Scînteia, iunie 1980 (Anul 49, nr. 11750-11774)

1980-06-01 / nr. 11750

PAGINA 2 SCINTEIA — duminică 1 iunie 1980 CUVlNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru de la C. C. al P. C. R. (Urmare din pag. I) de partid şi de stat înfăptuirea în cele mai bune condiţii a sarcinilor de dezvoltare economico-socială în Următoarele luni şi pe întregul an. Totodată, trebuie să ne preocupăm temeinic pentru pregătirea cores­punzătoare a trecerii la noul cin­cinal, la planul pe 1981. De felul cum vom realiza planul pe acest an şi pe cincinal depinde, fără nici o îndoială, şi crearea condiţiilor pentru a trece, în condiţii cît mai bune, la realizarea noului plan cincinal. Aşa cum este cunoscut, trebuie să acţionăm cu toată hotărîrea în vederea realizării producţiei fizice la toate sortimentele. In cadrul consfătuirii au fost prezentate şi in această privinţă o serie de fapte, în fiecare judeţ avem încă serioa­se rămîneri în urmă — şi trebuie să luăm toate măsurile pentru realizarea producţiei fizice; prin aceasta vom asigura şi îndeplinirea tuturor celorlalţi indicatori. In mod deosebit trebuie să asigurăm realizarea cu prioritate, în cadrul planului, a exportului, a produc­ţiei pentru export, care trebuie să­­fie urmărită zilnic, atît de ministe­re, cît şi de comitetele judeţene de partid. O atenţie deosebită trebuie să se acorde respectării normelor de con­sumuri materiale şi energetice, re­ducerii în continuare a consumuri­lor materiale. După cum a reieşit şi în timpul consfătuirii, avem, in multe locuri, rezultate bune ; chiar faţă de prevederile planului avem o reducere mai accentuată a cheltuie­lilor materiale şi de producţie. Dar în multe judeţe şi în multe sectoa­re cheltuielile materiale sunt cu mult mai mari decît cele stabilite. Or, realizările obţinute de unele ju­deţe la acelaşi fel de producţie de­monstrează de fapt că sarcinile sta­bilite în privinţa reducerii consu­murilor sunt pe deplin posibile de realizat, că aceasta depinde numai de activitatea concretă a întreprin­derilor, a organelor de partid şi de stat din domeniile respective. Se impune să luăm măsuri pen­­tru încheierea cît mai grabnică a lucrărilor de"tipizare ’ 'şi memiare, astfel încît, chiar din semestrul­ II al acestui an, să acţioneze mai mult această tipizare şi normare şi, mai cu seamă, toate acestea să fie aşe­zate la baza întocmirii planului pe anul viitor. Trebuie să punem capăt cu hotă­­rîre anarhiei care domneşte în fo­losirea a tot felul de materiale, pie­se şi subansamble, care îngreunea­ză şi producţia, îngreunează şi în­treţinerea şi reparaţiile şi ne îm­ping la importuri cu totul inutile. Atrag încă o dată atenţia atît orga­nelor centrale, cît şi comitetelor ju­deţene, tuturor organelor econo­mice că trebuie să ia toate măsu­rile pentru a încheia cît mai grab­nic această activitate de mare im­portanţă pentru desfăşurarea mun­cii în economie, pentru buna apro­vizionare, pînă la urmă, pentru buna conducere a producţiei. Aşa cum se subliniază în hotărî­­rile Congresului al XII-lea al parti­dului, o atenţie deosebită trebuie să acordăm dezvoltării bazei mate­riale şi, în primul rînd, bazei energetice. Aţi ascultat unele ra­poarte prezentate, în acest sens, în cadrul consfătuirii. Este de reţinut faptul că planul de extracţie la ţiţei, ca şi planul de extracţie la cărbune nu s-au realizat, ceea ce ne creează greutăţi mari. Şi trebuie să spun că, în această privinţă, nu există justificări. Nu se poate vorbi nici de declin la extracţia de ţiţei, nici de imposibilitatea de a realiza planul la cărbune. Trebuie spus deschis că este vorba de declinul care există în activitatea departa­mentului ce se ocupă de sectorul petrolier, de indisciplina şi dezorga­nizarea din acest sector, de faptul că nici comitetele judeţene de partid nu acordă atenţia necesară şi nu urmăresc zilnic introducerea unei ordini şi discipline stricte în sectoarele şi schelele petroliere. De asemenea, neîndeplinirea planului la cărbune este rezultatul lipsurilor în organizarea corespunzătoare a realizării investiţiilor, al continuă­rii stării de lucruri negative, în­deosebi în Oltenia, cu privire la crearea bazei necesare pentru a asi­gura realizarea producţiei de