Scînteia, decembrie 1977 (Anul 46, nr. 10974-11000)

1977-12-01 / nr. 10974

PAGINA 2 CRAIOVA,întreprinderea de autoturisme se construieşte în... plină viteză In activitatea constructorilor de pe ŞANTIERUL ÎNTREPRINDERII DE AUTOTURISME DIN CRAIOVA există două momente de referinţă, deosebite net intre ele. Primul datează de la începutul lucrărilor, mai precis din luna aprilie a acestui an, cînd amplasamentul viitoarei în­treprinderi nu era altceva decit un teren slab productiv, cu denivelări foarte pronunţate. Fără îndoială, era un teren impropriu în starea lui naturală pentru o investiţie de o asemenea anvergură, în urma unor vaste lucrări de sistematizare pe verticală, realizate pe o suprafaţă de cîteva zeci de hectare de către Staţia de utilaj greu şi transport Craiova, au apărut trei rînduri de terase, betonate şi perfect plane, pe care, acum, prind contur tot mai clar principalele hale de producţie ale fa­bricii­­ de presaj şi ambutisaj, montaj general, prelucrări mecanice şi altele. Pretutindeni în jur, domneşte o intensă activitate, construc­torii înalţă în ritm susţinut o „masivă pădure“ de stîlpi şi grinzi me­talice, care îşi sporeşte fără întrerupere dimensiunile. De trei ori mai repede... Pentru a sugera cu exactitate am­ploarea şi gradul de dificultate ale lucrărilor de nivelare şi sistemati­zare riguroasă a terenului, să dăm glas cifrelor. Constructorii au avut de pus în mişcare aproape 2 000 000 mc de pămînt, au executat lucrări complexe de săpături, în me­die, pină la o adîncime de 5 metri faţă de cota terenului natural, mer­­gind in multe zone chiar pină la 10 metri. Circa 1 000 000 mc din această imensă masă de pămînt au fost dis­locaţi şi transportaţi în altă parte, in afara şantierului. S-au efectuat lu­crări ample de umplutură şi nivelare pe mai bine de o treime din supra­faţa noii întreprinderi. Au urmat, apoi, în succesiune firească, lucră­rile de bază : trasee kilometrice la canalizare, gospodării de apă, peste 500 de fundaţii directe, cuve, diverse alte amenajări. Mărimea acestui efort este şi mai clar exprimată de ritmul cu adevă­rat neobişnuit în care s-a lucrat. To­tul a fost făcut, practic, în decurs de patru luni. Adică, INTR-UN TIMP DE DOUA ORI ŞI JUMĂTATE, CHIAR DE TREI ORI MAI SCURT DECIT CEL OBIŞNUIT. Cum a fost posibilă această auten­tică performanţă şi în ce mod au acţionat constructorii ? — iată între­bările fireşti pe care şi le pune ori­cine. Să începem descifrarea metodic: în etapa de ORGANIZARE A LU­CRĂRILOR, cea mai mare parte a preocupărilor a fost consacrată „comprimării timpului“, scurtării hotărite a duratelor de execuţie. Ca­lea ce trebuia urmată era clară : me­canizarea completă a lucrărilor de nivelment. — Pe baza volumelor strict deter­minate de lucrări, am stabilit nece­sarul de mijloace tehnice, ne preci­zează tovarăşul Florea Chisăr, secre­tar adjunct al organizaţiei de partid. Apoi, cu ele am alcătuit formaţii sau unităţi complexe de lucru, fie­care cuprinzind un excavator, un buldozer, unul sau doi cilindri com­presori şi cinci basculante de mare capacitate. — Care a fost scopul acestei „for­mule organizatorice“ ? — în primul rînd, introducerea unei ordini şi discipline desăvîrşite în munca oamenilor şi în funcţiona­rea Utilajelor, deoarece toate unităţi-­­­le au primit sarcini precise. In al doi­lea rind, cunoscînd cine şi cit anu­me are de făcut, am putut institui un control permanent şi riguros asu­pra mersului întregii noastre activi­tăţi şi asigura o intervenţie promptă şi eficientă pentru înlăturarea vre­unui eventual neajuns. în sfîrşit, am creat condiţiile aplicării cu rezul­tate maxime a acordului global. Ce înseamnă ordine ştiinţifică de bătaie? — Momentul alcătuirii acestor unităţi complexe a coincis însă şi cu prima dificultate întîmpinată, in­tervine în discuţie ing. Leon Iftode, şeful staţiei. Pentru că nu totul a decurs simplu, fără obstacole. Po­trivit calculelor noastre, era ne­voie de 16 formaţii, dar nu s-au putut asigura mijloace tehnice decit pentru 9. Trebuia, deci, să adoptăm un plan mobilizator de acţiune, în care ritmul de lucru să fie hotărit nu de cantitatea de utilaje de care dispunem, ci de calitatea muncii ob­ţinute cu acestea. Firesc, deci, pasul următor, la ca­pitolul organizare, a constat in pro­gramarea optimă a lucrărilor, în sta­bilirea „ordinii de bătaie“ — cum spun oamenii de pe