Scînteia, martie 1979 (Anul 48, nr. 11360-11386)

1979-03-01 / nr. 11360

PAGINA 4 I Principalul eveniment politic al acestei perioade l-a constituit, desi­gur, PLENARA COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. care, pe baza analizei exigente a succeselor dobîn­­dite în realizarea planului pe 1978, precum și a neajunsurilor manifes­tate, a adoptat măsuri de o deosebită însemnătate pentru realizarea obiecti­velor stabilite de Congresul al XI-lea şi Conferinţa Naţională ale partidu­lui. Cuvintarea rostită in încheierea lucrărilor plenarei de tovarăşul Nicolae­ Ceauşescu a înarmat colec­tivele de oameni ai muncii din in­dustrie şi agricultură, organele şi organizaţiile de partid cu un program concret de acţiune menit să asigure îndeplinirea in condiţii optime a prevederilor planului în acest an hotărîtor al cincinalului. Ca princi­pale sarcini in acest sens au fost enunţate : înfăptuirea zi de zi a pla­nului producţiei fizice, în structura sortimentală prevăzută ; realizarea integrală a planului de export şi re­cuperarea în cel mai scurt timp a restanţelor din anul trecut ; folosirea cu maximă eficienţă a forţei de muncă şi a resurselor materiale ; darea în funcţiune a capacităţilor de pro­ducţie restante şi a celor planificate pentru 1979. Aceste direcţii de acţiune s-au afirmat, deopotrivă, ca obiective prioritare ale întrecerii socialiste, precum şi ca teme majore dezbătute în adunările generale ale OAMENILOR MUNCII din industrie, construcţii, transporturi, agricultură, principalele foruri de conducere co­lectivă în unităţile economice, ilus­­trind creşterea continuă a participării clasei muncitoare, a ţărănimii, a tu­turor oamenilor muncii la rezolvarea treburilor obşteşti. Prezenţa tovarăşilor din condu­cerea partidului la numeroase adu­nări generale a reflectat, o dată mai mult, atenţia deosebită acordată de partid continuei dezvoltări a demo­craţiei socialiste, promovării auto­­conducerii şi autogestiunii muncito­reşti. Cea mai pregnantă mărturie au constituit-o în acest sens VIZITA DE LUCRU ŞI PARTICI­PAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU LA ADUNAREA GE­NERALA A OAMENILOR MUNCII DE LA ÎNTREPRINDEREA „23 AU­­I­GUST“ DIN CAPITALA. Dobindind, prin sarcinile majore şi concluziile subliniate, semnificaţii de ordin ge­neral, importante in cel mai înalt grad pentru colectivele tuturor uni­tăţilor industriale, cuvintarea rostită cu acest prilej de secretarul general al partidului a avut drept idee fun­damentală călăuzitoare necesitatea îmbunătăţirii calitative a întregii pro­ducţii industriale, ca o condiţie esenţială a sporirii eficienţei econo­mice, a accelerării dezvoltării econo­­mico-sociale a ţării. Pe baza analizei aprofundate a cerinţelor obiective impuse de afirmarea plenară a revo­luţiei tehnico-ştiinţifice, au fost de­finite ca direcţii majore de acţiune în larga „ofensivă pentru moderni­zarea economiei, pentru o calitate superioară“ — obţinerea unui înalt­­ randament al muncii ; îmbunătăţirea organizării producţiei ; extinderea mecanizării şi automatizării ; folosi­rea raţională a forţei de muncă şi creşterea productivităţii prin trecerea pe scară largă la lucrul simultan la mai multe maşini ; continua înnoire a produselor şi tehnologiilor prin compararea lor cu cele mai bune re­zultate dobîndite peste hotare, ast-­­­fel încît să devină competitive pe plan internaţional ; reducerea sub­stanţială a consumurilor de materii prime, materiale, combustibil şi energie. Corespunzător măsurilor adoptate de plenara C.C. al P.C.R., din iniţia­tiva tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cu privire la îmbunătăţirea condu­cerii şi planificării unitare a agricul­turii, luna februarie a marcat în­ceputul unor noi şi profunde trans­formări revoluţionare in conducerea şi organizarea acestei ramuri de bază a economiei, menite să pună in con­cordanţă dezvoltarea bazei tehnico­­materiale, condiţiile noi ale agricul­turii, cu cadrul organizatoric, să asi­gure o conducere unitară a tuturor sectoarelor agriculturii. In acest context s-a înscris CON­STITUIREA CONSILIILOR UNICE AGROINDUSTRIALE care, asigurind integrarea tot mai profundă a activi­taţii de­ producţie şi economice a uni­tăţilor agricole de stat şi coopera­tiste, creează condiţiile pentru folo­sirea cu maximă eficienţă a pămân­­tului, mijloacelor tehnice şi forţei de muncă, accelerarea proceselor de concentrare şi