Scînteia, februarie 1977 (Anul 46, nr. 10715-10738)
1977-02-01 / nr. 10715
SC INT El A — marți 1 februarie 1977 Preocupări pentru mai buna finisare a autoturismelor „Dacia" Pentru a asigura maşinilor um finisaj tot mai corespunzător, conducerea întreprinderii de autoturisme din Piteşti a luat în ultima vreme un şir de măsuri. Pe linia de montaj general, de pildă, s-a dublat în toate schimburile asistenţa tehnică şi, ca urmare, procesul de fabricaţie pe banda de montaj este urmărit, prin rotaţie, de directorul general al întreprinderii, inginerul-şef şi alte cadre din comitetul oamenilor muncii. Maşinile scoase de pe bandă sunt luate in primire de echipe de muncitori cu înaltă calificare ale secţiei de montaj care verifică toaleta limuzinelor, eliberînd certificate de garanţie şi avizînd trimiterea lor pe pista de încercare. Verificarea turismelor continuă apoi in secţia de finisaj, unitate nou creată în vederea întăririi controlului de calitate. Tovarăşul Alexandru Chiru, şeful secţiei, ne-a spus : „Dispunem de echipe de meseriaşi dintre cei mai buni mecanici, electricieni, încercători de piste care supun maşinile sosite de la montaj unor noi probe. Un singur exemplu din multele care ne bucură : zilele trecute din 50 de maşini prezentate recepţionerului beneficiar au fost acceptate 49. Concret cu ce se ocupă oamenii noştri ? Ei verifică maşinile din punct de vedere mecanic, electric ; constată cum se închid geamurile, uşile, capotele din faţă şi spate, cum se prezintă vopseaua ; fiecare din operaţiile amintite se soldează — dacă e cazul — cu retuşurile necesare. Urmează apoi noi încercări de pistă, unde turismul este supus la probe de viraje, de circulaţie pe terenuri denivelate sau înclinate etc. Odată finisate aici, maşinile sunt stocate în pavilioane speciale. De notat că, la fiecare din recepţionerii beneficiarilor am repartizat o echipă de meseriaşi care, la cererea acestora, execută noi probe mecanice, electrice sau de pistă. După acceptare, „Daciile“ sunt sigilate şi îmbarcate pe trenuri sau trailere. Pentru o protejare corespunzătoare a maşinilor pe timpul transporturilor, au fost construite vagoane speciale cu două etaje tip platformă rabatabile, pentru uşurarea operaţiilor de urcare şi coborîre. (Gh. Cîrstea). (Urmare din pag. I) organizată la muncă a fiecăruia şi a tuturor. In deplină concordanţă cu transformările care au avut loc în domeniul organizării producţiei şi a muncii in unităţile cooperatiste, cu saltul calitativ pe care trebuie să-l cunoască această ramură pe calea dezvoltării sale intensive, transformării ei într-o variantă a producţiei industriale, legea prevede introducerea şi generalizarea în toate domeniile de activitate a acordului global, ca principală formă de retribuire a muncii care se aplică în unităţile agricole cooperatiste. Organizarea şi retribuirea muncii în acord global au drept scop: întărirea spiritului de muncă colectivă, a disciplinei, creşterea răspunderii întregii echipe şi a fiecărui membru al acesteia pentru folosirea deplină a bazei tehnico-materiale, executarea la timp şi de calitate a volumului de muncă stabilit pe întreaga suprafaţă sau pe întregul efectiv de animale şi obţinerea producţiei angajate. Important este ca, acum, odată ce au fost aprobate planurile de producţie, în cooperativele agricole să se asigure aplicarea riguroasă a tuturor principiilor referitoare la organizarea producţiei şi acordarea retribuirii. Planurile de producţie să fie defalcate pe ferme, brigăzi şi, în cadrul acestora, pe echipe, sole, parcele, loturi de animale, ţinîndu-se seama de fertilitatea terenului, baza materială asigurată, potenţialul biologic al animalelor etc., astfel incit, încă de la începerea lucrărilor agricole, la fiecare loc de muncă, in fiecare formaţiune de lucru să se pună bazele noului sistem de organizare clădit pe spiritul de echipă, pe participare colectivă la muncă, pe principiul echităţii socialiste în răsplata muncii. Organizaţiile de partid de la sate sunt chemate să acorde sprijinul necesar în organizarea şi dimensionarea echipelor, pentru ca acestea să-şi poată începe de îndată activitatea. Totodată, este necesar să se acorde atenţie organizării şi conducerii acţiunii de completare a angajamentelor, semnării lor de către toţi factorii responsabili şi repartizării concrete a suprafeţelor si efectivelor de animale pe formaţii. • Prin legea retribuirii muncii in unităţile agricole cooperatiste au fost conferite atribuţii şi răspunderi sporite conducerilor de cooperative, în vederea creşterii