Scînteia, decembrie 1977 (Anul 46, nr. 10974-11000)

1977-12-01 / nr. 10974

RO şi IMS Perfecţionarea cadrului organizatoric al activităţii sociale Orientarea preconizată de Congresul al XI-lea spre adîncirea democraţiei socialiste s-a aflat la baza măsurilor adoptate în ultimii ani de creare a unor noi organisme la scară naţională, menite să asigure cadrul organizatoric tot mai adecvat pentru participarea activă a maselor, a reprezentanţilor lor la conducerea societăţii. Astfel, au avut loc şi au fost instituţionalizate, ca organisme ce se vor întruni periodic spre a dezbate şi lua decizii în probleme­le majore ale activităţii în dome­niul respectiv de activitate: • Congresul consiliilor populare judeţene; • Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste; • Congresul consiliilor de condu­cere ale unităţilor agricole socia­liste, al intregii ţărănimi; • Congresul consiliilor oameni­lor muncii; • Consfătuirea pe ţară a unită­ţilor de control al oamenilor muncii. Totodată, au fost create orga­nisme noi, cu caracter permanent, învestite cu largi atribuţii: • Camera legislativă a consili­ilor populare; • Consiliul Naţional al Agricul­turii ; • Consiliul Naţional al Oameni­lor Muncii. SCÍNTEIA — /6/ 1 decembrie 1977 (Urmare din pag. I) UNIREA CEA MARE te şi desuete şi înlocuirea lor cu al­tele, democratice, impuse de poporul majoritar. Revoluţie înseamnă pre­facerile radicale în organizarea po­­litico-administrativă, înlocuirea auto­rităţilor şi instituţiilor, reprezentind interesele marilor moşieri şi fabri­canţi maghiari şi austrieci — prin au­torităţi şi instituţii care să reprezinte interesele majorităţii populaţiei. Ca intr-un film de mase se des­făşoară secvenţele istoricului sfîrşit de an 1918. Ceea ce-l caracterizează înainte de toate este maturitatea şi responsabilitatea tuturor actelor şi acţiunilor unui popor hotărât să-şi făurească viitorul potrivit cu intere­sele sale, după secole de nedreptăţi şi opresiuni. începutul este proclamarea la 12 octombrie — cel dinţii între po­poarele monarhiei austro-ungare — a dreptului de autodeterminare, în ca­drul Conferinţei Partidului Naţional Român, la Oradea. Hotărîre sancţio­nată şi de socialiştii români, repre­zentanţii muncitorimii, a doua zi, cu prilejul Congresului Partidului Soci­al Democrat. Nerăbdarea cuprinde mulţimile, care exercită presiuni a­­supra organizaţiilor politice de a ac­ţiona cu şi mai mult curaj, cu şi mai multă grăbire. Soldaţii români din diferite unităţi ale armatei aus­tro-ungare nu aşteaptă nici ei pasivi desfăşurarea evenimentelor : întru­niri, agitaţii, răzvrătiri au loc cindi într-o parte, cinci în alta. Grevele generale ale muncitorilor pentru condiţii mai bune de viaţă, pentru un guvern democratic şi pentru pa­ce, se adaugă celorlalte manifestaţii, completind evantaiul. Urmarea logică a fost constituirea, la 30/31 octombrie, a Consiliului Na­ţional Român, alcătuit pe baze pa­ritare — 6 reprezentanţi ai Partidu­lui Naţional Român şi 6 ai Partidu­lui Social Democrat — cu atribuţiuni guvernamentale. Era îndreptăţit, de aceea, ziarul socialiştilor ro­mâni, „Adevărul“, să publice ma­nifestul cu titlul : „Revoluţia a în­vins. S-a­ constituit Consiliul Naţio­nal Român“. Considerat pe bună dreptate „unicul for care reprezintă voinţa poporului român şi se bazea­ză pe libera hotărire, asigurată de curentul vremii şi de voinţa popoa­relor libere“, unităţile militare for­mate din soldaţi şi ofiţeri români i se alătură şi-l sprijină. Concomitent, iau fiinţă sfaturi muncitoreşti în nu­meroase centre industriale ; se înfi­inţează consilii naţionale şi gărzi naţionale locale, cu misiunea de a apăra