Scînteia, februarie 1977 (Anul 46, nr. 10715-10738)

1977-02-01 / nr. 10715

­ I I I I I I I I I I I I­­ I I Aşa, da! Mircea Alexandru din Buzău I I călătorea cu autoturismul pro- I prietate personală pe una din şoselele judeţului. La un mo- I ment dat, in faţa lui s-a produs f un grav accident de circulaţie.­­ Fără să stea o clipă pe ginduri,­­ M. A. şi-a încărcat maşina cu cei răniţi, a întors şi i-a dus | direct la spital. Apoi a revenit­­ la locul accidentului, dind o mi- I nă de ajutor la descongestiona- | rea circulaţiei şi la desfăşurarea ,anchetei. Apreciindu-i gestul, ■ anchetatorul de la miliţie ne i spunea : „Ce bine ar fi dacă I toţi conducătorii auto ar proce- | da aşa. Din păcate, mai sunt încă și dintre cei care trec nepăsători­i pe șosele, făcindu-se că nu văd­­ ce se intimplă, contribuind, fără­­ să vrea, la sporirea numărului­­ de victime care nu mai pot fi salvate“. • Rubrică realizată de­­ Petre POPA cu sprijinul corespondenților „Scînteii" ^­ I­I I­I I Î iFAPTULI j DIVERS j copiii ; j şi florile I Cu frumoasele ei staţiuni bal- I neare, Mangalia a devenit, în J I ultimii ani, o imensă grădină cu I j milioane de flori, care trebuie ■ I nu numai plantate şi îngrijite, | dar şi apărate. Şi cine ar putea face lucrul acesta mai bine de- | cu­ copiii, mai ales că, de obicei,­­ stricăciunile din parcuri erau­­ puse chiar pe seama lor ? Ca­­ atare, pionierii din Mangalia , s-au hotărit să înfiinţeze un cerc ■ al micilor horticultori. Şi-au­­ ales drept conducător tot un pa-­­ sionat horticultor : inginerul A- A­lexandru Moldovan, şeful spa-­­ fiilor verzi şi al serelor staţiu- , nii. Cei 80 de mici horticultori­­ mari pregătesc in aceste zile ră- I sadurile pentru florile viitoare- I lor parcuri multicolore. ■­ ­ Cearta lungă I ’ De ciţiva ani, familiile S. P. v şi E.P.., din Drobeta-Turnu­ , Severin, te află intr-o ne- I contenită — și mai rar intrl- I nită — hartă Din te miri ce, I rind pe rind, fiecare din cele • două familii caută pricină de g ceartă celeilalte. Ba că de ce I unul a aruncat o găleată de apă I prea aproape de gardul celuilalt, I * ba că viţa de vie din ograda | unuia a trecut cu trei frunze şi jumătate peste gardul ce-i des- 1 parte. Pînă acum, cele două fa-­­ milii au reuşit să stabilească un I trist record al urbei : 27 de pro-­­ cese. Procese în care au fost implicaţi zeci de martori, in care­­ s-au pierdut zeci de zile, s-au I cheltuit energie, nervi, bani... ! Si cum pînă acum nu s-a decis­­ cine anume are dreptate, cele două familii continuă lupta. ■ Liniştiți-vă, oameni buni! I " Pe unde I umbli, Mănăilă ? Directorul Trustului S.M.A. , Cluj, inginer Szekely Ştefan, I­I roagă cititorii rubricii noastre să I , dea o mină de ajutor pentru găsirea unui mecanic agricol, I care a plecat de la locul de­­ muncă de mai bine de două luni­­­­ de zile şi n-a mai dat nici un­­ semn de viaţă. Se numeşte Şipoş Mănăilă şi a lucrat ca tractorist I la secţia Bolduţ a Ş.M.A. Ceanu I­I Mare. La plecare a luat ţu­ţi şi I • talonul tractorului pe care­ tel*' ! avea în primire. „Precizăm ' — 'ne scrie directorul ‘eăn­tracto»:-:«{| » ’ ristul Şipoş Mănăilă este cunos- I cut la un om harnic, foarte pri-­­ ceput in meseria lui, pe care o­­ practică de 15 ani şi nu a avut I pină acum abateri disciplinare. Cu atît mai mult ne surprinde I gestul lui, fapt pentru care ii i rugăm pe cei care ştiu ceva­­ despre el să ne anunţe şi să-i­­ spună că îl aşteptăm să revină I in mijlocul nostru“. ş I Fara I I jambon... I Din cind in cind, prin fereai- I tra atelierului in care lucra ca­­ lăcătuş mecanic, Tudor Lincu , de la Combinatul metalurgic din­­ Tulcea îşi arunca privirea spre o- I grada gospodăriei din apropiere. I Dar nu spre toată ograda, ci spre s coteţul unde se afla o namilă de porc. Se uita Tudorică la el I mereu şi, cu cit se uita mai lung, I cu atît îi lăsa mai tare gura­­ apă: „Lasă, vericule, că o să-ţi­­ viu eu de hac“. Şi i-a venit. Intr-o noapte, cind se­ afla in­­ schimbul al treilea, Tudorică a­­ sărit gardul in ograda omului, a­­ intrat in coteţ pe furiş, a scos­­ cuţitul şi... gata. „Măi, ce mai jamboane am să fac — îşi zicea ■ Tudorică. Un an de zile di să­­ tot măninc“. Exact un an de zile i