specializare a produc­ţiei agricole, valorificarea marilor po­sibilităţi de sporire a producţiei de care dispune agricultura noastră. Primul examen aflat în faţa con­siliilor unice agroindustriale il vor prilejui pregătirea şi desfăşurarea CAMPANIEI AGRICOLE DE PRI­MĂVARA. Concentrîndu-si eforturile spre mobilizarea la lucru a tuturor locuitorilor satelor, statornicirea pre­tutindeni a unui climat de ordine si disciplină, solutionînd operativ as­pectele variate privitoare la organi­zarea și coordonarea întregii activi­tăți productive, utilizarea maşinilor agricole, aprovizionarea cu semințe şi îngrășăminte chimice, consiliile unice agroindustriale și sectoarele unice de mecanizare create în cadrul lor vor pune temelii trainice unei recolte bogate in 1979. Un moment de amplă rezonanţă l-a constituit, în ultimele zile, INMINA­­REA DE ÎNALTE DISTINCŢII DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU UNOR VECHI MILI­TANŢI AI MIŞCĂRII NOASTRE MUNCITOREŞTI, expresie a înaltei preţuiri a activităţii lor pline de ab­negaţie desfăşurate în anii ilegalităţii şi a aportului la făurirea orinduirii socialiste. După cum se arăta în cu­vintarea rostită cu acest prilej de secretarul general al partidului, este o datorie de onoare a comuniştilor ca — paralel cu cultivarea sentimentelor de stimă şi recunoştinţă faţă de cei ce nu au şovăit să înfrunte cele mai grele încercări în asprele bătălii pentru victoria cauzei revoluţiei — să militeze fără preget pentru sădi­rea,­in rindurile întregului popor şi îndeosebi ale tineretului, a spiritului revoluţionar care a caracterizat în­totdeauna activitatea militanţilor partidului nostru. Preocuparea constantă a partidului privind perfecţionarea continuă a ca­drului legislativ, astfel ca acesta să corespundă pe deplin cerinţelor pro­gresului multilateral al societăţii noastre, a fost din nou reliefată de ŞEDINŢA CONSILIULUI DE STAT, pe a cărei ordine de zi s-a aflat adoptarea unui mare număr de de­crete referitoare la mai buna regle­mentare a activităţii în cele mai di­verse sfere ale vieţii sociale, de la controlul provenienţei unor bunuri dobîndite ilicit sau normarea stocu­rilor de mărfuri in comerţul cu ridi­cata, pină la ratificarea unor acor­duri şi convenţii internaţionale. In contextul preocupărilor stator­nice ale partidului privind îmbună­tăţirea calitativă a activităţii în toate sferele vieţii economico-sociale s-a înscris ŞEDINŢA COMITETULUI POLITIC EXECUTIV AL C.C. AL P.C.R. Intr-un tot armonios se îm­bină ansamblul măsurilor stabilite privind creşterea gradului de utili­zare a maşinilor, utilajelor şi insta­laţiilor, ca o condiţie a reducerii cheltuielilor de producţie şi creşterii eficienţei economice ; îmbunătăţirea calităţii produselor, precum şi a ser­viciilor către populaţie; aprovizio­narea acesteia în cele mai bune con­diţii, respectindu-se riguros legea privind stabilirea preţurilor şi tari­felor ; aprobarea proiectului de de­cret pentru aplicarea unor prevederi ale Legii retribuţiei. Concludente pentru acţiunea per­severentă desfăşurată de conducerea partidului pentru adîncirea continuă a democraţiei noastre socialiste sînt Hotărîrea Comitetului Politic Execu­tiv referitoare la îmbunătăţirea în­drumării şi controlului de către partid a activităţii organelor de secu­ritate şi miliţie spre a asigura stricta respectare a legalităţii, a normelor eticii şi echităţii socialiste, precum şi sublinierea imperativului aplicării consecvente de către toate unităţile economice şi sociale a prevederilor Hotărîrii şi Legii privind rezolvarea propunerilor, Sesizărilor, declaraaţiilor şi cererilor oamenilor muncii — im­portant element constitutiv al cadru­lui instituţional de participare activă a maselor largi populare la condu­cerea societăţii. Paralel cu eforturile pentru reali­zarea sarcinilor construcţiei socia­liste, partidul şi statul nostru au desfăşurat şi în cursul lunii încheiate o intensă activitate pe plan inter­naţional. Preocuparea neabătută a politicii noastre externe pentru DEZVOLTA­REA ŞI APROFUNDAREA RELA­ŢIILOR DE PRIETENIE, SOLIDA­RITATE ŞI COLABORARE CU TOATE ŢĂRILE SOCIALISTE şi-a găsit o expresie concludentă în vizita de prietenie întreprinsă de secretarul general al P.C.R., preşedintele Repu­blicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, in Republica Populară Bulgaria, la invitaţia tovarăşului Todor Jivkov, înscriindu-se in practica curentă, sis­tematică, a