Scînteia, decembrie 1978 (Anul 47, nr. 11284-11310)
1978-12-01 / nr. 11284
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XLVIII Nr. 11284 : || ' Viideri 1 decembrie 1978 6 PAGINI — 30 BANI LA GLORIOSUL JUBILEU AL FĂURIRII STATULUI NAŢIONAL UNITAR POPORUL INDESTRUCTIBIL UNIT IN JURUL PARTIDULUI, PENTRU ÎNFLORIREA ROMÂNIEI SOCIALISTE întregul nostru popor sărbătoreşte astăzi împlinirea a 60 de ani de la actul istoric al făuririi statului naţional unitar român, moment crucial în dezvoltarea patriei. Operă legitimată de asemenea realităţi fundamentale, inexorabile, precum unitatea de neam şi de limbă a românilor din toate provinciile ţării, amploarea şi permanenţa legăturilor dintre acestea, comunitatea de viaţă economică şi culturală, identitatea intereselor tuturor fiilor aceluiaşi unic popor, Unirea a împlinit una din năzuinţele cele mai fierbinţi care, asemenea unei făclii, a luminat prin secole conştiinţele, a fost rezultatul luptei pline de sacrificii a celor mai înaintate forţe social-politice ale vremii. Pe drept cuvînt sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU : „Actul unirii nu este o intimplare, rezultatul unor momente conjuncturale, ci consecinţa unor cerinţe logice, rodul luptei maselor largi populare, hotârite să facă totul pentru a se uni într-un stat unitar, conştiente că numai în, acest fel . W puteau deschide calea spre progres, spre afirmarea cu drepturi egale, în rindul celorlalte popoare şi Vaduri rale * Încheind procesul de făurire a statului naţional unitar român, actul de la 1 decembrie 1918 a deschis totodată o nouă etapă in dezvoltarea ţării, a creat cadrul propice pentru inmănuncherea şi afirmarea tuturor energiilor creatoare ale poporului. înmurirea sa profund pozitivă s-a reflectat in dezvoltarea forţelor de producţie, accelerarea progresului economic, politic şi cultural; au crescut forţele proletariatului român, ale mişcării muncitoreşti revoluţionare, înfăptuindu-se. In condiţiile dominaţiei burgheziei şi moşierimii, Unirea n-a putut rezolva insă marile probleme ale vieţii sociale, n-a implinit toate aşteptările maselor, care luptau pentru o viaţă mai bună, pentru dreptate socială. Misiunea istorică de a călăuzi poporul la împlinirea înaltelor aspiraţii de libertate, naţională şi socială pentru care au luptat şi au dat grele jertfe, nenumărate generaţii i-a revenit Partidului Comunist Român, exponentul intereselor naţionale fundamentale. Iar a 60-a aniversare a marii Uniri, putem spune, cu satisfacţie şi mindirie legitimă, că România de astăzi nu numai că întruchipează, dar depăşeşte cu mult cele mai îndrăzneţe năzuinţe ale înaintaşilor. Prin triumful socialismului s-a pus capăt pentru totdeauna in tara noastră oricărei exploatări şi asupriri a celor ce muncesc, poporul muncitor in frunte cu clasa muncitoare a devenit deţinătorul puterii in stat, ca şi al întregii avuţii sociale, al roadelor muncii lui. In România socialistă, poporul şi-a cucerit o reală şi deplină independenţă şi suveranitate naţională, este unicul stăpin al ţării. Forţa de nezdruncinat a României ca stat socialist, naţional unitar, are trainice temeiuri in dezvoltarea sa economică. La împlinirea a 60 de ani de la Unire, România înfăţişează imaginea unei ţări cu o economie robustă, angajată ferm pe calea modernizării şi inregistrind unul din cele mai inalte ritmuri de creştere din lume. Politica de repartizare armonioasă a forţelor de producţie pe intreg teritoriul ţării a propulsat toate judeţele pe orbita progresului şi civilizaţiei socialiste, consolidind şi mai mult deplina egalitate în drepturi a tuturor cetăţenilor ţării, fără deosebire de naţionalitate. Ca