Scînteia, iunie 1980 (Anul 49, nr. 11750-11774)

1980-06-01 / nr. 11750

SCINTEIA — duminică 7 iunie 1980 PAGINA 3 CUVlNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru de la C. C. al P. C. R. (Urmare din pag. a n-a) cel puţin, 15 pui de găină pe an. Pentru aceasta trebuie să pornim de la necesarul pentru populaţia muncitorească, orăşenească, inclu­­zînd şi dezvoltarea viitoare, deci circa 14—15 milioane de locuitori. Acest necesar, plus exportul pe care îl avem planificat, trebuie să-l asi­gurăm în fermele de stat, coopera­tiste sau prin contractarea cu particularii , dar accentul trebuie să cadă pe fermele din sectorul socialist. Aceste sarcini corespund prevederilor planului — şi trebuie luate măsuri ferme pentru a le realiza şi a avea asigurată carnea necesară. Trebuie să asigurăm oamenilor muncii de la oraşe, populaţiei o aprovizionare sigură. In această privinţă vom porni de la faptul că fiecare judeţ va avea planul său de livrare, va avea complexe zooteh­nice speciale din care va livra pentru fondul central — dar de la care nu va putea primi nimic — precum și fermele, complexele pro­prii pentru consumul propriu. Planul trebuie realizat ; ministe­rul a primit ordin să elaboreze programe, să stabilească ce trebuie să asigure pentru fondul de stat din fiecare judeţ, cit trebuie să asigure la export — de această cantitate nimeni nu se poate atin­ge — şi cit în complexele proprii ale judeţelor pentru asigurarea aprovizionării populaţiei cu carne de porc şi de pasăre. N-am inclus bovinele, pentru că ele trebuie să intre în alt regim. Nu m-am refe­rit nici la ovine, deşi şi în ce pri­veşte carnea de ovine va trebui să mergem pe acelaşi principiu ca la carnea de porc şi pasăre. Să ştie şi populaţia că aşa cum se va pro­duce, aşa cum vor gospodări pri­mul secretar şi preşedintele con­siliului popular, deputaţii, aşa cum se va gospodări ea însăşi, aşa va avea asigurată carnea necesară. Trebuie, de asemenea, să facem complexe zootehnice intercoopera­­tiste. Pentru aceasta s-au elaborat proiecte de complexe mici, de 5 000 şi 10 000 de capete, să nu mergem pe complexe prea mari. Trebuie să îndrumăm pe toţi ce­tăţenii care deţin teren agricol, care locuiesc în sate sau în oraşe să-şi crească animale şi păsări, atit pentru consumul propriu, cît şi pentru contractare. In decretul care va apărea zilele acestea se prevede obligaţia tuturor cetăţenilor care deţin teren agricol, fie în sate, fie în oraşe, de a creşte animale şi pă­sări. Este necesar să acordăm mai multă atenţie, în acest cadru, pro­gramului de îmbunătăţire a rase­lor de animale, îngrijirii lor. Am vorbit de strângerea furajelor în acest an. Doresc să menţionez din nou că este necesar să trecem la cultivarea tuturor suprafeţelor de păşuni şi fîneţe. Practic, cel puţin ce o dată la 4 ani să însămînţăm păşu­nile şi fîneţele. Trebuie să existe un plan de cultură pentru păşuni şi fîneţe, aşa cum este pentru grîu, pentru porumb ; acesta să prevadă şi seminţe şi tot ceea ce este ne­cesar pentru a se asigura furajele pentru animale. Astfel vom putea să scoatem suficiente furaje de pe cele 4 milioane de hectare de care dispunem în acest scop. Cultivarea acestora ne va asigura un surplus corespunzător de furaje atît pen­tru animalele statului şi cooperati­velor, cît şi pentru cele ale popu­laţiei. Rog fiecare comitet judeţean, consiliu popular judeţean să nu aş­tepte hotărîri de la Ministerul Agriculturii, ci să ia măsuri şi să pregătească, începînd din toamnă, eşalonat pe trei ani, cultivarea tu­turor suprafeţelor de păşuni şi fi­neţe, inclusiv la munte. Pe aceste suprafeţe reînsămînţate să se exe­cute, în mod corespunzător, toate lucrările necesare de discuit, de curăţat, tot ce se cunoaşte, ca să asigurăm o producţie corespunză­toare de furaje. Avem destule exemple bune în ţară. Avem de acum, în multe