Scînteia, iulie 1979 (Anul 48, nr. 11464-11489)

1979-07-01 / nr. 11464

SCINTEIA - duminică 1 iulie 1979 ANegi^rcf .ipc# p98®f în toate judetele - o producţie industrială de­ peste 10 m­iliarde lei? ! Oamenii au aplaudat bucuroşi cind în cuvîntare s-a spus ca va un puternic centru industrial ...ŞI AU AVUT DREPTATE! Există, să recunoaştem, o anume rezistenţă a locu­rilor pe care le călcăm mai rar la dialogul superficial, la cunoaşterea din intîmplare. Botoşanii intră in această categorie. N-ajungem toată ziua în acest cap de ţară Şi poate de aici convingerea cu care noi, bucureştenii, plecăm la drum stăpiniţi de sentimentul că­ vom regăsi acolo, in septentrionul moldav, lucruri ştiute, cel mult bine aşezate de vreme, evenimente si intimplări de toată ziua. Prejudecată uşor pulverizată de faptul privit de aproape, la el acasă, imaginile livreşti, oricit de încăr­cate, de convingătoare s-ar dori, iată-le incomplete, desperecheate, deloc capabile să ofere conturul coti­dian al vieţii din aşezările numeroase risipite pe coli­nele ce curg liniştit, ca un văl de borangic abia miş­cat de vint, unind malul Siretului cu Prutul. In­formaţiile cu care vii de departe, chiar bogate, aduse la zi, te pot conduce cel mult in anticamera reali­tăţii­­ acestei realităţi bogate, palpitante, spectacu­loase, uşor de înţeles doar venind aici, călcind cu piciorul locurile pe care cincinalul actual se ambiţio­nează să le retuşeze până la dificultatea de a le mai recunoaşte. A­bia s-a intors de la Bucureşti, a participat acolo la o impor­tanta consfătuire la Comitetul Central. Cînd ii solicităm pentru scurtă vreme atenţia, se scuză atu­ cit să poată afla cum merg trebu­rile judeţului, mai ales cele care privesc direct planul la zi in indus­trie, pe şantiere, pe cimpurile pline cu recoltă, doritoare de ploaie. Ne aflăm, in sfirşit, faţă în faţă şi propunem tovarăşului Haralambie ALEXA, prim-secretar Comitetului judeţean de partid, să deschidem, împreună, această poartă in lumea prefacerilor care au loc in ţinutul Botoşanilor. — Să presupunem, tovarăşe prim­­secretar, că cititorii rubricii de faţă, organizată de ziarul nostru în peri­oada cind întreaga ţară se pregă­teşte să aniverseze 35 de ani de la eliberare, n-au avut pina acum prilejul să viziteze judeţul dv. Ce le-aţi sugera să ştie, din capul locu­lui, pentru a se familiariza cu chipul de azi al Botoşanilor ? — Obişnuit, cind trecem prima dată pragul unei case, sintem­ în­demnaţi să luăm lucrurile aşa cum ni se înfăţişează ochilor. Cei care abia sosesc in judeţul Botoşani — şi trebuie să spun că, spre satis­facţia noastră, sint cu zecile de mii in fiecare an, din toate judeţele tării, din alte ţari , vor proceda, in mod firesc, in acelaşi fel. Dar o înţelegere corespunzătoare a rea­lităţilor cu care vin in contact este posibilă, cred eu, subliniind, com­­pletind imaginea oraşelor si satelor noastre de azi, a platformelor in­dustriale, a noilor cartiere de lo­cuinţe cu citeva elemente compa­rative, indispensabile. De la consti­tuirea ca judeţ, beneficiind din plin de roadele politicii partidului de repartizare armonioasă, echilibrată a forţelor de producţie pe întregul teritoriu al ţării, Botoşanii au cu­noscut o amplă dezvoltare. Reali­zăm in momentul de fată o pro­ducţie industrială de peste 4,5 ori mai mare decit in 1948, fondurile fixe­­in această perioadă crestind de 3,7 ori. S-a dezvoltat agricul­tura, s-au modernizat transportu­rile. Fată de 1950, producţia indus­trială este in acest an de peste 10 de ori mai mare, iar producţia agri­colă — de 3 ori mai bogată. De cite