urmare a succeselor obţinute în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a societăţii, a crescut considerabil nivelul de trai al poporului. Forţa statului naţional unitar independent român este considerabil amplificată prin unitatea social-politică a poporului făurită ca rezultat al profundelor transformări petrecute în structura economică şi socială a ţării, unitate atât de pregnant exprimată în abnegaţia cu care toţi cei ce muncesc la oraşe şi sate, fără deosebire de naţionalitate, transpun în viaţă politica partidului. Pentru poporul nostru constituie un puternic izvor de optimism şi încredere în viitor perspectivele deschise prin Programul partidului, prin hotărîrile Congresului al XI-lea şi ale Conferinţei Naţionale, potrivit cărora România va realiza noi şi strălucite . ăirpĂC^&e .mn. dezvoltarea economică, apropiindu-se de nivelul ţărilor industriale avansate ale lumii, întregul popor se va ridica la un ^mănmivel de bunăstare şi civilizaţie, înfăptuirea neabătută a programelor de înflorire multilaterală a societăţii socialiste şi de ridicare continuă a bunăstării generale va permite afirmarea tot mai puternică a superiorităţii noii orinduiri, constituind in acelaşi timp un factor esenţial al întăririi capacităţii de apărare, a independenţei patriei. Este o realitate că România socialistă se bucură astăzi de puternice prietenii in lumea întreagă. Aceasta este rezultatul politicii sale de dezvoltare a legăturilor frăţeşti cu toate ţările socialiste, de întărire a colaborării cu ţările în curs de dezvoltare, de cooperare cu toate statele, fără deosebire de orinduire socială, in spiritul coexistenţei paşnice. Este rezultatul eforturilor neobosite pentru promovarea pe arena internaţională a unei politici noi, pentru instaurarea relaţiile dintre state a principiilor egalităţii, respectului independenţei şi suvera, *nit£t.ni. .fiecărui stat, dreptului fiecărui stat şi fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta, neamestecului in treburile interne, nerecurgerii la forţă şi la ameninţarea cu forţa. Este rezultatul activităţii neobosite, perseverente, desfăşurate pe arena internaţională pentru eliminarea factorilor de tensiune şi soluţionarea pe cale paşnică a conflictelor, pentru înfăptuirea dezarmării, pentru consolidarea destinderii, înţelegerii şi păcii în Europa şi în întreaga lume. Conştient de justeţea drumului pe care păşeşte, privind cu încredere viitorul, întregul popor este indestructibil unit in jurul partidului, călăuza sa încercată in opera de edificare a noii orinduiri. La marea sărbătoare a Unirii, întregul popor işi afirmă hotărîrea de a duce mai departe şi ridica pe o treaptă superioară nobilele tradiţii ale luptei pentru independenţă, unitate şi dreptate socială, spre gloria şi strălucirea patriei socialiste. Aceasta înseamnă muncă fără preget, angajare plenară în înfăptuirea minunatului Program de înflorire a patriei elaborat de partid, pentru victoria socialismului şi comunismului pe pămintul României indestructibil unite. Patria e una Începe să pogoare o iarnă preacurată pe munţii noştri sacri, pe ape şi cîmpii de-aici, din depărtare, eu simt în nări mirosul de brazi şi pîine calda al maicii Românii iar stelele-mi par, iată, fîntîni adînci de aur în care se înscrie eternul a dura — îmi este dor de ţară, la fel cum ţara însăşi tînjeşte după orice plămadă de a sa Aici, la împăratul în sat, cum botezară pre limba lor, Viena, ţăranii din Ardeal e pace şi lumină acum, doar cîteodată vin sloiuri mari de lacrimi pe Dunăre, la deal şi ele nu sînt alta decît sfinţite jalbe sosind cu-ntîrziere de la atîţi români eu le citesc şi carnea pe