Scînteia, ianuarie 1980 (Anul 49, nr. 11621-11645)

1980-01-03 / nr. 11621

PAGINA 2 (Urmare din pag. I) REVELIONUL '80 O sărbătoare a marilor bucurii și împliniri, a încrederii în viitorul nostru tot mai luminos cele 12 strunguri automate. Am reu­șit să reduc consumul de ulei de la 250 1 zilnic la 10 1. Mai am in minte o idee pentru reducerea con­sumului de metal la produsele noas­tre de serie mare. O s-o realizez în 1980 cit mai repede. In casa maistrului Luca, un reve­lion obișnuit, am putea spune repre­zentativ pentru sute de mii de oa­meni ai muncii din România. Un re­velion în care sărbătoarea anului nou se suprapune cu sărbătorile muncii. Bucuriile personale îşi trag seva din succesele intr-o muncă în­chinată înfăptuirii programului de activitate pe care l-a elaborat parti­dul iar ţara întreagă îl urmează spre binele şi prosperitatea ei. „Braţe harnice, unite“ La „Vulcan“, in noaptea Anului nou, în noua cantină a întreprinde­rii i-am intîlnit în jurul meselor îmbelşugate, sărbătorind trecerea în noul an pe unii dintre muncitorii şi specialiştii uzinei. Aproape 400 de participanţi la sărbătoarea revelio­nului şi-au dat intilnire aici. Plugu­­şorul, pe care un grup de tineri l-au prezentat cu toată voioşia şi vigoarea lor, poartă şi el pecetea locului unde ne aflăm, pecetea hărniciei, a succe­selor colectivului. „Meşteri mari, constructori buni Care scot din minui minuni, Braţe harnice, unite Ce-şi trimit a lor putere Miilor de şantiere. Pentru ei, pentru uzină Să-nchinăm o cupă plină". Citeva ginduri in prag de An nou: Nicolae Boancă, maistru, şef al ate­lierului de mecanică grea : „înche­iem un an rodnic. Începem altul care este decisiv pentru îndeplinirea cin­cinalului. Unităţile de pompaj pe care le realizăm în atelier vor fi şi în anul 1980 mult solicitate in ţară şi la export. Suntem­ organizaţi cum se cuvine ca să îndeplinim sarcinile sporite ce ne revin“. Nicolae Basamac, muncitor specia­list, secretarul comitetului de partid de pe platforma Berceni a uzinei „Vulcan“ : „In 1979 ne-am mutat in casă nouă , într-o fabrică dotată cu utilajul cel mai modern. 1980 va mar­ca intrarea la capacitate a noilor ecţii profilate pe producţia cazane­­or termoenergetice de mare putere. Aşa că, vedeţi, noi trăim ani plini, vii in care se întimplă lucruri esen­­iale pentru dezvoltarea întreprinde­­rii şi a ţării. De aceea, trecerea din­­r-un an intr-altul nu e, la noi, o implă marcare a timpului, ci un notiv de adevărată sărbătoare, de optimism, de ginduri sănătoase pen­cil viitorul României socialiste“. i. VJSPii'J».' v.i., ,La mulţi ani, ortaci!“ De la Bucureşti, în frumoasa Vale a Jiului, la unul dintre revelioanele care au făcut ca, în această noapte, ghirlanda de localităţi a municipiu­lui minerilor să fie o strălucitoare ghirlandă de lumini. Valea Jiului sărbătoreşte anul nou cu bucurie şi fervoare, în atmosfera caracteristică înnoirilor ce se adaugă aici cu repe­ziciune, transformînd minele in ex­ploatări carbonifere moderne şi mun­ca minerilor într-o activitate evolua­tă, pe măsura dorinţei lor de a asi­gura ţării mereu mai mari cantităţi de cărbune. Corespondentul nostru din judeţul Hunedoara a făcut, in această seară, puţin înainte de mie­zul nopţii, un popas în casa unuia dintre cei mai cunoscuţi mineri ai Văii Jiului... ...Blocul 47, etaj II, apartamentul 15 al cartierului nou, „8 Martie“ din oraşul Petrila. Aici locuieşte familia renumitului şef de brigadă Eugen