Scînteia, ianuarie 1978 (Anul 47, nr. 11001-11025)

1978-01-03 / nr. 11001

PAGINA 2 SCINTEIA - marți 3 ianuarie 1978 R­EVE­LIO­N O sărbătoare întimpinată în întreaga ţară 1978 cu bucuria de a trăi, munci şi crea pentru continua înflorire a României socialiste Noaptea nopţilor a trecut în amintire. Dar ţara ?10 cere consemnată în hrisovul timpului, în­tru neuitare, căci mărturie stă în faţa viitorului felul cum pe vatra strămoşească l-am primit pe 1978, cu mesele îmbelşugate, cu paharul plin, cu sufletul încărcat de purita­tea optimismului acestui pămint ce din optimism s-a născut şi prin op­timism îşi clădeşte ziua de mîine. Ca şi în alţi ani, printr-o tradiţie tot mai încetăţenită în toate marile noastre sărbători, numeroşi oameni ai muncii de pe întreg cuprinsul pa­triei şi-au petrecut revelionul în co­lectiv : în peste 2 400 întreprinderi şi instituţii, prin grija comitetelor sindicale, au avut loc, in chiar in­cinta respectivelor unităţi, în can­­tine-restaurant, case de cultură, clu­buri muncitoreşti, petreceri în care sute de mii de oameni ai muncii, împreună cu familiile lor, s-au adu­nat in jurul aceloraşi mese. Circa 700 de formaţii artistice profesioniste şi aproape două mii de artişti ama­tori au contribuit, prin cîntec şi joc, prin strămoşeştile urări de Anul nou la întreţinerea atmosferei de voie bună. „An nou în calitate nouă, de eroi” Primei de veselie Şi pu­ternic optimism cu care siderurgiştii hunedoreni au întîmpinat prima cli­pă a anului. Frumoasa casă de odih­nă de pe malul lacului Cinciş, can­tina-restaurant, clubul „Siderurgis­­tul“, împodobite cu cetini după da­tina străbună, cu flori şi serpentine multicolore şi-au primit oaspeţii cu mesele încărcate de bucate. Printre primii sosiţi îi recunoaştem pe jur­­nalistul Gheorghe Costăţeanu, pe oţelarii Mircea Ţiglaru, Aurel Truş­­că, pe inginerul Alexandru Dragota. „A fost un an al calităţii noastre de oameni, an în care colectivul de si­­derurgişti hunedoreni s-a înnobilat cu titlul de „Erou al Muncii Socia­liste“, ne spune oţelarul Aurel Truş­­că. Intrăm în anul nou cu o nouă calitate, aceea de eroi. La mulţi ani tuturor eroilor patriei I“. „Oţelul de inimă bună al dinastiei Bogdan". Se apropie sfertul de mileniu, de cind dinastia de oţelari Bogdan, din Reşiţa, con­tinuă tradiţia „cupei de oţel“ a Anu­lui nou. Familia de oţelari Stoiano­­vici, adică Bogdan I, Bogdan II şi Bogdan III şi-a început sutele de „Ani noi“ în faţa cuptoarelor de oţel. „Oţelul de An nou înseamnă pentru familia noastră primul pas un an, primul semn al belşugului, pri­ma tihcnire a inimii de oţelar“, ne-a spus Bogdan III, cu care am stat alături pe platoul oţelăriei reşiţene în noaptea Anului nou, în secunda zero dintre ani, cind magma din cuptor îşi căpăta calitatea de oţel. Iar la ora 0,32 echipa de oţelari con­dusă de Ion Mărgăoan, printre care şi Bogdan III, deschidea drum spre oalele de turnare şuvoiului incandes­cent. Prima şarjă de oţel reşiţean a anului. Cu 25 de tone mai mare decit prevedea graficul. Oţelul are culoarea soarelui de vară. „Oţel din inimă bună, oţel de An nou“, con­firmă analiza de laborator. Lingă Bogdan III se află fiul său, Bogdan al IV-lea, lăcătuş de întreţinere la cuptoare. Acasă îi aşteaptă tata, bu­nicul şi străbunicul împreună­­ cu familiile. Ca să te ureze dimineaţa tradiţionalul „...iute ca oţelul“. Ca oţelul „de inimă bună“ al