Scînteia, februarie 1977 (Anul 46, nr. 10715-10738)

1977-02-01 / nr. 10715

SC I­NT El A — marți 1 februarie 1977 Preocupări pentru mai buna finisare a autoturismelor „Dacia" Pentru a asigura maşinilor um finisaj tot mai corespunzător, con­ducerea întreprinderii de autotu­risme din Piteşti a luat în ultima vreme un şir de măsuri. Pe linia de montaj general, de pildă,­ s-a dublat în toate schimburile asis­tenţa tehnică şi, ca urmare, proce­sul de fabricaţie pe banda de mon­taj este urmărit, prin rotaţie, de directorul general al întreprinderii, inginerul-şef şi alte cadre din co­mitetul oamenilor muncii. Maşinile scoase de pe bandă sunt luate in primire de echipe de mun­citori cu înaltă calificare ale sec­ţiei de montaj care verifică toa­leta limuzinelor, eliberînd certifi­cate de garanţie şi avizînd trimi­terea lor pe pista de încercare. Verificarea turismelor continuă apoi in secţia de finisaj, unitate nou creată în vederea întăririi controlului de calitate. Tovarăşul Alexandru Chiru, şeful secţiei, ne-a spus : „Dispunem de echipe de meseriaşi dintre cei mai buni­­ mecanici, electricieni, încercători de piste care supun maşinile so­site de la montaj unor noi probe. Un singur exemplu din multele care ne bucură : zilele trecute din 50 de maşini prezentate recepţio­­nerului beneficiar au fost accep­tate 49. Concret cu ce se ocupă oa­menii noştri ? Ei verifică maşinile din punct de vedere mecanic, elec­tric ; constată cum se închid gea­murile, uşile, capotele din faţă şi spate, cum se prezintă vopseaua ; fiecare din operaţiile amintite se soldează — dacă e cazul — cu re­tuşurile necesare. Urmează apoi noi încercări de pistă, unde turis­mul este supus la probe de viraje, de circulaţie pe terenuri denivela­te sau înclinate etc. Odată finisate aici, maşinile sunt stocate în pavi­lioane speciale. De notat că, la fie­care din recepţionerii beneficiarilor am repartizat o echipă de meseriaşi care, la cererea acestora, execută noi probe mecanice, electrice sau de pistă. După acceptare, „Daciile“ sunt sigilate şi îmbarcate pe trenuri sau trailere. Pentru o protejare corespunzătoare a maşinilor pe timpul transporturilor, au fost con­struite vagoane speciale cu două etaje tip platformă rabatabile, pen­tru uşurarea operaţiilor de urcare şi coborîre. (Gh. Cîrstea). (Urmare din pag. I) organizată la muncă a fiecăruia şi a tuturor. In deplină concordanţă cu trans­formările care au avut loc în dome­niul organizării producţiei şi a mun­cii in unităţile cooperatiste, cu sal­tul calitativ pe care trebuie să-l cu­noască această ramură pe calea dez­voltării sale intensive, transformării ei într-o variantă a producţiei in­dustriale, legea prevede introducerea şi generalizarea în toate domeniile de activitate a acordului global, ca principală formă de retribuire a muncii care se aplică în unităţile agricole cooperatiste. Organizarea şi retribuirea muncii în acord global au drept scop: întărirea spiritului de muncă colectivă, a disciplinei, creşterea răspunderii întregii echipe şi a fiecărui membru al acesteia pentru folosirea deplină a bazei teh­­nico-materiale, executarea la timp şi de calitate a volumului de muncă stabilit pe întreaga suprafaţă sau pe întregul efectiv de animale şi obţi­nerea producţiei angajate. Important este ca, acum, odată ce au fost aprobate planurile de produc­ţie, în cooperativele agricole să se a­­sigure aplicarea riguroasă a tuturor principiilor referitoare la organizarea producţiei şi acordarea retribuirii. Planurile de producţie să fie defal­cate pe ferme, brigăzi şi, în cadrul acestora, pe echipe, sole, parcele, loturi de animale, ţinîndu-se seama de fertilitatea terenului, baza mate­rială asigurată, potenţialul biologic al animalelor etc., astfel incit, încă de la începerea lucrărilor agricole, la fiecare loc de muncă, in fiecare for­maţiune de lucru să se pună bazele noului sistem de organizare clădit pe spiritul de echipă, pe participare co­lectivă la muncă, pe principiul echi­tăţii socialiste în răsplata muncii. Organizaţiile de partid de la sate sunt chemate să acorde sprijinul necesar în organizarea şi dimensionarea echi­pelor, pentru ca acestea să-şi poată începe de îndată activitatea. Totoda­tă, este necesar să se acorde atenţie organizării şi conducerii acţiunii de completare a angajamentelor, sem­nării lor de către toţi factorii respon­sabili şi repartizării concrete a supra­feţelor si efectivelor de animale pe formaţii. • Prin legea retribuirii muncii in u­­nităţile agricole cooperatiste au fost conferite atribuţii şi răspunderi spo­rite conducerilor de cooperative, în vederea creşterii