ori recapitulăm asemenea compa­raţii, ne dăm seama că ele pot sur­prinde în şi mai mare măsură, nu în primul rînd pe cel ce ne vizitează întîia dată, ci mai degrabă pe cu­noscătorul acestor locuri, pe cel ce le ştie, aşa cum arătau ele cu zece, cu cincisprezece ani in urmă. Cit priveşte sfirşitul actualului cin­cinal, putem spune, fără să exage­răm, că el ne va surprinde, prin forţa sa transformatoare, chiar pe noi, pe oamenii din judeţ. — Vorbiţi-ne chiar despre asta : cum va arăta judeţul Botoşani sub înrîurirea celor zece miliarde lei producţie industrială pe care trebuie s-o realizeze anul viitor ? — Aş vrea să subliniez o reali­tate, deosebit de scumpă nouă, ce­lor din această parte a ţării. Dacă Botoşanii au ajuns la­­nivelul de dezvoltare economico-socială de as­tăzi, dacă el va ajunge să cunoască în curând o înflorire greu de bănuit chiar la constituirea sa ca judeţ, dacă noi am reuşit să rezolvăm bine dificultăţile pe care le-a presupus această ascensiune neaşteptată, pro­prie, de altfel, au­tor altor judeţe, aceasta se datorează sprijinului multilateral, permanent, primit din partea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului. Vi­zitele sale de lucru, des repetate, au fost de­ fiecare dată înitilniri rodnice cu cei ce muncesc în indus­tria şi agricultura judeţului, îndem­nul primului om al ţării a dinami­zat energiile, a mobilizat pe toţi oamenii muncii. De altfel, nu găsesc lipsit de in­teres să amintesc un fapt emoţio­nant, adine întipărit în inimi . „Clo­potul“, ziarul care apare şi azi la Botoşani, publica în ziua de 30 sep­tembrie 1934 un vehement protest, ridicindu-se în apărarea tînârului muncitor Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşilor săi, victime ale unei „barbare opresiuni săvîrşite de or­ganele poliţieneşti“. Plecam de la acest fapt episodic, vrind să înţelegeţi mai bine bucuria cu care a fost intîmpinat întotdeauna la Botoşani secretarul general al partidului. Vrem să înţelegeţi cu cită satisfacţie au fost primite indicaţiile date, măsurile stabilite pentru dezvoltarea multilaterală a judeţului. Cu cit entuziasm au fost aplaudate cuvintele sale cînd in cuvintarea rostită a spus : „A­cest cincinal creează condiţii ca Botoşanii să devină un puternic centru industrial al Moldovei“. Momentul este aproape. Pentru a realiza o producţie industrială de peste zece miliarde lei, ritmul me­diu anual de creştere prevăzut pen­tru judeţul nostru în actualul­­cin­cinal este de: 26 la sută ! V-aş ruga să reţineţi că în perioada 1979—1980 avem de realizat un volum de in­vestiţii in valoare de 5,5 miliarde lei. Ceea ce înseamnă că, în ultimii doi ani ai cincinalului, se investeşte mai mult decit intr-un întreg dece­niu, şi prin urmare în 1980 vom dubla producţia industrială realizată în 1978. O dezvoltare puternică vor cunoaşte şi agricultura, comerţul, construcţia de locuinţe. De altfel, trebuie subliniat că din 1968 s-au construit pentru oamenii muncii din judeţ peste 11 700 apartamente şi 3 600 de locuri in căminele de nefa­­milişti. In actualul cincinal se con­struiesc 14 300 apartamente, din care 1 300 in viitoarele centre urbane — Bucecea, Flăminzi, Ştefăneşti. — Scadenţa acestui impresionant program de prefaceri social-econo­­mice este destul de aproape. Mai avem in faţă doar un an si ju­mătate. — Bănuiesc ce vreţi să mă între­baţi. „Numărătoarea inversă“­, invo­cată în împrejurări de acest fel, a început de multă vreme. Numărăm zilele şi ceasurile de lucru, astfel incit această preredere, de impor­tanţă cardinală pentru dezvoltarea judeţului, pentru bunăstarea