şantier — adică a succesiunii în care se vor efectua nivelarea şi sistematizarea diferi­telor zone ale terenului. Scopul aces­tei măsuri ? Să se asigure cit mai rapid cu putinţă fronturile de lucru necesare începerii, în paralel, a lu­crărilor de construcţii propriu-zise. — Aveam de susţinut cu toţii un adevărat examen al capacităţii pro­fesionale, ne spune în continuare inginerul Iftode. Ştiam însă un lucru : timpul cîştigat de noi n-avea importanţă decît în mă­sura în care ceilalţi constructori puteau beneficia din plin de el“. Deci, în permanenţă şi pretutindeni în perimetrul şantierului, s-a acţio­nat stăruitor şi cu înaltă răspundere în virtutea aceluiaşi cuvînt de or­dine : „nici un constructor şi nici un utilaj de construcţii să nu fie obligat să aştepte“, iar cazul „prelu­crărilor mecanice“ este elocvent. Pentru început, toate forţele au fost concentrate doar pe jumătate din suprafaţa acestei hale şi, numai după ce s-a asigurat constructorilor po­sibilitatea ca, la rindul lor, să treacă energic la lucru, a fost sistematizată şi nivelată cealaltă jumătate. N-am dezvăluit încă un important „secret“ de organizare, care a permis practic dublarea productivităţii mun­cii oamenilor şi a randamentului utilajelor. Este vorba de stabilirea celor mai adecvate puncte de lucru, în funcţie de specificul fiecărui uti­laj, pentru a se obţine maximum de randament pe seama lui. S-a hotărit, de pildă, ca buldozerele să fie folo­site şi la lucrările de săpături şi la cele de umplutură. Trebuia însă să li se găsească un loc de acţiune co­respunzător, iar acesta a fost ales pe o fîşie de 100 m lăţime, de o parte şi de alta a „graniţei“ care delimita zona destinată săpăturilor de aceea care urma să fie umplută cu pă­mînt. Rezumind această iniţiativă, ce se desprinde . Intr-un singur drum, un buldozer a executat am­bele categorii de lucrări. De asemenea, toate excavatoarele au lucrat grupate compact, pe un front larg de circa 150 m. Iată un sistem avantajos din toate punctele de vedere şi, înainte de orice, pen­tru că a stimulat intrecerea între oameni, fiecare avînd posibilitatea să aprecieze cu destulă exactitate stadiul atins de către el, precum şi de ceilalţi. Iar această întrecere, di­namică şi pasionantă uneori, a exis­tat realmente pe şantierul craiovean, dublată însă, în permanenţă, de spi­ritul de întrajutorare tovărăşească. — Dacă un excavatorist „pierdea“ teren, rămînînd în urmă, făcea un schimb de locuri cu cel mai avansat dintre tovarăşii săi de muncă, care îl înlocuia automat pentru a recu­pera „handicapul“ — ne explică muncitorul Ion Cruţan. în ce constau efectele acestor mă­suri organizatorice, completate, bine­înţeles, cu numeroase altele ? în primul rind, s-a obţinut un ritm de Să mai menţionăm două dintre pîrghiile care au completat acest amplu efort organizatoric al con­structorilor, contribuind efectiv la reuşita lui în condiţii de înaltă efi­cienţă : 1. APLICAREA INTEGRALA A ACORDULUI GLOBAL. Cunoaşte­rea cu precizie a volumelor de lu­crări a permis încheierea unor con­­tracte-angajamente clare şi mobi­lizatoare privind atît termenele, cit şi nivelul calitativ al lucrărilor. Oa­menii şi-au făcut un riguros pro­gram de lucru, respectat intru to­tul : două schimburi a cite 10 ore. Tot ei au fost aceia care s-au preo­cupat de asigurarea unei bune ilu­minări a punctelor de lucru pe timpul nopţii. Urmarea , între zi şi noapte, diferenţele la realizări au fost practic insesizabile. Acest ritm aproape neîntrerupt de muncă este reflectat sugestiv de coeficientul de schimb atins in folosirea utilajelor . 2,5. Adică, maximum posibil. A fost mult de muncă, e drept, dar şi ciş­­tigurile au fost pe măsură. Aproape toţi au primit o retribuţie intre 4 000 şi 4 500 lei pe lună, faţă de 2 000— 2 500 lei, cit s-ar fi încasat, dacă nu s-ar fi aplicat acordul global. Aproape că nu mai e nevoie de co­mentarii , numai prin mecanizarea acestor trei categorii de lucrări s-a înlocuit munca a 383 oameni, în timp ce duratele de execuţie au fost sen­sibil scurtate. Nu putem trece, de asemenea, cu vederea activitatea des­făşurată pe acest şantier de un alt colectiv de constructori — cel al Trustului de izolaţii pentru lucrări industriale din Bucureşti. Cîteva date din „cartea sa de vizită“ : acordul global aplicat in propor­ţie de sută la sută, sarcina de creştere a productivităţii muncii