eficienţei economice în toate sectoarele de activitate. Potrivit legii, unităţile agricole cooperatiste sunt obligate ca, în planificarea şi desfăşurarea întregii activităţi economice şi financiare, să asigure un echilibru permanent intre venituri și cheltuieli, pentru ca in fiecare cooperativă să se poată constitui fondul de dezvoltare şi celelalte fonduri statutare, inclusiv mijloacele destinate retribuirii cooperatorilor la un nivel corespunzător. O asemenea abordare a problemei eficienţei economice determină unităţile agricole cooperatiste să acţioneze pe toate căile atît pentru reducerea cheltuielilor materiale şi de forţă de muncă, dar mai ales pentru sporirea producţiei vegetale şi zootehnice, ştiut fiind faptul că principala cale de ridicare a veniturilor în cooperativele agricole o constituie tocmai creşterea producţiei. In acest context, legea stabileşte şi condiţiile de retribuire a muncii pe bază de venit garantat, in sensul că, pentru asigurarea surselor financiare necesare, unităţile au obligaţia să-şi planifice şi să-şi desfăşoare activitatea în aşa fel incit să sporească producţia şi veniturile... să reducă cheltuielile şi să folosească integral forţa de muncă necesară şi baza tehnico-materială de care dispun. Aplicarea acestor măsuri trebuie să asigure în fiecare cooperativă agricolă de producţie un echilibru între venituri, cheltuieli de producţie şi celelalte cheltuieli aferente anului de plan, precum şi o rezervă de venituri de 10—15 la sută. Dacă in realizarea planului de producţie şi financiar apar, in unele unităţi, situaţii în care acestea nu dispun de fonduri proprii pentru acordarea drepturilor de retribuire cuvenite cooperatorilor din echipele, brigăzile, fermele şi sectoarele care au realizat si depăşit producţia angajată in acord global, cu respectarea cheltuielilor prevăzute pe formaţii sau subunităţi, acestea pot beneficia de credite speciale. De asemenea, unităţile agricole cooperatiste beneficiază de credite speciale potrivit legii şi în cazul în care, datorită unor calamităţi naturale, nu realizează producţiile şi veniturile necesare asigurării retribuirii cooperatorilor pentru munca prestată. In acest cadru, sarcini importante sunt stabilite pentru organele agricole şi bancare judeţene, pină la minister, la Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie, care trebuie să analizeze temeinic situaţia economico-financiară a fiecărei unităţi, mersul activităţii pe parcursul desfăşurării procesului de producţie, să certifice eficienţa utilizării creditelor, economicitatea cheltuielilor, încadrarea lor in normativele aprobate. Aplicarea riguroasă a prevederilor acestei legi, care leagă nemijlocit retribuirea de cantitatea şi calitatea muncii, de rezultatele obţinute de cooperatorişi ceilalţi lucrători din agricultura cooperatistă în îndeplinirea sarcinilor de plan, va duce cu siguranţă la perfecţionarea organizării producţiei şi a muncii, în toate unităţile cooperatiste, va întări răspunderea fiecăruia şi a tuturor pentru executarea la timp şi de calitate a lucrărilor agricole, va stimula puternic priceperea şi hărnicia ţărănimii cooperatiste în valorificarea tot mai intensă a rezervelor de creştere a producţiei agricole şi a eficienţei economice — sarcini centrale puse de conducerea partidului în faţa tuturor oamenilor muncii din agricultura noastră socialistă. MUNCEŞTI BINE —Cronica lunii ianuarie — cronica primei luni a anului 1977, pe care l-am început sub egida mesajului adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu întregului popor cu prilejul Anului Nou — mesaj in care secretarul general al partidului, preşedintele tării, sublinia : „începem anul 1977 cu hotărârea fermă de a înfăptui neabătut planul dezvoltării economico-sociale a tării, de a asigura, in continuare, progresul în ritm rapid al industriei şi agriculturii, al întregii economii nationale“. Şi, intr-adevăr, evenimentele acestei luni au evidenţiat hotărârea fermă a oamenilor muncii de a răspunde cu cinste acestei chemări, in interesul propăşirii patriei şi ridicării propriului lor nivel de trai. Fără îndoială, se poate aprecia că trăsătura dominantă a acestei perioade o constituie un amplu şi concertat efort pentru Înfăptuirea in cele mai bune condiţii a sarcinilor de plan pe anul 1977, an hotăritor al cincinalului, acestui scop fiindu-i consacrate acţiunile întreprinse pe multiple planuri. In această privinţă sunt de o deosebită importanţă orientările stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie şi de Consfătuirea de lucru de la