eficienţei economi­ce în toate sectoarele de activitate. Potrivit legii, unităţile agricole coo­peratiste sunt obligate ca, în plani­ficarea şi desfăşurarea întregii acti­vităţi economice şi financiare, să a­­sigure un echilibru permanent intre venituri și cheltuieli, pentru ca in fiecare cooperativă să se poată con­stitui fondul de dezvoltare şi celelal­te fonduri statutare, inclusiv mijloa­cele destinate retribuirii cooperatori­lor la un nivel corespunzător. O a­­semenea abordare a problemei efici­enţei economice determină unităţile agricole cooperatiste să acţioneze pe toate căile atît pentru reducerea cheltuielilor materiale şi de forţă de muncă, dar mai ales pentru sporirea producţiei vegetale şi zootehnice, ştiut fiind faptul că principala cale de ridicare a veniturilor în coopera­tivele agricole o constituie tocmai creşterea producţiei. In acest context, legea stabileşte şi condiţiile de re­tribuire a muncii pe bază de venit garantat, in sensul că, pentru asigu­rarea surselor financiare necesare, unităţile au obligaţia să-şi planifice şi să-şi desfăşoare activitatea în aşa fel incit să sporească producţia şi veniturile... să reducă cheltuielile şi să folosească integral forţa de mun­că necesară şi baza tehnico-materia­­lă de care dispun. Aplicarea acestor măsuri trebuie să asigure în fiecare cooperativă agricolă de producţie un echilibru între venituri, cheltuieli de producţie şi celelalte cheltuieli afe­rente anului de plan, precum şi o rezervă de venituri de 10—15 la sută. Dacă in realizarea planului de pro­ducţie şi financiar apar, in unele unităţi, situaţii în care acestea nu dispun de fonduri proprii pentru a­­cordarea drepturilor de retribuire cu­venite cooperatorilor din echipele, brigăzile, fermele şi sectoarele care au realizat si depăşit producţia anga­jată in acord global, cu respectarea cheltuielilor prevăzute pe formaţii sau subunităţi, acestea pot beneficia de credite speciale. De asemenea, unităţile agricole cooperatiste benefi­ciază de credite speciale potrivit legii şi în cazul în care, datorită unor ca­lamităţi naturale, nu realizează pro­ducţiile şi veniturile necesare asigu­rării retribuirii cooperatorilor pentru munca prestată. In acest cadru, sarcini importante sunt stabilite pen­tru organele agricole şi bancare jude­ţene, pină la minister, la Uniunea Na­ţională a Cooperativelor Agricole de Producţie, care trebuie să analizeze temeinic situaţia economico-financia­­ră a fiecărei unităţi, mersul acti­vităţii pe parcursul desfăşurării pro­cesului de producţie, să certifice efi­cienţa utilizării creditelor, economici­tatea cheltuielilor, încadrarea lor in normativele aprobate. Aplicarea riguroasă a prevederilor acestei legi, care leagă nemijlocit retribuirea de cantitatea şi calitatea muncii, de rezultatele obţinute de cooperatori­­şi ceilalţi lucrători din agricultura cooperatistă în îndeplini­rea sarcinilor de plan, va duce cu siguranţă la perfecţionarea organiză­rii producţiei şi a muncii, în toate unităţile cooperatiste, va întări răs­punderea fiecăruia şi a tuturor pen­tru executarea la timp şi de calitate a lucrărilor agricole, va stimula pu­ternic priceperea şi hărnicia ţărăni­mii cooperatiste în valorificarea tot mai intensă a rezervelor de creştere a producţiei agricole şi a eficienţei economice — sarcini centrale puse de conducerea partidului în faţa tuturor oamenilor muncii din agricultura noastră socialistă. MUNCEŞTI BINE ­ —Cronica lunii ianuarie — cronica primei luni a anului 1977, pe care l-am început sub egida mesajului adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu întregului popor cu pri­lejul Anului Nou — mesaj in care secretarul general al partidului, preşedintele tării, sublinia : „înce­pem anul 1977 cu hotărârea fermă de a înfăptui neabătut planul dez­voltării economico-sociale a tării, de a asigura, in continuare, pro­gresul în ritm rapid al industriei şi agriculturii, al întregii economii na­tionale“. Şi, intr-adevăr, evenimen­tele acestei luni au evidenţiat ho­tărârea fermă a oamenilor muncii de a răspunde cu cinste acestei chemări, in interesul propăşirii pa­triei şi ridicării propriului lor nivel de trai. Fără îndoială, se poate aprecia că trăsătura dominantă a acestei perioade o constituie un amplu şi concertat efort pentru Înfăptuirea in cele mai bune condiţii a sarcini­lor de plan pe anul 1977, an hotă­­ritor al cincinalului,­­ acestui scop fiindu-i consacrate acţiunile între­prinse pe multiple planuri. In această privinţă sunt de o deosebită importanţă orientările stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie şi de Consfătuirea de lucru