judeţe — şi la şes, şi la munte — lucrări de acest fel executate cu rezultate foarte bune, care au dus la creşterea spectacu­loasă a producţiei de masă verde. Trebuie să generalizăm acum aces­te exemple ! In legătură cu problemele reali­zării fondului central de produse agroindustriale, s-a arătat aici că unele județe, nerealizînd fondul de produse agroalimentare, fără să livreze la fondul de stat cantităţile stabilite, au consumat carne sau lapte peste ceea ce era planificat. Dar este normal că, dacă s-a rea­lizat 90 la sută din producţia pla­nificată, nu se poate consuma mai mult de 90 la sută din cota repar­tizată la produsele respective. Tre­buie ca Ministerul Agriculturii şi Departamentul industriei alimen­tare să ia măsuri în acest sens, să impună o ordine şi o disciplină stricte. Lunar trebuie ca programul de carne, de lapte, la alte produse alimentare să fie pus de acord ca fiecare judeţ, cu sursele de unde provin, asigurîndu-se cu prioritate livrarea la fondul de stat, şi pe urmă consumul. Nerealizarea pro­ducţiei trebuie să afecteze în mod corespunzător consumul în judeţul respectiv. Aceasta este valabil nu numai pentru carne şi produse ani­maliere, dar şi pentru legume, şi pentru celelalte produse. Trebuie să înţelegem că avem Cu toţii obligaţia să respectăm dis­ciplina de stat şi disciplina con­tractuală, să asigurăm fondul de produse agroalimentare necesar pentru desfăşurarea normală a în­tregii activităţi economice a ţării. Pe măsură ce vom produce mai mult, vom putea consuma supli­mentar. Asupra acestor lucruri am ţinut să insist în ce priveşte problerm­ele agriculturii, pentru că ele au o importanţă deosebită pentru dez­voltarea noastră generală şi buna aprovizionare a populaţiei. Stimaţi tovarăşi, In conformitate cu hotărîrile Comitetului Central şi ale Comite­tului Politic Executiv, este necesar să acordăm mai multă aten­ţie micii producţii industriale şi dezvoltării serviciilor, începînd cu cooperaţia meşteşugărească, cu unităţile consiliilor populare, cu activităţile cooperaţiei de consum şi cooperaţiei agricole. Trebuie să aplicăm ferm cele stabilite cu pri­vire la lărgirea gamei de produse, de materiale, să dăm posibilitatea ca din materialele, materiile pri­me ce pot fi obţinute pe plan local să realizăm produse suplimentare în toate domeniile, spre a putea satisface mai bine cerinţele popu­laţiei, realizînd în acelaşi timp şi o producţie suplimentară pentru export Trebuie, de asemenea, să aplicăm mai ferm hotărîrea cu privire la participarea cooperatorilor la fon­dul de dezvoltare. Sunt necesare măsuri de folosire mai bună a transporturilor, de eli­minare a transporturilor inutile, pentru optimizarea lor şi reduce­rea distanţelor de transport Este necesară introducerea de remorci pe mijloacele actuale, creşterea deci a capacităţii de transport pe motor şi pe om. Din calculele pre­zentate de întreprinderea construc­toare de autocamioane rezultă că se poate mări cu 60—70 la sută ca­pacitatea de transport, ceea ce, practic, poate să ducă la reducerea cu circa o treime a camioanelor, a şoferilor şi personalului, reducînd, în acelaşi timp, consumul de com­bustibil. Aceeaşi problemă se pune şi pentru transportul, pe căile fe­rate, unde se constată lipsuri în fo­losirea raţională, economică şi la întreaga capacitate, ca şi la cele­lalte mijloace de transport de care dispunem. Trebuie să luăm măsuri ferme pentru aplicarea celor stabi­lite, să asigurăm ca bazele de la care se transportă materiale — mai cu seamă pentru construcţii — să se afle cît mai aproape, în ju­deţul respectiv. Să punem capăt transportului de balast, de agrega­te de tot felul, de la sute şi sute de kilometri, cum se întîmplă as­tăzi ! Este necesar ca fiecare judeţ să ia măsurile corespunzătoare, să acţioneze pentru mai buna organi­zare şi a activităţii în domeniul transporturilor. Stimaţi