dinastiei. Lupta pentru secundă a oamenilor zilelor noastre, luptă pen­tru acel „mereu mai bine“, d­ar pro­gramat de partidul nostru, o luptă pe care o regăsim şi în noaptea dintre ani trăită de constructorii de autoturisme din Piteşti. Intrăm în anul care încheie primul deceniu al „Daciilor“. Se va sărbători la 20 au­gust, ora 14:02. „Da, da, şi două minute, ţine să precizeze inginerul Dumitru Mihai, directorul I.A.P. Atunci, in 1968, timpul de fabricare a unei „Dacii“ era de 6—7 minute. Am ajuns la 4 minute si 5 secunde, iar in primii doi ani ai cincinalului am fabricat suplimentar 11 700 auto­turisme“. Iar „Daciile“ înaintează vertiginos în timp, adăugind bogăţie secundei. In 1980, numărul de autoturisme pro­duse de I.A.P. va ajunge la 150 000. Mai mult decît dublu faţă de azi. Adică, la fiecare două minute şi două secunde şi jumătate — un au­toturism. Da, şi jumătatea de secun­dă îşi are greutatea ei în munca noastră. Pe care secunda dintre ani o cintă in clinchetul cupelor ridicate de automobiliştii piteşteni, în cinstea lui 1978. Pregătind secundei rodul viitor, în acelaşi moment de cum­pănă între ani, o altă cetate a auto­turismului, Craiova. La sediul între­prinderii „Oltcit“, deocamdată şantier, cupa de şampanie s-a închinat în cinstea celui de-al 70 000-lea metru cub de beton turnat, al celui de-al 1 200 000-lea metru cub excavat, al celui de-al 3 500-lea pilon implantat, al celui de-al 50 000-lea metru pătrat de hală acoperită. Erau de faţă, printre ctitorii vitezelor în timp şi spaţiu, excavatoristul care a ridicat la 3 ianuarie 1977 prima cupă de pământ, după ce tovarăşul Nicolae Ceauşescu a stabilit amplasamentul „Ortcit“-ului, mentorul Ticu Gheor­ghe care a ridicat primul stilp metalic al halelor de producţie pe care s-a arborat drapelul româ­nesc. S-a împlinit un an de la crearea societăţii mixte româno­­franceze „Oltcit“, rod al valenţelor înalte de colaborare internaţională ale ţării noastre... Anul 1978 va fi anul inaugural al autoturismului „Oltcit“, căruia ii urăm de pe acum drum neted pe şoselele patriei şi ale lumii întregi! Bobul de cristal în timp a strins în el bucuria minerilor de la Bălan, români şi maghiari, cu bucuriile-mpletite de viaţa nouă a ţării. Şi-au petrecut revelionul îm­preună, ridicînd paharul în cinstea realizărilor anului ce trece: îndepli­nirea şi depăşirea planului la toţi indicatorii; producţia globală depă­şită cu aproape 30 milioane lei, a producţiei marfă — cu peste 22 mi­lioane lei, productivitatea muneii a crescut cu 108 la sută. Ortacii melea­gurilor harghitene, cu munca şi viaţa unite în acelaşi şuvoi al vremii co­muniste pe acest pămînt românesc şi-au spus acelaşi „Noroc bun“. Ex­­primînd hotărirea de a înscrie ju­deţul lor pe orbita consacrării in­dustriale, realizînd cu doi ani mai devreme o producţie industrială de 10 miliarde de lei. Şi au vorbit a­­ceeaşi limbă, muncitorească, spu­­nindu-şi „La mulţi ani“, „Boldog Újévet“. S-aude vintul fremătînd bobiţe de cristal In cetinile brazilor din jur, întîiul toast al militari­­lor este închinat patriei, partidu­lui, conducătorului drag, coman­dantul suprem, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care în ianuarie ’78 îm­plineşte virsta de 60 de ani, din care 45 au fost continuu dăruiţi luptei pentru fericirea poporului. De veghe lingă cele trei culori, drapelul de luptă al unităţii. Santi­nelă la