schimburilor de vizite, noua intîlnire la nivel inait — asa cum a apreciat Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. — a mis în evidenţă profunzimea raporturilor de prietenie si bună vecinătate româno­­bulgare, a relevat dorinţa comună, reciprocă, de intensificare a acestor relaţii, a dat noi impulsuri colaborării economice, tehnico-ştiinţifice si in alte domenii. Pe aceeaşi linie de preocupări se înscrie vizita in U.R.S.S. a mi­nistrului afacerilor externe al Româ­niei, in cursul căreia a fost reafir­mată hotărirea ambelor ţări de a ex­tinde şi adinei relaţiile româno-so­­vietice în domeniile politic, econo­mic, tehnico-ştiinţific, cultural şi in alte domenii, potrivit înţelegerilor rea­lizate la intilnirile dintre tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi L. I. Brejnev, conţinutului Declaraţiei comune sem­nate la Bucureşti in noiembrie 1976. Totodată, vizita delegaţiei Consiliu­lui Naţional al Femeilor din Româ­nia in R. P. Chineză a constituit un nou prilej de reliefare a colaborării prietenești româno-chineze. In cursul lunii încheiate, politica României de AMPLIFICARE A RE­LATIILOR CU STATELE IN CURS DE DEZVOLTARE, CU TOATE TA­RILE LUMII, FARA DEOSEBIRE DE ORÎNDUIRE SOCIALA, in spi­ritul coexistentei paşnice, si-a găsit expresie in primirea de către tova­răşul Nicolae Ceauşescu a unor re­prezentanţi ai guvernelor, cercurilor politice şi de afaceri din Liban, Bu­rundi, Marea Britanie, în convorbirile economice purtate la Londra şi Atena de reprezentanţii părţii române în respectivele comisii mixte guverna­mentale de colaborare economică şi în alte contacte şi întilniri, de­­monstrînd voinţa comună de a in­tensifica şi diversifica relaţiile bi­laterale, corespunzător avantajului reciproc, cerinţelor destinderii şi colaborării internaţionale. Linia consecventă a P.C.R. de DEZVOLTARE A COLABORĂRII CU TOATE PARTIDELE COMUNISTE ŞI MUNCITOREŞTI, CU PARTI­DELE SOCIALISTE ŞI SOCIAL­­DEMOCRATE, CU MIŞCĂRILE DE ELIBERARE NAŢIONALA, CU FOR­ŢELE DEMOCRATICE ŞI PRO­GRESISTE DE PRETUTINDENI s-a concretizat în această lună într-un şir de manifestări semnificative, între care vizita unei delegaţii de partid in Elveţia, la invitaţia Parti­dului Muncii, în Franţa, la invita­ţia Partidului Socialist, in întîlnirile delegaţiei cu membri ai condu­cerii Partidului Comunist Francez ; participarea la Congresul Partidului Progresului şi Socialismului din Maroc ; mesajul Comitetului Cen­tral al P.C.R. către Congresul P.C. din Irlanda — tot atitea pri­lejuri de a afirma hotărîrea fermă a partidului nostru de a face totul pen­tru întărirea solidarităţii ca si intre toate forţele revoluţionare, progre­siste, iubitoare de pace. Această cerinţă a devenit mai im­perioasă ca oricînd în SITUAŢIA INTERNAŢIONALA ATIT DE COM­PLEXA şi care s-a complicat si mai mult in cursul acestei luni — prin manifestările sub diferite forme ale politicii de forţă, persistenta unor vechi focare de încordare si conflict si apariţia altora noi, cu implicaţii deosebit de serioase şi riscuri grave pentru pacea si securitatea interna­ţională. O profundă mihnire şi îngrijorare au produs in rindurile poporului ro­mân, ca şi ale opiniei publice progre­siste de pretutindeni, situaţia din In­dochina, marcată de agravarea con­flictului chino-vietnamez, în urma pătrunderii trupelor chineze pe teri­toriul vietnamez, cit şi de conflic­tul dintre Vietnam şi Kampuchia. Faţă de aceste evenimente atît de tragice, România, acţionînd în spiri­tul relaţiilor de statornică prietenie cu popoarele respective, a subliniat că nimic nu poate justifica recurge­rea la forţă şi s-a pronunţat ferm pentru încetarea oricăror acţiuni mi­litare, pentru retragerea neîntîrziată a trupelor străine in interiorul gra­niţelor naţionale şi soluţionarea dife­rendelor pe cale paşnică, prin tratati­ve, aşa cum cer interesele păcii şi stabilităţii in această regiune, ale prestigiului socialismului, ale destin­derii şi securităţii in întreaga lume. Situaţia internaţională a fost, de asemenea, afectată şi de evoluţiile negative din alte regiuni ale lumii. Astfel, în Cornul Africii, la frontie­ra dintre Uganda şi Zambia, la fron­tiera dintre R.D.P. Yemen şi R.A. Yemen, în Ciad, au avut loc în aceas­tă lună răbufniri ale unor conflicte, mai vechi sau mai noi. Or, actele de forţă, confruntările militare nu numai că nu aduc nici un fel de rezolvări problemelor deschise, dar