Scînteia, martie 1978 (Anul 47, nr. 11050-11076)

1978-03-01 / nr. 11050

FEMEILE puternic angajate in dezvoltarea economicosociala a tarii După cum am mai anuntat. In zilele de 21—22 aprilie va avea loc Conferinţa Naţională a Femeilor — eveniment politic de mare însemnătate pentru femeile din tara noastră, care reprezintă mai mult de jumătate din populaţie, prilej de reliefare a rolului tot mai important pe care ele il au in toate domeniile de activitate economică, politică si socială, de jalonare a obiectivelor pe care mişcarea de femei le are de îndeplinit in etapa actuală si în perspectivă. In întîmpinarea Conferinţei Naţionale a Femeilor, pînă la 15 martie, au loc adunări de dări de seamă şi alegeri ale comisiilor de femei din întreprinderi şi instituţii, din cooperativele agricole şi meşteşugăreşti, din cartiere, din satele necooperativizate. Aceste adunări nu-şi propun doar o simplă trecere în revistă a realizărilor obţinute de femei în diverse sectoare ale vieţii economico-sociale. Ele sunt adevărate forumuri democratice in care sunt analizate şi dezbătute căile si mijloacele de sporire a contribuţiei femeilor la efortul întregii naţiuni de a înfăptui hotărârile Congresului al XI-lea şi , ale Conferinţei Naţionale a partidului, pentru a răspunde astfel la îndemnul adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, „de a fi participante tot mai active la tot ceea ce se înfăptuieşte in tara noastră, atît în domeniul producţiei materiale si spirituale, cit si in domeniul ridicării bunăstării poporului, de a se preocupa necontenit de creşterea şi educarea tinerei generaţii, a copiilor — viitorul patriei noastre — cărora trebuie să le asigurăm tot ceea ce realizăm mai bun in tara noastră“. Adunările de dări de seamă şi alegeri ale comisiilor de femei, indiferent de locul unde se desfăşoară, pun pe primul plan analiza complexă a Hodului din care femeile contribuie, alături de toţi oamenii muncii, la realizarea tuturor prevederilor actualului cincinal şi ale Programului suplimentar de dezvoltare economico-socială pînă in 1980,, la creşterea producţiei şi productivităţii muncii, ridicarea calităţii produselor, reducerea cheltuielilor materiale şi întronarea unui înalt spirit de ordine şi disciplină. O atenţie deosebită acordă adunările multiplelor probleme ale atragerii unui cit mai mare număr de femei in activitatea industrială, calificării lor in cele mai diverse meserii, precum si perfecţionării pregătirii profesionale a tuturor femeilor care muncesc in cele mai diferite sectoare economice şi sociale, înfăptuirea obiectivului stabilit de Conferinţa Naţională a partidului de a transforma cantitatea într-o nouă calitate impune formarea unor oameni noi, care să-şi cunoască şi să-şi iubească meseria, cu o înaltă conştiinţă profesională. Iată de ce este firească preocuparea comisiilor de femei, reliefată şi in adunările de dări de seamă, pentru iniţierea unor acţiuni cit mai cuprinzătoare şi cit mai eficiente, de pregătire profesională a femeilor ce muncesc în sfera producţiei industriale. însuşirea temeinică a meseriilor este una dintre cele mai actuale probleme, dat fiind numărul mare de femei care pășesc, pentru prima dată, pragul unei fabrici si se califică la locul de muncă, dar și a absolventelor de scoli profesionale si licee, a căror integrare nu se face de la sine. Numai printr-o calificare ADUNĂRI DE DĂRI DE SEAMĂ ŞI ALEGERI DESFAŞURATE ÎN ÎNTÎMPINAREA CONFERINŢEI NAŢIONALE A FEMEILOR profesională, la nivelul tehnicii moderne cu care sunt înzestrate unităţile industriale, pot urca femeile treptele ierarhiei profesionale, pot aspira la promovarea in posturi de