drapel este el, soldatul Dorel Marcu — un tinăr înalt, in ai cărui ochi ageri se oglindesc, parcă aievea, chipurile bunilor şi străbu­nilor săi, viteji luptători pe metere­zele Plevnei, Rahovei şi Vidinului, pe cîmpia de singe a Mărăşeştilor, ca şi pe itinerarele încărcate de glo­rie ale războiului antifascist. Se află în post tocmai în momentul cînd, în sala festivă, lingă feericul pom de iarnă, ceilalţi ostaşi ascultă cu vie emoţie mesajul către naţiune al tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pri­mul comunist şi primul ostaş al ţării. „Pentru patria noastră. Republica Socialistă România !“ — scrie pe fal­durile Tricolorului. Patrie înseamnă soţia şi copilul, părinţii — muncitori, tatăl la uzina metalurgică, mama la Fabrica de fire sintetice — înseam­nă colectivul întreprinderii de con­strucţii industriale, tot din Iaşi, unde a lucrat el, Dorel Marcu, înainte de a veni sub drapel. Patria înseamnă munca, bucuriile, o istorie glorioasă, un prezent luminos şi un viitor mă­reţ,­ şi acest frumos oraş, Iaşiul, colţ de ţară cu aer de legendă, care îşi trăieşte noua viaţă pasionant, des­­cifrînd poezia prezentului in cele 20 de miliarde de lei cit reprezintă azi producţia sa şi a judeţului care îi poartă numele. „Patria“, da, este însuşi acest dra­pel. A fi santinelă aici, un post, ve­­ghindu-l, este o misiune de cinste şi onoare, un act al datoriei şi al iu­birii de ţară. ...Tricolorul îşi trimite, cald, che­marea, şi tînărul din post începe marşul ostăşesc al Anului nou — 1978 — ascultînd-o cu emoţie... „Trei culori cunosc pe lume“... — Anul este aşa cum şi-l face omul — ne spune maistrul Costică Nistor, la revelio­nul de la „Republica“. E bun dacă şi munca este bună. Iar pentru noi, cei de la „Republica“, 1977 a fost deosebit de rodnic. Nu e acum mo­mentul să fac un bilanţ , dar poţi să nu te mândreşti că, în acest an, am finalizat o idee tehnică de mare preţ, tehnologia prăjinilor cu racor­duri sudate ? O tehnologie „de aur“ care ne scuteşte de un costisitor im­port. — Iar pe plan personal ? — Noi, metalurgiştii, am fost printre primii care am beneficiat de majorarea retribuţiei In această etapă. Ciştig acum — prin această majorare — cu aproape 700 lei mai mult. Şi asta în fiecare lună. Altfel zis, intr-un an, în bugetul familiei, numai eu aduc un plus de peste 8 000 lei. Este o sumă, nu ? La altă masă, un alt fruntaş in producţie, muncitorul Ion Bercă, ne-a declarat cu satisfacţie : — De fapt, revelionul muncii tre­buia sărbătorit pe 20 decembrie, cînd am îndeplinit planul anual. Dar ce să mai vorbim de ce a fost. 1978 a păşit pe uşă. Ne gindim cum să repetăm această performanţă. Avem ambiţii mari în domeniul calităţii. Pentru noi, „a transforma cantitatea intr-o nouă calitate“ înseamnă, aşa cum ne-am angajat, să realizăm 99 la sută din producţia finită ţevi de calitatea A. Adică , cele mai bune. Precum spunea marele lanCU * îmPreuna- Aşa au sărbă­torit revelionul şi oamenii muncii din judeţul Mureş. „C-aşa-i datina străbună / Să petrecem împreună / Anul ce l-am încheiat / Cu mult spor şi rod bogat“. (Fragment din Pluguşorul cîntat la revelionul celor de la Combinatul de îngrăşăminte chimice din Tîrgu Mureş). Bucurie comună pentru succesele muncii co­mune de un an, care înseamnă, în­tre altele , intrarea în probe tehno­logice a noii instalaţii de acid azo­tic, intrarea in probele de presiune