complică şi mai mult lucrurile, aduc grave prejudicii cauzei indepen­denţei şi dezvoltării libere a popoa­relor respective, sporesc încordarea internaţională, periclitind pacea şi securitatea generală. Iată de ce ra­ţiunea reclamă, ca un imperativ categoric, eliminarea definitivă a forţei ca modalitate de soluţionare a conflictelor interstatale, recurgerea la tratative politice, singura cale in stare să asigure reglementarea con­structivă a problemelor nesoluţionate, dezvoltarea economico-socială, asigu­rarea independenţei naţionale şi a păcii. însemnătatea CAII TRATATIVE­LOR este concludent evidenţiată de paşii intreprinşi spre restabilirea dialogului intre Nord şi Sud pentru reunificarea Coreei. In urma iniţiati­vei luate de Republica Populară De­mocrată Coreeană prin Declaraţia din 23 ianuarie a Comitetului Central al Frontului Democratic pentru Reunifi­carea Patriei, s-a realizat intilnirea de la Panmunjon, de la 17 februa­rie, a reprezentanţilor celor două părţi — întilnire apreciată ca un „prim pas important pe calea înfăp­tuirii idealului naţional“, însuşi fap­tul că cele două părţi au luat loc in jurul aceleiaşi mese, că, în pofida unor deosebiri de păreri, s-a stabilit data următoarei reuniuni, atestă că dialogul se dovedeşte util, puţind duce la soluţionarea unui grup de probleme din cele mai complicate ale vieţii internaţionale. In acelaşi sens, poate fi menţio­nată reluarea negocierilor din­tre Egipt, Israel si S.U.A. în vede­rea perfectării înţelegerilor la care s-a ajuns, în cursul primei faze de negocieri, intr-un sir de probleme. Fireşte, aşa cum a susţinut perma­nent si cum a reafirmat si recent tovarăşul Nicolae Ceauşescu, Româ­nia consideră că, in actualele con­diţii, este necesar să se acţioneze cu toată hotărîrea pentru o soluţie globală, care să ducă la retragerea Israelului din teritoriile arabe ocu­pate în 1967, precum şi soluţionarea problemei poporului palestinean, in­clusiv prin constituirea unui stat palestinian independent. In legă­tură cu aceasta, devine necesar să se ajungă la reluarea conferinţei de la Geneva sau la o altă reuniune in­ternaţională, cu participarea tuturor părţilor interesate, inclusiv a Orga­nizaţiei pentru Eliberarea Palestinei — numai astfel putîndu-se ajunge la o pace justă şi trainică, bazată pe res­pectul independenţei şi integrităţii te­ritoriale a tuturor statelor din zonă. Un şir de alte probleme cardinale care confruntă omenirea au fost abordate in cursul acestei luni în diferite reuniuni internaţionale : DEZAR­MAREA, în cadrul noului Comi­tet pentru dezarmare de la Geneva ; continuarea procesului de edificare a SECURITĂŢII EUROPENE, la reu­niunea consacrată colaborării in zona Mării Mediterane, care-şi desfăşoa­ră lucrările în capitala Maltei, La Valetta , NOUA ORDINE ECO­NOMICA INTERNATIONALA la reuniunea ministerială a ţărilor mem­bre ale „Grupului celor 77“, care s-a desfăşurat la Arusha (Tanzania). Evoluţia evenimentelor din Iran a dus în cursul acestei luni la instau­rarea unui guvern provizoriu, sub conducerea căruia se desfăşoară in prezent eforturi pentru normalizarea situaţiei in diferite sectoare unde activitatea a fost­ multă vreme pa­ralizată. S-a hotărit, de asemenea, organizarea unui referendum d­in cadrul căruia cetăţenii să se pro­nunţe asupra viitoarei forme de gu­­vernămînt a ţării. Apreciind că pro­blemele din Iran sunt probleme de or­din intern, care trebuie soluţionate de poporul iranian, fără nici un amestec din afară, România recu­noaşte guvernul provizoriu al Ira­nului şi işi exprimă convingerea că relaţiile prieteneşti de conlucrare ro­­mâno-iraniene vor continua să se dezvolte o convingere pe deplin îm­părtăşită, după cum se specifică în telegrama de răspuns , a primului ministru al Guvernului Revoluţionar Islamic Provizoriu al Iranului. In ţările capitaliste dezvoltate, în pofida încercărilor de relansare a ac­tivităţii productive, au continuat şi in cursul lunii încheiate să persiste fe­nomenele de criză economică — in special şomajul şi inflaţia — un fac­tor de accentuare a lor constituindu-i sporirea suplimentară a preţurilor produselor petroliere. In S.U.A., Franţa şi alte ţări au fost anun­ţate măsuri energice de reducere a consumului de combustibil şi ener­gie. In urma unor proiecte de ren­tabilizare, elaborate de Comisia Exe­cutivă a Pieţei comune, într-un şir de ţări vesti-europene au fost lua­te măsuri de închidere a unor