Scînteia, decembrie 1977 (Anul 46, nr. 10974-11000)
1977-12-01 / nr. 10974
RO şi IMS Perfecţionarea cadrului organizatoric al activităţii sociale Orientarea preconizată de Congresul al XI-lea spre adîncirea democraţiei socialiste s-a aflat la baza măsurilor adoptate în ultimii ani de creare a unor noi organisme la scară naţională, menite să asigure cadrul organizatoric tot mai adecvat pentru participarea activă a maselor, a reprezentanţilor lor la conducerea societăţii. Astfel, au avut loc şi au fost instituţionalizate, ca organisme ce se vor întruni periodic spre a dezbate şi lua decizii în problemele majore ale activităţii în domeniul respectiv de activitate: • Congresul consiliilor populare judeţene; • Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste; • Congresul consiliilor de conducere ale unităţilor agricole socialiste, al intregii ţărănimi; • Congresul consiliilor oamenilor muncii; • Consfătuirea pe ţară a unităţilor de control al oamenilor muncii. Totodată, au fost create organisme noi, cu caracter permanent, învestite cu largi atribuţii: • Camera legislativă a consiliilor populare; • Consiliul Naţional al Agriculturii ; • Consiliul Naţional al Oamenilor Muncii. SCÍNTEIA — /6/ 1 decembrie 1977 (Urmare din pag. I) UNIREA CEA MARE te şi desuete şi înlocuirea lor cu altele, democratice, impuse de poporul majoritar. Revoluţie înseamnă prefacerile radicale în organizarea politico-administrativă, înlocuirea autorităţilor şi instituţiilor, reprezentind interesele marilor moşieri şi fabricanţi maghiari şi austrieci — prin autorităţi şi instituţii care să reprezinte interesele majorităţii populaţiei. Ca intr-un film de mase se desfăşoară secvenţele istoricului sfîrşit de an 1918. Ceea ce-l caracterizează înainte de toate este maturitatea şi responsabilitatea tuturor actelor şi acţiunilor unui popor hotărât să-şi făurească viitorul potrivit cu interesele sale, după secole de nedreptăţi şi opresiuni. începutul este proclamarea la 12 octombrie — cel dinţii între popoarele monarhiei austro-ungare — a dreptului de autodeterminare, în cadrul Conferinţei Partidului Naţional Român, la Oradea. Hotărîre sancţionată şi de socialiştii români, reprezentanţii muncitorimii, a doua zi, cu prilejul Congresului Partidului Social Democrat. Nerăbdarea cuprinde mulţimile, care exercită presiuni asupra organizaţiilor politice de a acţiona cu şi mai mult curaj, cu şi mai multă grăbire. Soldaţii români din diferite unităţi ale armatei austro-ungare nu aşteaptă nici ei pasivi desfăşurarea evenimentelor : întruniri, agitaţii, răzvrătiri au loc cindi într-o parte, cinci în alta. Grevele generale ale muncitorilor pentru condiţii mai bune de viaţă, pentru un guvern democratic şi pentru pace, se adaugă celorlalte manifestaţii, completind evantaiul. Urmarea logică a fost constituirea, la 30/31 octombrie, a Consiliului Naţional Român, alcătuit pe baze paritare — 6 reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi 6 ai Partidului Social Democrat — cu atribuţiuni guvernamentale. Era îndreptăţit, de aceea, ziarul socialiştilor români, „Adevărul“, să publice manifestul cu titlul : „Revoluţia a învins. S-a constituit Consiliul Naţional Român“. Considerat pe bună dreptate „unicul for care reprezintă voinţa poporului român şi se bazează pe libera hotărire, asigurată de curentul vremii şi de voinţa popoarelor libere“, unităţile militare formate din soldaţi şi ofiţeri români i se alătură şi-l sprijină. Concomitent, iau fiinţă sfaturi muncitoreşti în numeroase centre industriale ; se înfiinţează consilii naţionale şi gărzi naţionale locale, cu misiunea de