depăşită cu 3 la sută şi, mai cu seamă, organizarea unei baze de producţie secundară, care să asigure premisa reală a mecanizării aproape integrale a lucrărilor, deci a redu­cerii substanţiale a duratei de exe­cuţie. Un exemplu sugestiv : prin vopsirea elementelor de acoperiş în atelierul centralizat se micşorează cu două treimi timpul necesar acestei operaţii, faţă de situaţia cînd ar fi fost efectuată pe şantier. în sfîrşit, un ultim aspect demn de menţionat pe şantierul întreprinderii de autoturisme Craiova : măsurile lucru net superior indicilor tehnici de productivitate prevăzuţi. Tabloul de mai jos este, de altfel, grăitor : 2. ASIGURAREA UNEI ASISTEN­TE TEHNICE COMPETENTE ȘI PERMANENTE, prin intermediul u­­nei echipe specializate de mecanici în ambele schimburi, completată in pe­rioadele de „virf“ ale activității cu întregul personal muncitor al Secției de utilaj greu și transport, gata să intervină oricînd în caz de nevoie. De o importantă capitală în preveni­rea defecţiunilor s-a dovedit însă „ora dintre schimburi“ — interval de timp în care, zilnic, utilajele erau verificate, gresate, echipate şi pre­date in stare de perfectă funcţionare. Nu poate surprinde, în aceste condi­ţii, faptul că deşi s-a muncit in ritm susţinut, fără menajamente, numai la basculante s-au economisit, pină in prezent, 41 581 litri de benzină. O altă măsură care reţine atenţia : asi­gurarea pieselor de schimb, în pri­mul rind, prin forţe proprii, iar in situaţii care depăşeau capacitatea de rezolvare a celor de pe şantier, prin sprijinul primit din partea furnizori­lor acestor maşini de construcţii , în principal, întreprinderile „Tracto­rul“ din Braşov şi „Progresul“ din Brăila. Prin mecanizare la productivitate ridicată Preocupările pentru mecanizarea lucrărilor nu se limitează însă nu­mai la atît. In continuare, construc­torii au mecanizat complet si alte ca­tegorii de activităţi : de betoane, de pregătire a armăturii şi a carcase­lor pentru coloanele de forare etc. Avantajele ? Calitatea înaltă a lu­crărilor, economii de materiale şi, mai ales, o reducere substanţială a efectivelor de muncitori. Să privim tabloul alăturat , pentru asigurarea condiţiilor normale de lucru pe timp friguros.. Dintre acestea desprindem realizarea, in in­teriorul halelor, a unor pardoseli in grosime de 15—20 cm din beton, cu un conţinut sărac in ciment, doar de 5 la sută, care însă creează un cadru optim de lucru : aprovizionarea, de­pozitarea şi manevrarea materiale­lor de construcţii se efectuează în condiţii de curăţenie ridicată ; ran­damentul în muncă al oamenilor este sporit ; se evită suprasolicitarea şi defectarea maşinilor ce circulă in in­teriorul şantierului ; totodată, consti­tuie elementul de bază pentru rea­lizarea unor reţele corespunzătoare de drumuri in şantier şi, fapt deloc neglijabil, costul acestor amenajări este foarte apropiat de cel al balas­tului de sub pardoseala definitivă. ... Acestea ar fi elementele pozi­tive ale organizării lucrărilor şi ale activităţii rodnice a constructorilor de pe şantierul întreprinderii de autoturisme din Craiova. Ing. Cristian ANTONESCU Să popularizăm, să încurajăm, să aplicăm experiența Înaintată Productivitatea lunară planificată pen­tru un excavator cu cupa de 1 mc 14 550 mc 100% Productivitate lunară realizată pe circa circa Șantier 27 000 mc 185% lucrări de be- lucrări de pre-­lucrări de pie­­toane (propa- gătire a armă- gătire a armă­rare, transport, turn­ (tăiere, turli pentru punere in o- îndoire, fase- carcase peră) nare) forate Efective necesare, în I condiţii de lucru 250 200 190 „tradiţionale“ I Efective reale, în con-­­ diţii de mecanizare 125 87 45 a lucrărilor I Economia reală de for-­­ ţă de muncă obţinută 113­­ 145 — La virsta de 34 de ani, in ianuarie 1976, aţi fost numit di­rectorul Întreprinderii de ma­­şini-unelte şi agregate — unita­te deosebit de importantă, dar şi cu foarte multe probleme. Cu ce experienţă de viaţă fi-a început munca noul director ? — Biografia mea face parte din categoria biografiilor „liniare“. Am terminat liceul la 16 ani şi faculta­tea de tehnologie a construcţiilor de maşini la vîrsta de 21 de ani. Apoi, am fost repartizat să lucrez, ca ingi­ner, aici, la I.M.U.A.B. Asta acum 15 ani. Şi aici am rămas. — Ce credeţi că v-a făcut să fiţi ataşat de acest colectiv ? — Oamenii de aici. Oamenii aceş­tia pe care