locuito­rilor lui, să fie îndeplinită întocmai. Trebuie să atingem in aceşti doi ani un ritm de creştere impresionant — 32 la sută în 1979 şi 50 la sută anul viitor. Convingerea mea este fermă : va fi realizat ! Cunosc oamenii care lucrează aici, ştiu ce pot face. Stă în puterea noastră, a tuturor să ajungem in acest cincinal la o pro­ducţie de zece miliarde lei. N­e stăruie­m­ minte cuvintele interlocutorului nostru, ne în­soţim cu ele în drumurile pe care le străbatem în judeţ. Ne con­vingem cită dreptate avea, spunind că primii surprinşi de ceea ce văd azi pe plaiurile Botoşanilor sunt cei ce ştiau înfăţişarea locurilor. Poate nică­ieri lucrul acesta nu apare mai preg­nant, mai plin de relief ca in oraşul de reşedinţă al judeţului, în acea zonă a sa care, asemeni locomotivei, trage totul după sine, intr-un mers decis, încărcat de semnificaţii : platforma industrială. Cînd vizitam pentru prima dată Botoşanii, era înainte de constituirea judeţului, ne întîmpina în această margine de oraş „Moldova“, uzina textilă apărută in 1949, ca un ghiocel ce anunţa primăvara industrializării. De sub zăplazurile sale începea cimpul deschis spre casele Cătămă­­răştilor, însoţiţi de inginerul Emil Leonte, activist al comitetului judeţean de partid, omul care ştie ,,ca pe apă“ tot ce mişcă pe şantierele Botoşani­lor, căutăm să ne dumirim unde suntem­. Căutăm din ochi uzina tex­tilă „Moldova“ .­­ Aceea este integrata de ţesături subţiri tip in, în marginea şoselei, halele cu mi­ros de var proaspăt. Sunt intr-adevăr prea aproape de oraş ca să aparţină uzinelor textile. Ne mutăm privirea alături. — Acolo e ţesătoria de bumbac. Şoseaua curge mai departe, dar, şi de o parte şi de cealaltă, construcţiile industriale se aliniază după o ordine ascunsă privirii întâmplătoare. „Mol­dova" patronează zona, cu aerul de­canului de virstă. De sus, de la ultimul etaj al uneia din noile clădiri, scrutăm împreju­rimile. Ne simţim in faţa unei ma­chete, deasupra căreia braţul se mişcă cu lejeritate, indicînd cu pre­cizie adrese neştiute nouă piuă atunci : — I.A.T.C.-ul, întreprinderea de utilaje şi piese de schimb, ,,Electro­­contact“, întreprinderea de izolator­i, întreprinderea mecanică». Adrese industriale de dată re­centă, într-o geografie economnică cu­­totul nouă, cu file numeroase, unele încă nescoase definitiv de sub teascul tipografiei. Va să zică,d in 1949, o sin­gură întreprindere —■, cea textilă, des citată, unitate ■ de referinţă, unitate simbol. Cind au apărut toate aces­tea ? Şi cu ce efecte ? în cincinalul trecut, în Botoşani au avut loc creşteri mai mari decit in toate cele patru cincinale anterioare luate la un loc. Valoarea investiţiilor alocate — 4,1 miliarde lei, în actualul cincinal, pentru dezvoltarea sa mul­tilaterală, Botoşanii beneficiază de investiţii de peste 10,2 miliarde lei. Comparaţiile devin, de la un punct, desuete. Volumul producţiei indus­triale la nivelul judeţului este de aproape 70 de ori mai mare decit în anul naţionalizării. întreaga pro­ducţie de atunci se realizează azi doar in 5 zile. Va trebui spus, prin urmare, că numai in ultimii doi ani ai acestui cincinal sunt programate să intre în funcţiune 32 de noi ca­pacităţi productive. La Botoşani, la Dorohoi, la Darabani, la Săveni. In­staurarea definitivă a industriei s-a produs, acum se desfăşoară cu osir­die ofensiva pentru răspindirea ei de-a lungul şi de-a latul judeţului. N­e-a căzut sub ochi un margi­nal paginat stăruitor de la o vreme in ziarul local „Clopo­tul“. „Pe aici trece drumul spre cele 10 miliarde lei producţie industrială“. Cine sunt