uzi­ne siderurgice, deschizindu-se astfel perspectiva unei sporiri considera­bile a şomajului — ceea ce a dat naştere unei ample mişcări sociale. In legătură cu aceasta, se cuvine subliniat că fenomenele de instabi­litate economică se îmbină cu cea politică. In Italia, criza de guvern nu a fost încă soluţionată, dar, ca un fenomen nou in viaţa politică a ţării, pentru prima oară în perioada postbelică, a fost desemnat să for­meze guvernul o personalitate ce nu aparţine partidului democrat-creştini, în Spania, alegerile ce au loc as­tăzi au fost precedate de o intensă campanie electorală avînd ca prin­cipale subiecte consolidarea cursu­lui nou, democratic, asanarea situa­ţiei economice, combaterea tero­rismului. Este semnificativ că în toa­te aceste ţări se fac auzite tot mai multe voci care se pronunţă pen­tru destindere, coexistenţă paş­nică, relaţii economice cit mai largi între toate statele, ca modali­tăţi primordiale, atit pentru ieşirea din criză, cit şi pentru asigurarea păcii, in care sunt interesate toate popoarele. Ca şi pînă acum, evenimentele lu­nii încheiate arată că, intr-o situa­ţie internaţională complexă şi com­plicată, România socialistă se ma­nifestă atît prin politica sa internă, cit şi prin cea externă, ca un fac­tor activ de pace, stabilitate şi co­laborare internaţională , ceea ce îi sporeşte prestigiul şi autoritatea pe arena mondială. Ion PINTINARU Tudor OLARU CRONICA LUNII FEBRUARIE .. ■»■■■«■»■■! — — -■■■■«PUI ■■■ I imww internă şi internaţională ii i'iih i i ilYii ii M I li i I l I..linn-.... .. I ......I I III Avem in faţă o impor­tantă — şi mai demult aş­teptată — apariţie edito­rială : „Enciclopedia isto­riografiei româneşti“, tipă­rită sub auspiciile Edi­turii ştiinţifice şi en­ciclopedice. Eveniment edi­torial — prin conţinu­tul lucrării, ca şi prin viziunea problematicii, cu­prinsă în judecata profun­dă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu din motoul cu care se deschide lucrarea, şi anume : idealurile de li­bertate, unitate şi dreptate socială ale poporului le-au înţeles şi le-au cultivat toţi istoricii români cu gindire înaintată. Această idee i-a călăuzit pe autori în tot ce se cu­­­prinde în cele 470 de pagini ale enciclopediei. Lucrarea, potrivit mărturisirii coordo­natorului ştiinţific, prof. Ştefan Ştefănescu, înfăţi­şează gîndirea istorică din momentul afirmării ei şi îmbrăţişează întreg terito­riul românesc. Concepţie fără îndoială justă, ca şi aceea ce stă la teritorul ar­hitecturii lucrării — împăr­ţită în 6 capitole mari în care sunt prezentate pe rînd personalităţi, instituţii, izvoare, instrumente de lu­cru, periodice, sinteze. Cea mai bogată dintre secţiunile cuprinse în en­ciclopedie — lucru pe de­plin explicabil — este aceea a personalităţi­lor, în care sunt înfăţi­şate microbiografiile a circa o mie de istorici (dar şi a unor cercetători din domeniile istoriei artei şi literaturii, ştiinţei şi tehni­cii, medicinei etc.), o scurtă caracterizare a acti­vităţii ştiinţifice a fiecă­ruia, bibliografia selectivă a lucrărilor elaborate şi bibliografia referitoare la istoricul respectiv. Se rea­lizează astfel o amplă fres­că a dezvoltării ştiinţei is­torice româneşti. Iar faptul că mai multe sute de cerce­tători îşi desfăşoară acti­vitatea astăzi atestă pu­ternica înflorire a acestei discipline ştiinţifice în anii socialismului, fertila înm­u­­rire exercitată şi în acest domeniu de concepţia ma­terialismului dialectic şi is­toric. Aşa cum este bine cunos­cut, merite excepţionale in avîntul cercetării istorio­­grafice româneşti revin se­cretarului general al parti­dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, fapt relevat şi în articolul ce-i este con­sacrat. Sunt subliniate aici preţuirea pe care preşedintele României o acordă istoriei, înţeleasă ca un izvor de înţelepciune acumulată secole de-a rin­­dul, care trebuie studiat şi cunoscut în profunzime tocmai pentru a înţelege prezentul în dimensiunile lui reale şi a făuri conştient viitorul şi, totodată, con­tribuţiile sale remarcabile la îmbogăţirea şi dezvolta­rea cutezătoare a teoriei istoriei, la analiza unor evenimente şi momente de mare însemnătate din tre­cutul patriei, contribuţii de deosebită valoare ştiinţi­fică in care se regă­sesc însuşirile proprii gindirii tovarăşului Nicolae Ceauşescu — spiritul crea­­tor­ potrivnic închistării şi dogmatismului, larga deschidere către nou, capa­citatea