a Fabricii de amoniac V, depăşirea capacităţilor proiectate la celelalte fabrici de amoniac. Bucurie care ţîşneşte în cîntecul compus in tim­pul petrecerii de muncitorul Ioan Pop şi fredonat în cor de comeseni : „Toţi, români, maghiari, germani / Muncitori şi cu ţărani / O mindrie avem pe Mureş / Combinatul „Azo­­mureş“ / Şi lucrăm cu bucurie / Să dăm patriei chimie“. Şi din nou re­luată în urarea Pluguşorului a for­maţiilor artistice : „Pentru dulcea Românie / Pentru-al nost’ om de omenie ! / Noi, români, maghiari, germani / Strigăm astăzi :La mulţi ani !­“■ In urmă cu mai bine de un veac, un mare vizionar, Avram Ian­cu, scruta timpul : „...firea ne-a a­­şezat în una patrie, ca împreună să asudăm cultivind-o şi împreună să gustăm din dulceaţa fructelor ei“. Viaţa anilor lumină văzu­tă-n secunda ce uneşte anii la re­velionul de la Săvineşti. Pentru a compune Pluguşorul care să evite rodul muncii celor din cetatea chi­miei zidită-n anii noştri-putere, s-a apelat la un calculator electronic. Care a spus, printre altele, că : Lun­gimea firelor de telon, realizate aici, într-o singură zi, înseamnă de 6 ori distanţa Pămînt-Soare, via Luna ; in 1977 aici s-au produs fire speciale pentru 300 hectare de covoare ; in 1978 Săvineştii vor asigura materii prime pentru 6 pulovere de fiecare cetăţean al ţării. Calculatorul a mai furnizat şi alte date. Dar Pluguşorul ciitat in noaptea revelionului la Să­vineşti a cuprins date pe care nu le poate furniza nici un calculator din lume : despre sufletul de om, des­pre mîndria de om, despre acel „fi­ricel“ ce leagă viaţa unui popor, despre omul comunist : „Iar in anul care vine­­ „Firicelul“ din uzină / Să măsoare în lungime / Anii noştri de lumină“. Ani visaţi, pregătiţi prin jertfe de vieţi de-ntreaga stră­­bunime roiţitn­eascu. „Hot de la Ştefan-citire / La mulţi ani şi la mai bin®” CUEP a sunat Pluguşorul din Suceava, care a adunat in jurul­­ meselor de­ la restaurantul „Bucovi­­­na“ pe muncitorii întreprinderii de "utilaje şi piese" de schimb, sau de la­­ Liceul industrial nr. 2, unde au ve­nit peste 200 de familii de muncitori ai combinatului de prelucrare a lem­nului. Sunt întreprinderi care, ală­turi de multe altele, dau noi străluciri judeţului de glorie străbu­nă, străluciri ale zilelor noastre de nobilă neodihnă ctitorească, pornind de la marele fiu al ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, omul în cinstea căruia s-a rostit şi aici, ca pretutin­deni, un vibrant „La mulţi ani !“. In ultima sa vizită la Suceava, secreta­rul general al partidului a dat indi­caţia introducerii unor noi linii teh­nologice la întreprinderea de utilaje şi piese de schimb şi a unor noi me­tode şi tehnici prin care „aurul ver­de“ al codrilor suceveni urcă noi trepte ale valorii. „In Suceava lui Ştefan / Calitate-n noul an“. Rostire de Pluguşor sucevean întru bucuria muncitorilor din tînăra industrie a acestor străvechi meleaguri şi mîn­dria lor de a fi îndeplinit planul pe primii doi ani cu 44 zile mai devre­me. Dar poate în primul rînd, hotă­rirea lor de a urca în noul an treap­ta vitejiei timpului nostru, pe care Conferinţa Naţională a partidului a denumit-o calitate. „Cu fruncea sus” ca la Banat au primit cei peste 600 de tineri, adunaţi la Casa tineretului din Timişoara, noul an, închinînd paharul pentru noi izbinzi. Cu „fruncea sus“ pentru anul-calitate , sarcini de