Scînteia, iulie 1978 (Anul 47, nr. 11154-11179)

1978-07-01 / nr. 11154

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLVII Nr. 11154 Prima ediţia Sîmbătă 1 iulie 1978 6 PAGINI - 30 BANI ÎNCEPUTE NOEE SEMESTRU îndemn la muncă stăruitoare pentru înfăptuirea neabătută a sarcinilor calitative ale planului Sintern azi la jumătatea anului 1978 și la jumătatea cincinalului. Este un bun prilej de evaluare o­­biectivă a drumului parcurs, de jalo­nare a noilor perspective de împlinire pe drumul dezvoltării economico­­sociale. Măsurând exact şi realist munca, strădaniile fiecărui colectiv din industrie, agricultură, de pe şan­tiere, din institute de cercetare şi pro­iectare, măsurăm, de fapt, la scara întregii tari, munca şi împlinirile clasei noastre muncitoare, ale ţărăni­mii şi intelectualităţii ; măsurăm În­făptuirile comuniştilor, ale tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, care, strîns uniţi în ju­rul partidului, al secretarului său general, îşi consacră întreaga capaci­tate creatoare şi putere de muncă realizării neabătute a măreţelor sar­cini stabilite de Congresul al XI-lea şi Conferinţa Naţională pentru pro­gresul multilateral tot mai accelerat al patriei socialiste. Să ne întoarcem puţin în timp. La începutul anului, sub puternicul im­bold al istoricelor hotărâri adoptate de Conferinţa Naţională, defineam acest an drept „an hotărâtor al cinci­nalului“, an in care întreaga naţiune se consideră mobilizată pentru a transforma rodul acumulărilor canti­tative într-o nouă calitate. Pe deplin conştiente de marea răspundere ce le revine, colectivele de oameni ai mun­cii și-au asumat, încă din primele zile ale anului, o serie de angajamente mobilizatoare in marea întrecere pen­tru depășirea planului. Ce ne-au adus lunile primului semestru pentru pro­gresul economiei ? Ce concluzii se pot desprinde din activitatea din pri­ma jumătate a anului ? Fireşte, nu ne propunem să înfăţişăm un tablou amplu al succeselor, datele statistice privind rezultatele primului semestru fiind in plină elaborare. Totuşi, din sutele de ştiri primite în ultimele zile la redacţie din întreprinderi, de pe şantiere, din toate domeniile de activitate se desprinde conturul unui bilanţ cu certitudine pozitiv şi opti­mist. Prioritate absolută pro­ducţiei fizice. Poate mai mult ca oricind, de-a lungul întregului se­mestru, atenţia colectivelor de oa­meni ai muncii a fost concentrată spre realizarea în cele mai bune con­diţii a planului la producţia fizică, la fiecare sortiment în parte. Din datele preliminate rezultă că in pri­mul semestru planul la o serie de produse a fost nu numai îndeplinit, ci şi depăşit. S-au realizat peste pre­vederi importante cantităţi de oţel, aparate de măsură şi control elec­tronice, strunguri, mijloace de auto­matizare, fibre poliesteri­ce, polieti­lenă, ţesături ş. a. Un mare număr de judeţe — printre care Alba, Co­văsilă, Hunedoara, Maramureş, Satu Mare, Suceava ş.a. — au îndeplinit planul pe primele şase luni cu citeva zile mai devreme, avind condiţii pen­tru depăşirea prevederilor la un în­semnat număr de produse de primă Însemnătate pentru economie. Asemenea rezultate pozitive reflec­tă, pe de o parte, realismul cu care au fost stabilite sarcinile de plan pe acest an şi pe întregul cincinal şi, pe de alta, hotărîrea cu care ac­ţionează oamenii muncii din întreaga ţară pentru înfăptuirea lor. Totodată, desprindem din rezultatele bune pe care le-au obţinut majoritatea colec­tivelor de oameni ai muncii in reali­zarea producţiei fizice seriozitatea cu care au fost abordate şi aplicate mă­surile practice cu privire la introduce­rea noului mecanism economico-fi­­nanciar. Cum se ştie, începînd cu se­mestrul II al acestui an, aprecierea activităţii economice din fiecare în­treprindere se va face