tovarăşi, Problemele multiple pe care le avem în ce priveşte dezvoltarea noastră economică impun creşte­rea şi îmbunătăţirea activităţii de cercetare, o mai bună conlucrare a cercetării cu producţia şi învă­­ţămîntul în conformitate cu pre­vederile legii, soluţionarea mai ra­pidă, într-un timp mult mai scurt, a problemelor progresului tehnic şi dezvoltării generale a societăţii noastre. In acest domeniu, pe pri­mul plan stau problemele energe­ticii, ale materiilor prime şi ma­terialelor, ale elaborării de noi tehnologii mici consumatoare de energie şi de materiale, astfel în­cît să putem obţine din cantităţile existente o valoare de cîteva ori mai mare decît în prezent. Problema trecerii la noi tehnolo­gii, la microelectronică reprezintă o problemă esenţială pentru creş­terea rentabilităţii şi reducerea consumurilor. Iată de ce, pentru a ţine pasul cu progresul tehnic, cer­cetarea trebuie să-şi concentreze atenţia în direcţia soluţionării a­­cestor probleme. Desigur, ea tre­buie să se ocupe, într-o anumită măsură, şi de unele cercetări mai de perspectivă, dar, cu prioritate, marea majoritate a forţelor tre­buie să fie concentrate spre solu­ţionarea problemelor imediate ale realizării prevederilor din plan. Acelaşi lucru trebuie spus şi despre cercetarea din agricultură, care are programe destul de bune, dar care lucrează încet. Avem so­iuri de plante care nu mai dau rezultatele scontate şi cercetarea noastră a rămas în urmă faţă de cerinţele unei agriculturi moderne. Trebuie să analizăm rapid cau­zele şi să luăm măsurile necesare pentru ca cercetarea agricolă să ţină pasul cu cerinţele realizării de noi soiuri de seminţe, de noi rase de animale, de pomi, de vii şi altele. Este necesar, în acelaşi timp, să luăm măsuri pentru introducerea rapidă în producţie a rezultatelor cercetării, a tehnologiilor, a pro­gresului tehnic în general. In a­­ceastă privinţă ne mişcăm greoi , de la cercetare pînă la producţie, de la realizarea unei tehnologii pînă la aplicarea ei trec cîteodată ani de zile. Or, atunci cînd vor­bim de o nouă calitate în toate sectoarele de activitate, este de la sine înţeles că punem pe primul plan perfecţionarea, deci ridicarea la un nivel superior a activităţii de cercetare ştiinţifică şi tehnolo­gică, fără de care nu se poate ob­ţine o nouă calitate în nici un do­meniu. Stimaţi tovarăşi, Doresc să mă refer, în conti­nuare, la unele probleme ale apli­cării noului mecanism economic. M-am referit şi în recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv la aceste probleme. E drept, am început generalizarea nou­lui mecanism de la 1 ianuarie, dar se aplică insuficient; mai bine zis, nu s-a trecut la aplicarea prin­cipiilor de bază, fundamentale, ale noului mecanism economic. Or, așa cum s-a precizat de la început, noul mecanism economic presu­pune în primul rînd producţie, presupune participarea la condu­cere şi la desfăşurarea în bune condiţii a activităţii. Noul me­canism presupune autoconducere muncitorească şi autogestiune, presupune, înainte de toate, rea­lizarea producţiei, creşterea pro­ducţiei nete, a rentabilităţii şi a beneficiilor — şi asigurarea, pe această bază, de fonduri suplimen­tare pentru participarea la bene­ficii. Or, mulţi au înţeles că toate problemele mecanismului econo­mic se reduc numai la participa­rea la beneficii. Pentru unii, pro­blema este cum se poate obţine suplimentar, ceva în plus pentru fondul de premiere de la sfîrşit de an, chiar în condiţiile nerealiză­­rii planului, a rentabilităţii, a pro­ducţiei nete, a beneficiilor. Mi s-a spus că unii prim-secretari au dat telefon să întrebe cînd pri­mesc participarea la beneficii, dar nici unul n-a dat telefon să spună de ce n-a realizat beneficiile şi producţia stabilită, să arate ce au de gînd să facă pentru a realiza planul la producţia netă, rentabi­litatea