am învăţat să-i cunosc. Sau poate că munca. Frumuseţea muncii. Şi de ce nu, greutatea şi, uneori, duritatea muncii. Fabricăm maşini-unelte şi agregate. Fiecare maşină are o „biografie“ a ei. Fieca­re conţine ceva inedit. Ca efort, ca reuşită sau ca dificultate. Nu ştiu ce simte un sculptor cînd termină o lu­crare de artă, dar eu cînd se naşte un nou produs mă învîrt în jurul lui şi mă bucur sau sufăr, alături de muncitori, după cum e maşina­­ reuşită sau mai puţin reuşită. Fac tot ce pot să ajut efectiv la izbînda tehnică... — Şi ce înseamnă pentru un director să facă „tot ce poate“ ? — în primul rînd, să cunoască bi­ne, foarte bine, problemele concrete ale producţiei, îndeosebi cele mai dificile. Apoi, să aibă clarviziunea soluţiei şi, eventual, a deciziei. Şi in sfîrşit, dar, bineînţeles, nu în ul­timul rînd, să aibă curajul confrun­tării opiniei sale cu cea a oameni­lor în mijlocul cărora lucrează — muncitori, ingineri, tehnicieni. — Ce se intimplă cînd solu­ția dv. nu coincide cu cea a colaboratorilor ? — Nimic deosebit. îi felicit pe cei care au avut o idee mai bună ca a mea, iar eu caut să sprijin cu toată priceperea finalizarea ei în practică. — Este greu, este uşor­ să procedezi aşa ? De ce este greu sau de ce este uşor ? — Este uşor dacă poţi să-ţi înfrîngi orgoliul. Şi este greu, chiar foarte greu, dacă începi să te gîndeşti că printr-o asemenea confruntare ţi-ar scădea prestigiul. Adevărata dăruire a unui cadru de conducere presupune să „arzi“ pentru tot ce se intimplă in jurul tău. Noi, directorii, nu purtăm nişte galoane pe care să nu ni le poată lua nimeni. Se ştie bine că chiar colectivul, oamenii în mijlocul cărora lucrezi pot să ceară schim­barea din funcţie dacă nu corespunzi exigenţelor. Cert este că, după fie­care consultare a colectivului, un conducător devine mai stăpîn pe si­tuaţie. Aş spune, chiar mai capabil. — Poate că un exemplu con­cret ne va face să înţelegem mai bine atitudinea dv., ca di­rector in mecanismul deciziei colective. — Cînd am discutat într-un co­lectiv lărgit soluţia pentru procura­rea elementelor hidraulice (necesare celei mai moderne maşini de ale­zat şi frezat asimilată în acest an), eu am propus varianta aducerii din import. Am luat riguros în calcul atît dificultatea tehnică deosebită a realizării acestor elemente, cit şi termenul foarte scurt ce se impunea pentru a reduce ciclul de asimilare. Şi punctul meu de vedere „a prins“ foarte repede. La un moment dat însă, un inginer, tînăr şi foarte am­biţios, îmi spune : „Nu sunt de acord cu importul. Eu mă angajez ca, îm­preună cu oamenii de aici, să le fa­bricăm în uzină. Simt că putem“. Și a reuşit. Dar nu oricum. Aş îndrăz­ni să spun la nivelul celor mai bu­ne realizări ale firmelor cu presti­giu in lume. — Cine este acel inginer ? — II cheamă Aurel Popescu, lu­crează doar de trei ani la proiec­tări, fiind specializat în elemente hidraulice. Este, cum spuneam, un tînăr foarte ambiţios. Şi tare îmi plac aceştia oameni inimoşi şi plini de curaj. Iar o fabrică cum este a noastră, care işi înnoieşte integral producţia in acest cincinal, are ne­voie de asemenea oameni. — Şi îi aveţi . — Da, poate acesta este încă un motiv care m-a făcut să mă simt bine aici, în uzină. Am început ca stagiar, apoi, după cinci ani, am fost numit adjunct de şef de secţie la prelucrări , pe urmă inginer-şef şi director tehnic. Indiferent de răs­punderea pe care am avut-o, pro­gramul meu de lucru a început şi începe în mijlocul muncitorilor, în secţiile de producţie. Şi tot aşa se sfîrşeşte. Aşa am ajuns să-i cunosc bine pe aproape toţi oamenii din fa­brică. Cred că pe mai bine de 3/4 din ei îi cunosc şi după nume. Nu mi s-a întîmplat, în cei 15 ani de cind lucrez în uzină, să li se ceară ceva pe linie de producţie şi să nu răspundă cu entuziasm. Şi ceea ce­ mă bucură cel mai mult este că, de fiecare dată, în prima linie a bătă­liei pentru autodepăşire se află co­muniştii. — în cei doi ani de cînd sîn­­teţi director, care este cel mai important succes pe care l-a obţinut colectivul I.M.U.A.R. 7 — Este greu să spun. Poate faptul că ne realizăm şi chiar depăşim pla­nul la absolut toţi indicatorii ar pu­tea fi cea mai importantă realizare a noastră in ultimii doi ani. — De ce simpla realizare a planului poate fi un succes im­portant şi nu o simplă onorare a unei îndatoriri fundamentale 7 — Pentru noi