Voicu. Eugen Voicu a lansat, cu cîţi­­va ani în urmă, preţioasa iniţiativă muncitorească „Brigada înaltei pro­ductivităţi“, iar de curînd, de la a­­ceastă brigadă a pornit chemarea către toţi minerii Văii Jiului „Să muncim şi să trăim in chip comu­nist“. Iată ce ne spune acum Eugen Voicu, aflat intre membrii familiei sale și ai familiilor cîtorva ortaci . — Trăiesc clipe cu adevărat feri­cite. Anul 1979 a fost cel mai rodnic pentru brigada mea. Suntem­ mineri că am extras peste prevederi, în acest an, mai mult de 35 000 tone cărbune. Pe 4 ani ai actualului cin­cinal, însumăm o depășire de 88 575 de tone. Eu, ortacii mei, ne gîndim şi la ce ne-a adus anul 1979 pentru toată ţara, pentru viitorul ei. Trăiesc şi acum, cu emoţie, amintirea înăl­ţătoarelor zile ale Congresului al XII-lea. Am participat ca delegat. Atunci cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu prezenta Raportul şi vorbea despre necesitatea creşterii producţiei de­ cărbune a ţării, m-am hotărît să propun ortacilor mei ca in anul 1980, ultimul din actualul cinci­nal, să­ depăşim cifra de 100 000 tone cărbune extras peste plan. Toţi cei 70 de mineri ai mei au primit, ca unul singur, acest angajament. Ii cunosc bine şi ştiu că ceea­ ce vă spun este ca şi îndeplinit. Acesta este răspunsul nostru faptic la che­marea partidului, pentru minunatele condiţii de muncă şi viaţă ce le avem azi. Eugen Voicu, soţia sa Smaranda, copiii Elena şi Mihăiţă au primit în seara de revelion urările minerilor şefi de schimb Nicolae Boboc şi Va­sile Herineanu, veterani în brigadă, ale lui Ioan Bădiţă şi Dorel Bota, „pristea“ brigăzii — e doar de doi ani membru al „familiei de comu­nişti uniţi în muncă şi gînd“, cum îi place lui Voicu să spună despre bri­gada sa. Optimişti, pe deplin Încrezători in viitor, minerii din bazinul carbonifer al Văii Jiului au păşit în anul 1980 sărbătorind după datină şi aşezînd la temelia anului abia început gîndul tonic al unor noi succese. Ca în familia mare şi unită a ţării Din Valea Jiului, un salt peste munţi pină in municipiul Sfîntu Gheorghe, unde corespondentul nos­tru s-a aflat, în ceasurile de dinain­tea noului an, intre muncitorii între­prinderii de maşini, agregate şi sub­­ansamble auto. In cantina frumos înveşmântată, at­mosferă de sărbătoare, de voie bună, lingă cetina bradului, la măsele fcru­­­mos împodobite. Se dansează, or-'1' chestra „zice“ cu foc cîntece popu-,v­lare româneşti şi maghiare. Pentru că în sala şi în seara aceasta s-au adunat să petreacă împreună reve­lionul muncitori, maiştri, ingineri, români şi maghiari, ca într-o mare familie, ca in marea şi unita fami­lie a ţării. Buduşan Mihai, Buduşan Elena, Tikosi Ernő şi soţia lui Maria, Hathazi Dezső şi soţia sa Maria, Mustaţă Gheorghe, Faragó Tibor, Müller Alexandru, Suciu Mihai şi soţia Rodica şi alţi peste 200 de frun­taşi în producţie sunt şi aici îm­preună, îşi prind firesc mîinile în aceeaşi horă a optimismului şi hăr­niciei acestui popor. — Ştiţi cine sînt aceşti tineri? — mă Întreabă Preda Alexandru, secretarul de partid al întreprinderii. Sînt cei care au realizat primele maşini­­unelte produse în judeţul Covasna. Despre priceperea şi destoinicia aces­tor tineri vorbesc produsele lor de un înalt nivel tehnic. Cutii de distri­buţie, de multiplicatoare, cutii de vi­teză de 80 cai putere, care, montate la autocamioane ROMAN diesel şi la diverse tipu­­re,­­duo. ,fai­ta ‘,muncii cite. . — Ne aştei aosebit — ne spune şi al între­prinderii, di un an în care vom tr­ea actuală. Desigur, va vom face, în mod sigi la priviţi, sintem­ aici hotărîţi şi uniţi. Uniţi rai in uni­rea eforturi ită secretul a tot ce are conducerea partidului. ici şi la re­velionul ar­i vorbi des­pre realiză sunt proiec­te. Aşa se . „La anul şi la mulţi ani !