l-a condamnat şi instanţa. I PAGINA 2 | Neglijenţă I­­ cu urmări I tragice | 1 Uşurinţa cu care unii părinţi lasă la îndemîna copiilor me- ■ dicamente a mai fost admones- | tată la această rubrică. Şi nu de­­ puţine ori asemenea neglijenţe I au avut urmări tragice. O în- • tîmplare similară s-a petrecut şi la Ionăşeni, comuna Vîrfu I Cîmpu­lui, judeţul Botoşani. Lă- j sată nesupravegheată, o fetiţă de­­ numai un an şi cinci luni a gă- * sit prin casă mai multe pirami­­doane pe care le-a mincat, unul I cite unul, pînă le-a isprăvit. Fe- | tiţa n-a mai putut fi salvată. ş NOU, MAI BUN, MAI IEFTIN Şeful compartimentului de proiec­tare de la întreprinderea „Neptun“ din Cimpina, dr. ing. Gheorghe Mi­­loiu, cu o mină ce trăda concentra­re, făcea însemnări in­ caietul per­sonal. — Cumva notaţii referitoare la înnoirea produselor sau a tehnolo­giilor de fabricaţie 7 — Aproape că aţi­­ghicit, zîmbi in­terlocutorul. Da, îmi sistematizam citeva idei personale, le puneam de acord cu cele ale Colegilor, urmărind corectarea unor sisteme de lucru, pentru o mai mare eficienţă în pro­iectarea unor noi tipuri de reductoa­­re. Am intenţia ca propunerile să le supun aprobării apropiatei adunări generale a oamenilor muncii. Cum noi veniserăm cu gîndul să consemnăm tocmai asemenea pre­ocupări, discuţia a intrat de la început pe făgaşul lucrurilor concrete. — Unitatea noastră — ne-a pus în temă şeful proiectării — are ca pro­dus de bază reductorul de uz gene­ral, care se fabrică in peste 30 de mărimi şi nu nu mai puţin de 400 tipodimensiuni. Şi în anii trecuţi, dar mai ales în acest an, colectivul întreprinderii şi-a asumat sarcina să ridice însuşirile reductorului la ni­velul parametrilor tehnico-funcţio­­nali ai produselor similare pe plan internaţional, în condiţiile reducerii gabaritului acestuia. N-aş vrea să vorbesc în amănunt despre reuşitele în acest sens ale anului ce a trecut. Vreau totuşi să spun că in ’76 noi am pregătit o bună bază de înnoire tehnică pentru ’77. Am reproiectat şi am asimilat trei noi tipuri de reduc­­toare, intre care un colos de 5 tone, care însă este mai uşor ca inainte cu 4 tone — pentru acţionarea ben­zilor de mare capacitate şi a valţu­­rilor in industria prelucrării cauciu­cului. Acum, aceste utilaje se află in producţie in diferite faze de exe­cuţie. De la dr. ing. Miloiu, cit şi de la alţi proiectanţi am aflat că, în acest an, aproape 20 la sută din fabricate vor fi supuse reproiec­­tării şi, conform planului, vor intra in producţia de serie, eşalonat, in trimestrele II şi III. Directorul unităţii, ing. Petre Tiseanu, care ne spunea că pînă în 1979 producţia „Neptunului“ se va dubla — compa­rativ cu acest an — adăuga că ea va fi în întregime modernizată, recon­siderată întreaga gamă de reductoa­­re şi de trolii de ascensor, al doilea produs al Întreprinderii. „Evident, este o sarcină deosebit de grea, şi-l socotim pe ’77 an de virf al efor­tului în această operă de ridicare tehnică“. — Această înnoire a tuturor pro­duselor implică şi o „ofensivă“ ho­tărâtă pe planul tehnologiilor de fa­bricaţie. Puteţi să ne vorbiţi despre schimbările ce au loc pe această li­nie ? întrebarea i-am adresat-o lag. Eu­gen Bucur, care coordonează acest sector. Acesta ne-a înfăţişat pe larg acţiunea începută de fapt in anu­l trecut, pentru punerea la punct a tehnologiilor de fabricaţie, in aşa fel incit „omul de la maşină să aibă to­tul pentru un regim de lucru optim". Aceste sisteme complete de tehno­logii s-au realizat şi se realizează cu concursul Institutului de cercetări şi proiectări de tehnologii in con­strucţia de maşini Bucureşti. Pînă acum s-a elaborat întreaga tehno­logie pentru sectorul de acoperiri metalice . in curs de finalizare se află tehnologiile de prelucrare pe tipuri de reductoare şi cele de montaj. „Trebuie să subliniez — a­­răta inginerul — aportul cercetăto­rilor şi proiectanţilor de la Bucu­reşti. Aceştia au venit şi vin să ex­perimenteze la faţa locului tehnolo­giile propuse, făcind modificările de rigoare operativ, in raport cu nepotrivirile observate pe teren. A­­ceastă colaborare bună a avut darul să antreneze în mişcarea de înnoire şi de modernizare a tehnologiilor pe mulţi dintre inginerii, maiştrii