Scînteia, iunie 1980 (Anul 49, nr. 11750-11774)
1980-06-01 / nr. 11750
PAGINA 2 SCINTEIA — duminică 1 iunie 1980 CUVlNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru de la C. C. al P. C. R. (Urmare din pag. I) de partid şi de stat înfăptuirea în cele mai bune condiţii a sarcinilor de dezvoltare economico-socială în Următoarele luni şi pe întregul an. Totodată, trebuie să ne preocupăm temeinic pentru pregătirea corespunzătoare a trecerii la noul cincinal, la planul pe 1981. De felul cum vom realiza planul pe acest an şi pe cincinal depinde, fără nici o îndoială, şi crearea condiţiilor pentru a trece, în condiţii cît mai bune, la realizarea noului plan cincinal. Aşa cum este cunoscut, trebuie să acţionăm cu toată hotărîrea în vederea realizării producţiei fizice la toate sortimentele. In cadrul consfătuirii au fost prezentate şi in această privinţă o serie de fapte, în fiecare judeţ avem încă serioase rămîneri în urmă — şi trebuie să luăm toate măsurile pentru realizarea producţiei fizice; prin aceasta vom asigura şi îndeplinirea tuturor celorlalţi indicatori. In mod deosebit trebuie să asigurăm realizarea cu prioritate, în cadrul planului, a exportului, a producţiei pentru export, care trebuie săfie urmărită zilnic, atît de ministere, cît şi de comitetele judeţene de partid. O atenţie deosebită trebuie să se acorde respectării normelor de consumuri materiale şi energetice, reducerii în continuare a consumurilor materiale. După cum a reieşit şi în timpul consfătuirii, avem, in multe locuri, rezultate bune ; chiar faţă de prevederile planului avem o reducere mai accentuată a cheltuielilor materiale şi de producţie. Dar în multe judeţe şi în multe sectoare cheltuielile materiale sunt cu mult mai mari decît cele stabilite. Or, realizările obţinute de unele judeţe la acelaşi fel de producţie demonstrează de fapt că sarcinile stabilite în privinţa reducerii consumurilor sunt pe deplin posibile de realizat, că aceasta depinde numai de activitatea concretă a întreprinderilor, a organelor de partid şi de stat din domeniile respective. Se impune să luăm măsuri pentru încheierea cît mai grabnică a lucrărilor de"tipizare ’ 'şi memiare, astfel încît, chiar din semestrul II al acestui an, să acţioneze mai mult această tipizare şi normare şi, mai cu seamă, toate acestea să fie aşezate la baza întocmirii planului pe anul viitor. Trebuie să punem capăt cu hotărîre anarhiei care domneşte în folosirea a tot felul de materiale, piese şi subansamble, care îngreunează şi producţia, îngreunează şi întreţinerea şi reparaţiile şi ne împing la importuri cu totul inutile. Atrag încă o dată atenţia atît organelor centrale, cît şi comitetelor judeţene, tuturor organelor economice că trebuie să ia toate măsurile pentru a încheia cît mai grabnic această activitate de mare importanţă pentru desfăşurarea muncii în economie, pentru buna aprovizionare, pînă la urmă, pentru buna conducere a producţiei. Aşa cum se subliniază în hotărîrile Congresului al XII-lea al partidului, o atenţie deosebită trebuie să acordăm dezvoltării bazei materiale şi, în primul rînd, bazei energetice. Aţi ascultat unele rapoarte prezentate, în acest sens, în cadrul consfătuirii. Este de reţinut faptul că planul de extracţie la ţiţei, ca şi planul de extracţie la cărbune nu s-au realizat, ceea ce ne creează greutăţi mari. Şi trebuie să spun că, în această privinţă, nu există justificări. Nu se poate vorbi nici de declin la extracţia de ţiţei, nici de imposibilitatea de a realiza planul la cărbune. Trebuie spus deschis că este vorba de declinul care există în activitatea departamentului ce se ocupă de sectorul petrolier, de indisciplina şi dezorganizarea din acest sector, de faptul că nici comitetele judeţene de partid nu acordă atenţia necesară şi nu urmăresc zilnic introducerea unei ordini şi discipline stricte în sectoarele şi schelele petroliere. De asemenea, neîndeplinirea planului la cărbune este rezultatul lipsurilor în organizarea corespunzătoare a realizării investiţiilor, al continuării stării de lucruri negative, îndeosebi în Oltenia, cu privire la crearea bazei necesare pentru a asigura realizarea producţiei de