constituie cu ade­vărat un succes. Deoarece realizăm şi depăşim planul, după ce ani în şir nu l-am realizat integral la aproape nici un indicator. — Care este explicaţia 7 — înainte erau o serie de greu­tăţi, ajunse în faza cronică, în ceea ce priveşte colaborarea cu vecinii noştri de peste gard — întreprinde­rea „23 August“. Nu ne livrau sub­­ansamblele principale la timp, in cantităţile şi la nivelul calitativ co­respunzător. începînd cu anul tre­cut, am abandonat învinuirile reci­proce. Cadrele de conducere ne-am întîlnit mai des, la ei sau la noi, am discutat pe îndelete cu muncitori şi tehnicieni. Am văzut că lucrurile încep să intre pe un făgaş bun. Acum situaţia s-a îmbunătăţit, aş spune, radical. Recent, vecinii noş­tri, cu care altădată „ne certam“, au ajuns să ne realizeze un ansamblu, pentru strungul carusel de mare ca­pacitate, la un nivel tehnic şi cali­tativ situat peste aşteptările noastre. Totul este ca în relaţiile dintre în­treprinderi, cînd intervin probleme dificile, să fie pus pe primul plan contactul direct între cadrele de răs­pundere. Uneori, nici cu o mie de telexuri, note, reclamaţii şi minute nu poţi rezolva ceea ce rezolvi prin contactul direct, la faţa locului, cu colectivul respectiv. Nu există la noi colective de întreprinderi răuvoitoa­re , dar există colective care se con­fruntă cu greutări, unele destul de mari în relaţiile dintre întreprin­deri, pentru reuşita lor, esenţială este înţelegerea rec­irocă în numele interesului general. Interesul îngust, departamentul nu poate genera de­cît pagube. — Sinteţi, deci, partizanul ideii de colaborare, de conlu­crare în rezolvarea problemelor. Cum funcţionează acest princi­piu in unitatea dv. 7 — Nu ştiu dacă am lăsat să se în­ţeleagă că, la noi, toate deciziile se iau în colectiv, în şedinţele consi­liului oamenilor muncii. Ştiţi cum se discută la noi ? Fiecare membru al consiliului vrea să-şi spună părerea în legătură cu problemele discutate. Şi reuşeşte. Nu există şedinţă de consiliu in care fiecare membru să nu-şi spună cuvîntul. Personal, simt o mare satisfacţie cînd particip la aceste şedinţe, văzîndu-i pe oameni cum luptă, cum caută cea mai bună soluţie. Se discută deschis, intr-o atmosferă destinsă, colegială. Nu de puţine ori se intimplă să ia unul al­tuia vorba din gură, ducînd mai de­parte o idee pină la găsirea celei mai bune soluţii. — In continuare, important este ca soluţiile şi măsurile sta­bilite să fie aplicate neîntirziat. — în ce mă priveşte, mă declar un duşman hotărît al adepţilor aşa­­zisei teorii că... „orice minune ţine 3 zile !“ Ce vreau să spun ? Dacă un singur om în angrenajul produc­ţiei — de pildă, unul care lucrează la prelucrări — nu-şi face conştiin­cios datoria şi nu realizează la timp piese bune, el şi alţii ca el ne pot da peste cap întregul program de montaj. Oricît ar fi de ştiinţific fun­damentat. Iată de ce am luptat şi lupt foarte mult, împreună cu orga­nizaţia de partid, cu toţi factorii de răspundere, să inoculăm în conştiin­ţa fiecăruia cultul seriozităţii şi răs­punderii, al respectului faţă de sar­cinile ce-i revin. Al consecvenţei in aplicarea măsurilor. Fie că este muncitor, maistru, şef de secţie. — Sau director... — Da, m-am gindit nu o dată ca înainte de a-i controla pe alţii să „mă controlez pe mine“. La fel ca toţi inginerii am fabrică, ca toate cadrele de conducere, am in răspun­dere directă — pe lingă problemele generale — şi unele concrete, directe de producţie. Sarcini a căror rezol­vare presupune să-ţi sufleci mîne­­cile şi să pui umărul. In prezent, de exemplu, răspund de asigurarea bu­nei întreţineri şi funcţionări a ma­şinilor de bază, care sunt foarte so­licitate la sfîrşit de an. Şi zilnic, de două ori, sunt in­secţii şi urmăresc această problemă, iau măsuri pe loc, in funcţie de situaţia existentă. De asemenea, răspund de asimilarea unor subansamble de bază pentru maşinile noi. — Dacă directorul se ocupă de asemenea sarcini, nu-şi risi­peşte prea mult timpul, nu ig­norează marile probleme, per­spectiva 7 — Fără îndoială că directorul tre­buie să răspundă — şi să dea so­coteală în faţa adunării generale a oamenilor muncii, precum şi în faţa forurilor superioare, a centralei, a ministerului , pentru toată activita­tea întreprinderii pe care o conduce. Dar nici problemele la care m-am referit mai înainte nu sunt deloc pro­bleme mărunte. Ele