pe baza pro­ducţiei nete şi a producţiei fizice. Practica a dovedit, şi în semestrul care a trecut, că unităţile care au realizat in bune condiţii, ritmic pro­ducţia fizică au obţinut bune rezul­tate şi la producţia netă. Şi dimpo­trivă, acolo unde au apărut restante la producţia fizică, acestea au deter­minat, aproape invariabil, minusuri şi la producţia netă. Iată, deci, şi o primă concluzie ce se desprinde din activitatea primului semestru : in fiecare unitate, in fie­care secţie, organizaţiile de partid, conducerile întreprinderilor trebuie să acorde o atenţie deosebită înfăp­tuirii ritmice a planului la fiecare sortiment, la intro»«» producţie fi­zică. Avem de înfăptuit prevederi ie mobilizatoare ale unui program su­plimentar de dezvoltare economică, adoptat de Conferinţa Naţională, a­­vem de realizat o nouă calitate a în­tregii activităţi economice. Aceasta presupune, intîi şi întii, ca fiecare, absolut fiecare unitate să-şi rea­lizeze exemplar sarcinile ce-i re­vin prin plan. Trebuie să se înţe­leagă clar că minusurile la un sorti­ment sau altul nu pot fi acoperite cu plusurile — cit ar fi ele de mari ! — la alte sortimente. O atenţie deo­sebită se cere a fi acordată recupe­rării neintîrziate a restanţelor la unele produse de primă importanţă pentru economie, utilaje tehnologice, autocamioane, îngrăşăminte ş.a. Calitate şi tehnicitate înalta în tot ceea ce pro­ducem­ lăudabile eforturile şi rezultatele bune obţinute de un mare număr de întreprinderi în di­recţia ridicării nivelului tehnic şi ca­litativ al produselor. In primul se­mestru al anului au fost asimilate şi introduse în fabricaţie sute şi sute de produse noi. Produse cum sunt motorul naval de 20 000 CP, cazanul cu abur de 10 t/h ş.a., asimilate in primul semestru al anului, constituie o adevărată mîndrie nu numai pen­tru colectivele unităţilor producătoa­re, ci şi pentru întreaga industrie. In sfera aceloraşi preocupări pentru creşterea eficienţei se situează nu­meroasele acţiuni întreprinse pentru reducerea costurilor de producţie şi, în special, a cheltuielilor materiale. Judecind după asemenea realizări pozitive obţinute în majoritatea în­treprinderilor, se desprinde conclu­zia că şi saltur­ile mobilizatoare sta­bilite prin planul de stat in domeniul creşterii eficienţei economice sunt pe deplin realiste şi pot fi realizate cu succes. Trecerea, începind cu acest semes­tru, in fiecare întreprindere la apre­cierea activităţii pe baza producţiei nete — indicator pe baza căruia se elaborează şi fondurile de retribuire — trebuie să determine, în fiecare colectiv, o puternică mobilizare pen­(Continuare in pag. a IlI-a) REŞIŢA O noua premieră a industriei româneşti MOTORUL NAVAL DE 20000 CP „Ziua constructorilor de ma­şini“ este intîmpinată la Reşiţa cu o nouă premieră a industriei noastre : s-a terminat mon­tajul celui mai mare mo­tor diesel naval produs in tară — motorul de 20 000 CP, destinat echipării navelor ocea­nice de fabricaţie românească cu capacitatea de 55 000 tdw. A­­gregat de mare complexitate, ale cărui caracteristici tehnico­­funcţionale au fost confirmate in timpul probelor, noul motor se situează la nivelul celor mai bune produse similare de pe piaţa mondială şi el confirmă încă o dată înalta competenţă a cercetătorilor, proiectanţilor, in­ginerilor, tehnicienilor şi mun­citorilor reşiţeni. Reuşita aceas­ta încununează o activitate pro­digioasă privind asimilarea fa­bricaţiei de motoare diesel na­vale — constructorii reşiţeni realizând Înaintea acestei pre­miere alte 8 motoare diesel na­vale cu capacitatea de 6 000 Şi 8 000 CP. (Nicolae Cătană). IAŞI însemnate depăşiri de plan Oamenii muncii din industria judeţului Iaşi, desfăşurind larg întrecerea socialistă, au reuşit să obţină însemnate depăşiri de plan la producţia fizică. Astfel, de la începutul anului, industria judeţului a realizat suplimen­tar aproape 14 milioane kWh e­­nergie electrică, 600 tone ţevi sudate, 1 700 tone profile din oţel, 1100 tone fire şi fibre sin­tetice, 250 tone metanol, medi­camente în valoare de aproape 60 milioane lei, produse electro­nice, maşini-unelte pentru pre­lucrarea metalelor, instalaţii şi utilaje pentru industriile meta­lurgică şi chimică, de exploata­re şi prelucrare a lemnului, che­restea, mobilă, alte produse in­dustriale şi­­ bunuri­­ alimentare şi de larg consum­.