cărbune. Se impun măsuri foarte serioase, imediate, pentru a rezolva rapid, în Oltenia, această problemă. Nu vom putea suplimenta cu producţia celorlalte mine nerealizarea a 6 milioane de tone de cărbune în Gorj. De aceea, fără să neglijăm deschiderea de noi mine, atenţia principală să fie concentrată spre eforturile ce trebuie depuse suplimentar şi în acest cadru să vedem şi ce este necesar să facă şi judeţul şi cu ce să-l ajutăm, inclusiv cu forţă de muncă , pentru a putea extrage cărbunele de care avem nevoie. Altfel, nerealizarea planului în acest an va atrage după sine mari consecinţe pentru anul viitor şi, în general, pentru perioada următoare. Sunt, de asemenea, deficienţe foarte serioase — nu din lipsă de resurse, ci din lipsă de organizare — în ce priveşte punerea în producţie şi darea în exploatare a noilor mine de cupru, în asigurarea cu o serie de minereuri, inclusiv cu argile, în cantitatea şi de calitatea corespunzătoare, pentru care avem condiţii în ţară. Consider că aceste probleme trebuie privite cu toată seriozitatea. Este necesar să luăm măsuri energice pentru a realiza hotărîrile Congresului al XII-lea cu privire la dezvoltarea bazei energetice, la asigurarea bazei de materii prime şi materiale în ţară. Sunt, de asemenea, rămîneri în urmă şi întîrzieri în aplicarea măsurilor stabilite şi la celelalte ministere, care trebuie să creeze şi să asigure materialele de care avem nevoie. Mă refer la materialele care trebuie realizate de industria chimică, de industria materialelor de construcţii, de metalurgie, de construcţia de maşini, mai cu seamă în ce priveşte materialele electronice. Or, trebuie să fie clar că fără asigurarea bazei materiale, nu vom putea realiza în mod corespunzător producţia de care avem nevoie. Iată de ce atrag atenţia din nou că nu vom merge pe calea dezvoltării producţiei pe baza importului. Va trebui, mai întîi, să ne asigurăm materiile prime şi materialele de care avem nevoie, pe care putem şi trebuie să le realizăm, şi numai după aceea vom trece la dezvoltarea producţiei. Am înregistrat în acest cincinal foarte mari rămîneri în urmă în ce priveşte însuşirea unor materiale şi integrarea unor produse — ceea ce a condus la importuri suplimentare pentru care am făcut mari cheltuieli valutare în condiţiile în care aveam posibilităţi, lucrînd în mod corespunzător, să realizăm aceste materiale în ţară. Am hotărît, şi vom acţiona cu toată fermitatea, pentru a nu mai dezvolta nici o producţie pînă nu asigurăm baza materială, pînă nu realizăm integrarea, în conformitate cu planurile stabilite. Desigur, nu vreau să se înţeleagă că vom renunţa la importuri. Trebuie să se aibă însă în vedere, in primul rînd, materiile prime pe care nu le putem produce, şi care sînt foarte multe. Restul trebuie să se bazeze pe cooperarea în producţie şi pe o compensare la import-export din sectorul construcţiilor de maşini. Este necesar ca toate comitetele judeţene de partid să acţioneze cu mai multă hotărîre pentru punerea în valoare a tuturor resurselor locale de materii prime şi materiale, mai ales în domeniul construcţiilor şi al producerii bunurilor de larg consum. Nu există judeţ unde să nu putem realiza o gamă largă de materiale şi să asigurăm, în felul acesta, aprovizionarea corespunzătoare şi dezvoltarea largă a activităţii de producţie. Ţinînd seama de problemele excepţionale pe care le ridică asigurarea bazei materiale, este necesar să acordăm mai multă atenţie activitaţii geologice. Nu ne putem declara satisfăcuţi de felul în care se desfăşoară activitatea geologică în vederea descoperirii de noi rezerve energetice din toate domeniile — atît petroliere şi carbonifere, dar şi de diferite alte resurse de materii prime şi materiale. Se lucrează greoi, birocratic, forţele sînt concentrate în Bucureşti ; or, în Bucureşti— oricît vom cerceta — nu vom găsi resursele de care avem nevoie. Trebuie să aplicăm cu fermitate hotărîrile cu privire la trecerea întregii activităţi geologice jos, pe teren, la organizarea cît mai bună a grupelor complexe, pentru a putea cerceta multilateral situaţia din diferite zone şi pune în evidenţă toate rezervele din teritoriul