Comitetul Central al partidului din luna decembrie a anului trecut, care au jalonat sarcinile concrete, principalele direcţii de acţiune, spre care se cer îndreptate eforturile pentru aplicarea cuceririlor revoluţiei tehnico-ştiinţifice, pentru creşterea hotărită a eficienţei economice , prin ridicarea productivităţii muncii, reducerea substanţială a consumurilor, realizarea de economii de combustibil, îmbunătăţirea calităţii produselor. Pe această linie, pentru concretizarea precisă, sistematică, pe ramuri a acestor sarcini, s-au înscris — în stilul propriu de lucru al secretarului general al partidului — VIZITELE TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU IN MARI ÎNTREPRINDERI DIN CRAIOVA, ARAD şi LA EXPOZIŢIILE CU CARACTER TEHNIC DIN CAPITALA. Practic, concomitent cu analiza unor probleme privind amplasarea şi dezvoltarea unor obiective economice, se află în curs de desfăşurare o acţiune sistematică iniţiată de secretarul general al partidului în cadrul căreia se examinează cu exigenţă, ramură cu ramură, modul cum sunt soluţionate problemele fundamentale legate de promovarea progresului ştiinţifico-tehnic, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al producţiei, realizarea de produse cu randamente considerabil sporite, cu consumuri materiale substanţial reduse, cu costuri de producţie cit mai reduse şi cit mai competitive pe plan mondial; în acest fel, diferitele sectoare şi ramuri ale economiei naţionale îşi pot elabora programe concrete de acţiune pentru modernizarea producţiei ; mai mult, ţinind seama de faptul că indicaţiile şi recomandările depăşesc, prin valoarea şi însemnătatea lor, cadrul strict al ramurii respective, de ele pot beneficia fără excepţie toate colectivele de oameni ai muncii. In aceeaşi suită se înscriu şi sarcinile, formulate de Comitetul Politic Executiv, privind continuarea acţiunii de tipizare a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi produselor ficnite, extinderea chimizării in agricultură, reducerea consumului şi utilizarea raţională a gazelor naturale. Concomitent cu măsurile stabilite pe linie tehnico-economică se înscriu, printre hotăririle Comitetului Politic Executiv, şi cele în domeniul organizatoric şi al politicii de cadre — urmărind îmbunătăţirea conducerii activităţii in importante sectoare ale economiei şi vieţii sociale, coordonarea operativă a problemelor, evitarea unor paralelisme. Spre acelaşi obiectiv al ridicării indicatorilor calitativi ai activităţii economice este orientată desfăşurarea întrecerii socialiste — importantă pîrghie de mobilizare a oamenilor muncii pentru a da produse mai multe şi mai bune, corespunzător cerinţelor progresului economic. După cum se ştie, in cursul lunii ianuarie au fost lansate chemări la întrecere de către comitete judeţene de partid, consilii populare, precum şi de către colective ale unor unităţi economice fruntaşe. Comun tuturor acestor chemări este faptul că se afirmă pregnant, ca obiectiv calitativ prioritar, creşterea puternică a eficienţei economice. Este de datoria fiecărui colectiv de oameni ai muncii să răspundă acestor chemări prin angajamente corespunzătoare, realiste şi mobilizatoare, reflectând nivelul maxim al posibilităţilor existente. Un rol important revine în această privinţă ADUNĂRILOR GENERALE ALE OAMENILOR MUNCII, ca şi ADUNĂRILOR GENERALE DIN COOPERATIVELE AGRICOLE, ca forumuri supreme de conducere în unitatea economică respectivă, menită să prilejuiască largi dezbateri privind căile de mobilizare a rezervelor interne, să stabilească programe concrete de acţiune pentru îndeplinirea exemplară a planului şi a angajamentelor pe acest an. Analiza exigentă a modului in care au fost înfăptuite sarcinile de plan pe anul trecut, dezbaterea problemelor majore de care depinde realizarea in bune condiţii a planului pe anul 1977 în industrie, obţinerea unei producţii agricole mai mari decât în 1976 — an record al producţiei noastre agricole, perfecţionarea conducerii şi organizării producţiei şi a muncii, creşterea substanţială a eficienţei economice — reprezintă subiecte prioritare ale adunărilor, cristalizarea unor soluţii optime impunînd o largă participare la lucrări, aportul de iniţiativă şi spirit gospodăresc al fiecărui membru al colectivului, îndeplinirea cu succes a tuturor obiectivelor pe planul vieţii economice şi sociale depinde în mod hotărâtor de continua întărire a organizaţiilor de partid, a rolului lor conducător. In această perspectivă, capătă o însemnătate deosebită adunările pentru dare de seama şi alegeri