cuceririle poporului, ordinea şi liniştea, viaţa şi bunurile oamenilor. Gindul cel mai stăruitor al celor investiţi cu răspundere în acele vre­muri revoluţionare era ca „tânăra şi frumoasa naţiune română“ să se poată prezenta înaintea lumii „în de­plina ei curăţenie, nepătată, în în­treaga ei splendoare“. Miile de ţă­rani, meseriaşi, muncitori, „lumea mare şi însufleţită“, in „ochii căreia străluceşte bucuria şi însufleţirea“, se lega prin jurămînt a „apăra cu toată credinţa bunul comun, precum viaţa, averea oricărui om, fără deo­sebire de ce limbă şi credinţă se ţine“ a „trăi în pace şi bună înţele­gere unul cu altul, român, maghiar, sas şi oricare altă naţiune“. Ţărani, muncitori, soldaţi întorşi de pe front, intelectuali, orăşeni se înfrăţesc pentru a realiza în fapt în­semnatele principii. La care se a­­daugă, uneori, în unele locuri, încu­nunarea lor cuprinsă în ideea clar exprimată de „suveranitate a po­porului“, întruchipată in „republica democratică“, „cea mai desăvîrşită formă de guvernare“, „în care tot po­porul (nu numai cei puternici) are dreptul a-şi alege din toate păturile societăţii adunarea de bărbaţi care să conducă afacerile statului“. In această atmosferă, alte două ac­ţiuni de incontestabilă însemnătate se înscriu în palmaresul Consiliului Naţional sau Marelui Sfat Român , la 18 noiembrie Proclamaţia îndrep­tată „către popoarele lumii“, care erau înştiinţate cu privire la legă­­mintul naţiunii române, „întruparea democraţiei celei mai desăvârşite“, de a nu asupri alte neamuri, de a asi­gura tuturor deplină libertate naţio­nală, de a-şi organiza statul liber şi independent pe temeiurile democra­ţiei. Peste două zile este convocată Adunarea, la Alba Iulia, pentru 1 de­cembrie, cu scopul ca „în numele dreptăţii eterne şi al liberei dispozi­­ţiuni a naţiunilor să-şi hotărască în­săşi soarta sa de acum înainte". N-a fost nevoie nici de Îndemnuri deosebite, nici de chemări repetate. Satele şi oraşele clocoteau de dorin­ţa participării, în număr cit mai mare, din toate colţurile ţării, la adunarea de la Alba Iulia. Generaţia de la 1918 era conştientă de „che­marea istoriei la fapte“. Şi s-a do­vedit vrednică de această chemare. Cercetările oferă mulţime de do­vezi de însemnătate incontestabilă cu privire la adunările de alegere a „delegaţilor“, la entuziasmul impre­sionant ce domnea în milioanele de inimi. Sunt, fără îndoială, temeiuri de granit pentru adeverirea hotăririi neabătute, a voinţei neclintite, a do­rinţei nestăvilite a unui întreg popor de a-şi hotărî pentru întotdeauna soarta, de a şi-o uni pentru totdeauna cu a fraţilor ce locuiau in celelalte teritorii ale vechii Dacii. Nici o ameninţare, nici o piedică, nici o greutate, nici un sacrificiu nu era in stare a abate milioanele de voinţi de pe calea împlinirii statornicei aspira­ţii, a marelui ideal. Aceleaşi cercetări au transmis isto­riei numele celor 1228 delegaţi ofi­ciali, aleşi şi împuterniciţi cu „cre­­denţionare“ de organizaţiile politice, de feluritele instituţii şi organizaţii economice, sociale, culturale, biseri­ceşti, militare, de femei, sportive etc. A fost descrisă cu înţelegere şi simţire, uneori mai sobru, alteori mai avintat, pornirea grupurilor din cătune şi sate, comune şi oraşe, din cele mai îndepărtate colţuri ale pă­­mintului locuit de români. Asemenea şuvoaielor ce-şi rostogolesc apele fără contenire şi fără oprire, stîrni­­te la viaţă de soarele primăverii care dezgheaţă zăpezile, se scurgeau grupurile nesfîrşite de oameni, in căruţe şi pe jos, în trenuri şi cărare, in haine de sărbătoa­re, cu steaguri tricolore in frunte. Asemenea şuvoaielor de apă ce se unesc şi se