producţie cu 30 la sută mai mari ; creşterea productivităţii muncii cu 14 la sută. Ciocnesc pa­hare laolaltă laureaţii concursului „Strungul de aur“ Voicu Rus şi Lau­­renţiu Clopoţel, cu Teodor Cupaş, laureat al concursului „Freza de ar­gint“. In grupul tinerilor constructori se-nchină pentru „anul timişorean ’77“ al celor 6 300 apartamente, 6 că­mine muncitoreşti, 3 cămine studen­ţeşti, 64 săli de clasă, 9 internate şcolare. Aici parcă însăşi clipa păşea cu „fruntea sus“. Fruntea sus, străveche şi unică dorinţă de-a se purta sub soare a românului, devenită posibilitate con­cretă în anii noştri. Posibilitate că­reia clipa dintre ani i-a reflectat conturul clar al realizării în 15 ju­deţe ale României, care in acest cin­cinal vor urca treapta de judeţ in­dustrializat, cu o producţie industri­ală de cel puţin zece miliarde lei pe an. „Florile dalbe dau în rod” au cântat în noaptea aceasta în cele 130 de cabane şi restaurante constructorii tinerei industrii ce-n­­floreşte pe legendarul plai al Bistri­ţei şi Năsăudului. „Am intrat in noul an de-acum 20 de zile, ne spune in­­­ginerul Cornel Suciu, şeful lotului de constructori al întreprinderii e­­lectrotehnice din Bistriţa. In anul care vine bogăţia rodului acestor meleaguri se va cintări in cite­ o nouă capacitate de producţie la fie­care 10 zile“. Fiecare din ele — o treaptă în urcuşul spre cele 11,9 mi­liarde de lei producţie industrială in 1980. „In cinstea miliardelor noastre, în cinstea miliardarilor noştri“­, a în­chinat şi lăcătuşul Cornel Petruş, de pe şantieru­l întreprinderii metalur­gice Beclean. Al 10-lea revelion l­a zecea aniversare au sârbătort oamenii muncii de la întreprinderea de sirmă şi produse din sirma de la Buzău. Anul 10 al întreprinderii a fost şi anul maturizării ei comple­te ; au fost puse in funcţiune ulti­mele două mari capacităţi : turnăto­ria şi laminorul de sirmă. Clipa din­tre ani, clipa certitudinilor muncito­reşti. „Pina la sfirşitul cincinalului — o producţie suplimentară de 485 milioane lei, din care 85 la sută pe seama productivităţii muncii“. Anga­jament sobru pentru care ridică paharul şi maistrul Romulus Ştefă­­nescu, unul din „fondatorii“ uzinei, şi tînărul inginer Vasile Moraru, şi sutele de muncitori ai tinerei între­prinderi buzoiene, intrată cu 1978 in cel de-al doilea deceniu de mîndră fiinţă. „Pîine bună pentru ţară / De-aici din „Semănătoarea” — au eintat în miez de noapte con­structorii vestitelor „Glorii“ care, vară de vară, brăzdează mările de grîu ale patriei. In ultima zi a anu­lui, uzina a produs a 50 000-a com­bină „C-12“ din seria „Gloria“, a­­junsă la a 6-a generaţie. Fiecare a­­semenea maşină recoltează zilnic circa 12 hectare de grîu. Iar pînă la sfîrşitul cincinalului se vor produce 33 000 asemenea maşini. Care vor stringe piinea de pe mai bine de 1 300 000 hectare. „Pentru piinea ţării îmbelşugată, pentru oamenii piinii“ — au închinat paharul cei peste 250 de muncitori la cel de-al 20-lea re­velion de la „Semănătoarea“. Tradiţia cere ca masa să fie îmbelşugată,iar cupele pli­­ne în clipa când anul ce pleacă îşi dă mina cu cel care vine. Şi tradi­ţia a fost întru totul respectată. Pentru festinul Anului nou, an care a adus venituri substanţial majorate celor ce muncesc, şi perspectiva ma­jorării în următoarele luni, au fost sacrificaţi peste 150 000 de curcani, mii de tone de carne de porc s-au prefăcut