de la Comitetul Central al partidului din luna decembrie a anului trecut, care au jalonat sar­cinile concrete, principalele direc­ţii de acţiune, spre care se cer în­dreptate eforturile pentru aplicarea cuceririlor revoluţiei tehnico-ştiin­­ţifice, pentru creşterea hotărită a eficienţei economice , prin ridica­rea productivităţii muncii, reduce­rea substanţială a consumurilor, realizarea de economii de combus­tibil, îmbunătăţirea calităţii produ­selor. Pe această linie, pentru concre­tizarea precisă, sistematică, pe ra­muri a acestor sarcini, s-au în­scris — în stilul propriu de lucru al secretarului general al partidului — VIZITELE TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU IN MARI ÎNTREPRINDERI DIN CRAIOVA, ARAD şi LA EXPOZIŢIILE CU CARACTER TEHNIC DIN CAPI­TALA. Practic, concomitent cu ana­liza unor probleme privind amplasarea şi dezvoltarea unor o­­biective economice, se află în curs de desfăşurare o acţiune sistema­tică iniţiată de secretarul general al partidului în cadrul căreia se examinează cu exigenţă, ramură cu ramură, modul cum sunt soluţio­nate problemele fundamentale le­gate de promovarea progresului ştiinţifico-tehnic, ridicarea nivelu­lui tehnic şi calitativ al producţiei, realizarea de produse cu randa­mente considerabil sporite, cu con­sumuri materiale substanţial re­duse, cu costuri de producţie cit mai reduse şi cit mai compe­titive pe plan mondial; în acest fel, diferitele sectoare şi ramuri ale economiei naţionale îşi pot elabora programe concrete de acţiune pentru modernizarea pro­ducţiei ; mai mult, ţinind seama de faptul că indicaţiile şi recomandă­rile depăşesc, prin valoarea şi în­semnătatea lor, cadrul strict al ra­murii respective, de ele pot benefi­cia fără excepţie toate colectivele de oameni ai muncii. In aceeaşi suită se înscriu şi sar­cinile, formulate de Comitetul Po­litic Executiv, privind conti­nuarea acţiunii de tipizare a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi produselor fic­nite, extinderea chimizării in agri­cultură, reducerea consumului şi utilizarea raţională a gazelor na­turale. Concomitent cu măsurile stabi­lite pe linie tehnico-economică se înscriu, printre hotăririle Comite­tului Politic Executiv, şi cele în do­meniul organizatoric şi al politicii de cadre — urmărind îmbunătăţi­rea conducerii activităţii in impor­tante sectoare ale economiei şi vie­ţii sociale, coordonarea operativă a problemelor, evitarea unor parale­lisme. Spre acelaşi obiectiv al ridică­rii indicatorilor calitativi ai activi­tăţii economice este orientată des­făşurarea întrecerii socialiste — im­portantă pîrghie de mobilizare a oamenilor muncii pentru a da produse mai multe şi mai bune, corespunzător cerinţelor progresu­lui economic. După cum se ştie, in cursul lunii ianuarie au fost lan­sate chemări la întrecere de către comitete judeţene de partid, consi­lii populare, precum şi de către co­lective ale unor unităţi economice fruntaşe. Comun tuturor acestor chemări este faptul că se afirmă pregnant, ca obiectiv calitativ priori­tar, creşterea puternică a eficienţei economice. Este de datoria fiecărui colectiv de oameni ai muncii să răspundă acestor chemări prin angajamente corespunzătoare, rea­liste şi mobilizatoare, reflectând nivelul maxim al posibilităţilor e­­xistente. Un rol important revine în această privinţă ADUNĂRILOR GENERALE ALE OAMENILOR MUNCII, ca şi ADUNĂRILOR GE­NERALE DIN COOPERATIVELE AGRICOLE, ca forumuri supreme de conducere în unitatea economică respectivă, menită să prilejuiască largi dezbateri privind căile de mo­bilizare a rezervelor interne, să sta­bilească programe concrete de acţiu­ne pentru îndeplinirea exemplară a planului şi a angajamentelor pe acest an. Analiza exigentă a modului in care au fost înfăptuite sarcinile de plan pe anul trecut, dezbaterea problemelor majore de care de­pinde realizarea in bune condiţii a planului pe anul 1977 în industrie, obţinerea unei producţii agricole mai mari decât în 1976 — an re­cord al producţiei noastre agricole, perfecţionarea conducerii şi orga­nizării producţiei şi a muncii, creş­terea substanţială a eficienţei eco­nomice — reprezintă subiecte prio­ritare ale adunărilor, cristalizarea unor soluţii optime impunînd o largă participare la lucrări, aportul de iniţiativă şi spirit gospodăresc al fiecărui membru al colectivului, îndeplinirea cu succes a tuturor obiectivelor pe planul vieţii eco­nomice şi sociale depinde în mod hotărâtor de continua întărire a organizaţiilor de partid, a rolului lor conducător. In această perspec­tivă, capătă o însemnătate deosebită adunările pentru dare de seama şi