şi muncitorii noştri. Unele soluţii bune, pe baza experimentului prac­tic, au fost propuse tocmai din rin­dul colectivului şi noi le-am luat in considerare“. „ Avem acum in­secţii, şi urmea­ză să ne mai sosească în cursul a­­cestui an, încă un număr de maşini de înaltă tehnicitate, cu comandă numerică, cu program ş.a., la care se cere un grad de calificare înalt — ne-a spus secretarul comitetului de partid, Marin Fleider. Iată de ce, în adunările noastre de partid, de sindicat, de U.T.C., se dezbat frec­vent probleme legate de atitudinea omului faţă de om (e vorba de re­laţia de întrajutorare muncitor­­maistru), de aceea a muncitorului faţă de maşină. Avem astăzi comu­nişti de nădejde, care nu numai că lucrează excepţional, dar şi ajută pe alţii în cadrul acţiunii „Prietenul tânărului angajat“ să-i ajungă din urmă. Am vizitat sectorul sculăriei, ştiind că în ridicarea calitativă şi tehnică a producţiei rolul colectivului de aici este mare. — N-ai scule, dispozitive, verifica­toare corespunzătoare, treaba nu merge bine — ne-au spus muncito­rii pe unde am trecut. Ce se între­prinde pentru a evita acest neajuns? — l-am întrebat pe şeful secţiei, maistrul Ion Mihart. — După cum vedeţi, sintem­ foar­te bine dotaţi. Deci, singura proble­mă ca totul să meargă bine constă in munca oamenilor. Şi cunoscînd a­­cest lucru, întreaga noastră muncă — mă refer la maiştri, şefi de echi­pe, alte cadre de conducere — este îndreptată spre îmbunătăţirea activi­tăţii lor. Şi vrem mai buni mese­riaşi, mai conştiincioşi, mai pasio­naţi. în acest sens, am iniţiat o se­rie de acţiuni, cum ar fi aprecierile critice operative la sfârşit de schimb ale maistrului, dar şi ale oamenilor faţă de şefii lor. Avem, de aseme­nea, o vitrină a calităţii şi a rebu­turilor, în faţa căreia stăm de vorbă cu „împricinaţii“, ajutindu-l să nu mai cadă in greşeală. — Şi angajamentul pe acest an ? — Unul singur : să asigurăm la timp toate sculele, să n-avem nici un fel de reclamaţie. Şi ar mai fi de adăugat economia de metal. Căci aici, la noi, se lucrează cu oţeluri speciale. De fapt, economisirea metalului reprezintă o preocupare de bază a întregului colectiv, alături de aceea de îmbunătăţire calitativă a produc­ţiei. Oriunde ne-am oprit ni s-a vor­bit de iniţiativa „Gram cu gram să economisim metalul“, intrată bine în conştiinţa fiecărui om, fie el pro­iectant la planşetă, maistru sau muncitor la prelucrare. Iată şi e­­xemplele : la reductorul pentru ac­ţionarea benzilor şi valţurilor, prin reproiectare se obţine, la producţia anului acesta, economii de 68 tone metal ; la axul l-H-320, in urma for­jării în matriţă se economisesc 30 kg la bucată, iar la un alt tip de ax — 25 kg. Prin reproiectări şi schimbări de tehnologii, colectivul şi-a propus să reducă în acest an consumurile specifice cu peste 620 tone metal faţă de cantităţile nor­mate. De asemenea, prin refolosirea şpanului şi culelor de bronz şi alu­miniu se va înregistra, la aceste me­tale neferoase, circa 35 tone econo­mii. Şi socotelile nu sânt încheiate pentru că cele peste 7 000 de repere ale produselor vor fi restudiate din nou, în cursul anului. Ne reîntoarcem în biroul directo­rului, unde ni se sugerează o idee „care am vrea să o subliniaţi în­tr-un fel sau altul în articol“. Des­pre ce este de fapt vorba ? De do­rinţa colectivului de a-şi crea o bază tehnică de cercetare. „Cred că forurile noastre de resort vor înţe­lege şi vor aproba înfiinţarea unui sector de cercetare aici, la „Nep­tun“, susţinea cu partea dr. ing. Mi­loiu. Ne-ar fi deosebit de util, şi, in plus, ar mai fi şi argumentul că dispunem de condiţii : avem labora­toare de măsură şi control bine do­tate, avem o platformă şi aparatura necesară pentru încercări fizico-me­­canice“. Constantin CAPRARU corespondentul „Scînteii" Obiectivele acţiunii permanente de ridicare calitativă a întregului proces productiv la întreprinderea „Neptun“ din Cimpina In confruntare: Cine critică nu'i reclamagiu Inutil să-i mai ex­plicăm ing. Emil Mil­­cu, șeful compartimen­tului hidrologic din cadrul O.I.F.P.C.A.