cercetat. Avem unele exemple pozitive în această privinţă, dar, din păcate, sunt puţine — şi, după cum se ştie, cu o floare nu se poate face primăvară. Trebuie să asigurăm deci mutarea întregii activităţi geologice în teren, organizarea complexă a activităţii, controlul lunar al rezultatelor cercetării. Să ne preocupăm, de asemenea, de dotările corespunzătoare, ca şi de elaborarea unor metode noi de cercetare la adîncime, in general de cunoaşterea mai bună a resurselor de care dispunem pentru a putea soluţiona mai rapid problemele asigurării bazei materiale, aşa cum a stabilit Congresul al XII-lea al partidului şi aşa cum impun dezvoltarea noastră economico-socială, făurirea socialismului şi comunismului, ridicarea bunăstării generale a poporului. In acest cadru doresc să menţionez din nou problema reducerii consumurilor de combustibil şi de energie. Consumăm mult. Am trecut de 4 000 de kg combustibil convenţional pe locuitor şi prevedem să depăşim 4 600 în 1985. Ne situăm, în această privinţă, cu mult peste consumul realizat de unele ţări foarte dezvoltate. Avem consumuri mari, tehnologii învechite. S-a vorbit aici de o mică fabrică de ciment, dar aceasta nu va rezolva problema. Noi trebuie să abordăm problema mult mai radical, pornind de la înlocuirea în toate sectoarele a tehnologiilor actuale cu consumuri foarte mari, de la reducerea — dacă va fi necesar — aşa cum s-a stabilit, dealtfel, la Congresul al XII-lea, a unor sectoare mari consumatoare de energie și combustibili. în principal trebuie să mergem pe noi tehnologii — şi există asemenea tehnologii — care pot conduce, în toate sectoarele, la reducerea pînă la 50 la sută a consumurilor actuale pe tonă sau pe unitatea respectivă de produs. De asemenea, este necesar să acţionăm cu multă hotărîre pentru realizarea programului de noi surse de energie. în această privinţă se vorbeşte mult, dar practic nu s-a realizat aproape nimic. S-a vorbit aici de microcentrale. In această privinţă, tovarăşii de la construcţia de maşini n-au terminat încă studiile pentru proiecte. Probabil că o să le mai trebuiască vreo doi ani — dacă avem în vedere ritmul existent acum la construcţia de maşini. Vreau să evidenţiez cîteva judeţe care au început să-şi facă singure unele microcentrale. Sigur, sînt doar cîteva judeţe — dar aceasta demonstrează că peste tot se poate trece, fără a se mai aştepta modelul de la construcţia de maşini, la realizarea de microcentrale. Trebuie să obligăm şi industria constructoare de maşini să facă acest lucru, să termine cu birocratismul şi iresponsabilitatea care domnesc în unele sectoare de cercetare, inclusiv în rîndul cadrelor de conducere. Noi prevedem să ajungem, în 1985, la 2,5—3 milioane tone de combustibil din surse noi. Or, dacă o să mergem în ritmul acesta și o să venim cu tot felul de justificări pentru întîrzierile existente în momentul de față, n-o să putem realiza ceea ce ne-am propus. De aceea, este necesar ca atit Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, care coordonează acest plan, cît şi Comisia de energetică şi, în general, organele noastre de stat, guvernul să ia toate măsurile pentru a asigura realizarea întocmai a acestui program de noi surse de energie. Anul viitor va trebui ca acest program să înceapă deja să dea rezultate, asigurînd o parte din combustibilii de care avem nevoie. O altă problemă asupra căreia doresc să atrag atenţia este legată de îmbunătăţirea calităţii producţiei în toate domeniile, dar mai cu seamă în sectorul construcţiilor de maşini. Avem un inspectorat al calităţii produselor, am trecut în sarcina lui controlul unor întreprinderi şi sectoare întregi. Trebuie să spun însă deschis că nu se simte prezenţa acestui inspectorat de calitate. Desigur, nu doresc să dau întreaga vină pe acest inspectorat , însă vreau să subliniez că şi pe el trebuie să-l facem să-şi desfăşoare în bune condiţii activitatea. Răspunderea principală o are Ministerul Construcţiilor de Maşini , o au fiecare din ministere în domeniul lor de activitate, o au întreprinderile, centralele, maiştrii, muncitorii, inginerii. Ei răspund de calitate şi nu mai trebuie să admită ca produse cu defecţiuni