căr­bune. Se impun măsuri foarte se­rioase, imediate, pentru a rezolva rapid, în Oltenia, această problemă. Nu vom putea suplimenta cu pro­ducţia celorlalte mine nerealizarea a 6 milioane de tone de cărbune în Gorj. De aceea, fără să neglijăm deschiderea de noi mine, atenţia principală să fie concentrată spre eforturile ce trebuie depuse supli­mentar­­ şi în acest cadru să ve­dem şi ce este necesar să facă şi judeţul şi cu ce să-l ajutăm, inclu­siv cu forţă de muncă , pentru a putea extrage cărbunele de care avem nevoie. Altfel, nerealizarea planului în acest an va atrage după sine mari consecinţe pentru anul viitor şi, în general, pentru perioada următoare. Sunt, de asemenea,­­ deficienţe foarte serioase — nu din lipsă de resurse, ci din lipsă de organizare — în ce priveşte punerea în producţie şi darea în exploatare a noilor mine de cupru, în asigurarea cu o serie de minereuri, inclusiv cu argile, în cantitatea şi de calitatea corespun­zătoare, pentru care avem condiţii în ţară. Consider că aceste probleme tre­buie privite cu toată seriozitatea. Este necesar să luăm măsuri ener­gice pentru a realiza hotărîrile Con­gresului al XII-lea cu privire la dezvoltarea bazei energetice, la asi­gurarea bazei de materii prime şi materiale în ţară. Sunt, de asemenea, rămîneri în urmă şi întîrzieri în aplicarea mă­surilor stabilite şi la celelalte mi­­­nistere, care trebuie să creeze şi să asigure materialele de care avem nevoie. Mă refer la materialele care trebuie realizate de indus­tria chimică, de industria ma­terialelor de construcţii, de me­talurgie, de construcţia de maşini, mai cu seamă în ce priveşte ma­terialele electronice. Or, trebuie să fie clar că fără asigurarea bazei materiale, nu vom putea realiza în mod corespunzător producţia de care avem nevoie. Iată de ce atrag atenţia din nou că nu vom merge pe calea dezvoltării producţiei pe baza importului. Va trebui, mai întîi, să ne asigurăm materiile prime şi materialele de care avem nevoie, pe care putem şi trebuie să le realizăm, şi numai după aceea vom trece la dezvolta­rea producţiei. Am înregistrat în acest cincinal foarte mari rămîneri în urmă în ce priveşte însuşirea unor materiale şi integrarea unor produse — ceea ce a condus la importuri suplimentare pentru care am făcut mari cheltu­ieli valutare în condiţiile în care aveam posibilităţi, lucrînd în mod corespunzător, să realizăm aceste materiale în ţară. Am hotărît, şi vom acţiona cu toată fermitatea, pentru a nu mai dezvolta nici o producţie pînă nu asigurăm baza materială, pînă nu realizăm inte­grarea, în conformitate cu planu­rile stabilite. Desigur, nu vreau să se înţeleagă că vom renunţa la importuri. Tre­­buie să se aibă însă în vedere, in primul rînd, materiile prime pe­­ care nu le putem produce, şi care sînt foarte multe. Restul trebuie să se bazeze pe cooperarea în pro­ducţie şi pe o compensare la im­port-export din sectorul construc­ţiilor de maşini. Este necesar ca toate comitetele judeţene de partid să acţioneze cu mai multă hotărîre pentru punerea în valoare a tuturor resurselor lo­cale de materii prime şi materiale, mai ales în domeniul construcţiilor şi al producerii bunurilor de larg consum. Nu există judeţ unde să nu putem realiza o gamă largă de materiale şi să asigurăm, în felul acesta, aprovizionarea corespunză­toare şi dezvoltarea largă a activi­tăţii de producţie. Ţinînd seama de problemele ex­cepţionale pe care le ridică asigu­rarea bazei materiale, este necesar să acordăm mai multă atenţie ac­­­ti­vi­taţii geologice. Nu ne putem de­clara satisfăcuţi de felul în care se desfăşoară activitatea geologică în vederea descoperirii de noi rezerve energetice din toate domeniile — atît petroliere şi carbonifere, dar şi de diferite alte resurse de materii prime şi materiale. Se lucrează greoi, birocratic, forţele sînt con­centrate în Bucureşti ; or, în Bucu­reşti­­— oricît vom cerceta — nu vom găsi resursele de care avem nevoie. Trebuie să aplicăm cu fer­mitate hotărîrile cu privire la tre­cerea întregii activităţi geologice jos, pe teren, la organizarea cît mai bună a grupelor complexe, pen­tru a putea cerceta multilateral situaţia din diferite zone şi pune în evidenţă toate rezervele din te­ritoriul