“. Un colectiv la primul său revelion de la poalele Carpaţilor, la Dunăre. La Galaţi, în undele fluviului s-au reflectat luminile zecilor de mii de apartamente noi, dar şi flăcările Şar­jelor de la marele combinat siderur­gic pe care anul 1980 l-a găsit la mai mari dimensiuni, cu noi obiective, în funcţiune. Despre un asemenea „re­velion in premieră“ ne vorbeşte co­respondentul „Scînteii“ . Colectivele de oameni ai muncii de la C.S. Galaţi au deja mai multe revelioane la activ. Din anul 1966, adică de la intrarea in funcţiune a primului obiectiv de pe platformă, nopţile de Anul nou au găsit aici mereu noi şi noi colective muncito­reşti aflate la... primul revelion. Anul acesta (1980), premieră la laminorul de tablă groasă nr. 2. Laminorul a­­mintit — cel mai mare laminor de tablă groasă din România, un colos în adevăratul sens al cuvîntului — a început să producă in vara anului 1979. — Ce-şi urează in această noapte colectivul pe care-1 conduceţi ? — a­­dresăm o întrebare inginerului Geor­ge Mîrzac, şeful coordonator de secţie al laminorului. — In primul rînd, să meargă bine producţia. Iar la acest capitol pot sta cu fruntea sus toţi cei care mun­cesc aici, deoarece de la intrarea la­minorului în probe şi pină acum vreo două ceasuri, cînd am laminat ultima tablă a anului 1979, cantitatea pro­dusă aici s-a ridicat la circa 30 000 tone, din care am şi livrat la export aproximativ 6 000 de tone. Aşadar, „uriaşul“ nostru merge bine, ne ascultă. Ne urăm să meargă totul bine--şi, pe: -mai ninorul ,să-­şi apună, cuvît în­­în­făptuirea sarcinii e ale ţării, pentru a cl­uripasa următorului cinci „Cu temei d­e, Scoatem ii din Să poposim acur­­elion in tradiţionalul de ro­mânesc a leag­relor datini de Anul no­it şi înnobilat astăzi de eco­nomice şi sociale. i de sate, in toată agri niei, anul 1980 vine încă siu­nea fermă a unor i iale dezvoltări, cuprinse tele programatice ale Cc III­-lea. Deci, în Bărăg Comuna Grindu, o lu­nă ialomiţeană, pe elio­nului se face după abună, cu voioşie şi cântece a­ea pe care s-au aşezat cîrnaţi s nale, frip­tură, plăcinta cu răva şi vinul de butuc. Un revelion colectiv al coo­peratorilor. Au venit întîi colindătorii cu plugul cu zurgălăi, bice şi buhaie. „Mîine anul se-nnoieşte / Pluguşo­­rul se porneşte / Şi ca-n datina stră­bună / Nepoţi şi bunici se-adună / Şi se face acum urare / Pentru omul muncii care /­ Cu femei şi hărnicie / Scoate rod bogat din glie“. Cînd mai erau puţine minute pină la pragul dintre ani, toţi au ascultat cu dragoste, cu emoţie, cu mîndrie Mesajul adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, omul ce a dus vestea peste mări şi ţări că aici, în Carpaţi, ome­nia şi vrednicia sunt la ele acasă, că ţelul nostru este să ne bucurăm de propria noastră muncă şi să trăim în pace. In această noapte­ zi, Eroul Muncii Socialiste, Anghel Mircea Dan, pre­­şedintele C.A.P. Grindu, a cinstit cu toată lumea, dar l-a şi felicitat pe nea Vasile Andrei, şeful fermei nr. 1, care în 1979 a realizat 8 030 kg po­rumb boabe la hectar şi 50 000 kg sfeclă de zahăr, urîndu-i ca la anul să facă vagonul la hectarul de po­rumb. Cînd zorile au venit peste cîmpie, cooperatorii din Grindu s-au îndrep­tat spre case cu gîndul la ce au de făcut în noul an, în care vor realiza producţii cu adevărat record, şi-au propus,’ aStâ "vor realiza pe că, prin hărnicie, totdeauna au­­­tit ce şi-au pus în gînd. Urare ostăşească „La mulţi ani!