“ (îrlănoie Corcaci). Din noua arhitectonică a Piteştiului Fotó: E. Diehiseanu ÎMPREUNĂ CU POPORUL, PENTRU ÎNFLORIREA ARTEI ŞI CULTURII SOCIALISTE Pe marea poartă e realităţii Trăim o epocă în care gindul şi gestul creator pot să se avinte oricît de sus Ceea ce îşi propune un artist este, in pri­mul rînd, să susţină un dialog real, auten­tic cu contemporanii săi, să intre in relaţie organică cu aceştia — evident, fără concesii principiale, de calita­te — să-şi delimiteze şi să-şi definitiveze (în măsura in care e în stare) un univers artistic propriu. Să mai reţinem un fapt semnificativ : epoca in care artistul trăieşte îşi lasă influenţele a­­supra creaţiei, iar el, artistul, este obligat să-şi cunoască timpul existenţei sale şi tot­odată să-şi contureze misiunea in acel timp, să desluşească trăsă­turile definitorii ale Istoriei poporului, as­piraţiile şi năzuinţele din domeniul artei. Avem marele, ne­preţuitul avantaj de a beneficia de o concep­ţie clară, luminoasă — concepţia materialist­­dialectică şi istorică a partidului nostru — de viziunea revoluţio­nară a rolului şi locu­lui artistului în socie­tatea noastră, un rol militant, de partici­pant activ la realiza­rea măreţului nostru program de înfrumu­seţare continuă a vie­ţii poporului ai cărui fii suntem­, indiferent de limba noastră ma­ternă. In artă vorbim in limbajul frumuseţii, al apropierii şi înfră­ţirii oamenilor, al ri­dicării lor pe noi şi noi trepte de civiliza­ţie, pornind de la ce­rinţele oamenilor con­creţi, reali, de la cu­noaşterea vieţii mun­citorilor, ţăranilor, In­telectualilor, a tuturor acelora care vor să de Paul ERDŐS facă din România o ţară tot mai minoră şi mai frumoasă. Pro­gramul minunat expus de tovarăşul Nicolae Ceauşescu in cuvin­­tarea rostită la Con­ferinţa naţională a ar­tiştilor plastici ne des­chide vaste perspecti­ve, ne cheamă generos la o activitate crea­toare pe măsura ge-­ niului creator al po­porului român, al ne­voii lui de frumos şi noi suntem­ hotăriţi să facem totul ca, aşa cum ne-a îndemnat tovarăşul Ceauşescu, politică partidului nos­tru comunist să cape­te expresie demnă de măreţia ei în toate do­meniile, inclusiv în arta plastică, în forme de o mare diversitate şi de un înalt nivel social şi artistic. O parte a creaţiei mele, critica de artă a trecut-o intr-un „ca­talog fierbinte“ : gra­fică militantă. Astăzi mi-aş reproşa enorm dacă aş fi evitat o a­­semenea artă, un ase­menea mod de expri­mare artistică. Dar care artist autentic din generaţia mea n-a fă­cut artă realistă, mili­tantă, fie că este vor­ba de pictură, grafică, sculptură,­­ literatură ? Care artist tinăr, pe a­­tunci, in prima noas­tră tinereţe, ar fi pu­tut ignora realitatea revoluţionară, dedin­­du-se altor „orizon­­turi‘‘, altor „sensuri“ ? Născut şi crescut în acest nord românesc, cu o bogată tradiţie culturală şi artistică, avind o excelentă şcoală de pictură, cea de la Baia Mare, am debutat în arta plasti­că pe poarta cea mare a realităţii. Iar reali­tatea pentru mine a însemnat şi va în­semna oamenii aces­tui colţ de ţară, cu o bogată spiritualitate, profundă şi de o e­­xemplară originalita­(Continuare in pag. a IV-a) Nu este mică satis­facţia pentru cei din generaţia mea cind vedem, cind