cercetat. Avem unele exemple pozitive în această privin­ţă, dar, din păcate, sunt puţine — şi, după cum se ştie, cu o floare nu se poate face primăvară. Trebuie să asigurăm deci mutarea întregii activităţi geologice în teren, orga­nizarea complexă a activităţii, con­trolul lunar al rezultatelor cerce­tării. Să ne preocupăm, de aseme­nea, de dotările corespunzătoare, ca şi de elaborarea unor metode noi de cercetare la adîncime, in general de cunoaşterea mai bună a resurselor de care dispunem pen­tru a putea soluţiona mai rapid problemele asigurării bazei mate­riale, aşa cum a stabilit Congresul al XII-lea al partidului şi aşa cum impun dezvoltarea noastră econo­mico-socială, făurirea socialismului şi comunismului, ridicarea bună­stării generale a poporului. In acest cadru doresc să menţio­nez din nou problema reducerii consumurilor de combustibil şi de energie. Consumăm mult. Am tre­cut de 4 000 de kg combustibil con­venţional pe locuitor şi prevedem să depăşim 4 600 în 1985. Ne si­tuăm, în această privinţă, cu mult peste consumul realizat de unele ţări foarte dezvoltate. Avem consumuri mari, tehnolo­gii învechite. S-a vorbit aici de o mică fabrică de ciment, dar a­­ceasta nu va rezolva problema. Noi trebuie să abordăm problema mult mai radical, pornind de la înlocuirea în toate sectoarele a tehnologiilor actuale cu consumuri foarte mari, de la reducerea — dacă va fi necesar — aşa cum s-a stabilit, dealtfel, la Congresul al XII-lea, a unor sectoare mari con­sumatoare de energie și combus­tibili. în principal trebuie să mer­gem pe noi tehnologii — şi există asemenea tehnologii — care pot conduce, în toate sectoarele, la reducerea pînă la 50 la sută a con­sumurilor actuale pe tonă sau pe unitatea respectivă de produs. De asemenea, este necesar să acţionăm cu multă hotărîre pen­tru realizarea programului de noi surse de energie. în această pri­vinţă se vorbeşte mult, dar prac­tic nu s-a realizat aproape nimic. S-a vorbit aici de microcentrale. In această privinţă, tovarăşii de la construcţia de maşini n-au ter­minat încă studiile pentru pro­iecte. Probabil că o să le mai tre­buiască vreo doi ani — dacă avem în vedere ritmul existent acum la construcţia de maşini. Vreau să evidenţiez cîteva judeţe care au început să-şi facă singure unele microcentrale. Sigur, sînt doar cî­teva judeţe — dar aceasta demon­strează că peste tot se poate trece, fără a se mai aştepta modelul de la construcţia de maşini, la reali­zarea de microcentrale. Trebuie să obligăm şi industria constructoare de maşini să facă acest lucru, să termine cu birocratismul şi ires­ponsabilitatea care domnesc în unele sectoare de cercetare, inclu­siv în rîndul cadrelor de condu­cere. Noi prevedem să ajungem, în 1985, la 2,5—3 milioane tone de combustibil din surse noi. Or, dacă o să mergem în ritmul aces­ta și o să venim cu tot felul de justificări pentru întîrzierile exis­tente în momentul de față, n-o să putem realiza ceea ce ne-am pro­pus. De aceea, este necesar ca atit Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, care coordonează acest plan, cît şi Comisia de ener­getică şi, în general, organele noas­tre de stat, guvernul să ia toate măsurile pentru a asigura reali­zarea întocmai a acestui program de noi surse de energie. Anul vi­itor va trebui ca acest­ program­ să înceapă deja să dea rezultate, asi­­gurînd o parte din combustibilii de care avem nevoie. O altă problemă asupra căreia doresc să atrag atenţia este legată de îmbunătăţirea calităţii produc­ţiei în toate domeniile, dar mai cu seamă în sectorul construcţiilor de maşini. Avem un inspectorat al calităţii produselor, am trecut în sarcina lui controlul unor între­prinderi şi sectoare întregi. Tre­buie să spun însă deschis că nu se simte prezenţa acestui inspecto­rat de calitate. Desigur, nu doresc să dau întreaga vină pe acest in­spectorat , însă vreau să subliniez că şi pe el trebuie să-l facem să-şi desfăşoare în bune condiţii ac­tivitatea. Răspunderea principală o are Ministerul Construcţiilor de Maşini , o au fiecare din ministere în domeniul lor de activitate, o au întreprinderile, centralele, maiştrii, muncitorii, inginerii. Ei răspund de calitate şi nu mai trebuie să admită ca produse cu