alegeri din orga­nizaţiile DE PARTID, în curs de desfăşurare. Prilejuind exami­narea aprofundată a principalelor probleme ale activităţii organizato­rice şi politico-educative pentru Înfăptuirea obiectivelor trasate de Congresul al XI-lea, analizind tot­odată munca desfăşurată în acest sens de fiecare comunist — ele sunt menite să determine creşterea forţei de mobilizare şi a combativi­tăţii revoluţionare a tuturor orga­nizaţiilor partidului. Conducerea de partid a subliniat, totodată, că exigenţa comunistă şi maturitatea politică a fiecărei organizaţii tre­buie să-şi găsească reflectare in înaltul spirit de răspundere cu care sunt aleşi noii membri ai birourilor organizaţiilor de bază şi ai comitetelor de partid , din rân­dul celor mai buni dintre cei mai buni comunişti, oameni care se bucură de stima şi preţuirea între­gului colectiv prin întreaga lor ac­tivitate în producţie şi pe­­tărim obştesc, prin temeinica pregă­tire, ideologică şi profesională, ca şi prin calităţile lor morale. Pentru întărirea rolului conducă­tor al organizaţiilor de partid, pen­tru creşterea forţei lor de influen­ţare a maselor, are o mare importantă APLICAREA CU CON­SECVENŢA A PROGRAMULUI DE MASURI ADOPTAT DE PLENARA C.C. AL P.C.R. ÎN DOMENIUL MUNCII POLITICO-IDEOLOGICE ŞI CULTURAL-EDUCATIVE. Por­nind de la axioma că procesul de dezvoltare a conştiinţei socialiste îşi găseşte o reflectare nemijlocită in modul cum sunt realizate sarci­nile economice, se impune ca, in spiritul Programului de măsuri, in­treaga activitate politico-educativă să fie strins legată de întrecerea socialistă, să stimuleze şi să spri­jine dezvoltarea acesteia ca largă mişcare de masă, să determine ex­tinderea şi generalizarea atitudinii noi faţă de muncă — expresie concretă a patriotismului socialist. Tocmai în acest fel, prin dezvol­tarea spiritului de dăruire şi exi­genţă, oamenii muncii vor cinsti evenimentele de importanţă majoră in viata ţării — Centenarul Indepen­dentei de stat a României, împli­nirea a 70 de ani de la marile răs­coale din 1907, Conferinţa Na­ţională a partidului, Congresul cooperativelor agricole, primul congres al consiliilor oamenilor muncii. De altfel, amploarea, di­versitatea, atmosfera entuziastă a manifestărilor prin care a fost săr­bătorită zilele acestea de la un ca­păt la altul al ţării aniversarea Unirii din 1859, ca şi acţiunile cultural-ştiinţifice, artistice, con­sacrate Centenarului Independenţei relevă vigoarea patriotismului so­cialist al maselor populare, hotărîte să preia şi să ducă mai departe făclia Înaintaşilor, unitatea şi coeziunea întregului popor in jurul partidului, al Comitetului său Cen­tral, al secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Expresie a vitalităţii şi democra­tismului profund al orînduirii noas­tre, momentele cele mai importante ale lunii ianuarie sunt nesecate iz­voare de optimism tonifiant, de încredere în forţa vitală şi supe­rioritatea orînduirii noastre. ★ Şi pe plan extern agenda lunii ianuarie a fost bogată în eveni­mente de amplă semnificaţie, ilustrând PREZENŢA DINAMICA ŞI CONSTRUCTIVA A ROM­NIEI SOCIALISTE IN VIAŢA IN­TERNAŢIONALA, CONSECVEN­ŢA, CARACTERUL UNITAR ŞI ARMONIOS IN CARE IŞI GA­SESC ÎNFĂPTUIRE orientări­le FUNDAMENTALE ALE POLI­TICII NOASTRE EXTERNE, CU CLARITATE DEFINITE DE CON­GRESUL AL XI-LEA AL PARTI­DULUI. După cum se ştie, pe primul plan al activităţii internaţionale, partidul şi statul nostru situează dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare frăţească cu toate ţă­rile socialiste, linie constantă, sta­tornic aplicată în viaţă, în interesul reciproc, al cauzei generale a soli­darităţii şi unităţii. Se poate con­stata cu satisfacţie că în intervalul de timp care formează obiectul a­­cestei cronici s-au înregistrat noi progrese pe calea adîncirii şi diver­sificării conlucrării multilaterale cu ţările socialiste. Aceste rezultate au fost apreciate în mod deosebit de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R., care a relevat însemnătatea contactelor recente care au eviden­ţiat dorinţa reciprocă de intensifi­care a legăturilor de colaborare cu R.P. Chineză şi R.P.D. Coreeană. Pe aceeaşi linie s-au înscris vizita în ţara noastră a ministrului co­merţului exterior al Uniunii Sovie­tice şi vizita delegaţiei economice din R. P. Chineză, înţelegerile sem­nate cu acest prilej în privinţa schimburilor comerciale pe anul în curs prevăzînd, ca şi documentele similare încheiate cu alte ţări socia­liste, sporuri­­ substanţiale faţă de anii precedenţi. In acelaşi context al relaţiilor de trainică prietenie, al voinţei de adîncire şi diversifi­care