­­Gorj, rolul criti­cii în societatea noastră, îl știe și el destul de bine. Nu numai că suportă foarte greu însă cri­tica,'' dar, ■ după cum aflăm din scrisoa­rea adresată redac­­tiei,de către muncito­rul ■ Nicolae Tristu, ing. Mil­u îl taxează mai întii pe cel care îl critică drept recla­magiu, iar apoi face tot ce-i stă in putin­ţă să se descotoroseas­că de el. Aşa s-a in­­tîmplat cu autorul scrisorii amintite, vechi corespondent al ziarului nostru , in urma unor critici, a fost jign­it şi i s-a spus, nici mai mult, nici mai puţin, să-şi caute de lucru în altă parte. Ceea ce a şi fă­cut omul, că n-a avut Încotro. Nu înainte de a sesizai însă, «arătind că de fapt el nu­ este o excepţie, ing. Mih­u purtîndu-se grosolan cu muncitorii, pe ca­­re-i jigneşte, şi are deasupra desfăşoară o slabă activitate pe plan profesional.­­ In răspunsul său, Co­mitetul judeţean Gorj al P.C.R., precizează : „in urma cercetărilor făcute... a reieşit că­­se confirmă cele sesizate de petiţionar privind l­atitudinea necores­­punzătoare faţă de angajaţi, precum şi activitatea slabă des­făşurată de E.M. ca şef al compartimentu­lui hidrologic“. In consecinţă, s-a hotă­rit sancţionarea lui cu, avertisment, schimba­rea din funcţie şi tre­cerea în producţie. în răspuns se arată că s-au mai luat ur­mătoarele măsuri: s-a reorganizat întreaga activitate de forare din cadrul unităţii, cit şi asigurarea dreptu­rilor angajaţilor care lucrează in acest sec­tor ; s-a intervenit la organul tutelar pentru stabilirea reţelei de retribuţie folosită la forările din cadrul O.I.F.P.C.A., de unde s-au primit precizări­le necesare , s-a dis­pus compartimentelor tehnic-productie si plan-dezvoltare să ve­rifice aplicarea întoc­mai a măsurilor luate ș.a. Foarte bine. Dar cu autorul sesizării, care a fost silit să plece din unitate, lă­­sîndu-și familia la sute de km depărtare, cum rămîne ? Aştep­tăm in acest sens răs­punsul cuvenit. Pentru popicari Dintr-o Scrisoare semnată de mai mulţi locuitori din Sighetu Marmaţiei aflăm ca in acest frumos oraş din nordul ţării sunt foarte mulţi jucători de popice, sport cu tradiţie, practicat aici de mai bine de 50 de ani. Ei sesizau insă ca localul in care se află popicăria este total ne­corespunzător. „Toate demersurile făcute pe plan judeţean, arătau ei in sesizare, au ră­mas fără ecou“. Consiliul popular al judeţului Maramureş ne-a răspuns că ame­najarea unei alte po­picarii este în atenţia noastră şi au fost lua­te unele măsuri, prin­tre care : s-a definiti­vat amplasamentul popicăriei in condiţiile schiţei de sistematiza­re şi s-au făcut de­mersuri pentru trece­rea terenului respec­tiv în proprietatea statului ; au fost asi­guraţi 65 000 lei de la organizaţiile sindicale, sumă care a fost vira­tă în contul asociaţiei sportive „Forestiera”, care administrează popicăria ; pentru anul 1977 s-a prevăzut suma de 100 000 lei pentru această con­strucţie din fondul Consiliului Central al Sindicatelor ; Comite­tul executiv al con­siliului popular muni­cipal va asigura ma­terial de construcţie şi forţa de muncă ne­cesară. în aceste con­diţii, se subliniază in încheierea răspunsu­lui, considerăm că in acest an se va putea trece la realizarea po­picăriei. „Curăţenie" la ICRAL O amplă sesizare a­­drevată redacţiei noas­tre relata că la ICRAL-Herăstrău se petrec lucruri revoltă­toare, inducerea în­treprinderii, in spe­cial directorul, „se dedă la abuzuri şi in­corectitudini care stirnesc indignarea tu­turor oamenilor cin­stiţi..., înlocuieşte din serviciu membri de partid corecţi şi com­bativi, cu indivizi ne­cinstiţi... ş.a.“. De felul cum işi fă­cea datoria această întreprindere faţă de cetăţeni cunoaştem cu toţii prea bine şi nici nu vrem să ne mai a­­mintim măcar. In scrisoare se arăta insă că „nici lucrările pen­tru unităţile socialiste nu au o soartă mai bună, existind în pre­zent peste 500 lucrări neterminate si nere­­cepţionate, ce au fost începute încă din anii 1973, 1974, însă care au fost in mod fictiv raportate ca executa­te... Directorul Ciobo­­taru se ocupa aproape exclusiv de executa­rea in cele mai bune condiţii a lucrărilor acelor beneficiari ale căror funcţii l-ar pu­tea deranja sau aran­ja, precum şi ale ace­lora care nu se uită la bani“. Scrisoarea cu­prindea numeroase fapte concrete. Comitetul de partid al sectorului 1 a tri­mis redacţiei un răs­puns, semnat