asemenea locuri ? Nume­roase, despre cele mai importante am şi amintit, în citeva ne-am oprit mai pe îndelete. ...I.A.T.C. Nu, n-are nici o, legă­tură cu laboratorul actoricesc din Capitală. Botoşănenii au găsit această formulă pentru a uşura referinţele la întreprinderea de articole tehnice din cauciuc. Emoţia startului, con­form termenului planificat, foarte aproape, prezidează întreaga activi­tate pe­ şantier. Doi oameni avizaţi, reprezentantul constructorului — in­­ginerul-şef de şantier Teodor Simio­­nescu şi al beneficiarului — directo­rul adjunct Vasile Dascălu, ne fa­miliarizează cu ce se­­ intimplă aici, acum. Atelierul pentru benzi de cauciuc se află în stadiu avansat. „Totul depinde de utilajele de la I.M.G.B., unde știm­ că se depun eforturi de lăudat“. „In această groapă își vor afla amplasamentul presele pentru vulcanizare“. „Zona va fi închisa pentru a avea front de lucru la iarnă“. Am ajuns în atelierul de articole profilate. Utila­jele există. „Problema e să termine constructorul la timp“. Ce zice con­structorul ? „Nu avem probleme“. „Secția va trebui să producă la 30 august“. ..O facem !“. In sectorul unde se vor realiza gar­nituri presate, utilajele se montează. Pardoselile sunt pregătite, ca şi ra­cordurile. Producţia va începe la timp ? „Hala, după cum vedeţi, e aproape finisată“. Ieşim afară, tre­cem pe­gleile răscolite de roţile ma­şinilor de mare tonaj, pentru a ajunge la „utilităţi“. Auzim, pentru a nu ştiu cita oară : „Faţă de ne­cesarul punerilor în funcţiune din acest an, nu avem probleme !“. O macara, ca o emblemă, sfrede­leşte cerul in apropierea intrării. Un fel de sigiliu, la finele unui docu­ment pe care sunt scrise aceleaşi cu­vinte, ca un laitmotiv : nu avem probleme ! Care ar vrea să însemne : dacă sun­t şi sunt destule, punem mina să te rezolvăm. Doar sunt ale noastre. ...„Electrocontact“. Trecem prin holul fabricii intrate in funcţiune acum cîţiva ani, citim cu respectul cuvenit textul diplomei acordate in cadrul „Cvitării României“ unui co­lectiv de proiectanţi şi executanţi, privim sutele de femei concentrate asupra punctelor de­­ lucru în halele „vechi“ şi ne interesăm, cum am de­clarat încă de la început, de­mersul investiţiei noi. — Necazuri au fost, recunoaşte deschis maistrul Dumitru Prodan, secretarul organizaţiei de partid. Mai sunt. Dar vrem ca pină d­in septembrie să creăm condiţii pentru a monta utilajele. — Le aveţi ? — Va trebui să le avem. Le aştep­tăm de la „Independenţa“ Sibiu şi „Imatex“ Tg. Mureş. — Ştiu furnizorii despre ce e vorba, ne subliniază şeful biroului investiţii, Gh. Pleşcan, făcîndu-ne să înţele­gem că nici măcar nu trebuie să le amintim în ce constau, concret, datoriile. Se mută, din mers, utilajele, fiind reamplasate în flux. Spaţiile noi sunt ocupate treptat, pe măsură ce con­structorul schimbă, cu ambele braţe, semaforul pe verde. Directorul ad­junct Ion Moroşan nu omite să pre­cizeze : multe lucrări le face bene­ficiarul d in regie proprie. Cu atit mai bine pentru soarta in­vestiţiei, programată să preia pe umerii săi, din această toamnă, o parte din „grija“ celor peste şapte miliarde lei, cit trebuie să producă Botoşanii, înainte de a intra in linia dreaptă a anului viitor. Sunt fotograme­ ale unei obişnuite zile de muncă. Sunt părţi disparate ale unui întreg pe care l-am putea numi in multe feluri, dar cel mai mult ne place să-l vedem întruchipat în gestul plin de responsabili­tate al omului care ştie şi vrea să arate că a înţeles acest lucru, un lucru de mare însemnătate pentru judeţ,­­in lucru sintetizat atit de plastic in genericul