din organizaţiile DE PARTID, în curs de desfăşurare. Prilejuind examinarea aprofundată a principalelor probleme ale activităţii organizatorice şi politico-educative pentru Înfăptuirea obiectivelor trasate de Congresul al XI-lea, analizind totodată munca desfăşurată în acest sens de fiecare comunist — ele sunt menite să determine creşterea forţei de mobilizare şi a combativităţii revoluţionare a tuturor organizaţiilor partidului. Conducerea de partid a subliniat, totodată, că exigenţa comunistă şi maturitatea politică a fiecărei organizaţii trebuie să-şi găsească reflectare in înaltul spirit de răspundere cu care sunt aleşi noii membri ai birourilor organizaţiilor de bază şi ai comitetelor de partid , din rândul celor mai buni dintre cei mai buni comunişti, oameni care se bucură de stima şi preţuirea întregului colectiv prin întreaga lor activitate în producţie şi petărim obştesc, prin temeinica pregătire, ideologică şi profesională, ca şi prin calităţile lor morale. Pentru întărirea rolului conducător al organizaţiilor de partid, pentru creşterea forţei lor de influenţare a maselor, are o mare importantă APLICAREA CU CONSECVENŢA A PROGRAMULUI DE MASURI ADOPTAT DE PLENARA C.C. AL P.C.R. ÎN DOMENIUL MUNCII POLITICO-IDEOLOGICE ŞI CULTURAL-EDUCATIVE. Pornind de la axioma că procesul de dezvoltare a conştiinţei socialiste îşi găseşte o reflectare nemijlocită in modul cum sunt realizate sarcinile economice, se impune ca, in spiritul Programului de măsuri, intreaga activitate politico-educativă să fie strins legată de întrecerea socialistă, să stimuleze şi să sprijine dezvoltarea acesteia ca largă mişcare de masă, să determine extinderea şi generalizarea atitudinii noi faţă de muncă — expresie concretă a patriotismului socialist. Tocmai în acest fel, prin dezvoltarea spiritului de dăruire şi exigenţă, oamenii muncii vor cinsti evenimentele de importanţă majoră in viata ţării — Centenarul Independentei de stat a României, împlinirea a 70 de ani de la marile răscoale din 1907, Conferinţa Naţională a partidului, Congresul cooperativelor agricole, primul congres al consiliilor oamenilor muncii. De altfel, amploarea, diversitatea, atmosfera entuziastă a manifestărilor prin care a fost sărbătorită zilele acestea de la un capăt la altul al ţării aniversarea Unirii din 1859, ca şi acţiunile cultural-ştiinţifice, artistice, consacrate Centenarului Independenţei relevă vigoarea patriotismului socialist al maselor populare, hotărîte să preia şi să ducă mai departe făclia Înaintaşilor, unitatea şi coeziunea întregului popor in jurul partidului, al Comitetului său Central, al secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Expresie a vitalităţii şi democratismului profund al orînduirii noastre, momentele cele mai importante ale lunii ianuarie sunt nesecate izvoare de optimism tonifiant, de încredere în forţa vitală şi superioritatea orînduirii noastre. ★ Şi pe plan extern agenda lunii ianuarie a fost bogată în evenimente de amplă semnificaţie, ilustrând PREZENŢA DINAMICA ŞI CONSTRUCTIVA A ROMÂNIEI SOCIALISTE IN VIAŢA INTERNAŢIONALA, CONSECVENŢA, CARACTERUL UNITAR ŞI ARMONIOS IN CARE IŞI GASESC ÎNFĂPTUIRE orientările FUNDAMENTALE ALE POLITICII NOASTRE EXTERNE, CU CLARITATE DEFINITE DE CONGRESUL AL XI-LEA AL PARTIDULUI. După cum se ştie, pe primul plan al activităţii internaţionale, partidul şi statul nostru situează dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare frăţească cu toate ţările socialiste, linie constantă, statornic aplicată în viaţă, în interesul reciproc, al cauzei generale a solidarităţii şi unităţii. Se poate constata cu satisfacţie că în intervalul de timp care formează obiectul acestei cronici s-au înregistrat noi progrese pe calea adîncirii şi diversificării conlucrării multilaterale cu ţările socialiste. Aceste rezultate au fost apreciate în mod deosebit de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R., care a relevat însemnătatea contactelor recente care au evidenţiat dorinţa reciprocă de intensificare a legăturilor de colaborare cu R.P. Chineză şi R.P.D. Coreeană. Pe aceeaşi linie s-au înscris vizita în ţara noastră a ministrului comerţului exterior al Uniunii Sovietice şi vizita delegaţiei economice din R. P. Chineză, înţelegerile semnate cu acest prilej în privinţa schimburilor comerciale pe anul în curs prevăzînd, ca şi documentele similare încheiate cu alte ţări socialiste, sporuri substanţiale faţă de anii precedenţi. In acelaşi context al relaţiilor de trainică prietenie, al voinţei de adîncire şi diversificare a