniez — arăta inginerul — aportul cercetătorilor şi proiectanţilor de la Bucureşti. Aceştia au venit şi vin să experimenteze la faţa locului tehnologiile propuse, făcind modificările de rigoare operativ, in raport cu nepotrivirile observate pe teren. Această colaborare bună a avut darul să antreneze în mişcarea de înnoire şi de modernizare a tehnologiilor pe mulţi dintre inginerii, maiştrii şi muncitorii noştri. Unele soluţii bune, pe baza experimentului practic, au fost propuse tocmai din rindul colectivului şi noi le-am luat in considerare“. „ Avem acum insecţii, şi urmează să ne mai sosească în cursul acestui an, încă un număr de maşini de înaltă tehnicitate, cu comandă numerică, cu program ş.a., la care se cere un grad de calificare înalt — ne-a spus secretarul comitetului de partid, Marin Fleider. Iată de ce, în adunările noastre de partid, de sindicat, de U.T.C., se dezbat frecvent probleme legate de atitudinea omului faţă de om (e vorba de relaţia de întrajutorare muncitormaistru), de aceea a muncitorului faţă de maşină. Avem astăzi comunişti de nădejde, care nu numai că lucrează excepţional, dar şi ajută pe alţii în cadrul acţiunii „Prietenul tânărului angajat“ să-i ajungă din urmă. Am vizitat sectorul sculăriei, ştiind că în ridicarea calitativă şi tehnică a producţiei rolul colectivului de aici este mare. — N-ai scule, dispozitive, verificatoare corespunzătoare, treaba nu merge bine — ne-au spus muncitorii pe unde am trecut. Ce se întreprinde pentru a evita acest neajuns? — l-am întrebat pe şeful secţiei, maistrul Ion Mihart. — După cum vedeţi, sintem foarte bine dotaţi. Deci, singura problemă ca totul să meargă bine constă in munca oamenilor. Şi cunoscînd acest lucru, întreaga noastră muncă — mă refer la maiştri, şefi de echipe, alte cadre de conducere — este îndreptată spre îmbunătăţirea activităţii lor. Şi vrem mai buni meseriaşi, mai conştiincioşi, mai pasionaţi. în acest sens, am iniţiat o serie de acţiuni, cum ar fi aprecierile critice operative la sfârşit de schimb ale maistrului, dar şi ale oamenilor faţă de şefii lor. Avem, de asemenea, o vitrină a calităţii şi a rebuturilor, în faţa căreia stăm de vorbă cu „împricinaţii“, ajutindu-l să nu mai cadă in greşeală. — Şi angajamentul pe acest an ? — Unul singur : să asigurăm la timp toate sculele, să n-avem nici un fel de reclamaţie. Şi ar mai fi de adăugat economia de metal. Căci aici, la noi, se lucrează cu oţeluri speciale. De fapt, economisirea metalului reprezintă o preocupare de bază a întregului colectiv, alături de aceea de îmbunătăţire calitativă a producţiei. Oriunde ne-am oprit ni s-a vorbit de iniţiativa „Gram cu gram să economisim metalul“, intrată bine în conştiinţa fiecărui om, fie el proiectant la planşetă, maistru sau muncitor la prelucrare. Iată şi exemplele : la reductorul pentru acţionarea benzilor şi valţurilor, prin reproiectare se obţine, la producţia anului acesta, economii de 68 tone metal ; la axul l-H-320, in urma forjării în matriţă se economisesc 30 kg la bucată, iar la un alt tip de ax — 25 kg. Prin reproiectări şi schimbări de tehnologii, colectivul şi-a propus să reducă în acest an consumurile specifice cu peste 620 tone metal faţă de cantităţile normate. De asemenea, prin refolosirea şpanului şi culelor de bronz şi aluminiu se va înregistra, la aceste metale neferoase, circa 35 tone economii. Şi socotelile nu sânt încheiate pentru că cele peste 7 000 de repere ale produselor vor fi restudiate din nou, în cursul anului. Ne reîntoarcem în biroul directorului, unde ni se sugerează o idee „care am vrea să o subliniaţi într-un fel sau altul