formulat de colegii noştri botoşăneni . Pe aici trece drumul spre cele 10 miliarde lei producţie industrială. Departe de a fi nişte piste de beton pe care să se poată merge fără efort şi fără bătaie de cap, fără probleme care să solicite mintea, fără să ceară trans­piraţie, alergătură, acestea sunt, mai presus de orice, nişte puncte fierbinţi­nte acestui moment and Boto­şanii trec cel mai dificil examen din existenţa lor. Examenul maturităţii, la disciplina definită cu clari­tate VIITOR. Ştiind acest lucru, comuniştii judeţului, toţi oamenii muncii din aceste locuri ostenesc cu gindul la nota maximă ce şi-o doresc in catalogul de progres şi civilizaţie pe care-l completează cu mina lor. ’ Să le spunem şi noi, odată cu toţi cei ce le urmă­resc şi le stimează efortul, succes ! Neagu UDROIU Florea CEAUŞESCU Foto : Sandu Cristian Electrocontact, una din noile întreprinderi de pe noua platformă industrială a Botoşanilor PAGINA 3 m­a mmicmim DE MAS. Ne îndreptăm, cu admiraţie şi respect, gîndurile spre sutele de mii de muncitori, maiştri şi specia­lişti ■ care lucrează în această ra­mură de mare importanţă, cea mai dinamică a economiei naţionale. Ne bucurăm odată cu ei pentru suc­cesele de prestigiu obţinute în acest an, contribuţie de preţ la bi­lanţul cincinalului revoluţiei tehni­­co-ştiinţifice. Suntem­, alături de ei, în eforturile pe care le fac in ve­derea înfăptuirii­ integrale a sarci­nilor ce le revin, pentru dezvolta­rea economiei româneşti, asigu­rarea progresului multilateral al ţării. Din toată inima, calde felici­tări şi succes! • Producţia realizată de industria construcţiilor de ma­şini în anul 1978 este de 1,3 ori mai mare decit in 1975 şi de 28 de ori fată de 1950. • Producţia întregului an 1938 se realizează astăzi iu numai două zile. • La sfîrşitul actualului cincinal, producţia va fi de 1,9 ori mai mare decit in 1975 şi de 4 ori mai mare decit in 1970. • In acest an, produsele industriei construcţiilor de ma­şini se exportă în 106 ţări. efert! • Constructorii de utilaje din Ploieşti aruncă din nou mănuşa compe­titorilor de pretutindeni. Ultima lor creaţie se numeşte instalaţie de foraj puţuri miniere cu diametre mari şi promite avartaje diverse, intre care şi acela al valorificării unor mine greu accesibile. După cum se vede, cei pricepuţi nu cunosc noţiunea de inaccesibil. • Navaliştii din Drobeta- Turnu Severin au lansat, de la începutul anului, la fiecare şase zile un vas nou. Multe alte rezultate obţinute aici ne îndreptăţesc sa credem că pe cheiurile din vecinătatea Porţilor de Fier bate fără ostenire „vîntul bun" al hărniciei. • Specialiștii de la I.C.P.E. oferă o soluție au­tohtonă pentru înlocuirea cablajelor clasice cu circuite imprimate pe suporturi flexibile. Folosite In industria automobilelor, noile echipamente „imprimă" consumurilor materiale un salt convenabil pe „circuitul" eco­nomisirii. Anual, valoarea economiilor se ridică la 37 milioane lei. • NI­­TRION 10 — este o instalaţie de nitrurare prin bombardament ionic, recent scoasă în lume de constructorii de maşini bucureşteni. Ea asigură duritate mare suprafeţei pieselor tratate termochimic, dar se arată în acelaşi timp „aură" şi cu risipa de energie, coborind consumul, faţă de alte metode,­­cu 30—50 la sută. • Sigiliu de marca in construcţia noas­tră de maşini, Reşiţa îşi spune cuvintul in creşterea performanţelor uti­lajelor de mare tehnicitate. Prin îmbunătăţiri constructive, hidroagregatul de 175 MW, ce va fi montat in Retezat, pe Rîul Mare, a fost „învăţat" să se învirte mai repede, cedind vizibil din greutate, circa 