a apăra cuceririle poporului, ordinea şi liniştea, viaţa şi bunurile oamenilor. Gindul cel mai stăruitor al celor investiţi cu răspundere în acele vremuri revoluţionare era ca „tânăra şi frumoasa naţiune română“ să se poată prezenta înaintea lumii „în deplina ei curăţenie, nepătată, în întreaga ei splendoare“. Miile de ţărani, meseriaşi, muncitori, „lumea mare şi însufleţită“, in „ochii căreia străluceşte bucuria şi însufleţirea“, se lega prin jurămînt a „apăra cu toată credinţa bunul comun, precum viaţa, averea oricărui om, fără deosebire de ce limbă şi credinţă se ţine“ a „trăi în pace şi bună înţelegere unul cu altul, român, maghiar, sas şi oricare altă naţiune“. Ţărani, muncitori, soldaţi întorşi de pe front, intelectuali, orăşeni se înfrăţesc pentru a realiza în fapt însemnatele principii. La care se adaugă, uneori, în unele locuri, încununarea lor cuprinsă în ideea clar exprimată de „suveranitate a poporului“, întruchipată in „republica democratică“, „cea mai desăvîrşită formă de guvernare“, „în care tot poporul (nu numai cei puternici) are dreptul a-şi alege din toate păturile societăţii adunarea de bărbaţi care să conducă afacerile statului“. In această atmosferă, alte două acţiuni de incontestabilă însemnătate se înscriu în palmaresul Consiliului Naţional sau Marelui Sfat Român , la 18 noiembrie Proclamaţia îndreptată „către popoarele lumii“, care erau înştiinţate cu privire la legămintul naţiunii române, „întruparea democraţiei celei mai desăvârşite“, de a nu asupri alte neamuri, de a asigura tuturor deplină libertate naţională, de a-şi organiza statul liber şi independent pe temeiurile democraţiei. Peste două zile este convocată Adunarea, la Alba Iulia, pentru 1 decembrie, cu scopul ca „în numele dreptăţii eterne şi al liberei dispoziţiuni a naţiunilor să-şi hotărască însăşi soarta sa de acum înainte". N-a fost nevoie nici de Îndemnuri deosebite, nici de chemări repetate. Satele şi oraşele clocoteau de dorinţa participării, în număr cit mai mare, din toate colţurile ţării, la adunarea de la Alba Iulia. Generaţia de la 1918 era conştientă de „chemarea istoriei la fapte“. Şi s-a dovedit vrednică de această chemare. Cercetările oferă mulţime de dovezi de însemnătate incontestabilă cu privire la adunările de alegere a „delegaţilor“, la entuziasmul impresionant ce domnea în milioanele de inimi. Sunt, fără îndoială, temeiuri de granit pentru adeverirea hotăririi neabătute, a voinţei neclintite, a dorinţei nestăvilite a unui întreg popor de a-şi hotărî pentru întotdeauna soarta, de a şi-o uni pentru totdeauna cu a fraţilor ce locuiau in celelalte teritorii ale vechii Dacii. Nici o ameninţare, nici o piedică, nici o greutate, nici un sacrificiu nu era in stare a abate milioanele de voinţi de pe calea împlinirii statornicei aspiraţii, a marelui ideal. Aceleaşi cercetări au transmis istoriei numele celor 1228 delegaţi oficiali, aleşi şi împuterniciţi cu „credenţionare“ de organizaţiile politice, de feluritele instituţii şi organizaţii economice, sociale, culturale, bisericeşti, militare, de femei, sportive etc. A fost descrisă cu înţelegere şi simţire, uneori mai sobru, alteori mai avintat, pornirea grupurilor din cătune şi sate, comune şi oraşe, din cele mai îndepărtate colţuri ale pămintului locuit de români. Asemenea şuvoaielor ce-şi rostogolesc apele fără contenire şi fără oprire, stîrnite la viaţă de soarele primăverii care dezgheaţă zăpezile, se scurgeau grupurile nesfîrşite de oameni, in căruţe şi pe jos, în trenuri şi cărare, in haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore in frunte. Asemenea şuvoaielor