întăresc prin împreunarea Ior la locuri de întîlnire, grupurile de oameni coborau de pe văi şi dealuri, iar la încrucişarea­ drumurilor se uneau pentru a-şi întări voinţa şi puterea. Cu puteri sporite şi voinţi neabătute grupurile porneau mai de­parte, spre oraşul celei dinţii uniri a tuturor românilor şi al martiriului lui Horea, Cloşca şi Crişan. ...O mare de oameni era cîmpul lui Horea in dimineaţa zilei de 1 decem­brie. Indurînd, cu răbdarea ances­trală, frigul şi zloata, mulţimile, peste 100 000, ţărani şi muncitori, in­telectuali şi meseriaşi, bărbaţi şi fe­mei, tineri şi virstnici, aşteptau în­crezători marea hotărire ce avea să fie luată in sala unirii. Tribunele improvizate confereau Marii Adunări aspectul unei imense demonstraţii plebiscitare. Nu este nici uşor şi nici simplu a încerca reînvierea impre­sionantului tablou, cu freamătul şi frămintarea, cu clocotul cugetelor şi bătăile inimilor, care, toate la un loc, însemnau entuziasm sincer şi curat, generat de gînduri inălţătoare şi idealuri izbăvitoare. Nu este nici simplu şi nici uşor, mai ales că mul­ţimile care au hotărît mersul istoriei acelor vremuri istorice n-au lăsat înscrisuri, oglindă a fiinţei lor lăun­trice şi intime, ci s-au mulţumit să facă istorie. Istoria a dovedit ro­lul maselor populare ca făuritoa­re ale istoriei, iar acest adevăr a fost demonstrat cu prisosinţă în acea toamnă a anului 1918, când masele şi-au impus voinţa de unire necondi­ţionată a tuturor teritoriilor româ­neşti transilvănene cu România. Cuprind, astfel, întregul adevăr cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu,­­ secretarul general al partidului, preşedintele republicii noastre : „Unirea Transilvaniei cu România nu a fost actul câtorva per­soane sau grupuri izolate, ci opera întregului popor, a intregii naţiuni. Nimeni in afară de popor nu poate pretinde că a Înfăptuit unirea“. „HOTĂRIREA In cadrul unor însufleţite adunări populare, locuitorii satelor, co­munelor şi oraşelor din Transilvania şi-au ales reprezentanţii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, incredinţîndu-le mandatul de a vota unirea cu România „pentru toate veacurile". Fiecare dintre aceste mandate purta sute sau mii de iscălituri, exprimînd nestrămu­tata şi generala voinţă de unire cu fraţii de peste Carpaţi. „UNICA ŞI NESTRĂMUTATA DORINŢĂ". „Atît sfatul na­ţional român, cît şi întreg poporul din comuna Albac, la adu­narea ţinută în 14/27 noemvrie 1918, cu unanimitate s-au de­clarat că unica şi nestrămutata lor dorinţă — nemaiputînd sufe­ri jugul străin este­­ unirea tuturor românilor. Regretă mult adu­narea că pe de o parte din lipsa de comunicaţie şi depărtarea cea mare, pe de altă parte lipsa de îmbrăcăminte potrivită acestui timp, nu le permite a lua parte cu toţii, însă şi cele 3 000 de suflete rămase acasă, a căror inimă bate după mult aşteptata libertate, vor striga în 1 Decembrie acasă că : Să trăiască unirea tuturor românilor !" „TOT CE AU DORIT STRĂMOŞII, TOT CE NE ÎNCĂLZEŞTE PE CEI DE FAŢĂ, TOT CE VA ÎNĂLŢA PE URMAŞII NOŞTRI“. „Obştea poporului român din comuna Rondela, din îndemn propriu şi fără nici o silă sau ademenire din vreo parte, dă la iveală dorinţa fierbinte ce însufleţeşte inima fiecărui român şi declară că voinţa sa nestrămutată este . Voim să fim alăturaţi, împreună cu teritoriile româneşti din Ardeal, Bănat, Ungaria şi Maramurăş, la Regatul Româ­niei. în această hotărîre a noastră aşternem tot ce au dorit strămoşii noştri, tot ce ne încălzeşte pe noi cei de faţă şi tot ce va înălţa pururea pe fiii şi nepoţii noştri“. „DECLARĂM SOLEMN ŞI SFÎNT CĂ TOŢI VOIM UNIREA". „Adunarea naţională din comuna Lesnie