în articol“. Despre ce este de fapt vorba ? De dorinţa colectivului de a-şi crea o bază tehnică de cercetare. „Cred că forurile noastre de resort vor înţelege şi vor aproba înfiinţarea unui sector de cercetare aici, la „Neptun“, susţinea cu partea dr. ing. Miloiu. Ne-ar fi deosebit de util, şi, in plus, ar mai fi şi argumentul că dispunem de condiţii : avem laboratoare de măsură şi control bine dotate, avem o platformă şi aparatura necesară pentru încercări fizico-mecanice“. Constantin CAPRARU corespondentul „Scînteii" Obiectivele acţiunii permanente de ridicare calitativă a întregului proces productiv la întreprinderea „Neptun“ din Cimpina In confruntare: Cine critică nu'i reclamagiu Inutil să-i mai explicăm ing. Emil Milcu, șeful compartimentului hidrologic din cadrul O.I.F.P.C.A.Gorj, rolul criticii în societatea noastră, îl știe și el destul de bine. Nu numai că suportă foarte greu însă critica,'' dar, ■ după cum aflăm din scrisoarea adresată redactiei,de către muncitorul ■ Nicolae Tristu, ing. Milu îl taxează mai întii pe cel care îl critică drept reclamagiu, iar apoi face tot ce-i stă in putinţă să se descotorosească de el. Aşa s-a intîmplat cu autorul scrisorii amintite, vechi corespondent al ziarului nostru , in urma unor critici, a fost jignit şi i s-a spus, nici mai mult, nici mai puţin, să-şi caute de lucru în altă parte. Ceea ce a şi făcut omul, că n-a avut Încotro. Nu înainte de a sesizai însă, «arătind că de fapt el nu este o excepţie, ing. Mihu purtîndu-se grosolan cu muncitorii, pe care-i jigneşte, şi are deasupra desfăşoară o slabă activitate pe plan profesional. In răspunsul său, Comitetul judeţean Gorj al P.C.R., precizează : „in urma cercetărilor făcute... a reieşit căse confirmă cele sesizate de petiţionar privind latitudinea necorespunzătoare faţă de angajaţi, precum şi activitatea slabă desfăşurată de E.M. ca şef al compartimentului hidrologic“. In consecinţă, s-a hotărit sancţionarea lui cu, avertisment, schimbarea din funcţie şi trecerea în producţie. în răspuns se arată că s-au mai luat următoarele măsuri: s-a reorganizat întreaga activitate de forare din cadrul unităţii, cit şi asigurarea drepturilor angajaţilor care lucrează in acest sector ; s-a intervenit la organul tutelar pentru stabilirea reţelei de retribuţie folosită la forările din cadrul O.I.F.P.C.A., de unde s-au primit precizările necesare , s-a dispus compartimentelor tehnic-productie si plan-dezvoltare să verifice aplicarea întocmai a măsurilor luate ș.a. Foarte bine. Dar cu autorul sesizării, care a fost silit să plece din unitate, lăsîndu-și familia la sute de km depărtare, cum rămîne ? Aşteptăm in acest sens răspunsul cuvenit. Pentru popicari Dintr-o Scrisoare semnată de mai mulţi locuitori din Sighetu Marmaţiei aflăm ca in acest frumos oraş din nordul ţării sunt foarte mulţi jucători de popice, sport cu tradiţie, practicat aici de mai bine de 50 de ani. Ei sesizau insă ca localul in care se află popicăria este total necorespunzător. „Toate demersurile făcute pe plan judeţean, arătau ei in sesizare, au rămas fără ecou“. Consiliul popular al judeţului Maramureş ne-a răspuns că amenajarea unei alte popicarii este în atenţia noastră şi au fost luate unele măsuri, printre care : s-a definitivat amplasamentul popicăriei in condiţiile schiţei de sistematizare şi s-au făcut demersuri pentru trecerea terenului respectiv în proprietatea statului ; au fost asiguraţi 65 000 lei de la organizaţiile sindicale, sumă care a fost virată în contul asociaţiei sportive „Forestiera”, care administrează popicăria ; pentru anul 1977 s-a prevăzut suma de 100 