conducere, care necesită atît experienţă, cit şi cunoştinţe profesionale complexe, un larg orizont cultural. Şi în adunările de dări de seamă şi alegeri ale comisiilor de femei din agricultură, unde ponderea femeilor este mare în toate sectoarele de producţie — vegetală şi animală , problema centrală a dezbaterilor o constituie contribuţia femeilor la realizarea producţiilor planificate. Ca şi inindustrie, un accent deosebit se pune în agricultură pe creşterea participării lor la muncă, concomitent cu o mai bună cuprindere în diferite cursuri de calificare si de specializare, in care sunt pregătite cadrele necesare unei agriculturi intensive, moderne. Sporirea aportului in muncă, afirmarea mai puternică a priceperii şi spiritului gospodăresc al femeilor din instituţiile de ştiinţă şi invăţămint, cultură şi artă, din vasta reţea a circulaţiei mărfurilor şi prestărilor de servicii se află, de asemenea, in centrul atenţiei adunărilor de dări de seamă şi alegeri ce au loc zilele acestea. Pe agenda acestor adunări, un loc important il ocupă problemele sociale. Fireşte, femeile sunt primele interesate in buna organizare şi funcţionare a creşelor, grădiniţelor, a cabinetelor medicale din întreprinderi şi de la sate, a unităţilor comerciale şi a serviciilor publice. Tocmai de aceea, femeile trebuie să contribuie efectiv la perfecţionarea muncii în aceste domenii de mare însemnătate socială, prin participarea mai activă la acţiunile ce-şi propun ca scop controlul îndeplinirii prevederilor cuprinse in programele aprobate de conducerea partidului, a legilor tării, in acest domeniu. Experienţa lor de gospodine, spiritul de observaţie şi exigenţă pot juca un rol de seamă in ridicarea nivelului activităţii si in aceste sectoare. Activităţile politicoeducative, precum şi manifestările cultural-artistice ce se organizează în cinstea adunărilor si conferinţelor de dări de seamă şi alegeri ale comitetelor şi comisiilor de femei constituie un puternic factor de mobilizare a femeilor la cea de-a doua ediţie a Festivalului naţional „Cîntarea României“. In toate aceste adunări , fie că locul de desfăşurare este satul sau oraşul, uzina sau cooperativa agricolă, laboratorul sau instituţia de artă , la loc de frunte, in dezbateri, se situează misiunea de onoare ce revine femeii, în calitatea ei de mamă şi educatoare a tinerei generaţii, modul in care comisiile de femei pot şi trebuie să acţioneze pentru a le ajuta să-şi îndeplinească această importantă îndatorire. Lectoratele şi cercurile, cluburile „Femina“, toate formele specifice de educaţie socialistă a femeilor vor trebui să-şi îmbogăţească conţinutul, să-şi sporească eficienţa, pentru a răspunde astfel dorinţei fireşti a femeii de a şti cit mai mult despre educaţia copiilor, a adolescenţilor, despre pregătirea lor pentru muncă şi viaţă. Desfăşurarea adunărilor de dări de seamă şi alegeri, care se înscrie in prima etapă a pregătirilor in vederea Conferinţei Naţionale a Femeilor, Se bucura şi trebuie’’ bucure, în continuare, de sprijinul nemijlocit al organizaţiilor de partid din unităţile respective, al organizaţiilor de tineret si sindicale, al consiliilor populare, pentru ca ele să constituie, intr-adevăr, un prilej de analiză constructivă, de stabilire a celor mai adecvate şi eficiente orientări activităţii comisiilor de femei. Această etapă va trebui să fie marcată şi de o seamă de măsuri practice în vederea integrării tot mai accentuate a femeilor in activitatea politică, economică şi socială, de rezolvare a problemelor pe care participantele la aceste adunări le ridică. Perioada premergătoare conferinţei constituie, totodată, un prilej de afirmare a