rememo­răm, numărul însem­nat de studiouri de creaţie făcute în ulti­mii 30 de ani, puse a­­cum la indemiia ar­tiştilor, ştiind că intre cele două războaie, nu tot Bucureştiul, erau de-abia 5-6 ateliere ! Ne bucurăm că a­­vem un mare Muzeu de artă al republicii, un număr important de galerii moderne, lu­minoase, în mai toate oraşele din ţară, posi­bilităţi multiple ca ar­ta noastră să ajungă la beneficiarul ei, in­clusiv prin magazine­le Fondului plastic. Toate acestea vorbesc elocvent despre condi­ţiile materiale de care se bucură artistul in Romania, aspect deloc neglijabil atunci cind ne referim la locul si rolul important pe care statul si partidul le acordă artei în so­cietatea noastră, în e­­ducarea oamenilor, în ridicarea nivelului de civilizaţie si cultură al tuturor. O importantă scoală de artă se afirmă si se impune dezvoltând ca­ de Pavel CODIŢĂ lităţile si vocaţia deo­sebită pentru artă a poporului nostru. Stire insă că ţara care a dat lumii pe Brancusi şi pe Eminescu, pe Ar­­ghezi şi pe Luchian, minăstirile pictate din Moldova si minunata noastră artă populară care i-a încîntat pe Focillon ori pe Bella Bart­ok — din cauza vicisitudinii vremurilor si a aşezării in calea atitor năvăliri si inte­rese, nu a putut nici pe departe să dea lu­mii cit ar fi putut da dacă ar fi avut liniş­tea şi tihna de luau, dacă ar fi fost scutită de hărţuieli, apăsări şi invazii. Este misiunea epocii noastre, a tutu­ror creatorilor care be­neficiază de condiţiile minunate ale acestor ani de tumult con­structiv fără prece­dent in îndelungata noastră istorie de a continua pe noi trepte creaţia înaintaşilor, de a face ca marile vir­tuţi creatoare ale po­porului, liber, stăpin astăzi pe soarta sa, să se împlinească, să se desăvirşească în ope­rele pe care le merită cu prisosinţă. Ca ni­ciodată in trecut, ar­tistului, creatorului de azi i se deschide per­spectiva participării cu toate forţele şi talen­tul său la înfrumuse­ţarea vieţii poporului, în toate domeniile, co­respunzător unei ra­­tiuni renascentiste des­pre rolul artei în so­cietate — o artă profund integrată, în­globată întregului spa­ţiu al cetăţii, avind po­sibilitatea de a-şi des­făşura in vaste pînze, in fresce, in monu­(Continuare in pag. a IV-*) TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU ŞI TOVARĂŞA ELENA CEAUŞESCU­ AU PRIMIT PE AMIRALEIE EMILIO EDUARDO MASSERA, ÎMPREUNĂ CU SOTIA Vineri, 30 iunie, preşedintele Repu­blicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu au primit, la Snagov, pe amiralul Emilio Eduardo Massera, comandant-şef al marinei şi membru al Juntei militare de guvernămînt din Republica Argentina, împreună cu soţia. Cu acest prilej, a continuat dialo­gul cu privire la dezvoltarea pe mul­tiple planuri a colaborării dintre România şi Argentina, exprimîndu-se hotărârea de a se aprofunda coope­rarea reciproc avantajoasă, de a se iniţia noi acţiuni de interes comun. In timpul întrevederii s-au abor­dat unele aspecte ale vieţii interna­ţionale. Oaspetele a dat o înaltă apreciere politicii externe promovate de România, activităţii deosebite desfăşurate de preşedintele Nicolae Ceauşescu pentru soluţionarea in interesul popoarelor a marilor pro­bleme ale contemporaneităţii, pentru o lume mai bună şi mai dreaptă. In cadrul convorbirilor a fost ma­nifestată dorinţa celor două ţări de a intensifica conlucrarea tot în do­meniul politicii externe, contribuind la soluţionarea pozitivă a probleme­lor care confruntă omenirea, la con­solidarea păcii, înţelegerii şi coope­rării între naţiuni, la promovarea unor relaţii interstatale noi, înteme­iate pe egalitate şi echitate, care să asigure dezvoltarea liberă şi inde­pendentă a tuturor popoarelor. A fost subliniată de ambele părţi necesitatea intensificării eforturilor tuturor forţelor iubitoare