de apă ce se unesc şi se întăresc prin împreunarea Ior la locuri de întîlnire, grupurile de oameni coborau de pe văi şi dealuri, iar la încrucişarea drumurilor se uneau pentru a-şi întări voinţa şi puterea. Cu puteri sporite şi voinţi neabătute grupurile porneau mai departe, spre oraşul celei dinţii uniri a tuturor românilor şi al martiriului lui Horea, Cloşca şi Crişan. ...O mare de oameni era cîmpul lui Horea in dimineaţa zilei de 1 decembrie. Indurînd, cu răbdarea ancestrală, frigul şi zloata, mulţimile, peste 100 000, ţărani şi muncitori, intelectuali şi meseriaşi, bărbaţi şi femei, tineri şi virstnici, aşteptau încrezători marea hotărire ce avea să fie luată in sala unirii. Tribunele improvizate confereau Marii Adunări aspectul unei imense demonstraţii plebiscitare. Nu este nici uşor şi nici simplu a încerca reînvierea impresionantului tablou, cu freamătul şi frămintarea, cu clocotul cugetelor şi bătăile inimilor, care, toate la un loc, însemnau entuziasm sincer şi curat, generat de gînduri inălţătoare şi idealuri izbăvitoare. Nu este nici simplu şi nici uşor, mai ales că mulţimile care au hotărît mersul istoriei acelor vremuri istorice n-au lăsat înscrisuri, oglindă a fiinţei lor lăuntrice şi intime, ci s-au mulţumit să facă istorie. Istoria a dovedit rolul maselor populare ca făuritoare ale istoriei, iar acest adevăr a fost demonstrat cu prisosinţă în acea toamnă a anului 1918, când masele şi-au impus voinţa de unire necondiţionată a tuturor teritoriilor româneşti transilvănene cu România. Cuprind, astfel, întregul adevăr cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, preşedintele republicii noastre : „Unirea Transilvaniei cu România nu a fost actul câtorva persoane sau grupuri izolate, ci opera întregului popor, a intregii naţiuni. Nimeni in afară de popor nu poate pretinde că a Înfăptuit unirea“. „HOTĂRIREA In cadrul unor însufleţite adunări populare, locuitorii satelor, comunelor şi oraşelor din Transilvania şi-au ales reprezentanţii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, incredinţîndu-le mandatul de a vota unirea cu România „pentru toate veacurile". Fiecare dintre aceste mandate purta sute sau mii de iscălituri, exprimînd nestrămutata şi generala voinţă de unire cu fraţii de peste Carpaţi. „UNICA ŞI NESTRĂMUTATA DORINŢĂ". „Atît sfatul naţional român, cît şi întreg poporul din comuna Albac, la adunarea ţinută în 14/27 noemvrie 1918, cu unanimitate s-au declarat că unica şi nestrămutata lor dorinţă — nemaiputînd suferi jugul străin este unirea tuturor românilor. Regretă mult adunarea că pe de o parte din lipsa de comunicaţie şi depărtarea cea mare, pe de altă parte lipsa de îmbrăcăminte potrivită acestui timp, nu le permite a lua parte cu toţii, însă şi cele 3 000 de suflete rămase acasă, a căror inimă bate după mult aşteptata libertate, vor striga în 1 Decembrie acasă că : Să trăiască unirea tuturor românilor !" „TOT CE AU DORIT STRĂMOŞII, TOT CE NE ÎNCĂLZEŞTE PE CEI DE FAŢĂ, TOT CE VA ÎNĂLŢA PE URMAŞII NOŞTRI“. „Obştea poporului român din comuna Rondela, din îndemn propriu şi fără nici o silă sau ademenire din vreo parte, dă la iveală dorinţa fierbinte ce însufleţeşte inima fiecărui român şi declară că voinţa sa nestrămutată este . Voim să fim alăturaţi, împreună cu teritoriile româneşti din Ardeal, Bănat, Ungaria şi Maramurăş, la Regatul României. în această hotărîre a noastră aşternem tot ce au dorit strămoşii noştri, tot ce ne încălzeşte pe noi cei de faţă şi tot ce va înălţa pururea pe fiii şi nepoţii noştri“. „DECLARĂM SOLEMN ŞI SFÎNT CĂ TOŢI VOIM UNIREA". „Adunarea naţională din comuna