de tov. prim-secretar Dumi­tru Gheorghişan, prin care suntem­ informaţi ca la ICRAL-Herăs­­trău s-a făcut curăţe­nie. Astfel, pentru ac­tivitate necorespunză­­toare în gospodărirea şi conducerea treburi­lor unităţii, in menţi­nerea ordinii si disci­plinei, au fost elibe­raţi din funcţii : di­rectorul Petrică Cio­­botaru, ing. şef E. Ri­­zac, contabilul şef Ion Obancea, şeful birou­lui organizarea muncii Mihai Botgros, şe­ful compartimentului C.T.C. Petre Constan­­tinescu. Aspectele semnalate privind încasarea unor sume de bani, pretin­­derea şi primirea unor cadouri de la diverşi angajaţi şi cetăţeni, sunt in cercetarea or­ganelor de miliţie, (subl. ns.). Problema încadrării unor oameni necorespunzători in di­ferite funcţii a fost a­­nalizată şi continuă să stea în atenţia noii conduceri a întreprin­derii. Neculai ROŞCA (Urmare din pag. I) aerogară, destul de des: multe întreprinderi trimit să ridice coletele şoferi, oameni delegaţi ocazional, care, auzind că trebuie plă­tiţi 10—15 lei taxă de ma­­gazinaj şi neştiind cum să deconteze, d­i speriaţi da hăţişurile birocratice prit­ care se face decontarea, se sperie și lasă totul baltă. Dar acestea sunt amănunte care nici nu justifică și nici nu explică lipsa de răspundere a celor care angajează asemenea trans­porturi costisitoare, apoi lasă coletele să zacă prin magazii. Spre edificare, iată un asemenea rezultat : coletul destinat întreprin­derii brăilene a „poposit“ in aerogară aproape... o sută de zile — de la 20 oc­tombrie 1976 la 25 ianuarie 1977. Şi fusese vorba de o expediere urgentă. „Par a­­vion“ Geneva—Bucureşti, in citeva ore... întreprinderea textilă Slatina. „în coletul de care vă interesaţi sint citeva mici piese de schimb pen­tru maşinile dee imprimat şi au fost expediate de firma furnizoare conform înţelegerii prealabile”, i-au declarat corespor­­densului nostru tovarăşul director Grigore Miltiade şi M­­ircea Melnidiuc, director comer­cial. De ce nu s-a ridicat acest colet la vreme este greu de spus : în eviden­ţele Întreprinderii nu s-a putut găsi decit ultima în­ştiinţare, din 13 ianuarie provenită de la TAROM. Celelalte avizări? Este posi­bil să fi venit şi acestea dar datorită dezordinii care există în carnetele de re­gistratură nu li s-a putut da de urmă. în lipsa lor, facem precizarea că data sosirii coletului în ţară ne indică o zi de la sfîrşitul lunii i­­ al 1976. Amster­dam—Bucureşti, citeva ore; Bucureşti — Slatina, 8 luni. „Par avion“ cu o viteză medie de... 23 km pe lună !... Nu ştie strngă ce face dreapta ! Zicala se potri­veşte cit se poate de bine situaţiei celor două colete (32 kg) sosite pe adresa în­treprinderii de comerţ „E­lectronum“, beneficiar fi­ind Institutul de cercetări pentru telecomunicaţii. Aşa cum ni s-a explicat, ar fi fost vorba de un import temporar cerut de benefi­ciar de la partenerul ex­tern fără ştirea întreprin­derii „Electronum“, iar cind a venit avizarea a­­ceasta n-ar fi ştiut ce e cu marfa şi în care contract se regăseşte. La institutul de telecomunicaţii, care a acceptat cîndva ca firma străină să-i trimită aseme­nea aparataj sub formă de împrumut pentru testare, argumentele tindeau să de­monstreze că de fapt şti­rea despre sosirea coletului ar fi adus-o... reporterul. Este oare chiar atît de greu să se găsească o cale mai scurtă de înţelegere intre funcţionarii respecti­velor instituţii, să se in­formeze reciproc, măcar aşa, de la om la om, şi să găsească soluţia potrivită ? Iată şi situaţia coletului de 37 kg venit pe adresa centralei industriale de pe­trochimie şi rafinării din Brazi la 24 noiembrie 1976. A fost ridicat abia pe 25 ianuarie a.c. in urma sesi­zării noastre. Motivul ce­lor două luni de staţio­nare . Mai întii nu ştia nimeni ce este cu acest co­let ; abia mai tîrziu s-a ajuns la ipoteza că ar fi o reclamaţie mai veche fă­cută firmei furnizoare care acum şi-ar fi adus amin­te că n-a trimis cele "lovi­t piese la timp etc. etc. Să faci o reclamaţie unui fur­nizor extern, şi uiţi de ea? De modul in care s-a re­zolvat ori nu ? Crasă indo­lenţă ! Păgubitoare nepă­sare faţă de soarta unor importuri care au costat bani grei. In cazul celor 3 colete (336 kg) conţinînd pietre abrazive sosite în ţară la