“, „Să trăiţi, tovară comandant suprem De la un revelion ostăşes , un gînd de Anul nou spus cu emoţie de un tînăr militar în termen : „Pen­tru mine, imaginea anului 1979 se leagă de multe evenimente şi întîm­­plări plăcute. Dar cel mai drag şi mai emoţionant moment al anului rămîne acela pe care l-am trăit în preajma tovarăşului Nicolae Ceauşescu, comandantul nostru su­prem. Am avut cinstea să fiu, în acest sfîrşit de an, alături de grupul de tineri ostaşi, pionieri şi şoimi ai patriei care a adresat, după datină, urarea de­­mulţi ani, de viaţă lun­gă, sănătate şi fericire tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Acum, in ultima noapte a anului, de sărbătorirea revelionului, ne-am intîlnit in sala frumos împodobită a unităţii. împreună cu comandanţii noştri am trăit clipe de bucurie şi satisfacţie. Pluguşorul ostăşesc, mo­mentele vesele, cîntecul, surprizele, amintiri de neuitat. In faţa televizoarelor am urmărit emoţionaţi urările şi îndemnurile a­­dresate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu întregului popor. Avem multe de făcut în anul care a sosit, în întîmpinarea lor venim cu tine­reţea noastră, cu hotărîre ostăşească. Sergent Cristian Boiangiu“. Scurt interviu în metroul bucureştean In depoul subteran, inima care dă viaţă metroului bucureştean, cum îi place să spună şefului de depou Pa­vel Petre Stoica, a intrat, după ulti­ma cursă din 1979, trenul condus de mecanicul Gheorghe Stoian, în vîrstă de 34 de ani, din care 10 petrecuţi pe locomotive care au străbătut ţara-n lung şi-n lat m­ulţumit de cînd v-aţi instalat­­bulevarde subteran creat de-a Dîmboviţei m­oarte. Din 16 noiembrie, cînd iul a fost dat în folosinţă şi pină am efectuat peste 600 de curse parcurgind circa 9 000 km — la­ş putea adăuga alţi 15 000 făcuţi pul probelor. In acest timp, eu am transportat mai mult 1 000 de călători. Este un record imar în ce priveşte numărul, ci actualitatea, confirmată cu exac­­te tabela electronică. Dar, cum­­, secundele trec şi trebuie să functual şi la... revelionul pe c­are-l voi petrece cu familia, acasă la colegul meu de schimb, mecanicul Petre Popa, în cartierul Titan. In anii viitori, nici asta nu va mai fi o problemă : voi merge acasă cu me­troul, căci, sunt sigur, în 1981, așa cum a stabilit secretarul general al partidului, va fi gata și al doilea tronson. Pe cărări de munte în căldura şi atmosfera familiară a locuinţelor sau în mari săli împodo­bite festiv, milioane de oameni au sărbătorit în mod obişnuit, revelio­­­nul, lingă bradul cu steluţe şi daruri. Se cuvine totuşi să ne gîndim şi la cel pentru care bradul din noaptea Anului nou a fost chiar pădurea de brazi a munţilor. Sunt cei care au ve­gheat drumurile de munte ale celor ce şi-au petrecut revelionul la ca­bană. In cele'li cabane din masivul Bu­­''cegi,' la mesele pline 'cu ’bunătăţi, »oaspeţii turiştii veniţi din toate col­ţurile ţării, îşi pregătesc paharele să primească pe ’80 cu un însufleţit „La mulţi ani!