privesc sectoare de bază in care se reflectă nemijlo­cit activitatea de ansamblu a uzinei, cu realizările şi minusurile ei. Răs­punderea unui director nu poate fi — cred — tratată numai global, ci şi mai „pe felii“. Fiind zilnic în mij­locul oamenilor, discutind cu ei des­pre rezervele şi posibilităţile din­­tr-un sector sau altul, nu am decit de cîştigat. Şi pentru activitatea cu­rentă şi pentru perspectivă. De fapt, în munca noastră nu cred că se poate spune cită este activitate curentă şi cită de perspectivă ; in mod firesc, ele se împletesc. Prin tot ce rea­lizăm zi de zi, în proiectare, în a­­similare, în producţie, nu facem decît să dăm contur perspectivei. Iar pentru noi, aşa cum spuneam, atit prezentul, cît şi perspectiva înseam­nă înnoirea completă a producţiei în acest cincinal. Viorel SALAGEAN ----- MUNCA • RĂSPUNDERE • COMPETENTA ------­„Programul meu de lucru începe şi se încheie în mijlocul muncitorilor“ Convorbire cu ing. Virgil STERE, directorul întreprinderii de maşini-unelte şi agregate Bucureşti SCINTEIA-joi 1 decembrie 1977 IA ARUTURI - NICI UN RIIGAZ FINA IA ULTIMA BRAZUA! Folosind din plin timpul favorabil din această toamnă, coopera­tivele agricole din 19 judeţe au încheiat executarea arăturilor de toamnă, iar în alte 10 judeţe lucrările sint pe terminate. Cu toate acestea, acum cînd calendarul arată că sintem in prima zi de iarnă, așa cum rezultă din datele centralizate la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, in total mai sunt de făcut arături pe 303 000 ha, din care 89 000 ha in întreprinderile agricole de stat si 214 000 ha in cooperativele agricole. Cu precădere, se impune intensificarea la maximum a ritmului de lucru in cooperativele agricole din judeţele Ilfov, Constanţa, Ialomiţa, Arad, Timiş, Teleorman şi Botoşani, care mai au de făcut arături pe suprafeţe mari. Ce se întreprinde în acest sens ? Iată ce relatează corespondenţii noştri din judeţele Teleorman şi Botoşani. TELEORMAN Până marţi, 29 noiembrie, în jude­ţul Teleorman mai erau de atat 15 000 hectare. La această dată uni­tăţile agricole din 14 consilii inter­­cooperatiste, printre care Buzescu, Ciolăneşti, Dobroteşti, Găleteni, Gra­tia, Odobeasca, Orbească, Peretu ş.a. terminaseră această lucrare. Rămase în urmă se află cooperativele agri­cole din partea de sud a judeţului şi din zona sistemelor de irigaţii. In această situaţie sunt unităţile servite de staţiunile de mecanizare Slobo­­zia-Mîndra, Traian, Tr. Măgurele, Lunca, Salcia, Fîntinele, care mai au incă de arat între 800 şi 2 000 hec­tare. Pentru a urgenta executarea a­­răturilor şi in aceste zone, trustul judeţean S.M.A. a deplasat aici o parte din tractoarele de la unităţile care au terminat această lucrare. Cum se explică decalajul între cooperativele agricole din partea de nord — unde lucrarea a fost de mult încheiată — şi cele din sudul jude­ţului ? La C.A.P. Crîngu, încă de la orele 7,30, 12 tractoare se aflau in brazdă. Zilnic, mecanizatorii de aici ară între 30 şi 35 de hectare. „Dacă conducerea cooperativei — ne spu­nea Gică Dinu, şeful secţiei de me­canizare — ar lua măsuri să ne a­­sigure un larg front de lucru, am putea să depăşim cu mult ritmul ac­tual de lucru. Or, o bună parte din cele 160 hectare, care au mai rămas, sunt ocupate cu coceni de porumb“. Situaţia este nesatisfăcătoare şi la C.A.P. Dracea, unde mai sunt de a­­tat peste 500 hectare. Aici, viteza zilnică planificată este de 60 hecta­re, dar se realizează numai 35 hec­tare. Explicaţia ne-o dă şeful sec­ţiei de mecanizare, Florea Ruşanu : „Cooperativa agricolă nu ne asigură front de lucru. Azi, de pildă (marţi, 29 noiembrie — n.n.), tractoarele pe care le avem în cîmp au teren eli­berat doar pe 15 hectare. In alte zile, parcelele eliberate sunt dispersate şi la mare distanţă între ele, astfel că pierdem mult timp cu mutarea trac­toarelor“. Aceeaşi situaţie şi la C.A.P. Putineiu, unde tractoarele stăteau, pur şi simplu, întrucît nu aveau nici un hectar eliberat de coceni. In mod firesc, 8 tractoare fuseseră deplasate la cooperativele vecine Răduleasa, unde se arau ultimele suprafeţe, şi zece la cooperativa din Dracea. Este însă uşor de înţeles cit s-a putut lu­cra aici, din moment ce unitatea din Dracea asigurase front de lucru doar pentru ... 