Lesnie după constituire alege în unanimitate pe reprezentanţii ei la Marea Adunare Naţională ce se va ţine la Alba Iulia, împuternicindu-i ca în numele nostru, al tuturor, să ia parte la Marea Adunare Naţională şi acolo, în numele la toată suflarea românească din comuna Lesnie, să declare solemn şi sfînt că noi toţi vrem unirea tuturor românilor într-un stat naţional român“. în partidului şi a întregului popor. CONFERINŢA NAŢIONALA A PARTIDULUI COMUNIST ROMAN CONFERINŢA NAŢIONALĂ A PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN DIRECTIVELE CONGRESULUI AL XI-LEA: PROIECTELE DE MUREAMiILE DE AZI 3. Adine ir® a democraţiei socialiste „Suntem ferm hotărîţi să asigurăm şi în viitor cadrul organizatoric cel mai adecvat, condiţiile cele mai propice pentru participarea amplă şi efectivă a poporului la adoptarea hotărîrilor care privesc bunul mers al ţării. Pornim neabătut de la principiul marxist-leninist că dezvoltarea democraţiei socialiste, făurirea conștientă de către popor a propriei sale istorii constituie o necesitate obiectivă a edificării noii orînduiri. NICOLAE CEAUȘESCU (Din Raportul la Congresul al XI-lea al P.C.R.) Dialogul permanent cu poporul Devenit in ultimul deceniu o caracteristică esenţială a vieţii noastre politice, dialogul conducerii de partid şi de stat cu poporul şi-a găsit o expresie concludentă în frecventele vizite de lucru ale secretarului general al partidului in toate judeţele ţării, în numeroasele consfătuiri la nivel republican sau local, în dezbaterea publică a principalelor proiecte de legi. Numai de la Congresul al XI-lea al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu alţi conducători de partid şi de stat, a participat la 22 congrese, conferinţe, consfătuiri, întîlniri de lucru la nivelul naţional, cu care prilej a rostit importante cuvîntări ; — a efectuat 52 vizite de lucru în Capitală şi 91 în judeţele ţării, analizînd la faţa locului, împreună cu cadrele de conducere, cu oamenii muncii, aspecte majore ale vieţii economicosociale din 221 întreprinderi industriale, şantiere de construcţii, unităţi agricole, 50 unităţi social-culturale, de învăţămînt şi cercetare şi 42 expoziţii economice şi de artă, cartiere de locuinţe, pieţe etc. Cu acest prilej au fost soluţionate numeroase probleme pe plan local şi s-au dat indicaţii cu valabilitate generală, menite să asigure înfăptuirea în condiţii optime a hotărîrilor Congresului al XI-lea, accelerarea progresului multilateral al societăţii noastre. • Au fost puse în dezbatere publică, spre o largă consultare populară, importante legi şi măsuri, oamenii muncii avînd astfel posibilitatea să-şi spună cuvîntul asupra lor — formă efectivă de participarea la activitatea de conducere a societăţii. Dintre aceste legi, amintim cele privind rolul şi atribuţiile maistrului în producţie ; recrutarea şi repartizarea forţei de muncă ; încadrarea intr-o activitate utilă a unor persoane apte de muncă ; calitatea produselor şi serviciilor ; producţia bunurilor alimentare ; retribuirea muncii in unităţile agricole cooperatiste etc. Facsimile ale unor titluri din ziare privind crearea noilor organisme de conducere ale activităţii economico-sociale Muncitorii dezbat, decid, acţionează In perioada care a trecut de la Congresul al XI-lea au fost adoptate un şir de măsuri privind creşterea rolului şi îmbunătăţirea activităţii consiliilor oamenilor muncii, ca organe ale autoconducerii muncitoreşti : • a crescut numărul membrilor consililor oamenilor muncii din întreprinderi de la 9—25 la 15—35, precum şi ai reprezentanţilor oamenilor muncii în cadrul acestora de