după constituire alege în unanimitate pe reprezentanţii ei la Marea Adunare Naţio­nală ce se va ţine la Alba Iulia, împuternicindu-i ca în numele nostru, al tuturor, să ia parte la Marea Adunare Naţională şi acolo, în numele la toată suflarea românească din comuna Lesnie, să declare solemn şi sfînt că noi toţi vrem unirea tutu­ror românilor într-un stat naţional român“. în partidului şi a întregului popor. CONFERINŢA NAŢIONALA A PARTIDULUI COMUNIST ROMAN CONFERINŢA NAŢIONALĂ A PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN DIRECTIVELE CONGRESULUI AL XI-LEA: PROIECTELE DE MU­REAMiILE DE AZI 3. A­dine ir® a democraţiei socialiste „Suntem­ ferm hotărîţi să asigurăm şi în viitor cadrul organi­zatoric cel mai adecvat, condiţiile cele mai propice pentru partici­parea amplă şi efectivă a poporului la adoptarea hotărîrilor care privesc bunul mers al ţării. Pornim neabătut de la principiul marxist-leninist că dezvoltarea democraţiei socialiste, făurirea con­știentă de către popor a propriei sale istorii constituie o necesi­tate obiectivă a edificării noii orînduiri­. NICOLAE CEAUȘESCU (Din Raportul la Congresul al XI-lea al P.C.R.) Dialogul permanent cu poporul Devenit in ultimul deceniu o caracteristică esenţială a vieţii noastre politice, dialogul conducerii de partid şi de stat cu poporul şi-a găsit o expresie concludentă în frecventele vizite de lucru ale se­cretarului general al partidului in toate judeţele ţării, în numeroasele consfătuiri la nivel republican sau local, în dezbaterea publică a principalelor proiecte de legi. Numai de la Congresul al XI-lea al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu alţi conducători de partid şi de stat,­­ a participat la 22 congrese, confe­rinţe, consfătuiri, întîlniri de lucru la nivelul naţional, cu care prilej a rostit importante cuvîntări ; — a efectuat 52 vizite de lucru în Capitală şi 91 în judeţele ţării, analizînd la faţa locului, împreună cu cadrele de conducere, cu oamenii muncii, aspecte majore ale vieţii economico­sociale din 221 întreprinderi industriale, şan­tiere de construcţii, unităţi agricole, 50 unităţi social-culturale, de învăţămînt şi cercetare şi 42 expoziţii economice şi de artă, cartiere de lo­cuinţe, pieţe etc. Cu acest prilej au fost solu­ţionate numeroase probleme pe plan local şi s-au dat indicaţii cu valabilitate generală, menite să asigure înfăptuirea în condiţii opti­me a hotărîrilor Congresului al XI-lea, accele­rarea progresului multilateral al societăţii noastre. • Au fost puse în dezbatere pu­blică, spre o largă consultare popu­lară, importante legi şi măsuri, oa­menii muncii avînd astfel posibili­tatea să-şi spună cuvîntul asupra lor — formă efectivă de participa­rea la activitatea de conducere a societăţii. Dintre aceste legi, amin­tim cele privind rolul şi atribuţiile maistrului în producţie ; recruta­rea şi repartizarea forţei de mun­­­că ; încadrarea intr-o activitate u­tilă a unor persoane apte de mun­că ; calitatea produselor şi servicii­lor ; producţia bunurilor alimenta­re ; retribuirea muncii in unităţile agricole cooperatiste etc. Facsimile ale unor titluri din ziare privind crearea noilor organisme de conducere ale activităţii economico-sociale Muncitorii dezbat, decid, acţionează In perioada care a trecut de la Congresul al XI-lea au fost adop­tate un şir de măsuri privind creşterea rolului şi îmbunătăţirea acti­vităţii consiliilor oamenilor muncii, ca organe ale autoconducerii muncitoreşti : • a crescut numărul membri­lor consililor oamenilor muncii din întreprinderi de la 9—25 la 15—35, precum şi ai reprezentan­ţilor oamenilor muncii în cadrul acestora de la 