de pace în vederea soluţionării, pe cale politică, a tratativelor, a stărilor conflictuale din Orientul Mijlociu, Africa şi din alte zone ale lumii, cu participarea părţilor direct interesate, fără nici un amestec din afară, respectîndu-se interesele fundamentale ale popoare­lor, dreptul lor de a trăi libere şi independente, de a se dezvolta potri­vit propriilor lor aspiraţii şi nă­zuinţe. Totodată, a fost reafirmată hotă­rîrea României şi Argentinei de a acţiona, atit în cadrul „Grupului ce­lor 77“, cit şi în diferite organisme internaţionale, pentru lichidarea sub­dezvoltării, pentru edificarea unei noi ordini economice mondiale, care să asigure un progres mai rapid al ţărilor în curs de dezvoltare, promo­varea intereselor vitale ale acestora, înfăptuirea năzuinţelor de progres şi bunăstare ale tuturor popoarelor. După întrevedere, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au reţinut pe amiralul Emilio Eduardo Massera şi pe soţia sa la dejun, întrevederea şi dejunul s-au des­făşurat intr-o atmosferă cordială, prietenească. TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe ministrul energiei şi industriei petrochimice din Algeria Vineri dupâ-amiază, preşedintele Republicii Socialiste România, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, a primit, la­­Siago­­, pe Fad Ahmed Gnom!­, mi­nistrul energiei şi industriei petro­chimice din Algeria, care a partici­pat la lucrările Comisiei mixte româ­­no-algeriene pentru dezvoltarea re­laţiilor comerciale şi cooperării eco­nomice, ştiinţifice şi tehnice ce s-au desfăşurat la Bucureşti. La întrevedere a participat Cornel Burtică, viceprim-ministr al guver­nului, ministrul comerţului exterior şi cooperării economice Internaţio­nale. Ministrul algerian a adresat tova­răşului Nicolae Ceauşescu un salut călduros din partea preşedintelui Republicii Algeriene Democratice şi Populare, Houari Boumediene, iar poporului român prieten urări de noi succese pe calea progresului şi bunăstării. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a transmis preşedintelui Houari Boumediene un cordial salut, impresii că cu urâm­­de bunăstare şi fericire poporului algerian prieten. In timpul întrevederii au fost evo­cate cu satisfacţie bunele relaţii din­tre România şi Algeria, colaborarea şi cooperarea româno-algeriană, care se diversifică continuu in domenii largi de activitate, potrivit înţelege­rilor şi acordurilor convenite cu pri­­lejul dialogului la nivel inait dintre şefii celor două state. S-a subliniat că actuala sesiune a comisiei mixte a identificat noi do­menii şi forme de cooperare pentru extinderea raporturilor bilaterale de prietenie şi cooperare, in folosul şi spre binele ambelor popoare, in in­teresul cauzei păcii şi colaborării in­ternaţionale. S-a făcut, de asemenea, un schimb de vederi in probleme internationale actuale. In acest cadru, reliefindu-sa necesitatea consolidării păcii şi co­laborării in întreaga lume, a fost­­subliniată însemnătatea inlăririi so­lidarităţii tuturor forţelor progresis­te, a ţărilor in curs de dezvoltare, a tuturor statelor in lupta împotriva imperialismului, colonialismului şi neocolonialismului, a tendinţelor de reîmpărţire a lumii in zone ele in­fluentă, pentru soluţionarea in inte­resul popoarelor a problemelor care confruntă omenirea, pentru instaura­rea unei noi ordini economice mon­diale, a unor relaţii interstatale ba­zate pe egalitate în drepturi şi a­­vantaj reciproc, pe respectul inde­pendenţei şi suveranităţii naţionale, care să asigure dezvoltarea liberă a tuturor naţiunilor, înfăptuirea năzu­ințelor de progres si bunăstare ale popoarelor, întrevederea s-a desfășurat intr-o atmosferă de prietenie si cordialitate. inia s8Q3iisî8 ss prsBiito si uitezi notării pentru SGliitu­irea constructiva a