in sarmale şi cimnati, s-au consumat aproape 1 800 de tone de caltaboşi, tobă şi piftii, în afară de bucatele preparate in gospodărie. Tot după tradiţie vinul a curs fără încetare in cupe , peste 3 000 de va­goane de vinuri — un riu de vreo 4 kilometri lungime, avînd însă bu­chet de Cotnari şi de Murfatlar, de Tîrnave şi de Odobeşti sau Drăgă­­şani, sute de mii de sticle de şampa­nie şi alte băuturi şi-au adus contri­buţia (lichidă) la întreţinerea at­mosferei de voie bună ce trebuie să domnească în asemenea ocazii, în noaptea Anului nou, la datorie. În Gara de Nord, ingi­nerul Busuioc Ambruş, locţiitorul şefului de gară, a trecut din anul 1977 în 1978 veghind, împreună cu echipa de serviciu, la bunul mers al trenuri­lor, in cea mai importantă staţie de cale ferată a ţării. Personalul Gării de Nord a urat „drum bun“ mecanicu­lui Ştefan Albu şi călătorilor trenu­lui 605 „România expres“, la ora 23:55, ultimul plecat în 1977. Aceeaşi urare, la numai 3 minute de la de­butul noului an, personalului 8061 de Tulcea, condus de Dumitru Tu­dor. Cu toţii , mecanici, impiegaţi, casieriţe, manevranţi, funcţionare la informaţii şi-au petrecut revelionul la posturi. Ca şi cei fără de care mesajele noastre telefonice sau tele­grafice nu ar fi ajuns la destina­ţie. „In această noapte, ne spunea, la cîteva minute după miezul nopţii, Elena Cernat, operatoare-şefă la te­legraful central, se lucrează din plin. Mii de telegrame se primesc, alte mii se expediază. Cum e lesne de pre­supus, trei sferturi dintre ele au un conținut identic : „La mulți ani!“. La numai 10 minute după ce cupele de șampanie s-au ridicat în cinstea noului an, la maternitatea Polizu, asistată de medicul Horia Pașca, șeful gărzii în acea noapte, venea pe lume o fetiţă, zdravănă, sănătoasă, spre bucuria­ mamei, Mi­­haela Dulipovici, de la Institutul de informatică din Bucureşti. „La mulţi ani fericiţi, spornici şi îmbelşugaţi, pentru toţi cei prezenţi, pentru în­tregul nostru popor, pentru Repu­blica română ajunsă la vîrsta de 30 de ani“ , au urat in noaptea Anului nou studenţii şi profesorii ieşeni re­uniţi la Casa universitarilor. Le-a răspuns „decanul de vîrstă“ prof. univ. dr. Ion Vieru, prorector al Institutului agronomic, mărturi­sind tuturor că dacă ar avea iarăşi anii studenţiei ar bate la porţile unui institut de învăţămînt superior ie­şean, să-l specializeze, de astă dată, la o treaptă mai înaltă pentru a face faţă cerinţelor progresului şi civiliza­ţiei la care se cere să ajungem prin Programul de dezvoltare stabilit de Congresul al XI-lea şi Conferinţa Naţională a partidului. „Prin pregă­tirea multilaterală, serioasă, temei­nică a studenţilor noştri — a spus el — Iaşiul îşi menţine şi-şi dezvoltă, odată cu creşterea sa economică, specificul cultural-ştiinţific. Este o menire măreaţă pe care noi, inte­lectualii de azi, toţi cei care con­tinuă să se pregătească şi să se for­meze la Iaşi, suntem­ datori să o ducem mai departe“. Cu aceleaşi gânduri a păşit pragul noului an şi studenţimea clujeană. Deşi în vacanţă, numeroşi studenţi , români şi maghiari, împreună cu colegii lor din Vietnam, din ţările Asiei şi Africii, din cele ale Ameri­că de Sud, care învaţă in Cluj- Napoca — au toastat pentru priete­nia dintre popoare, pentru fericirea tineretului din întreaga lume. Undeva, în sudul ţârii, unde vatra de piine se ingeamănă cu vatra viitoarei cetăţi