000 lei pentru această construcţie din fondul Consiliului Central al Sindicatelor ; Comitetul executiv al consiliului popular municipal va asigura material de construcţie şi forţa de muncă necesară. în aceste condiţii, se subliniază in încheierea răspunsului, considerăm că in acest an se va putea trece la realizarea popicăriei. „Curăţenie" la ICRAL O amplă sesizare adrevată redacţiei noastre relata că la ICRAL-Herăstrău se petrec lucruri revoltătoare, inducerea întreprinderii, in special directorul, „se dedă la abuzuri şi incorectitudini care stirnesc indignarea tuturor oamenilor cinstiţi..., înlocuieşte din serviciu membri de partid corecţi şi combativi, cu indivizi necinstiţi... ş.a.“. De felul cum işi făcea datoria această întreprindere faţă de cetăţeni cunoaştem cu toţii prea bine şi nici nu vrem să ne mai amintim măcar. In scrisoare se arăta insă că „nici lucrările pentru unităţile socialiste nu au o soartă mai bună, existind în prezent peste 500 lucrări neterminate si nerecepţionate, ce au fost începute încă din anii 1973, 1974, însă care au fost in mod fictiv raportate ca executate... Directorul Ciobotaru se ocupa aproape exclusiv de executarea in cele mai bune condiţii a lucrărilor acelor beneficiari ale căror funcţii l-ar putea deranja sau aranja, precum şi ale acelora care nu se uită la bani“. Scrisoarea cuprindea numeroase fapte concrete. Comitetul de partid al sectorului 1 a trimis redacţiei un răspuns, semnat de tov. prim-secretar Dumitru Gheorghişan, prin care suntem informaţi ca la ICRAL-Herăstrău s-a făcut curăţenie. Astfel, pentru activitate necorespunzătoare în gospodărirea şi conducerea treburilor unităţii, in menţinerea ordinii si disciplinei, au fost eliberaţi din funcţii : directorul Petrică Ciobotaru, ing. şef E. Rizac, contabilul şef Ion Obancea, şeful biroului organizarea muncii Mihai Botgros, şeful compartimentului C.T.C. Petre Constantinescu. Aspectele semnalate privind încasarea unor sume de bani, pretinderea şi primirea unor cadouri de la diverşi angajaţi şi cetăţeni, sunt in cercetarea organelor de miliţie, (subl. ns.). Problema încadrării unor oameni necorespunzători in diferite funcţii a fost analizată şi continuă să stea în atenţia noii conduceri a întreprinderii. Neculai ROŞCA (Urmare din pag. I) aerogară, destul de des: multe întreprinderi trimit să ridice coletele şoferi, oameni delegaţi ocazional, care, auzind că trebuie plătiţi 10—15 lei taxă de magazinaj şi neştiind cum să deconteze, di speriaţi da hăţişurile birocratice prit care se face decontarea, se sperie și lasă totul baltă. Dar acestea sunt amănunte care nici nu justifică și nici nu explică lipsa de răspundere a celor care angajează asemenea transporturi costisitoare, apoi lasă coletele să zacă prin magazii. Spre edificare, iată un asemenea rezultat : coletul destinat întreprinderii brăilene a „poposit“ in aerogară aproape... o sută de zile — de la 20 octombrie 1976 la 25 ianuarie 1977. Şi fusese vorba de o expediere urgentă. „Par avion“ Geneva—Bucureşti, in citeva ore... întreprinderea textilă Slatina. „în coletul de care vă interesaţi sint citeva mici piese de schimb pentru maşinile dee imprimat şi au fost expediate de firma furnizoare conform înţelegerii prealabile”, i-au declarat corespordensului nostru tovarăşul director Grigore Miltiade şi Mircea Melnidiuc, director comercial. De ce nu s-a ridicat acest colet la vreme este greu de spus : în evidenţele Întreprinderii nu s-a putut găsi decit ultima înştiinţare, din 13 ianuarie provenită de la TAROM. Celelalte avizări? Este posibil să fi venit şi acestea dar datorită dezordinii care