defecţiuni tehnice să iasă din unităţi, nici pentru piaţa internă, nici pentru export. Este, de asemenea, necesar să clarificăm mai bine răspunderile diferitelor sectoare pentru realiza­rea unor utilaje complexe, pro­blema furnizorului general de maşini şi utilaje, spre a pune ca­păt anarhiei care există în prezent în această privinţă. Aşa cum a reieşit şi din lucrările consfătuirii, cîteodată din uzinele constructoare de maşini se trimit piese sau sub­ansamble dispersate şi nu utilaje. Din această cauză trece, uneori, mai bine de un an pînă la reali­zarea utilajelor, cînd normal este să fie asamblate şi supuse probelor de calitate chiar în uzinele produ­cătoare, jos, în unităţi. Uzina care realizează astfel de utilaje complexe trebuie să aibă şi răspunderea de a trimite asistenţă tehnică şi de a supraveghea asam­blarea în întregime a utilajelor. Noi am mai discutat cu cîţiva ani în urmă această problemă şi am sta­bilit un şir de măsuri. Mi se pare însă că tovarăşii au crezut că a­­ceasta s-a referit numai la utila­jele despre care am discutat atunci şi n-au înţeles că aceasta trebuie să caracterizeze întreaga activitate şi este valabil pentru orice fel de utilaje. Consider că trebuie să aducem, prin lege, co­rectările corespunzătoare, inclusiv în plan să precizăm cum trebuie să fie livrate utilajele şi cine răspun­de de nivelul lor tehnic şi de func­ţionarea lor. Multe din întîrzierile în ce priveşte punerile în funcţiu­ne se datoresc mai cu seamă felu­lui defectuos în care se realizează aceste utilaje complexe în indus­tria noastră constructoare de ma­şini, precum şi modului necores­punzător în care recepţionăm ceea ce primim din străinătate. S-a spus şi astăzi că, pentru utilajele primi­te din străinătate, industria noas­tră de construcţii de maşini şi-a asumat răspunderea de a le aduce îmbunătăţiri şi rectificări. Cine va răspunde dacă nu vor funcţiona aceste utilaje ? De ce am primit şi de ce am plătit aceste instalaţii, dacă nu funcţionează ? Cum acţio­nează conducerea Ministerului Con­strucţiilor de Maşini şi conducerea Ministerului Comerţului Exterior pentru aplicarea legilor şi hotărîri­­lor ţării, pentru apărarea intere­selor poporului ? Eu consider inadmisibile această atitudine lipsită de răspundere, fe­lul în care se recepţionează utila­jele importate din străinătate, pen­tru care se plătesc bani foarte grei şi care nu funcţionează. Cele mai multe din capacităţile de producţie din chimie, care nu şi-au atins pa­rametrii proiectaţi, sunt din import. Pentru toate s-au plătit toţi banii, fără a li se asigura funcţionarea la întreaga capacitate. Trebuie să punem capăt în mod hotărît acestei stări de lucruri ires­ponsabile, care dăunează foarte grav intereselor economiei naţio­nale şi poporului. Desigur, aşa cum şi noi avem răspunderea de a livra utilaje corespunzătoare, tot aşa partenerii noştri trebuie să ne fur­nizeze utilajele în conformitate cu nivelul tehnic convenit. Să stabi­lim condiţii ferme de recepţie, dar chiar la contractare să stabilim condiţiile de plată şi de control care să ne dea maximum de ga­ranţii în ce priveşte realizarea pa­rametrilor prevăzuţi. Este deci necesar să luăm toate măsurile, să stabilim răspunderi precise, să asigurăm calitatea, ni­velul tehnic şi funcţionarea atît a utilajelor pe care le producem în ţară, cît şi a celor pe care le im­portăm din străinătate. Sînt, de asemenea, necesare mă­suri mai hotărîte în direcţia reali­zării prevederilor privind creşterea productivităţii muncii în toate sec­toarele de activitate. Desigur, avem un ritm relativ bun, dar nu reali­zăm planul privind creşterea pro­ductivităţii muncii. Pe ansamblu însă, productivitatea muncii la noi este rămasă în urmă faţă de alte ţări şi faţă de tehnologiile şi uti­lajele pe care le-am introdus. Cu aceste utilaje ar trebui să se rea­lizeze productivităţi cu mult mai mici decât cele care se realizează în momentul de faţă. De aceea, trebuie să acţionăm cu toată hotă­rîrea în direcţia mai bunei organi­zări a muncii şi a producţiei, in­troducerii rapide a automatizării şi mecanizării lucrărilor de produc­ţie, reducerii personalului nepro­ductiv şi trecerii lui în producţie, organizării mai bune a schimburi­lor de