cooperării, s-a desfăşurat vizita efectuată de preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Polone, Piotr Jaroszewicz, eveniment căruia îi consacrăm un comentariu distinct în acest număr al ziarului. Noi întilniri şi contacte care au cvut loc in luna ianuarie oglindesc preocuparea fundamentală a partidului nostru pentru dezvoltarea conlucrării cu toate partidele comuniste şi muncitoreşti, pentru crearea unei unităţi de tip nou, pentru întărirea solidarităţii internaţionale. Un eveniment remarcabil in acest sens l-au constituit întilnirea şi convorbirile dintre tovarăşii Nicolae Ceauşescu ■ şi Enrico Berlinguer, prilejuite de vizita secretarului general al P.C. Italian la Bucureşti. Aşa cum este cunoscut, Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a dat o înaltă apreciere rezultatelor deosebite ale acestei întilniri, care a reprezentat o nouă şi puternică expresie a legăturilor strânse, de prietenie, colaborare şi solidaritate, in continuă dezvoltare, dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Italian. Desigur, adincirea continuă a acestor relaţii are nu numai oînsemnătate bilaterală, ci constituie şi o contribuţie importantă la cauza consolidării coeziunii mişcării muncitoreşti internaţionale, a conlucrării dintre partidele comuniste şi muncitoreşti, pe baza principiilor egalităţii în drepturi, independenţei suverane, neamestecului în treburile interne, dreptului fiecărui partid de a-şi stabili căile de luptă şi a-şi soluţiona problemele corespunzător condiţiilor concrete în care îşi desfăşoară activitatea. Luna care s-a încheiat a adus, de asemenea, noi confirmări în ce priveşte preocuparea perseverentă a ţării noastre pentru dezvoltarea raporturilor de prietenie şi colaborare cu ţările în curs de dezvoltare. Vizita întreprinsă în ţara noastră de ministrul afacerilor externe al Indiei, ca şi vizita ministrului afacerilor externe al României . Pakistan au scos în relief hotărirea de a promova cooperarea atît pe plan bilateral, cit şi în sfera vieţii internaţionale, pornind de la interesul comun , pentru lichidarea decalajelor economice şi accelerarea progresului, pentru edificarea unei noi ordini economice şi politice internaţionale. Totodată, ţara noastră s-a preocupat activ de extinderea în continuare a relaţiilor cu toate statele, fără deosebire de orînduirea socialpolitică, în spiritul cerinţelor coexistenţei paşnice, al consolidării cursului nou spre destindere şi înţelegere în viaţa internaţională. In acest cadru, se cuvine a releva hotărirea privind restabilirea relaţiilor diplomatice între România şi Spania — continuare logică a tradiţionalelor legături între cele două ţări, bazate pe afinităţi de orgine, limbă şi cultură, expresie, în acelaşi timp, a tendinţelor pozitive spre democratizarea vieţii politice spaniole. Răspunzînd intereselor reciproce, se poarte aprecia în acelaşi timp că restabilirea relaţiilor diplomatice depăşeşte cadrul strict bilateral, fiind de natură să marcheze o contribuţie la cauza generală a destinderii şi securităţii in Europa, in conformitate cu spiritul Actului final de la Helsinki. In acest context, opinia publică din tara noastră a urmărit cu interes EVOLUŢIILE DIN SPANIA, procesele noi care au loc în această ţară, eforturile vizînd lichidarea sechelelor vechiului regim franchist, dezvoltarea cursului spre normalizarea şi democratizarea vieţii politice corespunzător aspiraţiilor şi intereselor majore ale poporului spaniol. Aceste eforturi întîmpină ostilitatea forţelor reacţionare, de dreapta, care nu se dau în lături de la acţiuni teroriste in încercarea de a bloca un asemenea curs, de a întreţine un climat de tensiune. Elementul nou, aspectul major care se desprinde din recentele evoluţii ii constituie procesul de întărire a unităţii poporului spaniol in lupta pentru dejucarea unor asemenea manevre. Condamnarea fermă, exprimată în declaraţii publice, in impresionante greve de protest împotriva acţiunilor teroriste prin care cercurile reacţiunii se autodemască, de fapt, ca duşmani ai Spaniei demonstrează hotărirea fermă a poporului spaniol de a nu permite o reîntoarcere la trecut. Aceasta scoate şi mai puternic în evidenţă necesitatea amnistiei politice, asigurării pentru toate partidele democratice a posibilităţii de a-şi desfăşura liber activitatea, inclusiv pentru P.C. din Spania, care s-a afirmat, o dată mai mult din cursul evenimentelor actuale, ca o forţă social-politică de bază, constructivă, ce se identifică întru totul cu interesele supreme ale poporului spaniol. Fără îndoială că