există în carnetele de registratură nu li s-a putut da de urmă. în lipsa lor, facem precizarea că data sosirii coletului în ţară ne indică o zi de la sfîrşitul lunii i al 1976. Amsterdam—Bucureşti, citeva ore; Bucureşti — Slatina, 8 luni. „Par avion“ cu o viteză medie de... 23 km pe lună !... Nu ştie strngă ce face dreapta ! Zicala se potriveşte cit se poate de bine situaţiei celor două colete (32 kg) sosite pe adresa întreprinderii de comerţ „Electronum“, beneficiar fiind Institutul de cercetări pentru telecomunicaţii. Aşa cum ni s-a explicat, ar fi fost vorba de un import temporar cerut de beneficiar de la partenerul extern fără ştirea întreprinderii „Electronum“, iar cind a venit avizarea aceasta n-ar fi ştiut ce e cu marfa şi în care contract se regăseşte. La institutul de telecomunicaţii, care a acceptat cîndva ca firma străină să-i trimită asemenea aparataj sub formă de împrumut pentru testare, argumentele tindeau să demonstreze că de fapt ştirea despre sosirea coletului ar fi adus-o... reporterul. Este oare chiar atît de greu să se găsească o cale mai scurtă de înţelegere intre funcţionarii respectivelor instituţii, să se informeze reciproc, măcar aşa, de la om la om, şi să găsească soluţia potrivită ? Iată şi situaţia coletului de 37 kg venit pe adresa centralei industriale de petrochimie şi rafinării din Brazi la 24 noiembrie 1976. A fost ridicat abia pe 25 ianuarie a.c. in urma sesizării noastre. Motivul celor două luni de staţionare . Mai întii nu ştia nimeni ce este cu acest colet ; abia mai tîrziu s-a ajuns la ipoteza că ar fi o reclamaţie mai veche făcută firmei furnizoare care acum şi-ar fi adus aminte că n-a trimis cele "lovit piese la timp etc. etc. Să faci o reclamaţie unui furnizor extern, şi uiţi de ea? De modul in care s-a rezolvat ori nu ? Crasă indolenţă ! Păgubitoare nepăsare faţă de soarta unor importuri care au costat bani grei. In cazul celor 3 colete (336 kg) conţinînd pietre abrazive sosite în ţară la sfîrşitul lui iulie 1976, destinatarul (Baza judeţeană de aprovizionare tehnicomaterială Cluj) susţine că n-a primit de la TAROM alte avizări decât ultima, cea din 17 ianuarie ; de la această dată s-a intervenit la „Mineralimportexport“ care ar fiComandat importul, pentru a indica beneficiarii, fără de care baza din Cluj n-ar putea nici ridica, nici expedia coletele. „Par avion“, dar mai e un bob Zăbavă... ...N-am prezentat aici decit spicuiri din lista coteţelor sosite cu binecunoscuta rapiditate „par avion”, dar lăsate cu intolerabilă neglijenţă să umple rafturile magaziilor de la aeroport. în realitate, lista este cu mult mai lungă. Fie multe, fie puţine, deosebit de grav ni se pare faptul în sine că asemenea situaţii există, alimentate de lipsă de răspundere, de neglijenţă şi felurite hăţişuri birocratice. Fiindcă înainte de orice ele scot la lumină nu lipsuri şi scăpări întimplătoare, aşa cum sunt prezentate uneori, ci atitudini şi mentalităţi profund dăunătoare, ivite din aceleaşi rădăcini cu risipa, cu cheltuielile fără rost, cu soluţiile supracostisitoare. Şi de asemenea mentalităţi şi atitudini putem şi trebuie să ne lipsim, tăindu-le rădăcina. „Par avion“ pentru... praful din magazii braşov . Se diversifică producţia bunurilor de larg consum Cu puţin timp în urmă, la Braşov s-a deschis o expoziţie a bunurilor de larg consum realizate în judeţ. Expoziţia a suscitat un justificat interes. Ing. Virgil Dimoiu, directorul Grupului de întreprinderi de industrie locală, ne-a spus : în acest an, valoarea bunurilor de larg consum va spori cu încă 65 milioane lei. Importante creşteri se vor înregistra în