tehnice să iasă din unităţi, nici pentru piaţa internă, nici pentru export. Este, de asemenea, necesar să clarificăm mai bine răspunderile diferitelor sectoare pentru realizarea unor utilaje complexe, problema furnizorului general de maşini şi utilaje, spre a pune capăt anarhiei care există în prezent în această privinţă. Aşa cum a reieşit şi din lucrările consfătuirii, cîteodată din uzinele constructoare de maşini se trimit piese sau subansamble dispersate şi nu utilaje. Din această cauză trece, uneori, mai bine de un an pînă la realizarea utilajelor, cînd normal este să fie asamblate şi supuse probelor de calitate chiar în uzinele producătoare, jos, în unităţi. Uzina care realizează astfel de utilaje complexe trebuie să aibă şi răspunderea de a trimite asistenţă tehnică şi de a supraveghea asamblarea în întregime a utilajelor. Noi am mai discutat cu cîţiva ani în urmă această problemă şi am stabilit un şir de măsuri. Mi se pare însă că tovarăşii au crezut că aceasta s-a referit numai la utilajele despre care am discutat atunci şi n-au înţeles că aceasta trebuie să caracterizeze întreaga activitate şi este valabil pentru orice fel de utilaje. Consider că trebuie să aducem, prin lege, corectările corespunzătoare, inclusiv în plan să precizăm cum trebuie să fie livrate utilajele şi cine răspunde de nivelul lor tehnic şi de funcţionarea lor. Multe din întîrzierile în ce priveşte punerile în funcţiune se datoresc mai cu seamă felului defectuos în care se realizează aceste utilaje complexe în industria noastră constructoare de maşini, precum şi modului necorespunzător în care recepţionăm ceea ce primim din străinătate. S-a spus şi astăzi că, pentru utilajele primite din străinătate, industria noastră de construcţii de maşini şi-a asumat răspunderea de a le aduce îmbunătăţiri şi rectificări. Cine va răspunde dacă nu vor funcţiona aceste utilaje ? De ce am primit şi de ce am plătit aceste instalaţii, dacă nu funcţionează ? Cum acţionează conducerea Ministerului Construcţiilor de Maşini şi conducerea Ministerului Comerţului Exterior pentru aplicarea legilor şi hotărîrilor ţării, pentru apărarea intereselor poporului ? Eu consider inadmisibile această atitudine lipsită de răspundere, felul în care se recepţionează utilajele importate din străinătate, pentru care se plătesc bani foarte grei şi care nu funcţionează. Cele mai multe din capacităţile de producţie din chimie, care nu şi-au atins parametrii proiectaţi, sunt din import. Pentru toate s-au plătit toţi banii, fără a li se asigura funcţionarea la întreaga capacitate. Trebuie să punem capăt în mod hotărît acestei stări de lucruri iresponsabile, care dăunează foarte grav intereselor economiei naţionale şi poporului. Desigur, aşa cum şi noi avem răspunderea de a livra utilaje corespunzătoare, tot aşa partenerii noştri trebuie să ne furnizeze utilajele în conformitate cu nivelul tehnic convenit. Să stabilim condiţii ferme de recepţie, dar chiar la contractare să stabilim condiţiile de plată şi de control care să ne dea maximum de garanţii în ce priveşte realizarea parametrilor prevăzuţi. Este deci necesar să luăm toate măsurile, să stabilim răspunderi precise, să asigurăm calitatea, nivelul tehnic şi funcţionarea atît a utilajelor pe care le producem în ţară, cît şi a celor pe care le importăm din străinătate. Sînt, de asemenea, necesare măsuri mai hotărîte în direcţia realizării prevederilor privind creşterea productivităţii muncii în toate sectoarele de activitate. Desigur, avem un ritm relativ bun, dar nu realizăm planul privind creşterea productivităţii muncii. Pe ansamblu însă, productivitatea muncii la noi este rămasă în urmă faţă de alte ţări şi faţă de tehnologiile şi utilajele pe care le-am introdus. Cu aceste utilaje ar trebui să se realizeze productivităţi cu mult mai mici decât cele care se realizează în momentul de faţă. De aceea, trebuie să acţionăm cu toată hotărîrea în direcţia mai bunei organizări a muncii şi a producţiei, introducerii rapide a automatizării şi mecanizării lucrărilor de producţie, reducerii personalului neproductiv şi trecerii lui în producţie, organizării mai bune a schimburilor de lucru — pornind de la a asigura, în primul rînd, două schimburi complete de lucru. In această privinţă fac abstracţie de întreprinderile cu foc continuu, unde trebuie să asigurăm procesul normal de producţie cu asistenţă tehnică corespunzătoare, cu ingineri şi maiştri, numiţi pe fiecare schimb, prin ordin. Nu mai revin din nou la problema schimburilor, dar acolo unde am asigurat schimburi complete, pentru utilajele la care avem gîtuiri să asigurăm concentrarea lor în secţii speciale care să lucreze în trei schimburi. De asemenea, unde avem comenzi şi toate cele necesare pentru producţie, inclusiv forţă de muncă, să asigurăm schimbul complet, să organizăm schimbul III, însă nu are rost să ţinem o fabrică întreagă cu un sfert din efectiv sau chiar cu 30 la sută, fără asistenţă tehnică şi să-l plătim, consumînd energie şi tot ceea ce este necesar. Trebuie să punem ordine în organizarea şi desfăşurarea normală a procesului de producţie, pornind de la capacităţile şi de la forţa de muncă de care dispunem. Şi în acest domeniu să punem capăt cu hotărîre oricărui formalism, care nu face decît să genereze cheltuieli, indisciplină şi dezordine. Subliniez din nou necesitatea de a nu mai menţine personal în întreprinderile care nu au asigurată folosirea completă a capacităţilor de producţie. Dacă lucrăm într-un singur schimb, nu trebuie să mai ţinem trei directori şi nici întregul personal funcţionăresc , trebuie să-l reducem, în mod corespunzător. Dacă avem întreprinderi unde nu există posibilităţi să se lucreze complet, trebuie neapărat să trecem oamenii în alte sectoare de activitate. Nu se pune astăzi problema că nu putem să asigurăm de lucru oamenilor; se pune însă problema să-i trecem să lucreze acolo unde avem nevoie. Avem în toate sectoarele industriale — în investiţii, în construcţii, în agricultură — lipsă de forţă de muncă. În multe locuri nu putem acoperi două schimburi complete, însă îi ţinem pe alţii fără să depună nici o activitate. Plătim încă zeci de mii de oameni pentru activitate inexistentă, necorespunzătoare. Trebuie să lichidăm cu desăvîrşire această stare de lucruri. S-a vorbit aici de problemele de investiţii. Cunoaşteţi măsurile luate cu privire la restrângerea sferei de activitate în acest domeniu, la oprirea unui număr important de obiective şi concentrarea forţelor spre înfăptuirea obiectivelor de producţie principale, care să fie date în funcţiune în acest an. Avem, în general, un foarte mare număr de investiţii începute. Va trebui să ajungem ca volumul de investiţii în continuare să nu depăşească capacitatea de lucru pe un an şi deci volumul financiar pe un an de investiţii. Trebuie să punem capăt cu desăvîrșire începerii lucrărilor de investiții fără o pregătire temeinică, fără asigurarea proiectelor, a utilajelor, a bazei materiale corespunzătoare, începerea de lucrări de către centrale, ministere și întreprinderi se va face numai pe baza unor aprobări prealabile, stabilindu-se pe plan central dacă sunt necesare — atît investiţiile, cît şi dezvoltările — ţinîndu-se seama de capacităţile pe care le avem în ţară, de comenzile pe care le avem şi de posibilităţile de a asigura aprovizionarea şi forţa de muncă. S-a înţeles în mod cu totul greşit lărgirea drepturilor unităţilor economico-sociale, renunţîndu-se, de fapt, la controlul şi la aprobările necesare pentru angajarea cheltuielilor materiale şi financiare. Nu se poate ca sub pretextul lărgirii drepturilor şi al autoconducerii să lăsăm fiecărei întreprinderi posibilitatea de a angaja cheltuieli prin începerea de investiţii şi importuri pentru care nu avem baza necesară. Nimeni nu poate să angajeze mijloacele financiare ale statului, mijloacele materiale ale societăţii, decît cu ceea ce trebuie să realizăm într-un sector sau altul în conformitate cu planul unic de dezvoltare social-economică. Deci numai după ce se obţin aprobările necesare şi se stabileşte în mod concret pentru fiecare obiectiv ce se poate şi ce trebuie făcut, se va putea trece la realizarea practică a investiţiilor. In această direcţie o vină au şi băncile şi aparatul nostru financiar, care nu şi-au îndeplinit atribuţiile ce le revin pe linia