mine se-nfioară de cît mai pătimiră sărmanii mei bâtrîni Inzăpezite-n veacuri sînt încă străzi şi case ce agrăiesc şi astăzi de toţi acei bărbaţi ce-au pribegit zadarnic spre mîntuirea ţării şi s-au întors mai aprigi şi mai încrîncenaţi toate acestea, însă, s-au spulberat deodată ca putregaiu-n focul cel purificator cînd la calenda unui înmiresmat decembre bătuse deşteptarea şi pentru acest popor Pe prispa Albei lulii s-a strîns atunci o ţară şi-un vultur îşi luă zborul din hronici spre zenit un lung talaz de inimi şi clopote vestise că fiii bravi ai ţării pe veci s-au fost unit că patria e una şi-o vom păzi cu viaţa oricîte-ar fi pe lume să stea în drumul ei că steaua fiinţei noastre va dăinui pe boltă iar noi vom fi, de-a pururi, români şi pui de lei De-aici, din burgul care ne-a cunoscut obida atîtor lacrimi fără de rost şi căpătîi eu mă închin în faţa eternităţii tale o, zi de imn şi slavă, iubirea mea dintîi tu nu începi o iarnă ci însăşi primăvara unui destin pe care nu-l ştim biruitor de aceea tot românul te binecuvîntează iar fila ta e însuşi drapelul Tricolor! Corneliu VADIM TUDOR Viena, noiembrie 1978 Desen de TUDOR ISPAS I STRĂVECHILE RĂDĂCINI Vatră a străbunilor noştri daci, parte integrantă a vastei arii în care s-a plămădit poporul nostru. Transilvania s-a manifestat din vechime, ca o ţară românească, a cărei evoluţie s-a derulat intr-o firească şi indisolubilă legătură cu a celorlalte teritorii româneşti. Este unul din temeiurile de nezdruncinat ale legitimităţii Unirii de la 1 decembrie 1918. Din vremuri ce se pierd in vechimea veacurilor, Transilvania a fost centrul de viaţă şi de activitate al populaţiilor ce locuiau spaţiul carpato-danubiano-pontic. Aici şi-au durat geto-dacii complexul de fortificaţii in vremea lui Burebista şi Decebal. Tot in Transilvania au statornicit romanii centrul politic al Daciei, după cucerirea şi transformarea ei în provincie a imperiului — la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, aflată la poalele muntelui străjuit de cetăţile dacice. Aci,in Transilvania, a cunoscut maximă, intensitate procesul de osmoză daco-romană,- -din care a rezultat poporul român.Cînd, după mai bine de un secol şi jumătate, stăpinirea romană (administraţia şi armata) s-a retras, aci au rămas mulţimile, lipite de munţi şi coline, de dealuri şi cîmpii. S-au abătut peste meleagurile lor puhoaie de populaţii, valuri după valuri, dar daco-romanii mai întîi, apoi, românii au rămas neclintiţi, adine înrădăcinaţi în sol şi glie. Pe intreg cuprinsul dacic, dar mai ales în Cetatea înconjurată de munţi a Transilvaniei, învăţaţii, arheologi şi istorici, au descoperit rădăcinile dacoromâne, adînci, puternice, conferind trăinicie şi tărie poporului român, în aşa măsură incit învăţatul german Albrecht Wirt îl socotea „poporul cel mai rezistent din lume“. Şi-au apărat limba cu toată dirzenia in faţa asalturilor altora, uimind pe unii învăţaţi străini, cum a fost umanistul Antonio Bonfini, care afirma că românii s-au luptat pentru păstrarea limbii lor mai mult decît pentru apărarea vieţii , au trăit potrivit unor străbune datini şi obiceiuri atit de înrădăcinate, incit au stirnit admiraţia unui învăţat maghiar, Iosif Brenkö, care afirma că mai uşor s-ar fi putut smulge ghioaga din miinile lui Hercule decit datinile şi obiceiurile din conştiinţa poporului român , şi-au organizat viaţa in obşti săteşti, conduse de juzi şi de judeci, de oameni buni şi bătrini , obşti în care oamenii trăiau şi munceau împreună şi tot împreună se împărtăşeau de roadele muncii lor. Iar obştile de pe cursul unei ape sau dintr-o depresiune ocrotitoare s-au constituit în formaţiuni