capacităţilor creatoare ale femeilor din toate sectoarele de activitate. Cărbune peste plan Minerii din bazinul carbonifer al Banatului au extras, in primele două luni ale anului, in medie pe zi, 50 tone de cărbune brut, in plus, faţă de prevederile de plan, spor ce are la bază folosirea mai eficientă a utilajelor tehnologice din abataje şi a timpului de lucru. In vederea asigurării creşterii in continuare a producţiei, in toate unităţile întreprinderii miniere Anina s-au elaborat programe complexe de măsuri cu caracter economic şi organizatoric, menite să contribuie la ridicarea gradului de mecanizare, extinderea aplicării unor noi procedee de mare randament, sporirea productivităţii muncii, reducerea cheltuielilor neproductive şi a consumurilor specifice pe fiecare tonă de cărbune. (Agerpres). IN ZIARUL DE AZI, RUBRICILE NOASTRE: Cuvîntul cititorilor, cuvîntul oamenilor muncii; Faptul divers ; Cronica teatrală ; Sport; De pretutindeni Olteniţa nu este un mare port şi nici o aşezare lacustră. Olteniţa nu s-a ridicat intr-o oază şi nici pe un podiş arid. Şi totuşi, poate că puţine alte oraşe işi au atit de marcant punctată existenţa prin diferite consecinţe ale raportului dintre om şi apă, ca Olteniţa. Mai intii fiindcă însuşi solul pe care e clădit e un pămint dăruit de ape. In limbaj geologic — „un con de dejecţie format de Argeş“. Olteniţa de azi, oamenii acestei aşezări contemporani nouă n-ar putea fi înţeleşi, in dimensiunile lor adevărate, fără, o referire la acel tip de amănunt modest ca gura izvorului’, dar esenţial ca locul din care se nasc apele. Şi se poate spune că, din izvorul la care ne referim, a ţişnit, prin efectul unei simple chemări, un şuvoi, un fluviu mai impetuos decit Argeşul şi Dunărea, a ieşit la iveală fluviul ascuns din conştiinţa şi încrederea oamenilor. Despre ce este vorba ? In mod paradoxal, Olteniţa, oraşul dintre două mari cursuri de apă, oraşul care îşi datora existenţa apei, era lipsit tocmai de apă. Lipseau multe altele, lipseau medici (8 in 1938, 350 astăzi), lipseau profesori şi clase (1 040 deelevi in 1934, aproape 10 000 astăzi), lipsea pavajul, lipseau locurile de muncă (983 în anul de referinţă, 13 500 in 1977), lipseau de toate cîrciumile, ce mai prisoseau. Dar apa lipsea. Mai exact era şi apă : intre malurile permanentei curgeri la vale, în sacale trase de catîri, in capilarele pereţilor, urcată, discret şi uniform, ca intr-o sugativă. In acest punct, cititorul, ca bun cunoscător al transformărilor petrecute în ultimii ani, s-ar putea să anticipeze : „Ah ! Reportajul Îmi va spune, în continuare, despre cîţi metri de ţeavă s-au tras şi în cite case a apărut apa curentă“. N-ar greşi, n-ar fi departe de adevăr. Pentru că, un treacăt fie zis, s-au construit două uzine de apă şi s-au întins 35 000 metri de reţea pentru distribuirea acestui simplu produs. E vorba însă de ceea ce relevă principalele momente din noua istorie a apei, de data asta a apei potabile, a apei curate. Au fost două etape. Prima cu obiectiv de maximă urgenţă : apă în întreprinderi, apă la cişmele publice, îşi are amintirile ei. La şantierul naval (unde, de asemenea, apa se aducea cu sacaua), săparea şanţului pentru conducta de aducţiune a început imediat după ce muncitorii au devenit proprietarii şantierului, în vara naţionalizării. Sarcina a fost împărţită şi îndeplinită muncitoreşte , fiecare om avînd o porţiune de săpat, de la director la paznic. Şi au săpat-o, in condiţiile acelui an, cu cazmaua şi lopata — adică, de la paznic la muncitoruldirector. Etapa a doua e marcată de impulsul nou pe care l-a dat zonelor şi localităţilor rămase în urmă reorganizarea administrativteritorială