200 de tone. Un cuvint greu, dar, suntem­ siguri, nu şi ultimul. Promoţiile „Electroputerii“ în acest an se îm­plinesc trei decenii de la înfiinţarea între­prinderii „Electropu­tere“ din Craiova, uni­tate care avea să de­vină, in anii contem­porani nouă, o puter­­nică citadelă a indus­triei electrotehnice ro­mâneşti­ . „Electroputere“ rea­lizează doar într-o lună intreaga valoare a producţiei industria­le obţinute în muni­cipiul Craiova în anul 1960. Modernitate — calitate — diversitate : iată „triunghiul de aur“ al activităţii des­făşurate aici, de la di­rectorul general la muncitor. Dovada ? In actualul cincinal, pa­ralel cu sporirea sub­stanţială a producţiei (faţă de 1950, produc­ţia întreprinderii a crescut de 557 de orii şi a competitivităţii a­­cesteia pe pieţele ex­­terne (peste 25 la sută din producţie se ex­portă în 35 de state ale lumii), constructo­rii de maşini de la „Electroputere" au ac­ţionat cu ■ răspundere in vederea diversifică­rii mai accelerate a nomenclatorului de fa­bricaţie. Faptul că ponderea produselor noi şi re­­proiectate va ajunge anul viitor la 66 la sută (la majoritatea grupe­lor de produse ciclul de înnoire este de cir­ca 5 ani) demonstrea­ză hotărirea oamenilor muncii de aici, în frun­te cu cei peste 5 000 de comunişti, de a trans­pune neabătut in via­ţă indicaţiile date în această direcţie de se­cretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu prilejul vizitei de lu­cru din 1975.. Indicaţii­le şefului statului au devenit cuvint de or­dine în activitatea ce­lor ce muncesc în a­­ceastă unitate con­siderată „navă ami­ral“ a industriei noas­tre electrotehnice. Des­prindem din croni­ca întrecerii socia­liste „la zi“, amplifica­tă acum, in pragul ce­lei de-a 35-a aniversări a eliberării patriei , de la fabrica de aparataj electric de înaltă ten­siune a fost livrat în­trerupătorul electric cu numărul de fabricaţie 80 000 ; la fabrica de maşini electrice rota­tive a început fabrica­ţia celui de-al 61 500- lea motor electric; co­lectivul fabricii de lo­comotive a livrat re­cent cea de-a 2 500-a locomotivă produsă de la începerea fabrica­ţiei şi, totodată,­ prima locomotivă diesel elec­trică de 3 000 CP, o premieră a industriei producătoare de mij­loace de transport feroviar. Desigur, sal­tul de la „puterea“ în­treprinderii „Electro­putere“ de ieri, la ceea ce vedem azi este grandios. „Acum un sfert de veac cind am venit eu în întreprin­dere, işi aminteşte Nicolae Gugilă, secre­tarul comitetului de partid al fabricii de locomotive, construiam tramvaie. Pînă acum ciţiva ani fabricam locomotive după licen­ţă străină. In prezent fabricăm cele mai mo­derne şi rapide loco­motive construite vreo­dată în România după concepţie proprie şi năzuim spre realiza­rea vehiculelor de tracţiune feroviară de mare viteză cu motoa­re liniare“. Un succes aparte, dedicat Zilei construc­torilor de maşini, au repurtat harnicii fău­rari de transformatoa­re , paralel ,cu obţi­nerea unei producţii suplimentare de a­proape 50 milioane lei, craiovenii au realizat în premieră naţională transformatorul de in­terconexiune de mare putere şi inaltă ten­siune de 250 MV­A, 400 121 kv care a tre­cut „din primul foc“ exigentele probe de stand. Fără doar şi poate, fabrica de transforma­toare mari reprezintă ea însăşi o mică cita­delă a industriei noas­tre electrotehnice ce dă tărie şi faimă efor­turilor constructorilor craioveni de maşini, în marele efort al ţă­rii de edificare socia­listă. Din discuţiile purtate cu ciţiva ,,transformatorişti“ de frunte, comunişti cu vechi state de muncă, printre care Gheorghe