sectoarele confecţii, alimentar şi mai ales în sectorul mobilei, unde creşterea în acest an va reprezenta peste 40 milioane lei. La ora actuală, industria locală braşoveană are în producţia curentă nu mai puţin de 3 000 sortimente de bunuri de larg consum. De relevat este şi faptul că din 62 milioane lei, cit reprezintă producţia industrială realizată de Întreprinderile industriei locale braşovene peste prevederile planului pe 1976, circa 25 milioane lei o constituie valoarea produselor livrate la fondul pieţei. Deosebit de important a fost şi aportul acestui sector la depăşirea planului de export cu 6,2 la sută pe grup. O atenţie deosebită se va acorda în continuare Îmbunătăţirii calităţii şi aspectului comercial al produselor, in aşa fel incit ele să se poată situa la nivelul celor mai înalte exigenţe ale populaţiei. (Nicolae Mocanu) în imagine: un aspect de la secţia brichete din I.J.T.L. Făgăraş. SCINTEIA — marți 1 februarie 1977 SIBIU: Noi unităţi comerciale Pentru început citeva cifre doar : în prima lună a acestui an unităţile comerciale din Sibiu au asigurat un fond de marfă, diversificat, corespunzător cererii cumpărătorilor, cu aproape 15 la sută mai mare faţă de luna ianuarie 1976 — ne spune tovarăşa Margareta Pleşca, directorul direcţiei comerciale judeţene Sibiu. După cum se ştie, în Sibiu există peste 500 unităţi comerciale. In ultima parte a anului trecut au fost deschise magazinele specializate „Polenul“ şi „Delta”, precum şi puncte comerciale noi în zone mai îndepărtate de centru, in staţiunea Păltiniş, o unitate de alimentaţie publică la Rozdeşti. Recent, in zona şoselei Alba Iulia, de pildă, a început construcţia unui complex comercial modern cu o capacitate de 1000 mp, iar în noul cartier de locuinţe Hipodrom III vor fi date in curând în folosinţă unităţi de articole electronice şi electrotehnice, auto-moto, articole tehnicosanitare ş.a. De asemenea, printr-o redistribuire de spaţii, la etajul complexului comercial din cartierul Hipodrom II va funcţiona o mare unitate de confecţii pentru adulţi şi copii. Preocupări similare pentru dezvoltarea reţelei comerciale se concretizează şi în alte oraşe din judeţ. (Nicolae Brujan), în fotografie : Noul magazin de confecţii-tricotaje din Mediaş Lecţii in „amfiteatrul“ ogoarelor Ferma pomicolă a C.A.P. Sanislău, judeţul Satu Mare, a devenit, in actualul sezon alb, un veritabil amfiteatru pentru însuşirea cunoştinţelor tehnice privind buna întreţinere a plantaţiei şi creşterea producţiei de fructe la hectar. în postura de lector l-am aflat aici pe pasionatul şef de fermă ing. Gh. Chereji. Cu o foarfecă în mină el demonstra ultimele noutăţi în materie de tăieri, de dirijare a coroanei pomilor. La aplicaţiile practice, cursanţii, mulţi dintre ei începători în pomicultură, se străduiau să imite cit mai corect pe inginerul-profesor. O imagine la fel de sugestivă am întîlnit şi la ferma zootehnică, unde şeful acesteia, tehnicianul Francisc Fons, împreuna cu medicul veteri- nar de circumscripţie, Vasile Bojan, ii învăţă, practic, pe crescătorii de animale cum să ........................... asigure o furajare corectă a vacilor prin prepararea grosierelor, cu adaos de melasă, saramură etc., astfel incit să se obţină sporuri cit mai mari de carne şi lapte. La C.A.P. Petreşti, ing. Gh. Ilieşi ţinea în faţa mecanizatorilor o lecţie despre funcţionarea maşinilor de recoltat mazăre, temă foarte oportună, unitatea va fi datată, pentru prima oară în acest an, cu,astfel,de»m£,Sin.,M.ecanizatorii Y91 cunoaşte' secretele acestor'noi utilaje pentru a le putea folosi eficient în sezonul