lucru — pornind de la a asi­gura, în primul rînd, două schim­buri complete de lucru. In această privinţă fac abstracţie de între­prinderile cu foc continuu, unde trebuie să asigurăm procesul nor­mal de producţie cu asistenţă teh­nică corespunzătoare, cu ingineri şi maiştri, numiţi pe fiecare schimb, prin ordin. Nu mai revin din nou la proble­ma schimburilor, dar acolo unde am asigurat schimburi complete, pentru utilajele la care avem gîtuiri să asigurăm concentrarea lor în secţii speciale care să lucreze în trei schimburi. De asemenea, unde avem comenzi şi toate cele necesare pentru producţie, inclusiv forţă de muncă, să asigurăm schimbul com­plet, să organizăm schimbul III, însă nu are rost să ţinem o fa­brică întreagă cu un sfert din efectiv sau chiar cu 30 la sută, fără asistenţă tehnică şi să-l plătim, consumînd energie şi tot ceea ce este necesar. Trebuie să punem or­dine în organizarea şi desfăşurarea normală a procesului de producţie, pornind de la capacităţile şi de la forţa de muncă de care dispunem. Şi în acest domeniu să punem ca­păt cu hotărîre oricărui formalism, care nu face decît să genereze chel­tuieli, indisciplină şi dezordine. Subliniez din nou necesitatea de a nu mai menţine personal în între­prinderile care nu au asigurată fo­losirea completă a capacităţilor de producţie. Dacă lucrăm într-un singur schimb, nu trebuie să mai ţinem trei directori şi nici între­gul personal funcţionăresc , tre­buie să-l reducem, în mod cores­punzător. Dacă avem întreprinderi unde nu există posibilităţi să se lu­creze complet, trebuie neapărat să trecem oamenii în alte sectoare de activitate. Nu se pune astăzi pro­blema că nu putem să asigurăm de lucru oamenilor; se pune însă problema să-i trecem să lucreze acolo unde avem nevoie. Avem în toate sectoarele industriale — în investiţii, în construcţii, în agricul­tură — lipsă de forţă de muncă. În multe locuri nu putem acoperi două schimburi complete, însă îi ţinem pe alţii fără să depună nici o acti­vitate. Plătim încă zeci de mii de oameni pentru activitate inexisten­tă, necorespunzătoare. Trebuie să lichidăm cu desăvîrşire această stare de lucruri. S-a vorbit aici de problemele de investiţii. Cunoaşteţi măsurile luate cu privire la restrângerea sferei de activitate în acest domeniu, la oprirea unui număr important de obiective şi concentrarea forţelor spre înfăptuirea obiectivelor de producţie principale, care să fie date în funcţiune în acest an. Avem, în general, un foarte mare număr de investiţii începu­te. Va trebui să ajungem ca volumul de investiţii în continuare să nu depăşească capacitatea de lu­cru pe un an şi deci volumul fi­nanciar pe un an de investiţii. Tre­buie să punem capăt cu desăvîrșire începerii lucrărilor de investiții fără o pregătire temeinică, fără asi­gurarea proiectelor, a utilajelor, a bazei materiale corespunzătoare, începerea de lucrări de către cen­trale, ministere și întreprinderi se va face numai pe baza unor apro­bări prealabile, stabilindu-se pe plan central dacă sunt necesare — atît investiţiile, cît şi dezvoltările — ţinîndu-se seama de capacităţile pe care le avem în ţară, de comen­zile pe care le avem şi de posibili­tăţile de a asigura aprovizionarea şi forţa de muncă. S-a înţeles în mod cu totul greşit lărgirea drepturilor unităţilor eco­­nomico-sociale, renunţîndu-se, de fapt, la controlul şi la aprobările necesare pentru angajarea cheltu­ielilor materiale şi financiare. Nu se poate ca sub pretextul lărgirii drepturilor şi al autoconducerii să lăsăm fiecărei întreprinderi posibi­litatea de a angaja cheltuieli prin începerea de investiţii şi importuri pentru care nu avem baza necesară. Nimeni nu poate să angajeze mij­loacele financiare ale statului, mij­loacele materiale ale societăţii, decît cu ceea ce trebuie să realizăm într-un sector sau altul în confor­mitate cu planul unic de dezvoltare social-economică. Deci numai după ce se obţin aprobările necesare şi se stabileşte în mod concret pentru fiecare obiectiv ce se poate şi ce trebuie făcut, se va putea trece la realizarea practică a investiţiilor. In această direcţie o vină au şi băncile şi aparatul nostru financiar, care nu şi-au îndeplinit atribuţiile ce le revin pe linia