“. In acest timp, pe cărări de munte, supraveghind potecile, se află cele cinci „perechi“ de fraţi, te­merari alpinişti, care fac parte volun­tar din echipele Salvamont. La punc­tul Vîrful Furnica patrulează fraţii Mihai şi Dan Sîrbu, la Piatra Arsă — Gheorghe şi Silviu Ciutacu, la Vîrful cu Dor — Constantin şi Mircea Stoica, la Babele — Ion şi Constan­tin Bratu, iar în­­vale, la Sinaia, pe post de dispeceri — Şerban şi Tudor Tovaru. Iată că Mihai Sîrbu îşi consultă ceasul. Mai sunt citeva secunde pină la 12 noaptea. „Dane, a zis el, scoate paharele,­ umple-le şi să ciocnim. A venit noul an“. Frate-sau a scos ter­mosul (plin cu pepsi-cola, bineînţe­les) au umplut două păhărele mici de plastic şi au închinat : „La mulţi ani !“ S-au îmbrăţişat în aerul tare al Cotei 2­000. Au început din nou patrularea. Iată însă că în aparatele de radio-emisie-recepţie se aud voci din alte părţi ale muntelui, de la alţi alpinişti, şi ei pe cărări de munte. „La mulţi ani! E linişte pe la voi?“, ,,La mulţi ani! Ne auziţi ?“. „La mulţi ani !“ — răspunde ecoul mun­telui. Zece fraţi, oameni de excepţie, di­mineaţa în zori, obosiţi, dar satisfă­cuţi, se aflau la sediul Salvamontu­­lui şi îşi raportau : „în sectorul meu linişte, nici un eveniment !“. Din n­oaptea anului nou, pentru toţi, pentru cei ce au trăit-o în căldura /­l căminului sau în ambianţa petrecerii colective, lingă vetrele „focului­­ continuu" sau pe poteci de munte, a fost noaptea în care ne-am despărţit de un an cu mari şi substanţiale succese şi noaptea in care am îmbrăţişat timpul şi promisiunile unui an nou pe care poporul nostru este hotărît să-l încarce cu prinosul muncii sale, transformînd litera docu­mentului de partid în realitatea faptului de muncă aşezat în sipetul pu­terii noastre economice, în silueta zveltă şi semeaţă a noilor construcţii, în substanţa concretă a prosperităţii noastre crescînde. A fost noaptea in care, la cumpăna dintre ani,­ am ascultat Mesajul celui mai drag om, i-am sorbit cu dragoste cuvintele, ne-am încălzit cu ideile sale, i-am pri­mit cu entuziasm urările şi i-am promis că noi, întregul popor, uniţi in jurul partidului şi al secretarului său general, vom fi neclintiţi la datorie, vom înfăptui cu abnegaţie tot ce a gîndit partidul pentru fericirea poporului nostru, vom munci uniţi pentru dezvoltarea rapidă şi sigură a României. Ne-am spus „La mulţi ani !“, ne-am veselit şi i-am ascultat pe tradiţio­nalii colindători, am închinat pentru toate bucuriile noastre prezente şi viitoare, iar acum, cînd începem un an de muncă, suntem­ hotărîţi să stră­batem voiniceşte încă o decisivă etapă a devenirii noastre socialiste. Mihai CARANG 11 şi corespondenţii „Scînteii" In ambianţa sărbătorească a revelionului, puternicul colectiv muncitoresc de la „Vulcan", din Capitală la cumpăna dintre ani, in veselie, puternicul colectiv muncitoresc de la întreprinderea „23 August" din Capitală Mare a sărbător­it de pină acum, sărbătoare. „A­triviţa roşie" din Bucureşti viitoare - iată semnul sub care muncitorii de la oaptea revelionului „cuvenire din România 6Q — poate aşa îşi vor grava în memorie această amintire studenţii străini care învaţă în ţara noastră şi care au petrecut revelionul alături de colegii lor români de pe in prezent şi viitor, ca o mare şi unită familie a ţării au sărbă­­taptea nopţilor" şi minerii din Valea Jiului Foto : Ion Liciu ••'S'-'-'O'gOlO­vc• Un vibrant „La mulţi ani !", rostit în limba bucuriei colective de către mun­citorii români şi maghiari de la întreprinderea de accesorii pentru mijloace de transport - Oradea Foto : Ştefan Vilidor SCÂNTEIA — joi 3 ianuarie 1980

Next