a ţării. In anul 1968 exista o cişmea pentru 3—4 străzi, multe dintre arterele oraşului neavind încă aşa ceva. Trebuia extinsă capacitatea staţiei de tratare, trebuia procurată ţeavă, trebuiau făcute noi săpături, practic la scara întregului oraş. Edilii noului organ local — consiliul popular — cu entuziasmul şi energia specifice celor ce au înţeles sensul şi posibilităţile pe care le oferea noul sistem de organizare a conducerii politice şi administrative, au rezolvat operativ problema staţiei, au procurat ţeavă. Mai răminea manopera. Povesteşte primarul de atunci şi de acum al oraşului, Nicolae Iosif . — Eram nou în oraş, dar hotărit să mă identific cu destinele lui. E mic, dar umblam toată ziua prin el, să-l cunosc, să-i cunosc oamenii. Şi aşa, intr-o seară, împreună cu tovarăşul Ion V. Cristea (directorul-muncitor, de atunci şi de acum, al şantierului naval) am ajuns pe strada 23 Aprilie. Denumire care obligă, dar denumire de stradă pe care nu o veţi găsi nimei o altă localitate , este data înfiinţării oraşului, în aspectul lui istoric, care numai a oraş nu semăna, dar care pentru olteniţeni are semnificaţia unei date inaugurale. Pe stradă — pămint. Apă — deloc. Ne-a ieşit înainte o bătrînică : „Maică, matale eşti primarul nostru ?“ „Eu aşa zic, că al vostru sint“. „Maică, bagă-ne apă, s-apuc să văd şi asta. Că omul, de la naştere pină ce moare are nevoie de apă“. Una-două s-au strîns in jurul nostru vreo 20 de oameni. Era vară şi stătuseră pe la porţi. — Doriţi apă pe stradă ? — Da, au răspuns intr-un glas. — Trebuie săpat șanț pentru conductă. — Il săpăm noi. Sergiu ANDON (Continuare în pag. a IV-a) Descoperirea fluviului PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, MIJAVĂ. ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLVII Nr. 11050 Prima ediţie Miercuri 1 martie 1978 6 PAGINI — 30 BANI CRONICA LUNII FEBRUARIE - INTERNĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ , PAGINA A IV-A REGHIN Puternică dezvoltare economică şi socială O lucrare de investiţii de aproape un miliard lei se află in plină desfăşurare pe platforma industrială a oraşului Reghin, din judeţul Mureş — una din cele mai mari lucrări de investiţii din actualul cincinal destinate dezvoltării economico-sociale a judeţului. Este vorba de dezvoltarea întreprinderii metalurgice „Republica“ din localitate în scopul producerii de piese şi organe de autoturisme. Noile capacităţi — două turnătorii pentru piese şi organe de autoturisme şi hale de prelucrări mecanice — vor contribui la sporirea producţiei globale industriale a judeţului Mureş cu aproape 2 miliarde lei pe an. Pentru oamenii muncii din oraşul Reghin, noile amenajări industriale înseamnă, totodată, o puternică dezvoltare urbană şi socială. Astfel, aici vor fi atraşi in producţie şi calificaţi in meserii de virf peste 3 000 de oameni ai muncii, vor fi construite 750 apartamente, două cămine pentru 600 tineri nefamilişti, o cantină-restaurant cu 1 500 locuri, un grup şcolar tehnic cu 16 săli de clasă, cu internat pentru 600 elevi, ateliere-şcoală şi alte amenajări necesare instruirii corespunzătoare a noii generaţii de cadre de înalta calificare. La recenta adunare a dectre , acest mare şantier, constructorii şi montorii s-au angajat ca, in acest an, să pună in funcţiune, înainte de termen, primele capacităţi şi să realizeze suplimentar un volum de lucrări de construcţii şi montaj de 10 milioane lei. (Agerpres). Mîini harnice, pregătirea tot mai bună — iată ce asigură, la întreprinderea de pielărie şi marochinărie „13 Decembrie“ din Sibiu, creşterea productivităţii muncii şi ridicarea calităţii producţiei Aspect de muncă pe