a cooperării, s-a desfăşurat vizita efectuată de preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Po­lone, Piotr Jaroszewicz, eveniment căruia îi consacrăm un comentariu distinct în acest număr al ziarului. Noi întilniri şi contacte care au c­vut loc in luna ianuarie oglin­desc preocuparea fundamentală a partidului nostru pentru dezvol­tarea conlucrării cu toate partidele comuniste şi muncitoreşti, pentru crearea unei unităţi de tip nou, pentru întărirea solidarităţii in­ternaţionale. Un eveniment remar­cabil in acest sens l-au constituit întilnirea şi convorbirile dintre tovarăşii Nicolae Ceauşescu ■ şi Enrico Berlinguer, prilejuite de vi­zita secretarului general al P.C. Italian la Bucureşti. Aşa cum este cunoscut, Comitetul Poli­tic Executiv al C.C. al P.C.R. a dat o înaltă apreciere rezultatelor deosebite ale acestei întilniri, care a reprezentat o nouă şi puternică expresie a legăturilor strânse, de prietenie, colaborare şi solidaritate, in continuă dezvoltare, dintre Partidul Com­­unist Român şi Parti­dul Comunist Italian. Desigur, adincirea contin­uă­ a acestor relaţii are nu numai o­­însemnătate bilate­rală, ci constituie şi o contribuţie importantă la cauza consolidării coeziunii mişcării muncitoreşti in­ternaţionale, a conlucrării dintre partidele comuniste şi muncitoreşti, pe baza principiilor egalităţii în drepturi, independenţei suverane, neamestecului în treburile interne, dreptului fiecărui partid de a-şi stabili căile de luptă şi a-şi solu­ţiona problemele corespunzător condiţiilor concrete în care îşi des­făşoară activitatea. Luna care s-a încheiat a adus, de asemenea, noi confirmări în ce pri­veşte preocuparea perseverentă a ţării noastre pentru dezvoltarea raporturilor de prietenie şi colabo­rare cu ţările în curs de dezvoltare. Vizita întreprinsă în ţara noastră de ministrul afacerilor externe al Indiei, ca şi vizita ministrului afacerilor externe al României . Pakistan au scos în relief hotărirea de a promova cooperarea atît pe plan bilateral, cit şi în sfera vieţii internaţionale, pornind de la inte­resul comun , pentru lichidarea de­calajelor economice şi accelerarea progresului, pentru edificarea unei noi ordini economice şi politice in­ternaţionale. Totodată, ţara noastră s-a pre­ocupat activ de extinderea în con­tinuare a relaţiilor cu toate statele, fără deosebire de orînduirea social­­politică, în spiritul cerinţelor co­existenţei paşnice, al consolidării cursului nou spre destindere şi în­ţelegere în viaţa internaţională. In acest cadru, se cuvine a releva ho­tărirea privind restabilirea relaţiilor diplomatice între România şi Spa­nia — continuare logică a tradi­ţionalelor legături între cele două ţări, bazate pe afinităţi de orgine, limbă şi cultură, expresie, în acelaşi timp, a tendinţelor pozitive spre democratizarea vieţii politice spaniole. Răspunzînd intereselor reciproce, se poarte aprecia în acelaşi timp că restabilirea rela­ţiilor diplomatice depăşeşte cadrul strict bilateral, fiind de natură să marcheze o contribuţie la cauza generală a destinderii şi securităţii in Europa, in conformitate cu spi­ritul Actului final de la Helsinki. In acest context, opinia publică din tara noastră a urmărit cu interes EVOLUŢIILE DIN SPANIA, proce­sele noi care au loc în această ţară, eforturile vizînd lichidarea se­chelelor vechiului regim franchist, dezvoltarea cursului spre normali­zarea şi democratizarea vieţii po­litice corespunzător aspiraţiilor şi intereselor majore ale poporului spaniol. Aceste eforturi întîmpină ostilitatea forţelor reacţionare, de dreapta, care nu se dau în lături de la acţiuni teroriste in încercarea de a bloca un asemenea curs, de a întreţine un climat de tensiune. E­­lementul nou, aspectul major care se desprinde din recentele evoluţii ii constituie procesul de întărire a unităţii poporului spa­niol in lupta pentru dejucarea unor asemenea manevre. Condamnarea fermă, exprimată în declaraţii publi­ce, in impresionante greve de protest împotriva acţiunilor teroriste prin care cercurile reacţiunii se au­­todemască, de fapt, ca duşmani ai Spaniei demonstrează hotărirea fermă a poporului spaniol de a nu permite o reîntoarcere la trecut. A­­ceasta scoate şi mai puternic în evi­denţă necesitatea amnistiei politice, asigurării pentru toate partidele de­mocratice a posibilităţii de a-şi des­făşura liber activitatea,­­ inclusiv pentru P.C. din Spania, care s-a afirmat, o da­tă mai mult din cursul evenimentelor actuale, ca o forţă social-politică de bază, constructi­vă, ce se identifică întru totul cu in­teresele supreme ale poporului spa­niol. Fără îndoială că