politice cuprinzătoare, in acele ,,ţări“ ce împodobesc tara Întreagă. Cronicile vremii şi cele apropiate de acele vremuri, confirmate de cercetările arheologice, adeveresc cu dovezi şi argumente convingătoare existenţa voievodatului din Crişana, condus de Menumorut, a celor din Banat de sub conducerea voievozilor Glad şi Ahtum, sau din Podişul Transilvaniei in frunte cu voievodul Gelu. Şi nu numai simpla existenţă, dar de asemenea însemnătatea lor politico-militară, economică şi culturală. „Oameni ai pămintului“, românii transilvani au statornicit legături de tot felul cu locuitorii celorlalte meleaguri româneşti, legături impuse denevoile lor de toate zilele, înlesnite şi favorizate de ape şi de drumurile ce le însoţeau, dar mai ales de factorul etno-demografic, acelaşi peste tot, compact şi omogen. Şi prin toate acestea s-a potenţat şi mai mult omogenitatea etnico-lingvistică a poporului român de pretutindeni. Izvoarele demografice, de cind se cunosc ele, atestă că poporul român forma etnia în întregime in teritoriile de la sud şi est de Carpaţi şi in majoritate absolută in Transilvania. Cele din prima jumătate a secolului al XIV-lea adeveresc populaţia românească in Transilvania în proporţie de circa 62 la sută, iar toate celelalte populaţii împreună (maghiari, secui, saşi), in proporţie de aproximativ 38 la sută. Proporţia se păstrează şi mai tirziu, după cum rezultă din conscripţii, urbarii, „recensăminte" etc. în 1585, călătorul francez J. Bongars constata că „se vorbeşte aproape peste tot mai mult româna decit. maghiara“; în secolul al XVlII-lea, acelaşi învăţat maghiar Iosif Benkö nota: „atit de mare este numărul românilor, incit nu numai că le egalează, dar le întrece cu mult pe toate celelalte neamuri din Transilvania luate la un loc“. Iar aceasta, dar şi altele, explică de ce Transilvania s-a aflat în legături politice active şi neîntrerupte cu celelalte două ţări româneşti, de ce totdeauna în momente grele, hotărîtoare pentru destinul celor trei ţări române, munteni, moldoveni şi transilvăneni, sub comanda unor viteji şi înţelepţi voievozi şi domni, au luptat împreună. La cumpăna dintre veacurile al XVI-lea şi al XVII-lea, Mihai Viteazul — acel „restitutor Daciae“ — a fost ajutat in realizarea istoricei uniri nu doar de sabia sa vitează şi de mintea sa pătrunzătoare, ci şi de mulţimile fără număr ale românilor din Transilvania. Fapta marelui domn s-a întipărit adine in conştiinţa întregului popor, exemplul său a fost invocat şi urmat in toate încercările de unire a ţărilor române in secolele următoare, împreună, într-un efort unit şi printr-ostrădanie conjugată, românii din principate ca şi fraţii lor din Transilvania au înălţat coloanele, trainice şi impunătoare, de susţinere a edificiului naţional , la 1848 şi la 1859, la 1877 şi la 1894. Şi tot împreună au durat cea mai importantă şi mai puternică dintre coloanele României moderne. Aşa au înţeles şi astfel au preţuit Transilvania toate generaţiile anterioare, aşa înţelege şi astfel preţuieşte Transilvaniaşi generaţia de astăzi, care prin munca şi eforturile sale clădeşte socialismul. Şi este un fapt incontestabil, adeverit zi de zi de viaţa însăşi, că transformările aduse de noua orinduire in structura economică şi socială, rezolvarea problemei naţionale pe baza deplinei egalităţi in drepturi a tuturor fiilor patriei, fără deosebire de naţionalitate, întărirea legăturilor frăţeşti, cu tradiţii multiseculare, dintre români şi naţionalităţile conlocuitoare au asigurat acestei unităţi temelii de nezdruncinat. Unitatea de gindire şi de acţiune a tuturor celor ce muncesc in patria noastră — fie ei români, maghiari, germani