dezvoltarea cursului nou, spre democratizare, spre unitatea păturilor celor mai largi ale populaţiei din Spania, răspunzind intereselor esenţiale ale poporului spaniol, se va înscrie, totodată, ca un pas important in direcţia edificării unei securităţi trainice în continentul nostru. In adincirea procesului de destindere pe continent şi în lume, o importanţă deosebită prezintă ELIMINAREA ZONELOR CONFLICTUALE, rezolvarea problemelor în suspensie pe cale paşnică, la masa tratativelor. Este ştiut că una din aceste zone o constituie Ciprul , legată prin vechi relaţii de prietenie cu poporul cipriot. România a subliniat, in mod statornic, necesitatea ca problema Ciprului să fie soluţionată de însuşi poporul cipriot, de către ciprioţii greci şi ciprioţii turci, aceasta fiind singura cale raţională în măsură să asigure integritatea şi suveranitatea ţării, dezvoltarea Ciprului independent. Cu atît mai îndreptăţită este satisfacţia opiniei publice din ţara noastră faţă de recentele contacte între preşedintele Ciprului, arhiepiscopul Makarios, şi liderul cipriot turc, Raul Denktaş, poporul român exprimîndu-şi speranţa că reluarea dialogului va deschide o nouă fază în direcţia unei soluţionări juste şi trainice, atît de dorită de poporul Ciprului, de toata forţele iubitoare de pace. Evoluţii de amplă semnificaţia internaţională au avut loc in luna ianuarie în Orientul Mijlociu. Consultările si contactele diplomatice din ultimul timp au permis să se contureze un consens cu privire la reluarea conferinţei de pace de la Geneva. In acest sens si sub aceste auspicii se anunţă convorbirile pe care secretarul general al O.N.U. le va avea în aceste zile în capitalele unor ţări din regiune, urmînd ca rezultatele demersurilor să fie prezentate Consiliului de Securitate. Militind ferm pentru soluţionarea pe cale politică a situaţiei din Orientul Mijlociu, ţara noastră consideră că în prezent se impune, mai mult ca oricînd, intensificarea eforturilor pentru realizarea unei păci juste și durabile, care să ducă la retragerea Israelului din teritoriile ocupate în 1967, la rezolvarea problemei poporului palestinean — inclusiv formarea unui stat palestinean independent — la asigurarea independenţei tuturor statelor din zonă. Vizita pe care o întreprindă în aceste zile în ţara noastră delegaţia Consiliului Naţional Palestinean şi a Consiliului Central al O.E.P. constituie o nouă manifestare a sprijinului acordat de poporul român aspiraţiilor naţionale legitime ale poporului palestinean, a solidarităţii sale active cu cauza popoarelor arabe. Intr-o altă regiune a lumii, In Africa australă, s-au înregistrat noi evoluţii, care vin să sublinieze IMPERATIVUL LICHIDĂRII ULTIMELOR VESTIGII ALE COLONIALISMULUI ŞI RASISMULUI. După respingerea de către şeful regimului minoritar de la Salisbury a propunerilor privind reglementarea politică a problemei rhodesiene, forţele patriotice Zimbabwe şi-au reafirmat hotărirea de a continua lupta pină la cucerirea , deplinei Independenţe, avînd de partea lor celelalte popoare africane, cercurile largi ale opiniei publice progresiste de pretutindeni. Intre evoluţiile acestei luni se înscriu şi luările oficiale de poziţie cu prilejul instalării noului preşedinte al S.U.A., Jimmy Carter, în special precizările aduse cu privire la unele linii principale ale programului de guvernare a noii administraţii suscitind interes pe plan internaţional. Au reţinut, îndeosebi, atenţia declaraţiile în sensul că noua administraţie intenţionează să pornească in politica sa externă de la dezideratele înlăturării spectrului nuclear, ale făuririi unei ordini mondiale juste şi echitabile, să acţioneze pentru înfăptuirea securităţii europene, să continue politica de dezvoltare a relaţiilor cu ţările socialiste . In concepţia că soluţionarea marilor probleme care confruntă omenirea contemporană reclamă participarea activă şi conlucrarea tuturor statelor lumii. Asemenea declaraţii au fost salutate de opinia publică din ţara noastră, ca şi de opinia publică din alte ţări, materializarea lor fiind de natură să constituie contribuţii importante la cauza păcii şi cooperării internaţionale. Aflat permanent în atenţia guvernelor, a popoarelor de pretutindeni, MARELE OBIECTIV ISTORIC AL FĂURIRII UNEI NOI ORDINI ECONOMICE a constituit tema principală a dezbaterilor în cadrul mai multor reuniuni internaţionale. Menţionăm, între acestea, conferinţa de la New Delhi a miniştrilor însărcinaţi cu probleme industriale din 22 de ţări in curs de dezvoltare, reuniunea de la New York a primei