dezvoltarea cursului nou, spre democratizare, spre unitatea păturilor celor mai largi ale populaţiei din Spania, răs­­punzind intereselor esenţiale ale poporului spaniol, se va înscrie, tot­odată, ca un pas important in di­recţia edificării unei securităţi trainice în continentul nostru. In adincirea procesului de destin­dere pe continent şi în lume, o im­portanţă deosebită prezintă ELIMI­NAREA ZONELOR CONFLICTUA­­LE, rezolvarea problemelor în sus­pensie pe cale paşnică, la masa tra­tativelor. Este ştiut că una din aces­te zone o constituie Ciprul , legată prin vechi relaţii de prietenie cu poporul cipriot. România a subliniat, in mod statornic, necesitatea ca problema Ciprului să fie soluţionată de însuşi poporul cipriot, de către ciprioţii greci şi ciprioţii turci, a­­ceasta fiind singura cale raţională în măsură să asigure integritatea şi suveranitatea ţării, dezvoltarea Ci­prului independent. Cu atît mai în­dreptăţită este satisfacţia opiniei publice din ţara noastră faţă de re­centele contacte între preşedintele Ciprului, arhiepiscopul Makarios, şi liderul cipriot turc, Raul Denktaş, poporul român exprimîndu-şi spe­ranţa că reluarea dialogului va des­chide o nouă fază în direcţia unei soluţionări juste şi trainice, atît de dorită de poporul Ciprului, de toata forţele iubitoare de pace. Evoluţii de amplă semnificaţia internaţională au avut loc in luna ianuarie în Orientul Mijlociu. Con­sultările si contactele diplomatice din ultimul timp au permis să se contureze un consens cu privire la reluarea conferinţei de pace de la Geneva. In acest sens si sub aceste auspicii se anunţă convorbirile pe care secretarul general al O.N.U. le va avea în aceste zile în capitalele unor ţări din regiune, urmînd ca rezultatele demersurilor să fie pre­zentate Consiliului de Securitate. Militind ferm pentru soluţionarea pe cale politică a situaţiei din Orientul Mijlociu, ţara noastră consideră că în prezent se impune, mai mult ca oricînd, intensificarea eforturilor pentru realizarea unei păci juste și durabile, care să ducă la retrage­rea Israelului din teritoriile ocu­pate în 1967, la rezolvarea proble­mei poporului palestinean — in­clusiv formarea unui stat palesti­nean independent — la asigurarea independenţei tuturor statelor din zonă. Vizita pe care o întreprindă în aceste zile în ţara noastră dele­gaţia Consiliului Naţional Palesti­nean şi a Consiliului Central al O.E.P. constituie o nouă manifes­tare a sprijinului acordat de po­porul român aspiraţiilor naţionale legitime ale poporului palestinean, a solidarităţii sale active cu cauza popoarelor arabe. Intr-o altă regiune a lumii, In Africa australă, s-au înregistrat noi evoluţii, care vin să sublinieze IMPERATIVUL LICHIDĂRII UL­TIMELOR VESTIGII ALE COLO­NIALISMULUI ŞI RASISMULUI. După respingerea de către şe­ful regimului minoritar de la Salis­bury a propunerilor privind regle­mentarea politică a problemei rho­­desiene, forţele patriotice Zim­babwe şi-au reafirmat hotărirea de a continua lupta pină la cucerirea , deplinei Independenţe, avînd de partea lor celelalte popoare afri­cane, cercurile largi ale opiniei publice progresiste de pretutin­deni. Intre evoluţiile acestei luni se înscriu şi luările oficiale de pozi­ţie cu prilejul instalării noului pre­şedinte al S.U.A., Jimmy Carter, în special precizările aduse cu pri­vire la unele linii principale ale programului de guvernare a noii administraţii suscitind interes pe plan internaţional. Au reţinut, în­deosebi, atenţia declaraţiile în sen­sul că noua administraţie intenţio­nează să pornească in politica sa externă de la dezideratele înlătu­rării spectrului nuclear, ale făuri­rii unei ordini mondiale juste şi echitabile, să acţioneze pentru în­făptuirea securităţii europene, să continue politica de dezvoltare a relaţiilor cu ţările socialiste . In concepţia că soluţionarea ma­rilor probleme care confruntă omenirea contemporană reclamă participarea activă şi conlucrarea tuturor statelor lumii. Asemenea declaraţii au fost salutate de opi­nia publică din ţara noastră, ca şi de opinia publică din alte ţări, ma­terializarea lor fiind de natură să constituie contribuţii importante la cauza păcii şi cooperării interna­ţionale. Aflat permanent în atenţia gu­vernelor, a popoarelor de pretu­tindeni, MARELE OBIECTIV IS­TORIC AL FĂURIRII UNEI NOI ORDINI ECONOMICE a consti­tuit tema principală a dezba­terilor în cadrul mai multor re­uniuni internaţionale. Menţionăm, între acestea, conferinţa de la New Delhi a miniştrilor însărcinaţi cu probleme industriale din 22 de ţări in curs de dezvoltare, reuniu­nea de la New York a primei