sau de alte naţionalităţi — este garanţia sigură şi nedezminţită a viitorului luminos şi glorios al României socialiste, de acad. Ştefan PASCU Astăzi, în jurul orei 9, posturile de radio şi televiziune vor transmite direct, de la Sala Palatului Republicii, Sesiunea solemnă comună a C.C. al P. C. R., Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste şi Marii Adunări Naţionale dedicată sărbătoririi împlinirii a 60 de ani de la formarea statului național unitar român. La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, lt. col. Menpistu Halié Mariam, preşedintele Consiliului Militar Administrativ Provizoriu şi al Consiliului de Miniştri ale Etiopiei Socialiste, va efectua o vizită oficială in România La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, lt. col. Mengistu Haile Mariam, preşedintele Consiliului Militar Administrativ Provizoriu şi al Consiliului de Miniştri ale Etiopiei Socialiste, va efectua în curind o vizită oficială in România. FRĂŢIA NOASTRĂ Aniversăm astăzi un eveniment de răscruce din istoria poporului român, evenimentul deschizător de drumuri petrecut la 1 decembrie 1918, care a marcat — ca rezultat al unui lung proces istoric şi ca o încununare a unei necesităţi logice — constituirea statului naţional unitar român. La jubileul unirii ne gindim cu pietate la lupta revoluţionară a maselor largi populare, la toţi cei care şi-au dedicat viaţa de-a lungul anilor înfăptuirii năzuinţelor nobile de libertate şi unitate ale poporului român. .Este un fapt cunoscut, că evenimentul istoric desfăşurat acum 60 de ani a însemnat încoronarea luptelor seculare ale maselor, desfăşurate pentru libertate naţională şi unitate statală, dînd un nou şi puternic avint progresului social general . In condiţiile nou create, mişcarea muncitorească revoluţionară s-a evidenţiat tot mai puternic. Unirea însă nu a rezolvat, nu a putut rezolva problemele majore ale vieţii sociale, deoarece guvernul burghezo-moşieresc a continuat, in vederea întăririipropriei poziţii de clasă, să intensifice exploatarea celor ce muncesc, încercind să mascheze, prin continuarea politicii de discriminare naţională,oprimarea românilor şi a naţionalităţilor conlocuitoare. Salutăm evenimentul istoric de acum 60 de ani cu certitudinea că tot ceea ce a necesitat de-a lungul secolelor atîta vărsare de singe pe aceste meleaguri , libertatea adevărată ■ şi independenţa naţională, unitatea social-politică reală a poporului, adevărata putere şi democraţie a clasei muncitoare — însumînd interesele şi năzuinţele fiecărui muncitor, ţăran, intelectual, fără deosebire de naţionalitate —, frăţia bazată pe adevărata egalitate în drepturi, pe sinceritate, afecţiune şi stimă reciprocă s-au realizat în deceniile glorioase ale socialismului în această ţară considerată tocmai de aceea de către toţi, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, în egală măsură, drept patrie comună. Sărbătoarea de azi e marcată de o serie de victorii de importantă istorică dobindite in anii construcţiei socialiste sub conducerea Partidului Comunist Român, căruia i-a revenit misiunea măreaţă de a rezolva in interesul întregului popor problemele fundamentale ale societăţii noastre. Una dintre aceste ■ victorii minunate : rezolvarea justă a problemei naţionale bazată pe politica profund umanistă şi principială a partidului nostru. Realitatea noastră socialistă confirmă pe deplin concluzia exprimată de secretarul general al partidului nostru. ■ tovarăşul , NICOLAE CEAUŞESCU : „Putem afirma cu mindrie că am rezolvat problema naţională aşa cum puţine state au reuşit". Activitatea instructiv-educativă desfăşurată în reţeaua