sfîrşitul lui iulie 1976, des­tinatarul (Baza judeţeană de aprovizionare tehnico­­materială Cluj) susţine că n-a primit de la TAROM alte avizări decât ultima, cea din 17 ianua­rie ; de la această dată s-a intervenit la „Mineralim­portexport“ care ar fi­­Co­mandat importul, pentru a indica beneficiarii, fără de care baza din Cluj n-ar putea nici ridica, nici ex­pedia coletele. „Par avion“, dar mai e un bob Zăbavă... ...N-am prezentat aici decit spicuiri din lista co­teţelor sosite cu binecunos­cuta rapiditate „par avion”, dar lăsate cu intolerabilă neglijenţă să umple raftu­rile magaziilor de la aero­port. în realitate, lista este cu mult mai lungă. Fie multe, fie puţine, deosebit de grav ni se pare faptul în sine că asemenea si­tuaţii există, alimentate de lipsă de răspundere, de neglijenţă şi felurite hăţi­şuri birocratice. Fiindcă înainte de orice ele scot la lumină nu lipsuri şi scă­pări întimplătoare, aşa cum sunt prezentate uneori, ci atitudini şi mentalităţi profund dăunătoare, ivite din aceleaşi rădăcini cu ri­sipa, cu cheltuielile fără rost, cu soluţiile supracos­­tisitoare. Şi de asemenea mentalităţi şi atitudini pu­tem şi trebuie să ne lip­sim, tăindu-le rădăcina. „Par avion“ pentru... praful din magazii braşov . Se diversifică producţia bunurilor de larg consum Cu puţin timp în urmă, la Bra­şov s-a deschis o expoziţie a bu­nurilor de larg consum realizate în judeţ. Expoziţia a suscitat un jus­tificat interes. Ing. Virgil Dimoiu, directorul Grupului de întreprin­deri de industrie locală, ne-a spus : în acest an, valoarea bunurilor de larg consum va spori cu încă 65 milioane lei. Importante creşteri se vor înregistra în sectoarele confec­ţii, alimentar şi mai ales în sectorul mobilei, unde creşterea în­ acest an va reprezenta peste 40 milioane lei. La ora actuală, industria locală braşoveană are în producţia curen­tă nu mai puţin de 3 000 sortimen­te de bunuri de larg consum. De relevat este şi faptul că din 62 mi­lioane lei, cit reprezintă producţia industrială realizată de Întreprinde­rile industriei locale braşovene peste prevederile planului pe 1976, circa 25 milioane lei o constituie valoarea produselor livrate la fon­dul pieţei. Deosebit de important a fost şi aportul acestui sector la de­păşirea planului de export cu 6,2 la sută pe grup. O atenţie deosebi­tă se va acorda în continuare Îm­bunătăţirii calităţii şi aspectului comercial al produselor, in aşa fel incit ele să se poată situa la ni­velul celor mai înalte exigenţe ale populaţiei. (Nicolae Mocanu) în imagine: un aspect de la sec­ţia brichete din I.J.T.L. Făgăraş. SCINTEIA — marți 1 februarie 1977 SIBIU: Noi unităţi comerciale Pentru început citeva cifre doar : în prima lună a acestui an unităţile comerciale din Sibiu au asigurat un fond de marfă, diver­sificat, corespunzător cererii cum­părătorilor, cu aproape 15 la sută mai mare faţă de luna ianuarie 1976 — ne spune tovarăşa Marga­reta Pleşca, directorul direcţiei co­merciale judeţene Sibiu. După cum se ştie, în Sibiu există peste 500 unităţi comerciale. In ul­tima parte a anului trecut au fost deschise magazinele specializate „Polenul“ şi „Delta”, precum şi puncte comerciale noi în zone mai îndepărtate de centru, in staţiunea Păltiniş, o unitate de alimentaţie publică la Rozdeşti. Recent, in zona şoselei Alba Iulia, de pildă, a început construcţia unui complex comercial modern cu o capacitate de 1000 mp, iar în noul cartier de locuinţe Hipodrom III vor fi date in curând în folosinţă unităţi de articole electronice şi electroteh­nice, auto-moto, articole tehnico­­sanitare ş.a. De asemenea, printr-o redistribuire de spaţii, la etajul complexului comercial­ din cartierul Hipodrom II va funcţiona o mare unitate de confecţii pentru adulţi şi copii. Preocupări similare pentru­­ dezvoltarea reţelei comerciale se concretizează şi în alte oraşe din judeţ. (Nicolae Brujan), în fotografie : Noul magazin de confecţii-tricotaje din Mediaş Lecţii in „amfiteatrul“ ogoarelor Ferma pomicolă a C.A.P. Sanislău, judeţul Satu Mare, a devenit, in ac­tualul sezon alb, un veritabil amfi­teatru pentru însuşirea cunoştinţelor tehnice privind buna întreţinere a plantaţiei şi creşterea producţiei de fructe la hectar. în postura