de sinteză, simţul perspectivei istorice. Un larg interes prezintă secţiunea „Instituţii“, care cuprinde date despre aso­ciaţiile, societăţile şi in­stituţiile cu contribuţii la progresul istoriografic, din secolul trecut şi pînă astăzi. Reies, din această secţiune, numărul mare şi însemnă­tatea cultural-ştiinţifică a instituţiilor din trecut şi mai ales a celor din zilele noastre. Aceeaşi apreciere se poa­te formula şi despre secţi­unea „Izvoare“, care cu­prinde marile colecţii de mărturii istorice de toate categoriile: diplomatice, na­rative, juridice, legislati­ve, genealogice, epigrafice. (lipsesc cele memorialis­tice). Rezultă nu numai preocuparea insistentă, dar si marile realizări in acest domeniu, ce înscriu istorio­grafia românească cu cin­ste in marea mișcare ar­­heografică europeană. Foarte utile sunt secţiu­nile „Instrumente de lucru“ (bibliografii, cataloage, dic­ţionare de dregători, indici cronologici, inventare arhi­­vistice, îndrumătoare, re­pertorii etc.) şi „Periodice“ (care înmănunchează, în­­tr-o succesiune cronologică, reviste din trecut şi de astăzi). „Enciclopedia istoriogra­fiei româneşti“ se încheie cu secţiunea „Sinteze“, cu­­prinzînd mai vechi lucrări ale unor mari istorici ro­mâni şi din rândul naţiona­lităţilor conlocuitoare, ca şi pe cele contemporane în limba română, şi în limbi străine, oferind posibilita­tea cunoaşterii evoluţiei so­cietăţii de pe teritoriul ţă­rii noastre. O lucrare de acest gen şi de această cuprindere, ca şi alte lucrări de acest fel nu este — şi era greu să nu fi fost — lipsită şi de unele neajunsuri. De întindere inegală, in general, in ra­port cu însemnătatea ştiin­ţifică a celui caracterizat, tabletele distonează prin tonul aprecierilor — unele mai sobre şi exacte, altele folosind un limbaj „baroc“, cu floricele. Nu s-a aflat, la această primă ediţie, mo­dalitatea pe baza căreia ju­decăţile de valoare să ope­reze cu etaloane sau „mă­suri“ identice ori asemănă­toare (de altfel, colecti­vul de autori şi colabora­tori numără nu mai puţin de 22 de membri deosebiţi din multe puncte de vede­re ; un treacăt fie spus, 14 sunt din Bucureşti, 8 din Cluj, nici unul din Iaşi sau din alte centre academice şi universitare). Se pare că a lipsit şi un criteriu ferm potrivit căruia să fie incluşi diferiţi autori dece­daţi sau in viaţă, răminind în afara lucrării unii cer­cetători valoroşi. Cu un anume discernămînt tre­buie privite si bibliografiile de la sfirşitul fiecărei ta­blete despre istorici, uneori lipsind din acestea studii şi chiar lucrări mai ample, de sine stătătoare. In ansamblu, „Enci­clopedia istoriografiei ro­mâneşti“ este o lucrare meritorie şi deosebit de utilă. Mai întîi, pentru că ea contribuie la cunoaş­terea marilor eforturi şi realizări ale cercetători­lor în domeniul isto­riei şi­ al altor ştiin­ţe înrudite. In al doilea rind, pentru că pune la in­­demîna tuturor celor ce se ocupă cu cercetarea in do­meniul istoriei şi al altor ştiinţe social-umaniste un instrument preţios de lucru. Si nu in ultimul rind. „En­ciclopedia“ este o amplă frescă, o oglindă generală a unui important capitol din istoria civilizaţiei româ­neşti. Acad. Ştefan PASCU ■IOTE DE LECTURĂ m ' ' „ENCICLOPEDIA ISTORIOGRAFIEI ROMÂNEŞTI“ cinema • O simplă problemă de timp : SALA PALATULUI — 17,15; 20, SCALA — 15; 17.30; 20, FESTIVAL — 15, 17; 19, 21. • Masca de apă : LUCEAFĂRUL — 15; 16,45; 18,45; 20,30, BUCU­REȘTI - 15; 17.30; 20. • Nea Mărin miliardar ! PATRIA — 15, 17; 19, 21, FLOREASCA — 14,30; 16,30; 18,30; 20.30, AURORA — 14,30; 16,30; 18,30; 20,13, MO­DERN — 14,30; 16,30; 18,30; 20,30. • Prefectul de fier : CINEMA STUDIO — 0,30; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30, EXCELSIOR — 15; 17,30; 20, GLORIA — 15; 17,30; 20. • Sfirșitul „împăratului din tai­ga“ : VICTORIA — 15; 17,30; 20, BUZEȘTI — 15; 17,30; 20. • Șeriful din Tennessee : FERO­VIAR — 15; 17,30; 20, MELODIA — 15;15; 17,45; 20. • între oglinzi paralele : CAPI­TOL — 15; 17,30; 20, FLAMURA — 15; 17,30; 20. • 80 de husari : CENTRAL — 15; 17,30; 20. • Poliţia este Învinsă : GRIVIŢA — 15; 17,30; 20, TOMIS — 15; 17,30; 20. • A fost odată un clasa 1 — 18; 20. Din nou: Disney — 15; 16,30 , DOINA. • Lanțul amintirilor : DACIA — 14,30; 17,30; 20,15, ARTA — 14,30; 17,30; 20,15. • Totul pentru fotbal : BUCEGI — 15; 17,30; 20, FERENTARI — 15; 17,30; 20, VIITORUL — 15; 17,45; 20. • Valsul absolvenţilor : DRUMUL