se­siuni a comitetului pregătitor al Conferinţei O.N.U. pentru coopera­rea tehnică în slujba dezvoltării, şedinţa Consiliului Economic şi So­cial al O.N.U., reuniunea Comisiei O.N.U. pentru dezvoltarea socială. Luările de poziţie tot mai nume­roase in favoarea edificării unei noi ordini economice vin să con­firme o dată în plus justeţea şi o­­portunitatea propunerilor României privind restructurarea relaţiilor e­­conomice mondiale. Retrospectiva evenimentelor pe­trecute pe arena internaţională în intervalul lunii ianuarie aduce noi şi pregnante ilustrări afirmării tot mai puternice a proceselor înnoi­toare ce au loc în zilele noastre, în aceasta vădindu-se rolul tot mai important al popoarelor, al forţe­lor sociale înaintate. Şi constituie un motiv de legitimă mîndrie pa­triotică faptul că România socia­listă aduce în acest sens o contri­buţie activă şi constructivă, în a­­ceasta găsindu-se unul din izvoare­le înaltului prestigiu de care ţara noastră se bucură pe plan mondial. Tudor OLA­RU Dumitru TINU CRONICA LUNII IANUARIE ------------ internă şi internaţională 1—--------­ . ------ r Arf ■ -ur—I“— —- • - — •. "I ---• ■ • ţ— — - —~ J — — PAGINA 3 Lupta pentru independentă (Urmare din pag. I) berare, pierderea moşiilor fiind so­cotită mai gravă decit pierzania ţării. In lupta pentru independentă, a­­portul cel mai puternic şi mai con­secvent a fost cel al maselor popu­lare, fie în veacurile XIV—XV in cadrul „oastei mari“, adevărată or­ganizaţie militară de masă, fie în veacurile XVI-XVII, cînd — cu toate greutăţile create de aservirea în masă a ţărănimii libere — poporul a răs­puns chemărilor la luptă, cum s-a in­­timplat in timpul lui Ion Vodă, Mi­­hai Viteazul, Mihnea al III-lea, Di­­mitrie Cantemir, înregistrîndu-sa chiar episoade de război popular — fie în­ veacurile XVIII-XIX, cînd nu, desfăşurarea operaţiilor militare din timpul războaielor austro-turce şi ruso-turce, puternice detaşamente de voluntari români au luptat activ şi eficient împotriva dominaţiei turceşti. Nici nu putea fi altfel, masele populare fiind păturile societăţii cele mai cumplit lovite de perpetuarea dominaţiei străine. Cu împovărătoa­rele biruri interne, plătite prin munca istovitoare a poporului, se acoperea împlinirea haraciului (cumpărarea păcii) şi a celorlalte obligaţii finan­ciare. Pierderea pămîntului şi a li­bertăţii, începînd cu mijlocul veacu­lui al XVI-lea, de către marea masă a ţăranilor a fost, de asemenea, o con­secinţă a acestei fiscalităţi excesive pe care a adus-o cu sine instaurarea unui anumit regim de exploatare de către puterea suzerană. Se poate vorbi, în acest sens, de o dublă ex­ploatare pe care o suferea masa producătorilor direcţi, atît din partea boierimii, cit şi datorită servituţilor ţării faţă de Poartă. Rolul maselor populare a fost, in mare măsură, activat şi de faptul că, de cele mai multe ori, lupta pentru independenţă s-a încorporat intr-un program în care­­se cuprindeau în a­­celaşi timp lupta pentru întărirea autorităţii centrale împotriva abuzu­rilor feudale şi lupta pentru unirea ţărilor române. Din această cauză, momentele de cea mai mare intensi­tate a participării populare au fost cele personificate de marii conducă­tori care au îmbinat lupta pentru independenţă cu cea pentru realiza­rea unui program de reforme tinzind la întărirea autorităţii domneşti şi care au ştiut să strîngă sub acelaşi steag luptători din toate cele trei ţări române (Ioan de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul). Din aceeaşi cauză, sprijinul popular a fost atît de masiv în 1821, cînd revoluţia lui Tudor Vladimirescu s-a apropiat simţitor de realizarea unor ţeluri se­culare, şi in 1848, cînd căuzaşii, re­­luînd vechi tradiţii, au luptat pentru reforme, Independenţă şi Unire. Societatea românească a înţeles, de asemenea, că nu putea fi singură într-o asemenea luptă, cu atît mai mult cu cit prin poziţia geografică specifică, dar şi capacitatea lor mili­tară, ţările române puteau îndeplini rolul de stăvilar in calea expansiunii otomane. A arătat-o fără înconjur Ştefan cel Mare în 1475 — în scri­­soarea­ circulară către suveranii eu­ropeni — prin care anunţa marea victorie de la Vaslui : „Dar dacă a­­ceastă poartă (a creştinătăţii) care e ţara noastră va fi pierdută, atunci toată creştinătatea va fi în mare pri­mejdie. De aceea ne rugăm de dom­niile voastre să ne trimiteţi pe căpi­tanii voştri intr-ajutor împotriva duşmanilor pină mai este vreme...