sesiuni a comitetului pregătitor al Conferinţei O.N.U. pentru cooperarea tehnică în slujba dezvoltării, şedinţa Consiliului Economic şi Social al O.N.U., reuniunea Comisiei O.N.U. pentru dezvoltarea socială. Luările de poziţie tot mai numeroase in favoarea edificării unei noi ordini economice vin să confirme o dată în plus justeţea şi oportunitatea propunerilor României privind restructurarea relaţiilor economice mondiale. Retrospectiva evenimentelor petrecute pe arena internaţională în intervalul lunii ianuarie aduce noi şi pregnante ilustrări afirmării tot mai puternice a proceselor înnoitoare ce au loc în zilele noastre, în aceasta vădindu-se rolul tot mai important al popoarelor, al forţelor sociale înaintate. Şi constituie un motiv de legitimă mîndrie patriotică faptul că România socialistă aduce în acest sens o contribuţie activă şi constructivă, în aceasta găsindu-se unul din izvoarele înaltului prestigiu de care ţara noastră se bucură pe plan mondial. Tudor OLARU Dumitru TINU CRONICA LUNII IANUARIE ------------ internă şi internaţională 1—-------- . ------ r Arf ■ -ur—I“— —- • - — •. "I ---• ■ • ţ— — - —~ J — — PAGINA 3 Lupta pentru independentă (Urmare din pag. I) berare, pierderea moşiilor fiind socotită mai gravă decit pierzania ţării. In lupta pentru independentă, aportul cel mai puternic şi mai consecvent a fost cel al maselor populare, fie în veacurile XIV—XV in cadrul „oastei mari“, adevărată organizaţie militară de masă, fie în veacurile XVI-XVII, cînd — cu toate greutăţile create de aservirea în masă a ţărănimii libere — poporul a răspuns chemărilor la luptă, cum s-a intimplat in timpul lui Ion Vodă, Mihai Viteazul, Mihnea al III-lea, Dimitrie Cantemir, înregistrîndu-sa chiar episoade de război popular — fie în veacurile XVIII-XIX, cînd nu, desfăşurarea operaţiilor militare din timpul războaielor austro-turce şi ruso-turce, puternice detaşamente de voluntari români au luptat activ şi eficient împotriva dominaţiei turceşti. Nici nu putea fi altfel, masele populare fiind păturile societăţii cele mai cumplit lovite de perpetuarea dominaţiei străine. Cu împovărătoarele biruri interne, plătite prin munca istovitoare a poporului, se acoperea împlinirea haraciului (cumpărarea păcii) şi a celorlalte obligaţii financiare. Pierderea pămîntului şi a libertăţii, începînd cu mijlocul veacului al XVI-lea, de către marea masă a ţăranilor a fost, de asemenea, o consecinţă a acestei fiscalităţi excesive pe care a adus-o cu sine instaurarea unui anumit regim de exploatare de către puterea suzerană. Se poate vorbi, în acest sens, de o dublă exploatare pe care o suferea masa producătorilor direcţi, atît din partea boierimii, cit şi datorită servituţilor ţării faţă de Poartă. Rolul maselor populare a fost, in mare măsură, activat şi de faptul că, de cele mai multe ori, lupta pentru independenţă s-a încorporat intr-un program în carese cuprindeau în acelaşi timp lupta pentru întărirea autorităţii centrale împotriva abuzurilor feudale şi lupta pentru unirea ţărilor române. Din această cauză, momentele de cea mai mare intensitate a participării populare au fost cele personificate de marii conducători care au îmbinat lupta pentru independenţă cu cea pentru realizarea unui program de reforme tinzind la întărirea autorităţii domneşti şi care au ştiut să strîngă sub acelaşi steag luptători din toate cele trei ţări române (Ioan de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul). Din aceeaşi cauză, sprijinul popular a fost atît de masiv în 1821, cînd revoluţia lui Tudor Vladimirescu s-a apropiat simţitor de realizarea unor ţeluri seculare, şi in 1848, cînd căuzaşii, reluînd vechi tradiţii, au luptat pentru reforme, Independenţă şi Unire. Societatea românească a înţeles, de asemenea, că nu putea fi singură într-o asemenea luptă, cu atît mai mult cu cit prin poziţia geografică specifică, dar şi capacitatea lor militară, ţările române puteau îndeplini rolul de stăvilar in calea expansiunii otomane. A arătat-o fără înconjur Ştefan cel Mare în 1475 — în scrisoarea circulară către suveranii europeni — prin care anunţa marea victorie de la Vaslui : „Dar dacă această poartă (a creştinătăţii) care e ţara noastră va fi pierdută, atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie. De aceea ne rugăm de domniile voastre să ne trimiteţi pe căpitanii voştri intr-ajutor împotriva duşmanilor pină mai este vreme...