Șantierul naval Drobeta-Turnu Severin Foto : E. Dichiseanui La Şantierul naval Drobeta-Turnu Severin A şaptea navă dinproducţia acestui an In penultima zi a lunii februarie, pe cala de lansare a Şantierului naval din Drobeta- Turnu Severin a avut loc un eveniment de mare importanţă pentru activitatea productivă a constructorilor de nave mehedinţeni , a fost lansat tancul petrolier nepropulsat de 1 500 tone — conceput de „ICEPRONAV“ din Galaţi — destinat navigaţiei fluviale, primul din seria celor cinci prevăzute a se construi în acest an. Aceasta este prima navă lansată având o saturaţie completă, prin care se elimină lucrările de armare la chei. Echiparea tancului petrolier pe cala de montaj cu toate instalaţiile ce-i asigură funcţionalitatea înseamnă pentru constructori o considerabilă reducere a ciclului de fabricaţie, paralel cu îmbunătăţirea performanţelor funcţionale ale navei. (Nicolae Grozăvescu). În cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României“ Fiecare muncitor, tehnician şi inginer un participant activ la creaţia tehnico-ştiinţifică de masă Ampla acţiune de stimulare a creaţiei tehnico-ştiinţifice de masă din cadrul Festivalului naţional „Cintarea României“ a determinat atît in prima ediţie, cit şi în ediţia a doua, in curs de desfăşurare, declanşarea unor iniţiative valoroase, care s-au concretizat in contribuţii deosebite la îndeplinirea sarcinilor şi obiectivelor stabilite de Congresul al XI-lea cu privire la introducerea pe scară largă a progresului tehnic in toate ramurile economiei naţionale. Ceea ce trebuie să se asigure in continuare, in cadrul acestei acţiuni, este buna organizare a activităţii de atragere a muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi specialiştilor la valorificarea susţinută a posibilităţilor de înnoire şi modernizare a produselor, reducerea mai accentuată a consumurilor materiale, creş terea puternică a productivităţii muncii ş.a., In aşa fel incit aceştia să contribuie, intr-o măsură mereu mai mare, la transformarea cantităţii intr-o nouă calitate, superioară. Ce iniţiative valoroase au fost fructificate, ce rezultate s-au obţinut in creaţia tehnico-ştiinţifică de masă, cum se asigură atragerea oamenilor muncii in această acţiune de interes naţional? Ne-am concentrat analiza în judeţul Dîmboviţa, unde, pe baza „Fişei de creativitate tehnico-ştiinţifică privind contribuţia fiecăruia la afirmarea revoluţiei tehnicoştiinţifice in cincinalul 1976—1980“, oamenii muncii de aici au dobindit o bună experienţă in introducerea progresului tehnic, in producţie. Putem aprecia că, faţă de anul trecut — ne spunea tovarăşul Florea Ristache, prim-secretar al Comitetului judeţean Dîmboviţa al P.C.R. — în acest an, participarea este mult mai amplă, iar contribuţia fiecărui muncitor, maistru şi inginer la creaţia tehnică de masă, mai eficientă decit in prima ediţie, organizaţiile de partid, factorii de răspundere urmărind permanent stimularea capacităţii de gindire şi de acţiune a celor ce muncesc. Numărul participaniiloc- la actuala ediţie s-a driblat faţă de prima ediţie, iar cel al obiectivelor luate în studiu a crescut de peste cinci ori datorită faptului că avînd o evidenţă clară a situaţiei am putut acţiona acolo unde se simţea nevoia mai mult.. Astfel, tematicile se referă cu claritate la rezolvarea unor probleme concrete ale producţiei, la posibilităţile şi locurile de aplicare sau extindere, la eficienta economică exprimată prin creşterea productivităţii muncii, reducerea cheltuielilor materiale şi a importului, precizînd, totodată, si termenul de rezolvare, de aplicare in practică. In ultimă instanţă, scopul urmărit de