noastră, şcolară in limbile naţionalităţilor conlocuitoare, casele de cultură, teatrele, formaţiile artistice de amatori, ziarele, revistele literarartistice, activitatea creatoare a editurilor, emisiunile Radioteleviziunii române, numărul însemnat al laureaţilor şi al talentelor populare din cadrul Festivalului naţional „Ciitarea României“ — iată acele fapte, instituţii, realizări, creaţii care demonstrează în mod convingător că, pe fundamentul egalităţii in drepturi consecvent aplicate, România socialistă a devenit un cămin real al frăţiei, patria noastră dragă, a tuturor. O ţară în care fiecare poate să-şi folosească liber limba sa maternă, poate vorbi în limba pe care o cunoaşte, mai bine, o ţară in care, alături de cultura nouă a naţiunii române socialiste şi in strinsă interdependenţă cu aceasta, viaţa spirituală a naţionalităţilor conlocuitoare se îmbogăţeşte an de an, înfloreşte liber, făcînd parte integrantă, inseparabilă din cultura Republicii Socialiste România. Gloriosul jubileu al Unirii dă o nouă şi puternică expresie faptului că poporul nostru, strîns unit in jurul Partidului Comunist Român, al Comitetului său Central, in jurul secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii, este pregătit să lupte şi de acum înainte, ca un singur om, pentru apărarea şi consolidarea libertăţii, independenţei şi suveranităţii ţării noastre, a minunatelor sale realizări revoluţionare. La mijlocul secolului trecut, Gyulai Pál, care a trăit în apropiere de Tîrgu Mureş, in satul Gorneşti, un literat maghiar progresist de mare prestigiu, a spus următoarele : „Poporul român şi maghiar de multe secole suferă împreună, se bucură împreună. Mai multe nume româneşti strălucesc in paginile istoriei maghiare. Dacă suntem copiii aceleiaşi mame, copiii aceluiaşi pămint natal, de ce nu am fi fraţi“. Scriitorul Nicolae Filimon parcă ar fi răspuns la cuvintele colegului maghiar, cînd a spus : „Noi, care trăim aici împreună, noi, românii şi nu maghiarii, sintem fraţi suferinţe". Da, noi, români, maghiari, germani şi oameni ai muncii de alte naţionalităţi, care trăim in aceeaşi ţară, sintem intr-adevăr fraţi, fraţi adevăraţi. Dar cele peste trei decenii victorioase ale orînduirii noastre noi, socialiste, dovedesc că nu în suferinţe sintem fraţi, ci in fericire, în egalitatea totală în drepturi, care a devenit o realitate, in slujirea fidelă a patriei noastre, liberă şi independentă, sintem fraţi în construirea, viitorului comunist. A sluji singurul partid revoluţionar care ne-a crescut şi care a dat sens şi scop întregii noastre existenţe ; a sluji scumpa noastră patrie, care asigură libertate, independenţă, egalitate in drepturi şi o viaţă demnă de trăit tuturor fiilor ei — indiferent in ce limbă se adresează — este pentru noi o chestiune de onoare, de conştiinţă şi de omenie. Suntem copiii unei singure mame, Republica Socialistă România, şi ţinem la Ea cu nespusă dragoste şi afecţiune, cu nestrămutată credinţă şi cu fermitate, gata de orice jertfă, pentru că această mamă — o ştim din experienţă — nu a avut, nu are şi nu va avea niciodată vreun copil vitreg, pentru că, pe cerul ei imaculat, străluceşte steaua roşie a partidului nostru călit în eroice lupte, a Partidului Comunist Român. Limba noastră diferită nu ne separă, ci ne uneşte, pentru că în verbul ei apare întruchipat acelaşi ideal de prietenie şi frăţie. E lucrul cel mai firesc din lume, şi fiind cel mai firesc este şi cel mai frumos, că, fiind copii ai aceleiaşi mame, ne leagă acelaşi destin — la bine şi în orice încercare — şi ne stimăm şi ne iubim reciproc din toată inima, în orice împrejurare, ca fraţii. ■ de HAJDÚ Győző