controlului. Aşa am ajuns să avem un număr de peste 12 000 de investiţii începute — volum, practic, imposibil de cuprins — o risipire uriaşă a forţei de muncă, a materialelor, ceea ce s-a repercutat negativ asupra dării la timp în folosinţă. S-au stabilit măsuri de remediere a acestor lipseuri. Trebuie însă să ne concentrăm toate forţele, astfel încît obiectivele industriale stabilite a fi date în producţie în acest an să se afle permanent atît în atenţia ministerelor cît şi a organelor de partid, să se acţioneze unitar, concentrat, cu toate mijloacele, în direcţia îndeplinirii acestui obiectiv. Toate judeţele şi ministerele ştiu care sunt aceste unităţi. Avem şi capacitatea de a realiza utilajele pentru aceste unităţi. Trebuie să concentrăm munca în uzinele care produc utilajele necesare acestor obiective. Este deci necesar să se treacă cu hotărîre la aplicarea măsurilor stabilite pentru realizarea programului de investiţii şi darea în producţie a unităţilor stabilite. Avem în vedere să nu mai începem alte obiective în acest an — probabil şi în anul viitor vom începe foarte puţine investiţii noi — tocmai pentru a putea să ne încadrăm într-un ritm normal şi a realiza investiţiile începute. Este necesar, de asemenea, să acordăm o atenţie mult mai mare întreţinerii mijloacelor fixe, realizării la timp a reparaţiilor capitale. Trebuie să trecem cu hotărîre la pregătirea din timp a pieselor şi a subansamblelor, la verificarea lor, pentru a scurta la cît mai mult durata reparaţiilor capitale şi a reuşi să realizăm şi o calitate superioară a reparaţiilor, urmînd ca subansamblele pe care le înlocuim să treacă în ateliere, să fie completate, reparate, astfel încît să poată fi folosite la viitoarele reparaţii capitale. In general, este necesar să luăm măsuri hotărîte în vederea aplicării programului de măsuri stabilit pentru realizarea pieselor de schimb, atît în vederea satisfacerii cerinţelor interne, cît şi pentru export. In ceea ce priveşte necesarul pentru export, am stabilit să realizăm suplimentar faţă de contracte un volum de cel puţin 500 milioane de lei valută, piese pe care să le avem în stoc sau să le trimitem în depozitele din străinătate spre a putea răspunde cerinţelor. Discutăm de mult această problemă. Se pare că tovarăşii de la Ministerul Construcţiilor de Maşini, de la Ministerul Aprovizionării şi de la C.S.P. nu înţeleg că trebuie să realizăm aceasta nu numai prin nişte prevederi generale, ci prin asigurarea în plan a bazei de producţie şi materialelor necesare pentru piesele de schimb, chiar dacă va fi nevoie să reducem cantitatea de produse finite. Trebuie să realizăm neapărat cele stabilite, astfel încît pentru tot ceea ce producem — şi pentru piaţa internă, şi pentru străinătate — să ne prevedem o rezervă de capacitate, astfel încît să producem anual 25—30 la sută în plus faţă de programul de producţie de tractoare, strunguri, camioane, motoare etc. Trebuie ca, de la început, să dotăm toate capacităţile existente cu maşinile necesare — şi avem posibilitatea — pentru a soluţiona rapid problema producerii pieselor de schimb. Legat de aceasta trebuie să acordăm atenţia corespunzătoare programului de recuperare, recondiţionare şi refolosire a pieselor şi subansamblelor, care pot reprezenta o sursă foarte importantă de piese şi subansamble. De asemenea, este necesar să luăm toate măsurile pentru a asigura o bună aprovizionare materială, pe baza normelor de consum stabilite. Trebuie să facem în aşa fel încît să asigurăm recuperarea şi refolosirea materialelor — care în multe sectoare merg pînă aproape la 50 la sută din necesarul de materii prime. Deci este necesar ca între obiectivele activităţii comitetelor judeţene de partid să se afle şi problema recuperării, a strîngerii şi refolosirii tuturor materialelor din toate sectoarele economico-sociale. Această acţiune trebuie să se înscrie în cadrul acţiunii generale de reducere a cheltuielilor materiale şi de creştere a eficienţei economice în întreaga noastră activitate. Consider că în toate sectoarele industriale avem posibilitatea să asigurăm realizarea planului stabilit pe acest an, să lichidăm lipsurile ce se mai