organele de partid şi sindicale este de a depista, la fiecare loc de muncă, posibilităţile de imbunătăţire a activităţii prin soluţii operative sau de perspectivă, de a antrena pe scară cit mai largă pe toţi oamenii muncii la creaţia tehnico-ştiinţifică de masă. Datele înregistrate la comitetul judeţean al sindicatelor relevă că in această amplă activitate sunt antrenaţi aproape 8 900 participanţi în cadrul etapei de masă pe judeţ, din care peste 7 500 sunt muncitori cu calificare superioară, la care se adaugă 456 maiştri, 406 tehnicieni, 385 ingineri şi 90 economişti. Cele 2115 obiective înscrise in fişe se referă la soluţionarea unor importante probleme de producţie. Cea mai mare parte din soluţiile elaborate se regăsesc încorporate in industria dimboviţeană, care şi-a îmbogăţit, anul acesta, nomenclatorul de fabricaţie cu aproape 200 produse noi — este vorba de noi mărci de oteluri aliate si înalt aliate, bare si blocuri forjate, tablă electrotehnică, instalaţii de prospecţiuni geologice si de foraj, strunguri cu, diametre mari ş.a., produse menite să asigure valorificarea superioară a metalului, să satisfacă importante necesităţi ale economiei naţionale. Obţinerea acestor rezultate pozitive se datorează sprijinului larg pe care organele judeţene şi locale ale sindicatelor, comitetul judeţean U.T.C., comisia judeţeană a inginerilor şi tehnicienilor , sub îndrumarea comitetului judeţean de partid — l-au acordat întreprinderilor, colectivelor respective in organizarea acţiunii privind creaţia tehnico-ştiintifică de masă şi in valorificarea iniţiativelor muncitoreşti. ' Ce relevă Udele fişe 'în legătură cu varietatea tematicii creaţiei tehnico-ştiinţifice de masă? Marcel Oprea, muncitor-scuter la întreprinderea de utilaj petrolier, are in vedere modificarea supapelor de descărcare pilotată la instalaţia FC 60, cu o eficienţă economică anuală de peste 120 000 lei ; strungarul Pica Dorel, de la aceeaşi unitate, studiază modificarea constructivă si tehnologică a trenului de rulare la remorcile grele de 120 tone, eficienta ei economică urmind să se ridice la 100 000 lei anual. In fisa de creativitate a subinginerei Ioana Dogaru, de la combinatul de oteluri speciale, apar, printre alte preocupări, „metodologia de calcul şi posibilităţile de îmbunătăţire a gradului de scoatere a metalului“, iar inginerul Iordan Oprea, de la întreprinderea de strunguri, a conceput o instalaţie pentru depozitarea pe verticală a produselor, care s-a şi realizat, aceasta permiţind depozitarea mai rapidă şi cu efort fizic minim a reperelor şi, desigur, economisirea suprafeţelor construite. Elena MANTU (Continuare in pag. a Ill-a) Calitatea poeziei patriotice Intr-un timp de puternică înflorire a patriei, cum este timpul nostru, cind structurile societăţii cunosc modificări de esenţă, asemeni conştiinţelor, este cît se poate de legitim interesul faţă de poezie, in general şi faţă de poezia naţională, in special. Aceasta pare a fi o legitate a poeticii româneşti, de care nu se mai îndoieşte nimeni astăzi. Ce este şi cum trebuie să fie poezia patriotică intr-un timp în care naţiunea însăşi îşi conduce, cu strălucire, destinele, intr-un timp in care patria işi construieşte, cu faţa întreagă vi soare, viitorul visat, între ţările lumii ? Iată o întrebare la care este greu, dacă nu imposibil, de găsit un răspuns unanim acceptat. Şi aceasta pentru că răspunsul unei asemenea întrebări, cel aşteptat, se făureşte mereu — şi mereu altfel — de fiecare poet al acestui pămint. Cu atît mai puţin va putea să pretindă a găsi, acum şi aici, vreo dezlegare a problemei cel ce scrie aceste însemnări. Un fapt ni se pare insă cert : poezia este scrisă pentru oameni. Ea n ti face, după cum spune un mare poet, „mai conştienţi de ceea ce simt, şi, prin urmare, ti Învaţă ceva despre ei înşişi“. Dacă este aşa — şi nu avem nici un motiv de îndoială — trebuie să adăugăm îndată că aceşti oameni ai României contemporane — şi cu atit mai mult cei ai României viitoare, ca să răminem în acest cadru al discuţiei — sunt conştiinţe şi sensibilităţi calitativ superioare, in raport cu cei din societăţile anterioare. Aceste conştiinţe şi aceste sensibilităţi nu pot fi satisfăcute de o poezie — şi de o artă în general — care ignoră evoluţia acestei activităţi umane. Prin urmare, este greu de crezut că un om care traversează revoluţia tehnicoştiinţifică actuală, un om cu o instrucţie şi cu o educaţie emancipată, care manevrează noţiuni ştiinţifice şi tehnici foarte avansate — va putea fi mulţumit sau convins de o artă rudimentară, care ignoră inovaţiile acestui domeniu. După cum, fireşte, calitatea poeziei patriotice suferă dacă ne mulțumim cu simple versificări, cu invocarea numelui patriei fără ca ea să se înalţe corespunzător însemnări de Anghel DUMBRĂVEANU pe o expresie puternică, pe o combustie capabilă să nască o expresie artistică avântată, superioară. Suntem de părerea că este dăunător ca poetul să se amăgească, instalat în fotoliul comodităţii şi al lenei intelectuale, inşirind cuvinte goale, cum avertiza, acum un secol, marele Eminescu. Iar cind este vorba de lirica patriotică, această lincezeală profesională nu-l mai priveşte, ca să zicem aşa, numai pe autor, ea devine o chestiune care ne implică pe toţi cei ce citim sau scriem poezie şi pe toţi cei ce muncim şi ne iubim, din adîncul fiinţei noastre, patria. Trăim in interiorul convingerii nestrămutate că datoria poetului este de a înălţa imnuri durabile oamenilor acestor locuri, de a păstra şi de a desăvârşi frumuseţea şi expresivitatea gîndirii şi a limbii române. Prin aceasta vom putea avea o mare poezie românească, o mare poezie patriotică. Citind-o şi iubind-o, omul se va simţi pătruns de o puternică mindrie şi de o puternică dragoste pentru acest pămint, pentru valorile şi bărbaţii ei, pentru ţărmuri ei de lumină de azi şi pentru cei pe care îi va dura el însuşi în clipa de miine. Oricine ştie că toţi poeţii acestui pămint au cîntat patria, cu durere sau cu bucurie, după cum au fost vremurile prin care am trecut. Poezia românească şi poporul român sunt păstrătorii unui mare tezaur de tulburătoare imagini ale patriei, cîntată pe toate corzile sufletului nostru. Acest tezaur, in care străluceşte diamantul numit Scrisoarea III, se-mbogăţeşte cu fiecare zi prin cintecele vibrante ale poeţilor Contemporani. Multe din aceste imnuri au pătruns in conştiinţa oamenilor, murmurate in singurătate sau spuse in marile aule — semn că ele sunt purtătoarele unor sentimente şi ale unor idei adevărate, exprimate artistic convingător. Cum nesfirşită este gama sentimentelor noastre faţă de patrie, infinit în nuanţe se cere a fi cintecul de laudă, de mindrie, de muncă şi apărare a patriei. Pentru acest cintec se cere ca poetul să dăruiască toate ideile lui mari şi toate mijloacele de artă pe care le poate născoci in trudă şi bucurie. Lirica patriotică trebuie să fie o profundă lirică de idei, de un puternic filon filozofic şi de însufleţitor romantism revoluţionar, o lirică aptă să răscolească sentimentele, să trezească aripile avintului, să proiecteze chipul veşnic al neamului în viziuni durabile şi-n acorduri de neuitat , cu sete de adevăr scriind, aprinzînd conştiinţele cu sentimente unice, cu iubirea noastră şi-a părinţilor noştri scriind, chemînd în cintece patria nemuritoare.