a oţelului s-au strins in jurul meselor bogate constructori ai marelui combinat metalurgic şi oamenii griului de la I.A.S. Călăraşi. „închinăm pentru piinea industriei, oţelul ce va deveni tractoare, semănători şi combine. Pentru rodnicia acestui pămint. Pen­tru stema judeţului nostru — înfră­ţirea oţelului cu pitncă“, şi-a rostit urarea de An nou inginerul Gheor­­ghe Bucureşteanu, directorul I.A.S. Călăraşi. Pe Valea Mostiştei, la Frăsinet, Valea Argovei şi Gurbăneşti, in „valea de aur" a Ilfovului anul bogat a dat prilej de voie bună. Din cele 10 000 tone de cereale predate supli­mentar de judeţ in anul trecut, a­­proape 2 000 tone au fost secerate de pe terenurile aparţinînd consiliului intercooperatist Frăsinet „Urări de bine şi spor tuturora, a ridicat pa­harul inginerul Tudor Negoiţă, dar mai ales tractoriştilor, prin miinile cărora trec sutele de mii de tone de pîine“. An nou în casă nouă la Zimnicea, oraşul greu lovit de stihia din martie. „Toate familiile rămase fără adăpost au păşit pragu­rile noilor blocuri , ne spune primarul oraşului, Dumitru Sandu. Constructori din 10 judeţe ale ţării au zidit apartamente noi, punind la temelia oraşului şi ceva din sufletul lor. Locuitorii străve­chiului oraş dunărean închină odată cu întreaga ţară cupa omeniei şi a recunoştinţei fierbinţi pentru tot ce s-a zidit în oraş, pentru fiul cel mai iubit al acestui popor, tovarăşul Nicolae Ceauşescu“. Pe meridianele lumii, după secunda Bucureştiu­lui, cei de pe mare au închinat o cupă cu gîndul la ţară, la cei dragi. Anul nou a găsit pe oceanele lumii 46 de nave sub pavilionul patriei noastre. Şi-au urat „La mulţi ani“ marinarii de pe navele „Dolj“, afla­tă în drum spre Colombo, „Floreşti“ în drum spre Singapore, „Deva“ ce se înapoiază din S.U.A., „Frăsinet“ ce poartă mărfuri româneşti spre Caraci, „Borsec“ e în Brazilia, unde încarcă minereu, „Dacia“ vine din Golful Persic. Anul care a trecut a însemnat pentru flota comercială a ţării atingerea unei capacităţi de 2 000 000 tdw. Iar anul acesta, celor 127 de nave li se vor adăuga alte 125. Printre care adevăratele premiere ale şantierelor noastre na­vale : petrolierul „Independenţa“ de 150 000 tdw şi primele mineraliere de 55 000 tdw. Cu gîndul la aceste certitudini şi-au urat oamenii mări­lor „La mulţi ani !“. Rotunda noapte printre Cetini a fost întimpinată de ora­şul Braşov cu cifre rotunde , a 9 000-a naştere, a 4 000-a căsătorie, al 600 000-lea locuitor, al 7 000-lea apartament al anului. Greutatea fap­tei Braşovului se măsoară în 1977 în producţia industrială suplimenta­ră de peste 4 miliarde lei, in timp ce 170 000 de oameni ai muncii primesc o retribuţie sporită cu 1 200 000 000 lei. Iar toate acestea , start pentru noul an care va îmbo­găţi viaţa oamenilor Braşovului cu : 8 200 noi apartamente (cu 1000 mai mult decît în 1977), 1 500 locuri in cămine pentru nefamilişti, 3 500 locuri in creşe şi cămine de copii, 104 săli de clasă, un ciştig de 300 milioane lei prin reeşalonarea ma­jorării retribuţiei... Pe scurt, o nouă calitate a vieţii la o nouă calitate a muncii locuitorilor celui de-al doi­lea oraş al ţării. 