controlului. Aşa am ajuns să avem un număr de peste 12 000 de investiţii începute — volum, practic, imposibil de cu­prins — o risipire uriaşă a forţei de muncă, a materialelor, ceea ce s-a repercutat negativ asupra dării la timp în folosinţă. S-au stabilit măsuri de remedie­re a acestor lipseuri. Trebuie însă să ne concentrăm toate forţele, astfel încît obiectivele industriale stabilite a fi date în producţie în acest an să se afle permanent atît în atenţia ministerelor cît şi a organelor de partid, să se acţioneze unitar, con­centrat, cu toate mijloacele, în di­recţia îndeplinirii acestui obiectiv. Toate judeţele şi ministerele ştiu care sunt aceste unităţi. Avem şi capacitatea de a realiza utilajele pentru aceste unităţi. Trebuie să concentrăm munca în uzinele care produc utilajele necesare acestor obiective. Este deci necesar să se treacă cu hotărîre la aplicarea mă­surilor stabilite pentru realizarea programului de investiţii şi darea în producţie a unităţilor stabilite. Avem în vedere să nu mai începem alte obiective în acest an — pro­babil şi în anul viitor vom începe foarte puţine investiţii noi — toc­mai pentru a putea să ne încadrăm într-un ritm normal şi a realiza in­vestiţiile începute. Este necesar, de asemenea, să acordăm o­ atenţie mult mai mare întreţinerii mijloacelor fixe, reali­zării la timp a reparaţiilor capitale. Trebuie să trecem cu hotărîre la pregătirea din timp a pieselor şi a subansamblelor, la verificarea lor, pentru a scurta la cît mai mult du­rata reparaţiilor capitale şi a reuşi să realizăm şi o calitate superioară a reparaţiilor, urmînd ca suban­­samblele pe care le înlocuim să treacă în ateliere, să fie comple­tate, reparate, astfel încît să poată fi folosite la viitoarele reparaţii ca­pitale. In general, este necesar să luăm măsuri hotărîte în vederea aplică­­rii programului de măsuri stabilit pentru realizarea pieselor de schimb, atît în vederea satisfacerii cerinţelor interne, cît şi pentru ex­port. In ceea ce priveşte necesarul pentru export, am stabilit să rea­lizăm suplimentar faţă de contrac­te un volum de cel puţin 500 mili­oane de lei valută, piese pe care să le avem în stoc sau să le trimitem în depozitele din străinătate spre a putea răspunde cerinţelor. Discutăm de mult această pro­blemă. Se pare că tovarăşii de la Ministerul Construcţiilor de Ma­şini, de la Ministerul Aprovizionă­rii şi de la C.S.P. nu înţeleg că tre­buie să realizăm aceasta nu numai prin nişte prevederi generale, ci prin asigurarea în plan a bazei de producţie şi materialelor necesare pentru piesele de schimb, chiar dacă va fi nevoie să reducem can­titatea de produse finite. Trebuie să realizăm neapărat cele stabilite, astfel încît pentru tot ceea ce pro­ducem — şi pentru piaţa internă, şi pentru străinătate — să ne preve­dem o rezervă de capacitate, astfel încît să producem anual 25—30 la sută în plus faţă de programul de producţie de tractoare, strunguri, camioane, motoare etc. Trebuie ca, de la început, să dotăm toate ca­pacităţile existente cu maşinile ne­cesare — şi avem posibilitatea — pentru a soluţiona rapid problema producerii pieselor de schimb. Legat de aceasta trebuie să acor­dăm atenţia corespunzătoare pro­gramului de recuperare, recondiţio­­nare şi refolosire a pieselor şi sub­ansamblelor, care pot reprezenta o sursă foarte importantă de piese şi subansamble. De asemenea, este ne­cesar să luăm toate măsurile pen­tru a asigura o bună aprovizionare materială, pe baza normelor de consum stabilite. Trebuie să facem în aşa fel încît să asigurăm recu­perarea şi refolosirea materialelor — care în multe sectoare­­ merg pînă aproape la 50 la sută din ne­cesarul de materii prime. Deci este necesar ca între obiec­tivele activităţii comitetelor jude­ţene de partid să se afle şi problema recuperării, a strîngerii şi refolosirii tuturor materialelor din toate sectoarele economico-so­­ciale. Această acţiune trebuie să se înscrie în cadrul acţiunii generale de reducere a cheltuielilor materia­le şi de creştere a eficienţei eco­nomice în întreaga noastră activi­tate. Consider că în toate sectoarele industriale avem posibilitatea să asigurăm realizarea planului stabi­lit pe acest an, să lichidăm lipsu­rile ce se mai