la 3—11, la 7—17; • circa 75 la sută din numărul reprezentanţilor oamenilor muncii sunt muncitori şi maiştri care lucrează nemijlocit în producţie ; • preşedintele consiliului oamenilor muncii este secretarul organizaţiei de partid din întreprindere, prin aceasta urmărindu-se creşterea rolului conducător al organizaţiei în soluţionarea problemelor complexe cu care se confruntă fiecare unitate economică. Consiliul mai are : un prim-vicepreşedinte — directorul întreprinderii; doi vicepreşedinţi — preşedintele comitetului sindicatului şi un reprezentant al oamenilor muncii, muncitor care lucrează nemijlocit în producţie; • pentru conducerea activităţii curente, consiliul oamenilor muncii alege un birou executiv; numărul membrilor acestuia a crescut de la 3—7 la 5—11. Preşedintele biroului executiv este directorul unităţii respective. '.' Si.pseisiia mmm ieaae issm te? si« tea« . . m m menui lira ai assem\n siAire .****» Ai cowrrtuuftat Hfemwn romă* ^ \ Congresul consiliilor oamenilor iXPUMRCA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU . te privire k tresteres rolaki ibiei mtmdteere, uf temMot smmkr mmvit §#«HeMMBUM^ i ‘ CHEMAREA taysEi «Mr wterc jteaa sm iniirtteir o«»' wrtarn «mă oraşe®« a bmbS PRIMA ȘEDINȚĂ ' r-'-S-rsS,— * CAMHiei LEGISLATIVE ,!î!« A CONSILIULUI NATIONAL NR . A1 OAMENILOR MUNCII iSjfc‘'rj|§. Controlul social-pirghie democratică in mina oamenilor muncii In ultimul timp au fost iniţiate importante măsuri privind sporirea eficienţei controlului oamenilor muncii asupra activităţii economico-sociale, latură importantă a democratismului socialist. • S-a extins sfera de cuprindere a controlului oamenilor muncii, care include în prezent: unităţile de prestări de servicii, comerciale şi de alimentaţie publică, unităţile cooperatiste producătoare de bunuri de consum, construcţiile de locuinţe, instituţiile cultural-artistice, sanitare, casele de copii, căminele instituţiilor de învăţămint şi căminele de bătrîni, întreprinderile de transport în comun, de administraţie locativă, de gospodărie comunală, oficiile de asigurări sociale şi pensii, de poştă, telefoane şi radioficare etc. ; îndrumarea şi coordonarea unitară a activităţii de control al oamenilor muncii se efectuează de către consiliile Frontului Unităţii Socialiste, în strînsă legătură cu consiliile de control muncitoresc al activităţii economice şi sociale. • Organele locale ale Frontului Unităţii Socialiste, împreună cu consiliile populare, stabilesc modul de conlucrare a echipelor de control al oamenilor muncii cu deputaţii, comitetele de cetăţeni, consiliile cetăţeneşti de părinţi. • Organele de conducere colectivă analizează — în prezenţa reprezentanţilor consiliilor locale ale Frontului Unităţii Socialiste, ai consiliilor de control muncitoresc al activităţii economice şi sociale — constatările şi propunerile echipelor de control al oamenilor muncii, stabilind măsuri pentru prevenirea şi înlăturarea deficienţelor. • Organele ierarhic superioare unităţilor controlate sunt obligate să verifice dacă conducătorii unităţilor din subordine au luat măsuri pentru soluţionarea constatărilor şi propunerilor echipelor de control al oamenilor muncii. PAGINA 3 Expresie vie a participării maselor la conducerea statului, la rezolvarea treburilor obşteşti O puternică afirmare a procesului de continuă dezvoltare a democraţiei noastre socialiste, a participării tot mai active a celor mai largi mase populare la conducerea societăţii, la exercitarea prerogativelor inalienabile ale poporului, ca deţinător al puterii de stat, stăpin deplin al destinelor sale, au prilejuit