1 700 000­­ atîtea exem­plare a apărut „Scinteia“, al cărui ultim număr pe anul 1977 bătea lin­gă data apariţiei cifra : 11000. Şi, cu litere de sărbătoare, ura tuturor cititorilor, tuturor colaboratorilor, tuturor celor care cu drag o tipă­resc şi-o difuzează. LA MULŢI ANI! 1978 a venit (il vestim cu numărul 11 001). A venit un an nou, curat şi înălţător, cum ne-a fost gindul cu care l-am primit in casele noastre, in uzinele şi pe ogoarele noastre, pe întregul pămint al patriei străbune. Curate şi înălţătoare ne sint ambi­ţiile de a face din 1978 anul de mij­loc al cincinalului, un an al calităţii, al unui şi mai cutezător avint pe calea împlinirilor hotărite de între­gul popor, laolaltă cu cîrmuitorul destinului României socialiste — partidul comuniştilor. Lui, la cum­păna dintre ani, partidului, secre­tarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Re­publicii, omului care în 1978 împli­neşte cel de-al 60-lea an al vieţii şi cel de-al 45-lea an de necurmată şi mereu înflăcărată activitate revolu­ţionară, poporul i-a urat din inimă „La mulţi ani !“. In curajul şi înăl­ţătorul nostru gind de an nou, ală­turi de speranţă am pus certitudinea neclintirii din cea mai arzătoare ambiţie pe care o nutrim . Aceea de a ne face patria şi mai mult să în­florească, binele să sporească, bucu­ria să ne crească, fericirea să nu ne ocolească. Şi drumul împlinirii, al bucuriei şi al fericirii trece peste acest pămint al ţării de dor, unde un popor vrednic şi hărăzit luminii îi netezeşte calea spre comunista eră. Pagină întocmită din şti­rile şi reportajele trans­mise de redactorii şi co­respondenţii „Scintei!” In noaptea Anului nou. A trecut în amintire noaptea nopţilor. Ne-au rămas in minte ima­ginea şi cuvintele dragi inimilor noastre rostite la cumpăna anilor de preşedintele ţării, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, acele secunde de neuitat cind «nulul fiecăruia s-a simţit îngemănat cu gindul tuturor, cu ţara întreagă unind intr-un deplin consens de vis şi simţire : „La mulţi ani !". Oare cine ar putea cuprinde dintr-o singură privire luminosul chip al patriei înălţind prin douăzeci şi două de milioane de braţe cupa plină a speranţelor şi a certitudinilor noastre legate de anul ce ne păşea pragul ? Ce frază, oricît de măiestrită, ar putea povesti îmbră­ţişarea unui întreg popor din momentul cind pecetluiam, lăsindu-l is­toriei, un an de izbinzi dar şi de încercări, un an in care timpul ne-a pus în faţă un greu dar sublim examen al solidarităţii şi omeniei naţiunii noastre, pentru a păşi prin acea secundă a cupei de cristal intr-un alt an, ale cărui semne sunt tocmai cele date de noi, oamenii acestui pămint, semne ale belşugului izvorit din hărnicia noastră, semne ale continuării neabătute, a propăşirii clădite pe truda noastră, semne ale neclintitei nădejdi că tot ceea ce ne-am propus in inaltul nostru zbor către viitor va fi întocmai înfăptuit, înfăptuit prin noi înşine. Prin unitatea noastră de voinţă şi prin consensul dat de partid tuturor acţiunilor noastre. Zicem noi, românii, despărţindu-ne de anul rămas in urmă : „Cele bune să se­ adune, cele rele să se spele !“. Şi mai zicem : „La mulţi ani, tuturor, cu bucurie, care bucurie pe la toţi să fie !“. -K­ill Constructorii de maşini de la „Griviţa roşie" şi-au dat întîlnire cu prima clipă a anului în An nou în casa nouă a familiei Fazekas Dezideriu, din Tîrgu Mureş Pentru tinereţe fericită în întreaga lume închină studenţii români la căminul „Regie" şi colegii lor din alte ţâri clubul lor „La mulţi ani şi drum bun", pnmele urări are anului pentru mecanicul de locomotivă Tudor Dumitru

Next