manifestă, să încheiem anul 1980 şi întregul cincinal nu numai cu realizarea planului, dar şi a angajamentelor asumate de comitetele judeţene, de întreprinderi, de toate unităţile economice. Stimaţi tovarăşi, Doresc să mă refer, în continuare, la unele probleme din agricultură. Am discutat în februarie, pe larg, aceste probleme. Am avut o primăvară cu greutăţi, determinate şi de climă, dar şi de lipsuri în organizarea muncii, în funcţionarea corespunzătoare a maşinilor şi, mai cu seamă, de lipsuri în ce priveşte disciplina şi ordinea din sectorul agricol. Este necesar să tragem toate învăţămintele din aceasta pentru activitatea viitoare. Acum este la ordinea zilei întreţinerea corespunzătoare a culturilor. Avem o întîrziere de două şi, în unele locuri, de trei săptămîni datorită climei. Dar lucrările trebuie sa le executăm în aşa fel încît să putem obţine recoltele planificate. Cu toată întîrzierea, avem posibilitatea şi trebuie să facem totul pentru a obţine o recoltă bună în acest an. Umiditatea solului, deşi excesivă în cîteva locuri, pe ansamblu este foarte bună şi ne dă garanţia că, dacă executăm lucrările la timp, obţinem o producţie bună la toate culturile. Este necesar, de asemenea, să asigurăm pregătirea temeinică a recoltării păioaselor, să strângem orzul, grîul, secara în timpul minim. Nu trebuie să se mai repete situaţia, cu totul nesatisfăcătoare, de anul trecut, cînd am pierdut o mare cantitate de cereale datorită strîngerii cu întîrziere a recoltei. Trebuie să fim pregătiţi să strîngem recolta în orice condiţii ! Nimeni să nu vină cu justificări, deoarece nu vom accepta nici o justificare legată de condiţiile climatice. In orice condiţii, lucrînd zi şi noapte, cu toate forţele, în fiecare judeţ, recolta trebuie strînsă în minimum de timp, în 3—4 zile la orz, în 8—10 zile, în maximum 12 zile, la grîu. Odată cu aceasta, trebuie să strîngem şi să conservăm în mod corespunzător fîneţele şi furajele, pentru a asigura baza furajeră necesară animalelor. Să pregătim tot ce este necesar pentru a realiza însămînţările de culturi duble imediat a doua zi după ce am strîns orzul, secara sau grîul, spre a putea obţine o producţie corespunzătoare de porumb-boabe şi o producţie de porumb furajer. Cred că nu este necesar să insist asupra acestor probleme. Toate cadrele noastre de partid din agricultură, toate forţele din judeţe trebuie să fie concentrate în perioada strîngerii recoltei şi executării lucrărilor agricole, incit să realizăm în bune condiţii aceste lucrări, să asigurăm o recoltă la nivelul planului stabilit. Trebuie să urmărim realizarea planului în legumicultura. Tovarăşii ne asigură că s-au însămînţat toate suprafeţele. Atrag încă o dată atenţia comitetelor judeţene de partid să verifice modul în care s-a realizat această sarcină, să ia măsuri de a avea chiar un plus de suprafeţe însămînţate cu legume. Avem încă timp , chiar şi după ce strîngem orzul, să punem legume de toamnă şi să asigurăm o recoltă suplimentară de legume. Este necesar să facem acest lucru atît pentru a asigura buna aprovizionare a populaţiei, cît şi pentru producţia de conserve, pentru industrie şi alte nevoi. Am stabilit, după cum ştiţi, ca fiecare judeţ, după asigurarea predării la fondul de stat a produselor din legumicultură ca şi a celorlalte produse agricole, să-şi asigure în întregime consumul de legume din producţia proprie. Atrag atenţia fiecărui comitet judeţean să ia toate măsurile pentru a asigura cantităţile necesare atît pentru fondul central, cît şi pentru consumul propriu, şi chiar şi o producţie suplimentară, aşa cum am menţionat. De asemenea, este necesar să ne ocupăm de efectuarea în mod corespunzător a lucrărilor din pomicultură şi viticultură, pentru a putea asigura recolta stabilită de fructe şi struguri. Doresc să repet ceea ce am spus în primăvară, că nu trebuie să rămînă nici un metru pătrat de pămînt necultivat. Trebuie să pornim de la faptul că pămîntul, indiferent de proprietate, este un bun naţional, al întregului popor — şi trebuie cultivat în totalitate ! Toţi deţinătorii de suprafeţe agricole trebuie să se ocupe de îngrijirea şi de lucrarea pămîntului, trebuie