15 hectare. Iată şi explica­ţia faptului că, aşa cum ne spunea Dumitru Popescu, directorul S.M.A. Putineiu, din cele 240 hectare planifi­cate a se­ara zilnic în acest consiliu intercooperatist, se realizează numai 80—90 hectare. (Ion Toader). BOTOŞANI Din cele 131 000 ha planificate a se­ara în această toamnă in judeţul Botoşani, pină marţi seara s-au arat aproape 117 000 ha, ceea ce reprezin­tă peste 89 la sută din prevederi. Dacă avem în vedere viteza zilnică de lucru la arat, situaţia ar putea pă­rea mulţumitoare. Zilnic se ară in jur de 2 500 ha, ceea ce înseamnă că in cel mult 6 zile bune de lucru lucrările ar putea fi încheiate. Numai că executarea in cel mai scurt tii­p a arăturilor pe ultimele 15 000 hecta­re se află sub semnul întrebării, in­­trucit organizarea lucrărilor este ne­corespunzătoare în unele consilii in­­tercooperatiste. Ca urmare, și arătu­rile sunt întirziate : 69 la sută în con­siliul intercooperatist Albești, 70 la sută la Dragalina, 72 la sută la Ri­­s­piceni, 75 la sută la Săveni etc. Care este motivul rămînerii în urmă a unor consilii intercooperatis­­te în privinţa arăturilor ? „Principa­la cauză — ne spune ing. Gh. Popa, directorul trustului S.M.A. Botoşani — a constituit-o nelivrarea ritmică a motorinei. în al doilea rînd, faptul că in numeroase secţii de mecani­zare s-a făcut o mare risipă de com­bustibil, ceea ce ne-a determinat să adoptăm măsuri severe faţă de cei vinovaţi“. Pe de altă parte, adău­găm noi, numeroşi şefi ai secţiilor de mecanizare, sub privirile indul­gente ale consiliilor de conducere ale cooperativelor agricole, au tărăgă­nat executarea arăturilor. Astfel se explică de ce executarea arătu­rilor de toamnă in judeţul Bo­toşani a intîrziat nepermis de mult. Prin măsurile adoptate în ultimele zile de comitetul judeţean de partid, in cel mult 5—6 zile bune de lucru, suprafaţa planificată va fi arată în întregime. Este un lucru po­sibil dacă se va asigura folosirea tu­turor tractoarelor disponibile, organi­zarea muncii în schimburi prelungite şi în două schimburi, utilizarea din plin a timpului favorabil. Totodată, trebuie mobilizate toate forţele din cooperativele rămase in urmă la eliberatul terenului de coceni, ast­fel ca cei 200 de tractorişti so­siţi din judeţul Suceava, pentru a da o mină de ajutor la arat, să aibă permanent front de lucru şi să poată ara din plin. (Silvestri Ailenei), întreprinderea mecanică Timişoara , aspect din secţia de montaj Responsabilitate partinică (Urmare din pag. I) perioadă, prin lansarea, înainte de termen, cu 20 de zile, a celui de de-al şaptelea mineralier de 55 000 tdw, scoate in evidenţă, cu spirit de responsabilitate comunistă şi în mod autocritic, lipsurile care se mai re­simt în activitatea diferitelor secţii şi formaţii de lucru. Datorită acestor lipsuri, nu se înfăptuiesc întocmai prevederile din graficele de produc­ţie la executarea unor blocsecţii afla­te in fabricaţie în succesiunea teh­nologică, în ordinea fazelor de pro­ducţie, cu efect negativ asupra res­pectării termenelor ferme de con­strucţie a celor patru mineraliere de mare tonaj aflate în lucru, în cadrul unui asemenea climat de muncă, de înaltă exigenţă şi răspun­dere, cei care au luat cuvîntul in şedinţa consiliului oamenilor muncii au fost incisivi, au spus lucrurilor pe nume, venind şi cu soluţii de în­dreptare a situaţiei. De pildă, ing. Stan Mihail, şeful secţiei I navale, maistrul Costea Chivu de la secţia a treia lemnoasă, Iulian Voineagu, şeful serviciului C.T.C., maistrul Va­sile Vatră de la secţia navală, ing. Mitică Rusen de la atelierul de pro­iectări, participînd la discuţii, au scos in evidenţă şi alte neajunsuri, propunînd pe loc măsuri eficiente, care să ducă la înlăturarea lor in diferite compartimente ale produc­ţiei. Sugestiile şi soluţiile prezentate de ei nu s-au născut, de fapt, „pe loc", in acel moment ; ele se datoresc consultării directe a unui mare nu­măr de muncitori şi specialişti din cadrul secţiilor şi atelierelor pe care le reprezintă. Sunt propuneri serioa­se, rodul gindirii colective. Pe baza celor propuse se hotărăşte pe loc co­masarea unor forţe de lucru spre punctele râmase in urmă faţă de gra­fice şi schimbarea succesiunii tehno­logice a unor faze de producţie, de natură să ducă la recuperarea rămâne­rilor in urmă. De asemenea, se sta­bileşte să se lucreze in paralel la realizarea unor instalaţii necesare diferitelor faze de construcţie, se pre­cizează măsuri pentru asigurarea do­cumentaţiei tehnice. Spirit de exigenţă partinică, res­ponsabilitate muncitorească sporită — iată ce a caracterizat această şedinţă a consiliului oamenilor mun­cii de la Şantierul naval din Con­stanţa.