3—11, la 7—17;­ • circa 75 la sută din numărul reprezentanţilor oamenilor muncii sunt muncitori şi maiştri care lu­crează nemijlocit în producţie ; • preşedintele consiliului oa­menilor muncii este secretarul or­ganizaţiei de partid din întreprin­dere, prin aceasta urmărindu-se creşterea rolului conducător al or­ganizaţiei în soluţionarea proble­melor complexe cu care se con­fruntă fiecare unitate economică. Consiliul mai are : un prim-vicepre­­şedinte — directorul întreprinderii; doi vicepreşedinţi — preşedintele comitetului sindicatului şi un re­prezentant al oamenilor muncii, muncitor care lucrează nemijlocit în producţie; • pentru conducerea activităţii curente, consiliul oamenilor muncii alege un birou executiv; numărul membrilor acestuia a crescut de la 3—7 la 5—11. Preşedintele birou­lui executiv este directorul unităţii respective. '­­.' Si.pseisiia mmm ieaae issm te? si« tea« . . m m menui lira ai asse­­m\n siAire .**­**» Ai cowrrtuuft­at Hfemwn romă* ^ \ Congresul consiliilor oamenilor iXPUMRCA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU . te privire k tresteres rolaki ibiei mtmdteere, uf temMot smmkr mmvit §#«HeMMBUM^ i ‘ CHEMAREA taysEi «Mr wterc jteaa s­m­ iniirtteir o«»' wrtarn «mă oraşe®« a bmbS PRIMA ȘEDINȚĂ ' r-'-S-rsS,— * CAMHiei LEGISLATIVE ,!î!« A CONSILIULUI NATIONAL N­R . A1­ OAMENILOR MUNCII iSjfc‘'rj|§. Controlul social-pirghie democratică in mina oamenilor muncii In ultimul timp au fost iniţiate importante măsuri privind spo­rirea eficienţei controlului oamenilor muncii asupra activităţii econo­mico-sociale, latură importantă a democratismului socialist. • S-a extins sfera de cuprindere a controlului oamenilor muncii, care include în prezent: unităţile de prestări de servicii, comerciale şi de alimentaţie publică, unităţile cooperatiste producătoare de bu­nuri de consum, construcţiile de locuinţe, instituţiile cultural-artisti­­ce, sanitare, casele de copii, că­minele instituţiilor de învăţămint şi căminele de bătrîni, întreprinderile de transport în comun, de adminis­traţie locativă, de gospodărie co­munală, oficiile de asigurări sociale şi pensii, de poştă, telefoane şi ra­­dioficare etc. ; îndrumarea şi coordonarea u­­nitară a activităţii de control al oa­menilor muncii se efectuează de către consiliile Frontului Unităţii Socialiste, în strînsă legătură cu consiliile de control muncitoresc al activităţii economice şi sociale. • Organele locale ale Frontului Unităţii Socialiste, împreună cu consiliile populare, stabilesc modul de conlucrare a echipelor de con­trol al oamenilor muncii cu depu­taţii, comitetele de cetăţeni, consi­liile cetăţeneşti de părinţi. • Organele de conducere colec­tivă analizează — în prezenţa re­prezentanţilor consiliilor locale ale Frontului Unităţii Socialiste, ai con­siliilor de control muncitoresc al activităţii economice şi sociale — constatările şi propunerile echipe­lor de control al oamenilor muncii, stabilind măsuri pentru prevenirea şi înlăturarea deficienţelor. • Organele ierarhic superioare unităţilor controlate sunt obligate să verifice dacă conducătorii uni­tăţilor din subordine au luat mă­suri pentru soluţionarea constată­rilor şi propunerilor echipelor de control al oamenilor muncii. PAGINA 3 Expresie vie a participării maselor la conducerea statului, la rezolvarea treburilor obşteşti O puternică afirmare a procesului de continuă dezvoltare a de­mocraţiei noastre socialiste, a participării tot mai active a celor mai largi mase populare la conducerea societăţii, la exercitarea preroga­tivelor inalienabile ale poporului, ca deţinător al puterii de stat, stăpin deplin al destinelor sale, au prilejuit