să producă maximum din ce se poate realiza pe terenul respectiv, aşa cum trebuie să-şi asigure şi creşterea de animale. în această privinţă s-a făcut ceva, dar dacă te uiţi bine sunt încă suprafeţe nelucrate. Nu numai în curţi — pentru că şi acestea trebuie lucrate — dar chiar şi în afară au rămas încă suprafeţe nelucrate. Sunt asemeneasuprafeţe nelucrate nu numai acolo unde au fost exces de umiditate sau băltiri — pe care, dealtfel, trebuie să le eliminăm urgent — dar chiar şi unde nu a existat asemenea exces de umiditate. Trebuie luate toate măsurile — este încă timp — pentru ca totul să fie cultivat cu legume. Trebuie să se înţeleagă clar de fiecare că acelora care nu-şi vor lucra pămîntul va trebui să le luăm dreptul de a-l avea în proprietate, indiferent sub ce formă , vom aplica ferm Legea fondului funciar şi Constituţia ţării, care spun că pămîntul este numai al celor ce-l muncesc. S-a vorbit aici de zootehnie, de faptul că nu s-au aplicat cu fermitate măsurile pentru realizarea efectivelor şi a producţiei animaliere. Desigur, de la recenta consfătuire au trecut numai cîteva luni, dar sarcinile în zootehnie nu datează numai de atunci ; toată lumea cunoaşte ce trebuie să realizăm şi ce obligaţii avem pentru realizarea efectivelor şi a producţiei animaliere. De aceea este necesar să luăm toate măsurile pentru a asigura realizarea efectivelor de animale stabilite, pentru a realiza producţia animalieră, pentru a realiza tăierile la greutatea stabilită, chiar şi depăşirea acestei greutăţi, pentru a putea obţine o cantitate mai mare de carne. în acest sens trebuie să luăm toate măsurile ca, în ce priveşte bovinele, să avem, pînă la sfîrşitul lunii august, în toate fermele de vaci, sectoare pentru creşterea şi îngrijirea viţelelor şi junincilor. Nu este vorba de construcţii noi, ci din grajdurile existente să luăm o suprafaţă, să o separăm simplu şi să asigurăm astfel condiţii pentru îngrijirea separată a viţelelor şi junincilor, pînă ce vor merge la montă. Desigur, în fermele mari, unde avem mai multe grajduri, putem lua, după posibilităţi, un grajd sau o jumătate de grajd şi să-l afectăm acestui scop. Să nu se spună că nu a fost timp suficient pentru a construi. Tovarăşii care lucrează mai de mult în munca de partid ştiu bine că, atunci cînd ne-am propus să realizăm grajduri pentru 2 milioane de animale, într-un an am realizat grajduri pentru 2 milioane şi două sute de mii de animale, fără nici un material din fondul central , fără ciment, fără beton şi fără vată de sticlă. Cu mijloacele locale care există trebuie să realizăm, în primul rînd, asemenea construcţii pentru viţele şi juninci spre a asigura creşterea lor pînă la montă, pînă la fătare. Nici o viţea, nici o junincă nu va mai fi dată la reformă ! Abia după o fătare vom face selecţia, în raport de producţia de lapte, şi vom stabili care din animale trec la reformă şi care rămîn pentru reproducţie. Acelaşi lucru trebuie să-l facem, in mod corespunzător, şi pentru purcel, pentru miei, spre a asigura o îngrijire mai bună şi a evita pierderile şi mortalităţile excesiv de mari. Nu doresc să vorbesc acum de creşterea şi îngrăşarea tineretului bovin ; măsurile luate sunt cunoscute. Trebuie să acţionăm cu mijloace locale ca, în vara acestui an, să se termine toate lucrările de investiţii începute. Toate grajdurile, toate complexele trebuie încheiate cu mijloacele de care dispunem pe plan local, chiar şi din chirpici. Să trecem imediat la acţiune, nu se mai poate admite nici o justificare pentru întîrziere. Trebuie să realizăm toate investiţiile, pentru toate speciile de animale, aşa cum este stabilit , şi fiecare judeţ să ia imediat măsuri în această privinţă ! Acestea sunt capacităţi de producţie, ele nu pot fi scoase din plan in nici un fel, trebuie realizate cu orice preţ ! Este necesar, de asemenea, să acordăm toată atenţia realizării în întregime a programului de produse animaliere, şi anume de carne, mă refer îndeosebi la carnea de porc şi de pasăre. Trebuie să ajungem ca pînă cel mai tîrziu în 1982 să avem asigurat, la o greutate de tăiere de 110—115 kg., o jumătate de porc pe locuitori. (Continuare in pag. a IlI-a)