manifestă, să înche­iem anul 1980 şi întregul cincinal nu numai cu realizarea planului, dar şi a angajamentelor asumate de comitetele judeţene, de între­prinderi, de toate unităţile econo­mice. Stimaţi tovarăşi, Doresc să mă refer, în continua­re, la unele probleme din agricul­tură. Am discutat în februarie, pe larg, aceste probleme. Am avut o primăvară cu greutăţi, determinate şi de climă, dar şi de lipsuri în or­ganizarea muncii, în funcţionarea corespunzătoare a maşinilor şi, mai cu seamă, de lipsuri în ce priveşte disciplina şi ordinea din sectorul agricol. Este necesar să tragem toa­te învăţămintele din aceasta pen­tru activitatea viitoare. Acum este la ordinea zilei între­ţinerea corespunzătoare a culturi­lor. Avem o întîrziere de două şi, în unele locuri, de trei săptămîni datorită climei. Dar lucrările tre­buie sa le executăm în aşa fel încît să putem obţine recoltele planifi­cate. Cu toată întîrzierea, avem po­sibilitatea şi trebuie să facem totul pentru a obţine o recoltă bună în acest an. Umiditatea solului, deşi excesivă în cîteva locuri, pe an­samblu este foarte bună şi ne dă garanţia că, dacă executăm lucră­rile la timp, obţinem o producţie bună la toate culturile. Este necesar, de asemenea,­­ să asigurăm pregătirea temeinică a recoltării păioaselor, să strângem orzul, grîul, secara în timpul mi­nim. Nu trebuie să se mai repete situaţia, cu totul nesatisfăcătoare, de anul trecut, cînd am pierdut o mare cantitate de cereale datorită strîngerii cu întîrziere a recoltei. Trebuie să fim pregătiţi să strîn­­gem recolta în orice condiţii ! Nimeni să nu vină cu justificări, deoarece nu vom accepta nici o justificare legată de condiţiile climatice. In orice condiţii, lucrînd zi şi noapte, cu toate forţele, în fiecare judeţ, recolta trebuie strîn­­să în minimum de timp, în 3—4 zile la orz, în 8—10 zile, în maxi­mum 12 zile, la grîu. Odată cu aceasta, trebuie să strîngem şi să conservăm în mod corespunzător fîneţele şi furajele, pentru a asi­gura baza furajeră necesară ani­malelor. Să pregătim tot ce este necesar pentru a realiza însămîn­­ţările de culturi duble imediat a doua zi după ce am strîns orzul, secara sau grîul, spre a putea ob­ţine o producţie corespunzătoare de porumb-boabe şi o producţie de po­rumb furajer. Cred că nu este ne­cesar să insist asupra acestor pro­bleme. Toate cadrele noastre de partid din agricultură, toate forţe­le din judeţe trebuie să fie concen­trate în perioada strîngerii recoltei şi executării lucrărilor agricole, in­cit să realizăm în bune condiţii aceste lucrări, să asigurăm o recol­tă la nivelul planului stabilit. Trebuie să urmărim realizarea planului în legumicultura. Tova­răşii ne asigură că s-au însămînţat toate suprafeţele. Atrag încă o dată atenţia comitetelor judeţene de partid să verifice modul în care s-a realizat această sarcină, să ia măsuri de a avea chiar un plus de suprafeţe însămînţate cu legume. Avem încă timp , chiar şi după ce strîngem orzul, să punem legume de toamnă şi să asigurăm o recoltă suplimentară de legume. Este nece­sar să facem acest lucru atît pen­tru a asigura buna aprovizionare a populaţiei, cît şi pentru producţia de conserve, pentru industrie şi alte nevoi. Am stabilit, după cum ştiţi, ca fiecare judeţ, după asigu­rarea predării la fondul de stat a produselor din legumicultură ca şi a celorlalte produse agricole, să-şi asigure în întregime consumul de legume din producţia proprie. Atrag atenţia fiecărui comitet ju­deţean să ia toate măsurile pentru a asigura cantităţile necesare atît pentru fondul central, cît şi pentru consumul propriu, şi chiar şi o producţie suplimentară, aşa cum am menţionat. De asemenea, este necesar să ne ocupăm de efectuarea în mod co­respunzător a lucrărilor din pomi­cultură şi viticultură, pentru a pu­tea asigura recolta stabilită de fructe şi struguri. Doresc să repet ceea ce am spus în primăvară, că nu trebuie să ră­­mînă nici un metru pătrat de pă­­mînt necultivat. Trebuie să pornim de la faptul că pămîntul, indiferent de proprietate, este un bun naţional, al întregului popor — şi trebuie cultivat în totalitate ! Toţi deţină­torii de suprafeţe agricole trebuie să se ocupe de îngrijirea şi de lu­crarea pămîntului, trebuie să