“ 125 de ani mai tîrziu, aceeaşi idee este enunţată de Mihai Viteazul : ....bine să ia amente şi să grijască că Ardealul şi Ţara românească în ce loc sunt ; tot norocul creştinătăţii iastă aruncat pre aceste două ţări, care sunt bastele, ce se cheamă străjile, şi apărătura“. Al doilea text ar putea să apară inspirat de primul, dacă nu am ţine seama de faptul că ideea-forţă a independenţei era în asemenea măsură înrădăcinată în societatea românească incit similitudinea expresiilor literare care o oglindesc nu are de ce să surprindă. „Poartă“ şi „bastion“ al lumii europene necotropite încă de armatele otomane, aşa s-a reprezentat pe sine — în năzuinţele sale spre independenţă deplină — vechea societate românească. O altă reprezentare a aceleiaşi idei-forţă a fost cea de „sanctuar“, în sensul de adăpost inviolabil pentru cei prigoniţi de jugul străin la sud de Dunăre, încă înainte, dar mai ales după prăbuşirea Imperiului bizantin în 1453 şi în stâpînirea turcească în întreaga Peninsulă balcanică, ţările române au devenit un adăpost primitor pentru diverse categorii de refugiaţi greci, bulgari, sîrbi. Domnii Ţării Româneşti, începînd cu a doua jumătate a veacului al XV-lea, şi-au afirmat patronajul material şi cultural asupra comunităţilor creştine din regiunile încorporate în Imperiul otoman, consolidînd in acest fel voinţa lor de a continua o viaţă spirituală proprie. Mai tîrziu, odată cu dezvoltarea tiparului în ţările româneşti, la Bucureşti şi Iaşi au început să iasă cărţi slavoneşti şi greceşti pentru cititorii balcanici, dar şi arabe şi gruzine, pentru cei din orientul creştin. Iată de ce un poet grec pe la mijlocul veacului al XVII-lea putea să închine unui domn român versuri in care compara decadenţa culturală a popoarelor aflate sub stăpinirea Porţii cu situaţia deosebită din ţările româneşti : ....şi împărăţia ni s-a dus, ni s-a dus slava, înţelepciunea care ne era dată din fire şi in geamăt vărsăm din ochi belşug de lacrimi... dar tu cel vrednic de mirare, eşti ca şi Împăratul nostru ; tu ai scos din nou la lumină înţelepciunea, aducînd in Ţara Moldovei tiparul cu care propovăduim adevărul la toţi duşmanii credinţei". Din această cauză, lupta românească pentru independenţă a avut o excepţională valoare. Faptul că în ţările române independenţa nu a fost pierdută deplin, o autonomie largă condiţionînd pozitiv întreaga viaţă materială şi spirituală — a însemnat întotdeauna pentru popoarele sudest europene izvor de speranţă intr-un viitor mai bun, încurajate în propria lor luptă. Atunci cînd, sub conducerea lui Mihai Viteazul, a fost recucerită pentru un timp independenţa deplină a ţărilor române, puternice răscoale au izbucnit în întreaga Peninsulă balcanică, tăria lor explicîndu-se tocmai prin speranţa pe care o deşteptau victoriile româneşti, prin ceea ce însemnau acestea: Imperiul otoman putea fi înfrint, eliberarea de jugul Porţii era posibilă. Astfel, istoria mai veche a pregătit terenul pentru activitatea spornică de la sfîrşitul veacului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea a elementelor înaintate, greceşti, bulgare, sîrbeşti, albaneze, de pregătire a luptei finale de eliberare, in mare măsură pe pămînt românesc. Toate acestea arată că ideea-forţă a independenţei este veche cu istoria statelor româneşti, avind rădăcini adine Înfipte in trecutul de luptă eroică a poporului român. Cei cara în diferite împrejurări — de la negocierile de pace de la Kuciuk Kainargi în 1774 pină la Congresul de la Berlin în 1878 — au prezentat punctul de vedere românesc cu argumentele de drept şi de fapt ale istoriei şi-au datorat forţa de convingere înaintaşilor, care de-a lungul secolelor au ştiut să exprime, prin grai şi faptă, ideea-forță a independenței. Productivitatea muncii în continuă creştere In al doilea an al cincinalului afirmării revoluţiei ştiinţifico-tehnice, constructorilor de rulmenţi din Bîrlad le revin sarcini deosebite pe linia ridicării productivităţii muncii. Faţă de anul trecut, în 1977, acest indicator va cunoaşte o creştere de 14,7 la sută. O primă direcţie de acţiune are în vedere realizarea de dispozitive de alimentare automată la maşinile mai vechi din dotare, respectiv la secţiile strungărie I şi rectificare I. In al doilea rînd, este vorba de automatizarea transportului aerian cu linii de transfer şi poduri rulante, precum şi de mijloacele care se referă la transportul cu autocarele. Ritmuri înalte de lucru, ca urmare a înlocuirii muncii manuale cu tehnica, pentru creşterea productivităţii muncii, se obţin aici, la întreprinderea din Birlad, şi prin introducerea mecanizării și automatizării la descărcatul materiilor prime și expedierea produselor finite. (Crăciun Lăluci).