★ — Noile îmbunătăţiri organizatori­­ce, menite să asigure o mai bună desfăşurare a muncii de ansamblu in întreprindere, dar şi in amănunt, la nivelul fiecărui loc de lucru — arăta tovarăşa Alexandrina Mocanu, secretarul comitetului de partid şi preşedinte al consiliului oamenilor muncii de la ÎNTREPRINDEREA DE CONFECŢII FOCŞANI­­ au ve­nit să statueze funcţionalitatea unui stil de muncă izvorât din însăşi prac­tica activităţii noastre de-a lungul anilor. După cum sublinia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, trebuie să vedem in noile măsuri necesitatea creşterii continue a răspunderii directe a organizaţiilor de partid şi de masă in conducerea activităţii întreprinderii, faţă de pro­blemele producţiei, ale vieţii oame­nilor muncii din unitatea noastră, o cerinţă a afirmării tot mai puternice a democraţiei şi responsabilităţii muncitoreşti. Recent, şedinţa consiliului oame­nilor muncii din întreprindere a adus, prin modul de pregătire, des­făşurare şi finalizare a acesteia, ar­gumente in acest sens. S-au analizat două probleme de mare importanţă pentru activitatea unităţii , mo­dul cum a fost asigurată forţa de muncă in lunile ce au trecut din acest an şi preocuparea privind cali­ficarea şi perfecţionarea profesională a oamenilor muncii din întreprinde­re. Elaborarea studiilor respective a fost încredinţată unor colective in componenţa cărora au intrat mem­bri ai comitetului de partid şi ai consiliului oamenilor muncii, cadre din conducerile secţiilor de produc-­­­ţie şi ale serviciilor funcţionale, muncitori cu o bogată experienţă in muncă, dar şi cadre tinere, cu înaltă pregătire, entuziaste, curajoase, încă pe parcursul analizei, datorită compo­nenţei şi competenţei colectivelor însărcinate cu elaborarea studiilor, au fost rezolvate operativ o serie de probleme, altele — pentru soluţio­nare — fiind cuprinse in programul de măsuri supus atenţiei consiliului oamenilor muncii. Aşa, de exemplu, chiar in timpul controlului s-a insis­tat pentru respectarea programului la cursurile de perfecţionare a ve­rificatorilor C.T.C., a modelierilor şi tehnologilor din cadrul comparti­mentului tehnic şi a ajutorilor de maiştri şi maiştrilor din serviciul producţie. Totodată, s-a trecut la o mai bună repartizare a oamenilor pe operaţiile din procesul tehnologic, in funcţie de aptitudini şi pregătirea lor tehnico-profesională. In şedinţa consiliului, problemele vitale ale pla­nului şi-au găsit reflectare şi în ca­drul programului de măsuri adoptat, urmînd ca, spre sfirşitul lunii de­cembrie, biroul executiv al consiliu­lui, preşedintele biroului care este, în acelaşi timp, şi directorul între­prinderii, să prezinte o informare privind modul de realizare a măsu­rilor stabilite. — Deşi ne aflăm la început de drum, in sensul aplicării noilor per­fecţionări aduse de conducerea par­tidului — arăta ing. Nicolae Lungoci, preşedintele biroului executiv al consiliului oamenilor muncii de la întreprinderea de confecţii Focşani — putem aprecia că măsurile luate au creat şi in unitatea noastră pre­misele pentru un spirit de înaltă exi­genţă şi răspundere faţă de îndepli­nirea sarcinilor de plan din partea tuturor, de la muncitori pină la ca­drele investite cu munci de răspun­dere. S-au lărgit posibilităţile de cu­noaştere mai temeinică de către toţi a cerinţelor producţiei, de or­ganizare raţională a muncii şi, in acelaşi timp, s-a creat o bază mult mai largă pentru participarea activă şi responsabilă a celor ce muncesc nemijlocit în producţie la rezolvarea problemelor de ansamblu ale uni­tăţii. Sunt secvenţe ale perfecţionă­rii activităţii, stilului şi metode­lor de muncă ale consiliilor oa­menilor muncii din întreprin­deri, pentru traducerea în viaţă a sarcinilor subliniate de condu­cerea partidului. Funcţiile au fost preluate, atribuţiile şi exi­genţele sporite , stabilite . A­­cum, de cea mai mare însemnă­tate este activitatea efectivă, eficientă, plină de responsabili­tate a consiliilor oamenilor mun­cii pentru încheierea cu succes a anului economic 1977 şi pre­gătirea ireproşabilă a producţiei anului viitor. Petre NEDELCU George MIHAESCU Dan DRAGULESCU

Next