“ 125 de ani mai tîrziu, aceeaşi idee este enunţată de Mihai Viteazul : ....bine să ia amente şi să grijască că Ardealul şi Ţara românească în ce loc sunt ; tot norocul creştinătăţii iastă aruncat pre aceste două ţări, care sunt bastele, ce se cheamă stră­­jile, şi apărătura“. Al doilea text ar putea să apară inspirat de primul, dacă nu am ţine seama de faptul că ideea-forţă a independenţei era în asemenea măsură înrădăcinată în so­cietatea românească incit similitudi­nea expresiilor literare care o oglin­desc nu are de ce să surprindă. „Poartă“ şi „bastion“ al lumii euro­pene necotropite încă de armatele otomane, aşa s-a reprezentat pe sine — în năzuinţele sale spre indepen­denţă deplină — vechea societate românească. O altă reprezentare a aceleiaşi idei-forţă a fost cea de „sanctuar“, în sensul de adăpost inviolabil pentru cei prigoniţi de jugul străin la sud de Dunăre, încă înainte, dar mai ales după prăbuşirea Imperiului bizantin în 1453 şi în stâpînirea turcească în întreaga Peninsulă balcanică, ţările române au devenit un adăpost primi­tor pentru diverse categorii de refu­giaţi greci, bulgari, sîrbi. Domnii Ţării Româneşti, începînd cu a doua jumătate a veacului al XV-lea, şi-au afirmat patronajul material şi cultural asupra comunităţilor creştine din re­giunile încorporate în Imperiul oto­man, consolidînd in acest fel voinţa lor de a continua o viaţă spirituală proprie. Mai tîrziu, odată cu dezvol­tarea tiparului în ţările româneşti, la Bucureşti şi Iaşi au început să iasă cărţi slavoneşti şi greceşti pentru ci­titorii balcanici, dar şi arabe şi gru­zine, pentru cei din orientul creştin. Iată de ce un poet grec pe la mij­locul veacului al XVII-lea putea să închine unui domn român versuri in care compara decadenţa culturală a popoarelor aflate sub stăpinirea Por­ţii cu situaţia deosebită din ţările româneşti : ....şi împărăţia ni s-a dus, ni s-a dus slava, înţelepciunea care ne era dată din fire şi in gea­măt vărsăm din ochi belşug de la­crimi... dar tu cel vrednic de mirare, eşti ca şi Împăratul nostru ; tu ai scos din nou la lumină înţelepciunea, aducînd in Ţara Moldovei tiparul cu care propovăduim adevărul la toţi duşmanii credinţei". Din această cauză, lupta româneas­că pentru independenţă a avut o ex­cepţională valoare. Faptul că în ţă­rile române independenţa nu a fost pierdută deplin, o autonomie largă condiţionînd pozitiv întreaga viaţă materială şi spirituală — a însemnat întotdeauna pentru popoarele sud­­est europene izvor de speranţă in­tr-un viitor mai bun, încurajate în propria lor luptă. Atunci cînd, sub conducerea lui Mihai Viteazul, a fost recucerită pentru un timp inde­pendenţa deplină a ţărilor române, puternice răscoale au izbucnit în în­treaga Peninsulă balcanică, tăria lor explicîndu-se tocmai prin speranţa pe care o deşteptau victoriile româ­neşti, prin ceea ce însemnau acestea: Imperiul otoman putea fi înfrint, eliberarea de jugul Porţii era po­sibilă. Astfel, istoria mai veche a pregătit terenul pentru activitatea spornică de la sfîrşitul veacului al XVIII-lea şi prima jumătate a seco­lului al XIX-lea a elementelor îna­intate, greceşti, bulgare, sîrbeşti, al­baneze, de pregătire a luptei finale de eliberare, in mare măsură pe pă­­mînt românesc. Toate acestea arată că ideea-forţă a independenţei este veche cu­ isto­ria statelor româneşti, avind rădăcini adine Înfipte in trecutul de luptă eroică a poporului român. Cei cara în diferite împrejurări — de la ne­gocierile de pace de la Kuciuk Kainargi în 1774 pină la Congresul de la Berlin în 1878 — au prezentat punctul de vedere românesc cu ar­gumentele de drept şi de fapt ale is­toriei şi-au datorat forţa de convin­gere înaintaşilor, care de-a lungul se­colelor au ştiut să exprime, prin grai şi faptă, ideea-forță a indepen­denței. Productivitatea muncii în continuă creştere In al doilea an al cincinalului afir­mării revoluţiei ştiinţifico-tehnice, constructorilor de rulmenţi din Bîr­­lad le revin sarcini deosebite pe li­nia ridicării productivităţii muncii. Faţă de anul trecut, în 1977, acest in­dicator va cunoaşte o creştere de 14,7 la sută. O primă direcţie de acţiune are în vedere realizarea de dispozitive de alimentare automată la maşinile mai vechi din dotare, respectiv la secţiile strungărie I şi rectificare I. In al doilea rînd, este vorba de auto­matizarea transportului aerian cu li­nii de transfer şi poduri rulante, pre­cum şi de mijloacele care se referă la transportul cu autocarele. Ritmuri înalte de lucru, ca urmare a înlocui­rii muncii manuale cu tehnica, pen­tru creşterea productivităţii muncii, se obţin aici, la întreprinderea din Birlad, şi prin introducerea mecani­zării și automatizării la descărcatul materiilor prime și expedierea pro­duselor finite. (Crăciun Lăluci).

Next