alegerile de la 20 noiembrie a.c. în timpul CAMPANIEI ELECTO­RALE, peste 6 milioane de cetăţeni au participat la întîlnirile dintre candidaţi şi alegători, purtînd am­ple dezbateri şi făcînd nenumărate propuneri privind dezvol­tarea şi buna gospodărire a localităţilor. LA ALEGERILE DE DEPUTAŢI • ÎN CONSILIILE POPULARE • s-au prezentat în faţa urnelor aproape 16 milioane de cetăţeni — 99,98 la sută din numărul alegăto­rilor ; • şi-au dat votul pentru candi­daţii Frontului Unităţii Socialiste peste 98 la sută dintre alegători; • întrucît în 85 la sută din cir­cumscripţiile electorale au fost pro­puşi cîte doi candidaţi, din numărul total de 107 239 candidaţi au fost aleşi 56 855 deputaţi. COMPONENŢA NOILOR CONSI­LII POPULARE reflectă deosebit de pregnant democratismul autentic al societăţii noastre: • peste jumătate din numărul deputaţilor aleşi în consiliile popu­lare municipale şi orăşeneşti sunt proveniţi din rîndurile clasei mun­citoare ; • circa două treimi din numărul deputaţilor aleşi în consiliile popu­lare comunale sunt ţărani; • peste 70 la sută din totalul deputaţilor lucrează nemijlocit în producţie; • naţionalitatea deputaţilor o­­glindeşte fidel structura naţionala a populaţiei pe ansamblul ţării: 90,09 la sută din deputaţi sínt ro­mâni, 7,38 la sută sínt maghiari, 1,57 la sută sínt germani, 0,96 la sută aparţin altor naţionalităţi; • aproape 35 la sută din numă­rul deputaţilor sínt femei; • peste 28 la sută din numă­rul deputaţilor au vîrsta pînă la 35 de ani, peste 50 la sută pînă la 50 de ani, iar aproape 21 la sută peste 50 de ani. • peste 75 la sută dintre depu­tați sunt membri ai Partidului Co­munist Român, iar aproape un sfert nu sunt membri de partid. VIDELE (Urmare din pag. I) singuri îşi construiesc oraşul. Rezul­tatul a fost de-a dreptul spectacu­los : într-un an s-a realizat cît pu­teau constructorii singuri să realizeze în trei. Aşa s-a construit oraşul Vi­dele. Desigur, şi în alte localităţi ale ţării se petrec asemenea fapte fru­moase, dar la noi amploarea muncii patriotice e deosebit de mare. Hai să facem o împărţire — ne-a mai zis primarul, împărţiţi 30 de milioane lei (valoarea muncii voluntare) la 14 000 — populaţia oraşului. Aşa e că ne dă peste 2 000 lei pe locuitor ? Ştim, unii ar putea să spună : Nu e chiar un lucru nemaipomenit. Oame­nii au ieşit cu toţii la muncă, fără să-i mai cheme nimeni, pentru că avem neapărat nevoie de case. — Şi ce i-iaţi răspunde celui care ar afirma acest lucru ? — l-am în­trebat pe primar. — I-aş spune că n-are idee cit îşi iubesc viclenii oraşul. Tot 30 de mi­lioane lei valorează şi munca patrio­tică depusă de ei pentru deschiderea unui frumos parc public. Alte zeci de milioane valorează sera pentru flori, pe care tot cetăţenii în frunte cu deputaţii au construit-o. Ca să nu vă mai spun că numai cetăţenii, cu priceperea şi forţe proprii, au construit, pentru copiii lor, un com­plex — creşă, grădiniţă. Iată de ce consider că această conlucrare a pri­măriei cu cetăţenii, faptele lor de muncă, nu pot lipsi din viitoarea monografie a oraşului. Socotesc că acest lucru este bunul cel mai de preţ câştigat în ultimii ani la Vi­dele. ...Mergeam pe şoseaua care leagă oraşul de un alt viitor oraş — Dră­­găneşti Vlaşca. Pe partea stingă a şoselei am zărit un poligon mare, experimental, iar printre sonde, printre unităţile de pompare, prin­tre depozitele de combustibil şi mo­toarele de tracţiune — toate in mă­rime naturală şi in funcţiune — tre­­băluiau de zor o mulţime de elevi de la liceu. Făceau practică pe viu, in poligonul lor propriu, donat de „Schela—Videle“. Oraşul işi pregă­teşte temeinic noile cadre.

Next