SĂRII - 15; 17,30; 20. • Vlad Ţepeş : GIULEȘTI — 15,30; 19. COSMOS — 15,30; 19. • Explozie în Marea Egee : CO­TROCENI — 15; 17,30; 20. • Orașul-fantomă : PACEA — 15; 17,30; 20. • Drumuri în cumpănă : VOLGA — 15; 17,30; 20. • Vreau să vă văd : POPULAR — 15; 17,30; 20. • Din nou împreună : MUNCA — 15; 17,30; 20. • Front în spatele frontului : FLACARA — 15,30; 19. • Excursie ciudată : PROGRESUL — 15; 17,30; 20. • Bulgărele de seu — 11,45; 14. Funia — 16,15, Păpușa (ambele serii) — 18,30 ; CINEMATECA. • Detectiv particular : LIRA — 15; 17,30; 20. MIORIȚA — 15; 17,45; 20. • Tatăl risipitor — 15; 17,30. Omul fără identitate — 20 . TIMPURI NOI, teatre • Teatrul Naţional Bucureşti (sala mică) : Viaţa unei femei — 19,30, (sala Operei Române) : Că­sătoria — 19,30. (sala Atelier) : Fata din Andros — 19. • Filarmonica „George Enescu“ (Ateneul Român) : Concert sim­fonic. Dirijor : SILVA PEREIRA (Portugalia). Solistă : MAGDA NICOLAU — 20. • Radi­otele­viziunea Română (str. Nuferilor 62—64) . Concert simfo­nic. Dirijor : LUDOVIC BACI — 20. • Teatrul „Lucia Sturdza Bu­landra“ (sala Schitu Măgureanu); Menajeria de sticlă — 19.30, (sala Grădina Icoanei) ; Furtuna — 19.30. • Teatrul Mic : Unchiul Vania — 19.30, (sala de spectacole a Cen­tralei de confecţii şi tricotaje Bucureşti) : Zbor de sticleţi — 15.30. • Teatrul de operetă : Stelele Operetei — 19,30. • Teatrul de comedie : N-am timp — 19,30. • Teatrul „Nottara“ (sala Ma­­gheru) : Familia Tot — 19,30, (sala Studio) : Ultima cursă — 19. • Teatrul Giulești (sala Giulești): Noaptea păcălelilor — 19.30. (sala Majestic) : O familie Îndoliată — 19.30. • Teatrul evreiesc de stat : Cu femeile nu-i de glumit — 18.30. • Teatrul satiric-muzical „C. Tă­nase“ (sala Savoy) : Revista în luna de miere — 19.30. (sala Vic­toria) : Omul care aduce insul — 19,30. • Teatrul „Ion Vasilescu*4 : Scene din viaţa unui bădăran — 19,30. • Ansamblul artistic „Rapsodia română*4 : Bucuroşi de oaspeţi “ — 17; 19,30. • Teatrul „Ion Creangă** : Cine se teme de crocodil ? — 17. • Teatrul „Ţăndărică“ : Pescarul şi norocul — 9.30. • Circul Bucureşti : „Stop! Toată lumea la circ“ — 19.30. • Studioul de teatru al I.A.T.C. ; Cercul în patru colţuri — 19.30. tv PROGRAMUL 1 17.00 Telex 17.05 Teleşcoală 17.25 Curs de limbă rusă 17.45 Ansambluri corale 18.05 Reportaj pe glob : Mozambic 18.25 Consultaţii juridice 18.45 Marele premiu la sărituri cu schiurile de la Engelberg (Elveţia) 19.20 1001 de seri 19.30 Telejurnal 20.00 Ora tineretului 20.55 De la prima cooperativă agricolă la agroindustrie. (Reportaj reali­zat la împlinirea a trei decenii de agricultură socialistă in comuna Cuza Vodă, jud. Ialomiţa) 21,10 Mârţişoare, mărţişoare ! (Emisiu­ne muzical-distractivă) 21,50 Tezaurul incaşilor : Enigme în Cuzco şi Machu Pichu — referi­toare la tezaurul incaş. (Docu­mentar realizat de televiziunea engleză) 22.15 Telejurnal 22.30 închiderea programului PROGRAMUL 2 19.30 Telejurnal 20.00 Concert simfonie : Concertul or­chestrei simfonice a Radiotele­­viziunii Române. Dirijor : Ludovic Baci. (Transmisiune directă din studioul de concerte al Radiotele­­viziunii). In pauză : Aurul negru, aurul mîinilor noastre (reportaj) 22.05 Mult e dulce... 22.30 închiderea programului Sesiune ştiinţifică în Capitală au început, miercuri, lucrările celei de-a XIV-a sesiuni ştiinţifice a Institutului de igienă şi sănătate publică, la care participă peste 300 de cercetători şi cadre di­dactice — medici igienişti, clinicieni, fiziologi, psihologi,­ sociologi si ingi­neri. Comunicările prezentate in ca­drul sesiunii se referă la o serie de probleme de actualitate, între care adaptarea organismului la diferite condiţii de muncă, de viaţă şi de mediu, potenţialul de muncă feminin şi modalităţile concrete de creştere a randamentului muncii femeilor, igiena mediului ambiant în prezent si în perspectivă, îndeosebi in loca­lităţile în curs de urbanizare, si mă­surile necesare pentru prevenirea in­fluenţei poluării asupra stării de să­nătate in unele zone ale tării. De asemenea, numeroase comunicări au ca subiect studiul sănătăţii publice, cu referiri speciale la optimizarea organizării asistenţei medicale şi a educaţiei pentru sănătate. (Agerpres) SONTEIA-joi 1 martie 7979 ARTA MONUMENTALĂ (Urmare din pag. I) — Vorbeaţi, in cuvintul dv. la Con­gresul educaţiei politice şi al culturii socialiste, despre dialogul între tre­cut şi viitor pe care-1 prilejuieşte