Toma, Paul Dinu, Flo­rea Sandu, Constan­tin Pătrună, Marin Stancu, Nicolae Toliţă, Ilie Radu şi Mihai Stancu, am înţeles oda­tă mai mult hotărirea şi angajamentul lor de a intimpina cu noi şi semnificative izbindi marile evenimente ce le aniversăm în acest an. Astăzi, cind sârb­i­­torim Ziua constructo­rilor de maşini, grupul şcolar „Electroputere", pepinieră de cadre a­l întreprinderii cu ace­laşi nume, şi nu nu­mai a ei, aniversează intr-un cadru solemn îm­plinirea a 30 de ani de la înfiinţare, răs-­ timp in care renumita şcoală muncitorească a pregătit aproape 20 000 de constructori de ma­şini. Mulţi înainte ! Foştilor elevi, acum cadre de nădejde ale întreprinderii, celor de azi şi de miine, o cal­dă stringere de mină : Nicolae BÄBÄLÄU corespondentul „Scînteii" Aurul holdelor-cit mai grabnic în hambare! (Urmare din pag. I) pe circa un milion de hectare va trebui să ajungă în magazii. E mult, dar cu putinţă de realizat. Mecani­zatorii, toţi cei care muncesc pe ogoare au dovedit de atîtea ori că pot şi ştiu să lucreze din zori cînd se ridică rouă şi pină seara cind rouă cade din nou. S-ar putea să intervină şi ploi : meteorologii pre­văd pentru săptămina ce vine un timp instabil. Dar tocmai in aseme­nea condiţii se verifică cel mai bine hărnicia oamenilor, capacitatea orga­nizatorică şi tehnică a cadrelor de conducere şi a specialiştilor din uni­tăţile agricole.. Ei ştiu cel mai bine cum să-şi organizeze munca pentru ca timpul să fie mai bine folosit, ce să facă pentru ca fiecare combină ,să lucreze neîntrerupt, fiecare camion să nu stea decit, minutele necesare la încărcat şi descărcat. In nume­roase unităţi agricole s-au conturat iniţiative şi modalităţi organizatorice care asigură un ritm înalt de lucru la seceriş. Nu ne putem numi „modele", dar sunt exemple bune care merită a fi generalizate. Concentrarea com­binelor în formaţii de lucru care să lucreze grupat, pe aceeaşi tarla, este de natură să contribuie la creşterea productivităţii muncii, iar eventua­lele defecţiuni pot fi înlăturate mai repede intrucit tot acolo se află şi mijloacele mecanice de intervenţie. La aceasta se adaugă : descărcarea din mers a combinelor , deplasarea lor pe distanţa mai mari numai in la timpul nopţii, pentru ca ziua să poată­­ lucra din plin ; organizarea de tabe­re la marginea lanurilor pentru ca­­ mecanizatorii să nu facă drumuri lungi spre sat. Asemenea iniţiative­­ şi experienţe organizatorice este bine­­ să fie îmbrăţişate şi aplicate intr-un r număr cit mai mare de unităţi, astfel , incit secerişul să se încheie într-un­­ timp cit mai scurt. Mărimea recoltei care se string­; j; acum este pe măsura priceperii şi hărniciei celor care au făurit-o. Dar indiferent de mărimea ei, din noua­­ recoltă nu trebuie sa se risipească nici J un bob — nici la combine, nici în j. timpul transportării şi nici la depozi- ’ tare. Fiecare bob e o forimă de pit- I ne, fiecare spic — o felie. Se ştie I, că nici o risipă nu este mai mare j decit cea care se face puţin cite j puţin. Să stringem totul, spic cu spic, şi atunci recolta medie la hec-­­­tar, piinea ţării vor fi mult mai mari ! Recolta de griu au făurit-o agri- • cultorii care au arat, semănat şi­­ care acum seceră. Dar au contribuit­­ la plămădirea ei şi oamenii muncii din industrie, care asigură maşini şi­­ unelte, îngrăşăminte chimice şi sub-­­ stanţe pentru combaterea dăunători­lor. Piinea e a poporului. Şi întregul popor este interesat ca recolta de griu să fie strinsă la timp şi fără pierderi. Este obiectivul săptăminii , care urmează. Să-l îndeplinim exem-­­ plar !

Next