alegerile de la 20 noiembrie a.c. în timpul CAMPANIEI ELECTORALE, peste 6 milioane de cetăţeni au participat la întîlnirile dintre candidaţi şi alegători, purtînd ample dezbateri şi făcînd nenumărate propuneri privind dezvoltarea şi buna gospodărire a localităţilor. LA ALEGERILE DE DEPUTAŢI • ÎN CONSILIILE POPULARE • s-au prezentat în faţa urnelor aproape 16 milioane de cetăţeni — 99,98 la sută din numărul alegătorilor ; • şi-au dat votul pentru candidaţii Frontului Unităţii Socialiste peste 98 la sută dintre alegători; • întrucît în 85 la sută din circumscripţiile electorale au fost propuşi cîte doi candidaţi, din numărul total de 107 239 candidaţi au fost aleşi 56 855 deputaţi. COMPONENŢA NOILOR CONSILII POPULARE reflectă deosebit de pregnant democratismul autentic al societăţii noastre: • peste jumătate din numărul deputaţilor aleşi în consiliile populare municipale şi orăşeneşti sunt proveniţi din rîndurile clasei muncitoare ; • circa două treimi din numărul deputaţilor aleşi în consiliile populare comunale sunt ţărani; • peste 70 la sută din totalul deputaţilor lucrează nemijlocit în producţie; • naţionalitatea deputaţilor oglindeşte fidel structura naţionala a populaţiei pe ansamblul ţării: 90,09 la sută din deputaţi sínt români, 7,38 la sută sínt maghiari, 1,57 la sută sínt germani, 0,96 la sută aparţin altor naţionalităţi; • aproape 35 la sută din numărul deputaţilor sínt femei; • peste 28 la sută din numărul deputaţilor au vîrsta pînă la 35 de ani, peste 50 la sută pînă la 50 de ani, iar aproape 21 la sută peste 50 de ani. • peste 75 la sută dintre deputați sunt membri ai Partidului Comunist Român, iar aproape un sfert nu sunt membri de partid. VIDELE (Urmare din pag. I) singuri îşi construiesc oraşul. Rezultatul a fost de-a dreptul spectaculos : într-un an s-a realizat cît puteau constructorii singuri să realizeze în trei. Aşa s-a construit oraşul Videle. Desigur, şi în alte localităţi ale ţării se petrec asemenea fapte frumoase, dar la noi amploarea muncii patriotice e deosebit de mare. Hai să facem o împărţire — ne-a mai zis primarul, împărţiţi 30 de milioane lei (valoarea muncii voluntare) la 14 000 — populaţia oraşului. Aşa e că ne dă peste 2 000 lei pe locuitor ? Ştim, unii ar putea să spună : Nu e chiar un lucru nemaipomenit. Oamenii au ieşit cu toţii la muncă, fără să-i mai cheme nimeni, pentru că avem neapărat nevoie de case. — Şi ce i-iaţi răspunde celui care ar afirma acest lucru ? — l-am întrebat pe primar. — I-aş spune că n-are idee cit îşi iubesc viclenii oraşul. Tot 30 de milioane lei valorează şi munca patriotică depusă de ei pentru deschiderea unui frumos parc public. Alte zeci de milioane valorează sera pentru flori, pe care tot cetăţenii în frunte cu deputaţii au construit-o. Ca să nu vă mai spun că numai cetăţenii, cu priceperea şi forţe proprii, au construit, pentru copiii lor, un complex — creşă, grădiniţă. Iată de ce consider că această conlucrare a primăriei cu cetăţenii, faptele lor de muncă, nu pot lipsi din viitoarea monografie a oraşului. Socotesc că acest lucru este bunul cel mai de preţ câştigat în ultimii ani la Videle. ...Mergeam pe şoseaua care leagă oraşul de un alt viitor oraş — Drăgăneşti Vlaşca. Pe partea stingă a şoselei am zărit un poligon mare, experimental, iar printre sonde, printre unităţile de pompare, printre depozitele de combustibil şi motoarele de tracţiune — toate in mărime naturală şi in funcţiune — trebăluiau de zor o mulţime de elevi de la liceu. Făceau practică pe viu, in poligonul lor propriu, donat de „Schela—Videle“. Oraşul işi pregăteşte temeinic noile cadre.