arta monumentală. In ce constă acest dialog ? I. J. : Momentul de evocare is­torică are menirea de a prezenta oa­menilor cit mai viu, sintetic, mari momente ale trecutului. Poporul tre­buie să-şi cunoască istoria, să-şi , pri­vească înaintaşii, pe aceia care au fost cu adevărat purtătorii unor idei generoase. Ridicate in zilele noastre, aceste monumente vor vorbi peste secole generaţiilor viitoare despre eroismul, despre frumuseţea morală a celor ce au contribuit la dezvolta­rea şi înflorirea ţării. Unirea şi in­dependenţa, de pildă, pentru care poporul nostru a luptat întotdeauna, sunt momente de maximă importanţă pentru istoria noastră. Numeroase monumente ridicate la noi in ulti­mul timp pe aceste teme vor consti- , tui pentru generaţiile viitoare tot atitea temeiuri de rememorare, de mîndrie. Artiştii noştri, cercetînd cronicile şi pisaniile, au reconstituit din,ele, ca şi din lucrările vechilor zugravi care ne-au lăsat documente­le lor în întunecoasele unghere ale străbunelor ctitorii, o bună parte din istoria poporului nostru, aşezînd-o in mijlocul poporului şi la vederea lui. Aceasta reflectă o dată mai mult pa­siunea pentru redarea virtuţilor stră­moşeşti, a valorii educative pentru generaţiile de azi, pentru cele vii­toare, a acestui act de artă şi patrio­tism. Ele au contribuit la conturarea unor imagini caracteristice din epo­peea naţională. O imagine care obli­gă prin ea însăşi pe fiecare artist să contribuie mai activ la investigarea spaţiului ţării cu ordere de largă res­piraţie artistică, de adînc suflu pa­triotic, opere care, celebrând trecutul, să dea tărie prezentului în efortul de a-şi apropia viitorul.­­ Ştim că peste puţin timp la Cimpulung Moldovenesc va fi inau­gurat monumentul „Dragoş şi zim­brul“ realizat de dv. Vă rugăm să amintiţi câteva din calităţile pe care trebuie să le îndeplinească o lucrare de artă monumentală închinată evo­cării istoriei noastre. I. J. : , in general, un monu­ment public, mai ales unul care tre­buie să vorbească despre oamenii unei anumite epoci şi despre istorie, cred că trebuie astfel conceput incit să intereseze atît pe cunoscători, cit şi pe cei care nu au ajuns la o su­perioară înţelegere a evoluţiei arte­lor plastice. Un monument trebuie să fie deci simplu, să exprime cu claritate mesajul pe care şi-a propus sâ-l transmită publicului de toate categoriile. Evocind trecutul, un mo­nument trebuie creat cu respect pen­tru istorie ; el trebuie să exprime atit vremea in care evenimentul a avut loc, cit si spiritul epocii in care artistul trăieşte. — Cum vă imaginaţi monumentele axate pe reflectarea contemporanei­tăţii ? I. J. : Ca pe o reflectare a vremii in care trăim. Cred că un monument al contemporaneităţii noastre trebuie să fie o imagine in care să se întrepătrundă înfăţişarea etică, morală şi spirituală a oameni­lor in mijlocul cărora trăim, imagini in care ei să se recunoască, recu­­noscind în acelaşi timp şi fiziono­mia spirituală a artistului plastic, creator dăruit idealurilor poporului său. Pentru aceasta sunt necesare o gindire şi o interpretare superioară, uneori sunt necesare modalităţi de exprimare bazate pe simboluri, pe forme cu un caracter mai mult sau mai puţin decorativ. Exemple de spiritualitate, de in­terpretare superioară, contemporană a sculpturii sunt, de pildă, atât de cu­noscutele monumente ridicate de Brâncuşi la Tg. Jiu. Ele nu pot fi însă reluate, ci servesc doar ca exem­ple ale forţei de creaţie a unui ar­tist excepţional. De mare importanţă într-un mo­nument axat pe o problematică con­temporană (ca de altfel pentru orice monument) mi se pare legătura pe care sculptura trebuie să o stabi­lească cu spaţiul, cu arhitectura în­conjurătoare. Am rămas în această privinţă un adept al părerilor mare­lui sculptor Bourdelle — pe care-l cred adevăratul maestru al monu­mentului modern şi care se autoin­titula „sculptor şi arhitect“. Arhitec­­tura lui nu era insă aceea care se învaţă in şcoli, ci o arhitectură a constructorului-sculptor, o concepţie unitară menită să confere monumen­tului deosebite calităţi plastice. In ţara noastră a avut loc în anii puterii populare o mare şi puternică experienţă a monumentului public. Avem forţe promiţătoare şi rămin optimist in ceea ce priveşte crearea unor monumente publice în viitor. Interviu consemnat de Marina PREUTU Acad. Ion Jalea, în atelier, lucrind la bustul lui Dragoș Foto: E. Dichiseanu

Next