recoltării, întrucît secţia S.M.A. nu are această maşină, ea a fost împrumutată de la Valea lui Mihai, o comună apropiată din judeţul vecin, Bihor, urnind să fie restituită după ce se vor încheia lecţiile privind funcţionarea şi întreţinerea ei. Tot aici se pune un mare accent pe perfecţionarea exploatării combinelor adaptate pentru recoltatul porumbului. Secvenţe ca cele întîlnite la Sanislău şi Petreşti sunt obişnuite şi în alte cooperative agricole şi secţii de mecanizare a agriculturii din judeţul Satu Mare. După cum ne informa ing. Dumitru Chişu, directorul casei agronomului, invăţămintul profesional agroindustrial are un pronunţat caracter practic, aplicativ. Aceasta uşurează înţelegerea şi asimilarea celor mai avansate tehnologii, asigură transpunerea în practică a noilor cunoştinţe şi deprinderi însuşite la lecţii. Tot in scopul ridicării nivelului calitativ şi al eficienţei cursurilor, casa agronomului a organizat — şi va continua să organizeze pînă spre sfîrşitul lui februarie — instruiri practice in sprijinul învăţămintului agroindustrial, cu specialişti, brigadieri şi ţărani cooperatori. Bunăoară, la instruirile efectuate in fermele pomicole de la Urziceni, Remetea, Cehal şi Viile Satu Mare — patru zone distincte ale judeţului — la demonstraţiile practice au participat peste 300 de oameni. Pomicultorii s-au convins că executarea corectă a tăierilor la pomi constituie un mijloc de reglare a producţiei şi de creştere a vigorii şi potenţialului biologic al pomilor. Reîntorşi în unităţile lor, participanţii la instruiri ________________, au transmis tovarăşilor lor de muncă noile cunoştinţe şi tehnologii însuşite. Dincolo de aceste aprecieri pozitive nu pot fi însă trecute cu vederea fi unele neajunsuri care diminuează eficienta invătămintului profesional agroindustrial. Din sondajele întreprinse reiese că în mai multe cooperative agricole nu s-a ţinut numărul, prevăzutde lecţii, frecvenţa cursanţilor este slabă, iar caracterul abstract al cunoştinţelor nu dă posibilitate cooperatorilor să aplice în practică cele învăţate. Este vorba, mai ales, de unităţile situate in localităţi mai îndepărtate sau cu drumuri mai puţin accesibile, unde şi controalele „de la centru” sunt mai rare: Orban, Ser, Lelei, Jurtelec, Stina, Gerăuşa, Dumbrava etc. Desigur, doar controlul şi îndrumarea venite de la „judeţ“ nu ar fi capabile, oricât de multe ar fi, să înlăture neajunsurile de genul celor semnalate, învăţămintul profesional agroindustrial, la care sunt înscrişi aproape 12 000 de cursanţi, trebuie să constituie în această scurtă perioadă care a mai rămas pînă la declanşarea campaniei de primăvară, un punct aparte pe agenda de lucru a comitetelor comunale de partid şi a conducerilor consiliilor intercooperatiste. Octav GRUMEZA corespondentul „Scînteii" Invăţămintul agroindustrial în judeţul Satu Mare FĂRĂ BILET ȘI FĂRĂ RUȘINE... Nu va fi vorba, in cuprinsul acestor însemnări, de lipsurile I.T.B. Așadar, nu vom reaminti că tramvaiele sunt Încă „moartea“ nasturilor de la paltoane sau mori de măcinat nervi, nici că, uneori, aceste autovehicule umblă numai în „pachete“ de cite trei-patru, lipite unele de altele, ca apoi să nu mai vină nici unul o jumătate de oră. Nu vom stărui nici asupra faptului că, mai ales în această iarnă, la I.T.B. se poartă pe scară largă „moda retragerii la depou“. Stai ce stai în staţie şi te pomeneşti cu un tramvai gol la „scară”. Dar nu te ia şi pe tine pentru că „se retrage la depou“, sau se retrage „pe diagonală” (pe linia moar,tă) sau e tramvai „Şcoală“, sau n-are casieriţă, sau e un rodaj etc. etc. De astădată e vorba de altă faţetă a transportului în comun, şi anume : cum ajutăm noi, publicul, marele public, alcătuit din circa 4 milioane şi jumătate de pasageri pe zi, această instituţie, atît de implicată în viaţa noastră cotidiană. Uite, parcă te văd pe tine, călătorule, făcind ochii mari : „Cum adică să ajut eu I.T.B.