pro­ducă maximum din ce se poate rea­liza pe terenul respectiv, aşa cum trebuie să-şi asigure şi creşterea de animale. în această privinţă s-a făcut ceva, dar dacă te uiţi bine sunt încă suprafeţe nelucrate. Nu numai în curţi — pentru că şi aces­tea trebuie lucrate — dar chiar şi în afară au rămas încă suprafeţe nelucrate. Sunt asemenea­­suprafeţe nelucrate nu numai acolo unde au fost exces de umiditate sau băltiri — pe care, dealtfel, trebuie să le eliminăm urgent — dar chiar şi unde nu a existat asemenea exces de umiditate. Trebuie luate toate măsurile — este încă timp — pen­tru ca totul să fie cultivat cu le­gume. Trebuie să se înţeleagă clar de fiecare că acelora care nu-şi vor lucra pămîntul va trebui să le luăm dreptul de a-l avea în pro­prietate, indiferent sub ce formă , vom aplica ferm Legea fondului funciar şi Constituţia ţării, care spun că pămîntul este numai al celor ce-l muncesc. S-a vorbit aici de zootehnie, de faptul că nu s-au aplicat cu fermi­tate măsurile pentru realizarea efectivelor şi a producţiei anima­liere. Desigur, de la recenta consfă­tuire au trecut numai cîteva luni, dar sarcinile în zootehnie nu da­tează numai de atunci ; toată lu­mea cunoaşte ce trebuie să reali­zăm şi ce obligaţii avem pentru realizarea efectivelor şi a produc­ţiei animaliere. De aceea este ne­cesar să luăm toate măsurile pen­tru a asigura realizarea efectivelor de animale stabilite, pentru a rea­liza producţia animalieră, pentru a realiza tăierile la greutatea stabili­tă, chiar şi depăşirea acestei greu­tăţi, pentru a putea obţine o canti­tate mai mare de carne. în acest sens trebuie să luăm toate măsurile ca, în ce priveşte bovinele, să avem, pînă la sfîrşitul lunii august, în toate fermele de vaci, sectoare pentru creşterea şi îngrijirea viţe­­lelor şi junincilor. Nu este vorba de construcţii noi, ci din grajdurile existente să luăm o suprafaţă, să o separăm simplu şi să asigurăm astfel condiţii pentru îngrijirea se­parată a viţelelor şi junincilor, pînă ce vor merge la montă. Desi­gur, în fermele mari, unde avem mai multe grajduri, putem lua, după posibilităţi, un grajd sau o ju­mătate de grajd şi să-l afectăm acestui scop. Să nu se spună că nu a fost timp suficient pentru a con­strui. Tovarăşii care lucrează mai de mult în munca de partid ştiu bine că, atunci cînd ne-am propus să realizăm grajduri pentru 2 mi­lioane de animale, într-un an am realizat grajduri pentru 2 milioane şi două sute de mii de animale, fără nici un material din fondul central , fără ciment, fără beton şi fără vată de sticlă. Cu mijloacele locale care există trebuie să reali­zăm, în primul rînd, asemenea construcţii pentru viţele şi juninci spre a asigura creşterea lor pînă la montă, pînă la fătare. Nici o viţea, nici o junincă nu va mai fi dată la reformă ! Abia după o fătare vom face selecţia, în raport de producţia de lapte, şi vom stabili care din animale trec la reformă şi care ră­­mîn pentru reproducţie. Acelaşi lucru trebuie să-l facem, in mod corespunzător, şi pent­ru purcel, pentru miei, spre a asigura o îngrijire mai bună şi a evita pierderile şi mortalităţile excesiv de mari. Nu doresc să vorbesc acum de creşterea şi îngrăşarea tineretului bovin ; măsurile luate sunt cunos­cute. Trebuie să acţionăm cu mij­loace locale ca, în vara acestui an, să se termine toate lucrările de investiţii începute. Toate grajdu­rile, toate complexele trebuie încheiate cu mijloacele de care dispunem pe plan local, chiar şi din chirpici. Să trecem imediat la acţiune, nu se mai poate admite nici o justificare pentru întîrziere. Trebuie să realizăm toate investi­ţiile, pentru toate speciile de ani­male, aşa cum este stabilit , şi fie­care judeţ să ia imediat măsuri în această privinţă ! Acestea sunt ca­pacităţi de producţie, ele nu pot fi scoase din plan in nici un fel, trebuie realizate cu orice preţ ! Este necesar, de asemenea, să acordăm toată atenţia realizării în întregime a programului de pro­duse animaliere, şi anume de carne, mă refer îndeosebi la car­nea de porc şi de pasăre. Trebuie să ajungem ca pînă cel mai tîrziu în 1982 să avem asigurat, la o greutate de tăiere de 110—115 kg., o jumătate de porc pe locuitor­­i. (Continuare in pag. a IlI-a)

Next