de lector l-am aflat aici pe pasionatul şef de fermă ing. Gh. Chereji. Cu o foar­fecă în mină el demonstra ultimele noutăţi în materie de tăieri, de diri­jare a coroanei pomilor. La aplica­ţiile practice, cursanţii, mulţi dintre ei începători în pomicultură, se stră­duiau să imite cit mai corect pe in­­ginerul-profesor. O imagine la fel de sugestivă am întîlnit şi la ferma zoo­tehnică, unde şeful acesteia, tehnicia­nul Francisc Fo­ns, împreuna cu medicul veteri-­ nar de circum­scripţie, Vasile Bojan, ii învă­ţă, practic, pe crescătorii de a­nimale cum să­­ ........................... asigure o furaja­re corectă a vacilor prin prepa­rarea grosierelor, cu adaos de me­lasă, saramură etc., astfel incit să se obţină sporuri cit mai mari de carne şi lapte. La C.A.P. Petreşti, ing. Gh. Ilieşi ţinea în faţa mecani­zatorilor o lecţie despre funcţionarea maşinilor de recoltat mazăre, temă foarte oportună, unitatea va fi da­tată, pentru prima oară în acest an, cu,astfel,de»m£,Sin­.,M.ecanizatorii Y91 cunoaşte' secretele acestor'noi utilaje pentru a le putea folosi eficient în sezonul recoltării, întrucît secţia S.M.A. nu are această maşină, ea a fost împrumutată de la Valea lui Mi­hai, o comună apropiată din judeţul vecin, Bihor, urn­ind să fie restituită după ce se vor încheia lecţiile pri­vind funcţionarea şi întreţinerea ei. Tot aici se pune un mare accent pe perfecţionarea exploatării combinelor adaptate pentru recoltatul porumbu­lui. Secvenţe ca cele întîlnite la Sanis­lău şi Petreşti sunt obişnuite şi în alte cooperative agricole şi secţii de mecanizare a agriculturii din judeţul Satu Mare. După cum ne informa ing. Dumitru Chişu, directorul casei agronomului, invăţămintul profesio­nal agroindustrial are un pronunţat caracter practic, aplicativ. Aceasta u­­şurează înţelegerea şi asimilarea ce­lor mai avansate tehnologii, asigură transpunerea în practică a noilor cu­noştinţe şi deprinderi însuşite la lec­ţii. Tot in scopul ridicării nivelului calitativ şi al eficienţei cursurilor, casa agronomului a organizat — şi va continua să organizeze pînă spre sfîrşitul lui februarie — instruiri practice in sprijinul învăţămintului agroindustrial, cu specialişti, briga­dieri şi ţărani cooperatori. Bunăoară, la instruirile efectuate in fermele po­micole de la Urziceni, Remetea, Ce­­hal şi Viile Satu Mare — patru zone distincte ale judeţului — la demon­straţiile practice au participat peste 300 de oameni. Pomicultorii s-au con­vins că executarea corectă a tăierilor la pomi constituie un mijloc de re­glare a produc­ţiei şi de creşte­re a vigorii şi potenţialului bio­logic al pomilor. Reîntorşi în uni­tăţile lor, partici­panţii la instruiri ________________, au transmis to­varăşilor lor de muncă noile cunoştinţe şi tehnologii însuşite. Dincolo de aceste aprecieri pozitive nu pot fi însă trecute cu vederea fi unele neajunsuri care diminuează e­­ficienta invătămintului profesional a­­groindustrial. Din sondajele între­prinse reiese că în mai multe coo­perative agricole nu­ s-a ţinut numă­rul, prevăzut­­de lecţii, frecvenţa cursanţilor este slabă, iar caracterul abstract al­ cunoştinţelor nu dă po­sibilitate cooperatorilor să aplice în practică cele învăţate. Este vor­ba, mai ales, de unităţile situate in localităţi mai îndepărtate sau cu dru­muri mai puţin accesibile, unde şi controalele „de la centru” sunt mai rare: Orban, Ser, Lelei, Jurtelec, Sti­­na, Gerăuşa, Dumbrava etc. Desigur, doar controlul şi îndrumarea venite de la „judeţ“ nu ar fi capabile, oricât de multe ar fi, să înlăture neajunsu­rile de genul celor semnalate, învă­­ţămintul profesional agroindustrial, la care sunt înscrişi aproape 12 000 de cursanţi, trebuie să constituie în a­­ceastă scurtă perioadă care a mai ră­mas pînă la declanşarea campaniei de primăvară, un punct aparte pe a­­genda de lucru a comitetelor comu­nale de partid şi a conducerilor con­siliilor intercooperatiste. Octav GRUMEZA corespondentul „Scînteii" Invăţămintul agroindustrial în judeţul Satu Mare FĂRĂ BILET ȘI FĂRĂ RUȘINE... Nu va fi vorba, in cuprinsul a­­cestor însemnări, de lipsurile I.T.B. Așadar, nu vom reaminti că tram­vaiele sunt Încă „moartea“ nasturilor de la paltoane sau mori de măcinat