-ul ? Să pun umărul şi să împing tramvaiul !“ Nu ! Nimeni nu te pune să împingi tramvaiele cu umărul, dar de ajutat I.T.B.-ul poţi să-l ajuţi. In nenumărate feluri. Uite, de pildă, ar fi foarte bine dacă noi, bucureştenii, nu ne-am fractura oasele, nu ne-ar distruge bătăturile, nu ne-am rupe hainele de pe noi la urcarea in tramvaie. Nu cred că există oraş in ţară în care să circule atîtea mijloace de transport în comun — pe jumătate goale — din cauza călătorilor. Ne înghesuim cu toţii la uşa de urcare şi, cu riscul că nu urcă nimeni, nici unul dintre noi nu cedează , vrem să intrăm în vagon cu toţii odată. Apoi, cind îmbulzeala e mai mare şi tramvaiul pleacă pe jumătate gol (din cauza noastră), ii apostrofăm pe vatman. Totuşi, să nu exagerăm : se găsesc in fiecare staţie destui „voinici“ care, plasîndu-şi cu forţă coatele, reuşesc să se urce şi, victorioşi, rămîn ori pe platformă ori pe scară (deşi mai e loc in tramvai), agăţaţi cu mîinite de baie. „Taxa, avansaţi-nainte“ — zice la nesfîrşit (şi pe limba ei) încasatoarea, dar omul nostru stă pe platformă pironit. De ce nu avansează ? Unii — după cum ştiţi foarte bine şi dv. — pentru că „eu cobor la prima“, iar alţii, foarte mulţi — după cum vedem cu toţii şi nu zicem nimic, şi după cum ne informează I.T.B.-ul, — îngroaşă din obraz pentru... 30 de bani ! Nu vor să scoată bilet, şi pace ! Dar controlorul ! Ei, pină vine controlorul... Dacă ar fi să ne luăm după cîţi n-au demnitate, simt ei vie şi bună creştere de cite... 30 de bani, ar trebui ca I.T.B.-ul să umple tramvaiele de... controlori. Și atunci, te întreb, stimate călător : putem sau nu putem ajuta și noi I.T.B.-ul ? Chiar ieri călătoream vreo 20 de oameni cu tramvaiul 26. Apoi cu 23. In citeva rînduri, încasatoarea a fost obligată să oprească tramvaiul intre stafii, să se tirguie cu oamenii, care păreau — după Înfăţişare — oameni serioşi, bine crescuţi. „Taxa“ — repetă încasatoarea, văzînd că omul nostru numai la plata călătoriei nu se gindea. „N-am decit sute întregi“ — ,zice Unul arătînd, fudul, un teanc de bancnote. „Daţi-mi să vă schimb o sută“- zice încasatoarea. „Ei, răspunde barosanul, pină schimbi, eu cobor. Ce contează 30 de bani !“ — De ce nu scoţi bilet ? — ii întrebăm pe unul cu haină de piele, care, fără bilet şi fără ruşine, se pitea după o bătrână. — Da’' ce te bagi şi ce te-amesteci ? Ce, e tramvaiul tău . Aşa este, cum am scris aici, cum ştiţi şi dv. foarte bine, între cei 4 500 000 de oameni, care călătoresc zilnic cu I.T.B.-ul, se mai găsesc şi dintre aceia care, pentru a scoate din buzunar 30 de bani, trebuie rugaţi, îndemnaţi cu insistenţă. De aceea sunt indignaţi oamenii serioşi din tramvai şi sut capabili să-l ia de guler pe refractarul, pe indiolentul care nici măcar de 30 de bani nu are demnitate. El pare să nu înţeleagă nimic. „Ce, e tramvaiul tău ? Ce, moare lumea pentru 30 de bani ? Ce, în 30 de bani stă averea I.T.B.-ului 7“. După părerea lui, I.T.B.-ul funcţionează aşa, din senin, cu aer... Uite aşa gindesc unii, fără să se... gindească şi la investiţiile pe care le face statul şi I.T.B.-ul pentru ca noi să călătorim 7,8 km cu... 30 de bani. Iată de ce te întreb din nou, stimate cetăţean : putem sau nu putem să ajutăm şi noi I.T.B.-ul 7 Gh. GRAURE Călătorind pe traseele transportului în comun