pratteneier »iemale hfcÂv 1­)w/vîMw sJAaSiA W&I­­­V »V .V 'ir ■í *­JV. . ' i s 'i. .sj. , 8. SECURITATEA STATELOR-nu pe linia ascendentă a înarmărilor, ci a măsurilor reale de dezarmare „Apare mult mai logic și mai firesc să se acţioneze pentru reali­zarea unui echilibru militar nu prin sporirea înarmărilor, ci prin reducerea acestora, prin trecerea fermă la acţiuni concrete de dezarmare, şi în primul rînd de dezarmare nucleară, la eliberarea popoarelor de această grea povară şi de acest spectru amenin­ţător“. NICOLAE CEAUŞESCU / Sesiunea specială a O.N.U. consa­crată dezarmării se apropie de sfîrşit ș­i şi va încheia, probabil, astăzi lu­crările. Fără a anticipa asupra rezul­tatelor sale, un aspect este cert : în­săşi convocarea sa a reflectat creş­terea gradului de conştientizare şi de alertă a omenirii, iar desfăşurarea lucrărilor sale a pus sub lumina unui puternic protector consecinţele ne­faste ale cursei înarmărilor, peri­colele deosebit de grave pe care le creează pentru întreaga umanitate, amploarea poverilor şi privaţiunilor impuse popoarelor din toate ţările — mari şi mici, fără deosebire de o­­rinduire — efectele nocive pe care le provoacă pe plan economico-social şi asupra ansamblului relaţiilor inter­naţionale. Pe bună dreptate, popoa­rele şi-au exprimat speranţa că rele­varea, in cadrul sesiunii, a primej­diilor pe care le comportă cursa Înar­mărilor nu va constitui doar o simplă luare de poziţie platonică, ci va fi succedată de adoptarea unui docu­ment concret, angajant, care să de­termine progrese reale în direcţia dezarmării. Rămâne de văzut în ce măsură aceste aşteptări îşi vor găsi împlinire. Fireşte, ar fi fost o iluzie să se creadă că o problemă de asemenea complexitate şi amploare îşi va găsi rezolvarea dintr-o dată, la această sesiune — şi tocmai de aceea afir­marea ideii unei suite de sesiuni ale forului mondial consacrate dezarmă­rii marchează începutul unui proces care trebuie să devină, prin lupta popoarelor, ireversibil, să conducă la rezultate concrete. încheierea sesiu­nii trebuie de aceea să marcheze nu o diminuare, ci intensificarea efor­turilor in acest sens. Evident, pentru a se întreprinde paşi efectivi în direcţia frm­ării cursei Înarmărilor, este necesar să se ac­ţioneze asupra cauzelor care au gene­rat-o şi care o alimentează neconte­nit — iar prima cerinţă in acest sens este aceea de a se pune capăt Însăşi politicii de forţă şi ameninţare cu forţa, politicii de dominaţie şi ingerinţe, de reîmpărţire a lumii in sfere de influenţă şi dominaţie­­ politică al cărei principal instrument material 11 constituie înarmările.. A lichida această „cauză a cauzelor“ Înseamnă a-i elimina si efectele, res­pectiv cursa înarmărilor. Întrucît cursa înarmărilor este sti­mulată de perpetuarea focarelor de încordare şi conflict, de confruntările armate din­ diferite zone ale lumii, o deosebită importanţă are desfăşu­rarea unor eforturi energice, neobo­site pentru renunţarea la confruntări armate, pentru soluţionarea proble­melor litigioase pe cale paşnică, prin tratative politice intre părţile inte­resate, fără nici un amestec din a­­fara. Afirmarea unei asemenea căi de soluţionare a problemelor inter­naţionale, demnă de condiţia civili­zaţiei umane, ar restringe, neîndoiel­nic, tot mai mult aria cursei înar­mărilor. O COMPETIŢIE IRAŢIO­NALĂ. In acelaşi timp, des­făşurarea vieţii internaţionale a demonstrat că unul din principalii factori care au generat si continuă să alimenteze cursa înarmărilor constă in persistenţa unei atmosfere de neîncredere şi suspiciune, care a făcut şi face ca, pentru asigurarea pro­priei securităţi, chiar şi state ce res­ping politica de forţă să se vadă ne­voite să recurgă la măsuri de înar­mare. Evoluţiile de pe arena mondială (Continuare in pag. a 31-a)

Next