nervi, nici că, uneori, aceste auto­vehicule umblă numai în „pachete“ de cite trei­-patru, lipite unele de al­tele, ca apoi să nu mai vină nici unul o jumătate de oră. Nu vom stărui nici asupra faptului că, mai ales în această iarnă, la I.T.B. se poartă pe scară largă „moda retragerii la de­pou“. Stai ce stai în staţie şi te po­meneşti cu un tramvai gol la „sca­ră”. Dar nu te ia şi pe tine pentru că „se retrage la depou“, sau se re­trage „pe diagonală” (pe linia moar­,­tă) sau e tramvai „Şcoală“, sau n-are casieriţă, sau e un rodaj etc. etc. De astădată e vorba de altă faţetă a transportului în comun, şi anume : cum ajutăm noi, publicul, marele public, alcătuit din circa 4 milioane şi jumătate de pasageri pe zi, aceas­tă instituţie, atît de implicată în viaţa noastră cotidiană. Uite, parcă te văd pe tine, călătorule, făcind ochii mari : „Cum adică să ajut eu I.T.B.-ul ? Să pun umărul şi să îm­ping tramvaiul !“ Nu ! Nimeni nu te pune să împingi tramvaiele cu umă­rul, dar de ajutat I.T.B.-ul poţi să-l ajuţi. In nenumărate feluri. Uite, de pildă, ar fi foarte bine dacă noi, bucureştenii, nu ne-am fractura oa­sele, nu ne-ar­ distruge bătăturile, nu ne-am rupe hainele de pe noi la urcarea in tramvaie. Nu cred că există oraş in ţară în care să circule atîtea mijloace de transport în co­mun — pe jumătate goale — din cauza călătorilor. Ne înghesuim cu toţii la uşa de urcare şi, cu riscul că nu urcă nimeni, nici unul dintre noi nu cedează , vrem să intrăm în vagon cu toţii odată. Apoi, cind îm­bulzeala e mai mare şi tramvaiul pleacă pe jumătate gol (din cauza noastră), ii apostrofăm pe vatman. Totuşi, să nu exagerăm : se găsesc in fiecare staţie destui „voinici“ care, plasîndu-şi cu forţă coatele, reuşesc să se urce şi, victorioşi, ră­­mîn ori pe platformă ori pe scară (deşi mai e loc in tramvai), agăţaţi cu mîinite de baie. „Taxa, avan­­saţi-nainte“ — zice la nesfîrşit (şi pe limba ei) încasatoarea, dar omul nostru stă pe platformă pironit. De ce nu avansează ? Unii — după cum ştiţi foarte bine şi dv. — pen­tru că „eu cobor la prima“, iar alţii, foarte mulţi — după cum ve­dem cu toţii şi nu zicem nimic, şi după cum ne informează I.T.B.-ul, — îngroaşă din obraz pentru... 30 de bani ! Nu vor să scoată bilet, şi pace ! Dar controlorul ! Ei, pină vine controlorul... Dacă ar fi să ne luăm după cîţi n-au demnitate, simt ei vie şi bună creştere de cite... 30 de bani, ar trebui ca I.T.B.-ul să umple tramvaiele de... controlori. Și atunci, te întreb, stimate călător : putem sau nu putem ajuta și noi I.T.B.-ul ? Chiar ieri călătoream vreo 20 de oameni cu tramvaiul 26. Apoi cu 23. In citeva rînduri, înca­satoarea a fost obligată să oprească tramvaiul intre stafii, să se tirguie cu oamenii, care păreau — după Înfăţişare — oameni serioşi, bine crescuţi. „Taxa“ — repetă încasa­toarea, văzînd că omul nostru nu­mai la plata călătoriei nu se gindea. „N-am decit sute­ întregi“ — ,zice Unul arătînd, fudul, un teanc de bancnote. „Daţi-mi să vă schimb o sută“­­- zice încasatoarea. „Ei, răs­punde barosanul, pină schimbi, eu cobor. Ce contează 30 de bani !“ — De ce nu scoţi bilet ? — ii întrebăm pe unul cu haină de piele, care, fără bilet şi fără ruşine, se pi­tea după o bătrână. — Da’' ce te bagi şi ce te-ames­­teci ? Ce, e tramvaiul tău . Aşa este, cum am scris aici, cum ştiţi şi dv. foarte bine, între cei 4 500 000 de oameni, care călătoresc zilnic cu I.T.B.-ul, se mai găsesc şi dintre aceia care, pentru a scoate din buzunar 30 de bani, trebuie ru­gaţi, îndemnaţi cu insistenţă. De aceea sunt indignaţi oamenii serioşi din tramvai şi su­­t capabili să-l ia de guler pe refractarul, pe indiolen­tul care nici măcar de 30 de bani nu are demnitate. El pare să nu în­ţeleagă nimic. „Ce, e tramvaiul tău ? Ce, moare lumea pentru 30 de bani ? Ce, în 30 de bani stă averea I.T.B.-ului 7“. După părerea lui, I.T.B.-ul funcţionează aşa, din se­nin, cu aer... Uite aşa gindesc unii, fără să se... gindească şi la investi­ţiile pe care le face statul şi I.T.B.-ul pentru ca noi să călătorim 7,8 km cu... 30 de bani. Iată de ce te întreb din nou, sti­mate cetăţean : putem sau nu pu­tem să ajutăm şi noi I.T.B.-ul 7 Gh. GRAURE Călătorind pe traseele transportului în comun

Next