şi beneficiile. Din toate acestea am ajuns la concluzia că, de fapt, nu este înţeles noul me­canism economic, nu sunt înţelese principiile acestui mecanism, nu sunt înţelese autoconducerea şi autogestiunea. Unii au înţeles că li se dă dreptul să cheltuiască fie­care cît vrea, fără să dea socoteală nimănui, că pot — chiar dacă nu şi-au realizat obligaţiile — să con­sume cît mai mult. Nu acesta este noul mecanism economic ! Iată de ce ne-am şi propus ca, începînd cu organele centrale, dar şi la judeţe, la întreprinderi, să dezbatem problemele de fond ale aplicării noului mecanism econo­mic. Trebuie să înţelegem şi să ac­ţionăm cu toţii, în mod unitar, pentru aplicarea principiilor foarte importante ale noului mecanism, care, într-adevăr, trebuie să joace un rol activ în mobilizarea efor­turilor oamenilor muncii în vede­rea desfăşurării cu rezultate cât mai bune a activităţii economice. Trebuie să înţelegem că bugetele de venituri şi cheltuieli nu sunt ceva formal, ci un mijloc prin care conducerea fiecărei întreprinderi, adunarea generală a oamenilor muncii pot acţiona pentru a obţine maximum de eficienţă economică, o reducere substanţială a chel­tuielilor materiale şi de pro­ducţie, creşterea substanţială a producţiei nete, a beneficiilor, a rentabilităţii în general — şi, pe această bază, să se creeze şi mij­loacele necesare atît pentru fondul de dezvoltare, cît şi pentru fondul de consum. Trebuie să înţelegem bine că nu putem să consumăm mai mult decît producem. Mai exact, trebuie spus că nu putem să consumăm tot ce producem. Tre­buie să înţelegem că este necesar să ne organizăm consumul în ra­port cu producţia, asigurând în acelaşi timp fondul necesar pen­tru dezvoltare, cît şi pentru apă­rarea independenţei patriei, pentru dotarea armatei. Trebuie ca această problemă să fie bine înţeleasă de către toată lumea, de toţi muncitorii — care sunt şi proprietari, şi beneficiari, şi consumatori, şi producători — şi de către ţărani, şi de către func­ţionari, de noi toţi ! Să înţelegem în mod unitar şi să acţionăm în mod unitar în această privinţă ! Trebuie să fie clar tuturor că în­făptuirea politicii partidului de ri­dicare a nivelului de trai material şi spiritual se poate realiza numai în condiţiile dezvoltării continue a forţelor de producţie, ale creşterii eficienţei şi rentabilităţii întregii noastre activităţi economice, în toate sectoarele trebuie să se ţină seama că nu se poate consuma din venitul naţional decît atît cît este posibil la un moment dat, ca rezul­tat al dezvoltării generale a forţe­lor de producţie, a mijloacelor de care dispune societatea noastră. Stimaţi tovarăşi, Aş dori, în continuare, să atrag atenţia asupra unor probleme pri­vind construcţiile de locuinţe. în timpul consfătuirii am intervenit de cîteva ori cînd tovarăşii de la unele judeţe au declarat că nu pot realiza în întregime volumul de locuinţe prevăzut pentru acest an. Desigur, se poate lua în considera­ţie, eventual, o anumită reducere. Dar ne gindim îndeosebi la jude­ţele care stau bine, care au rezol­vat mai bine problemele. Dar în judeţe cum sunt, de exemplu, Gor­­jul şi altele cîteva, unde situaţia asigurării fondului de locuinţe este necorespunzătoare şi unde cerin­ţele dezvoltării activităţii miniere şi în alte domenii sunt foarte mari, trebuie să luăm toate măsurile pentru a realiza în întregime fon­dul de locuinţe. In această privin­ţă, o sarcină importantă revine şi organelor noastre centrale, care trebuie să le acorde sprijinul ne­cesar. Trebuie să facem repartiza­rea mijloacelor nu în raport cu po­sibilităţile de realizare existente la un moment dat într-un judeţ sau altul, ci cu necesităţile care apar, ţinînd seama de dezvoltarea forţe­lor de producţie. Trebuie, totodată, să acordăm, în continuare, toată atenţia aplicării Legii cu privire la sistematizarea oraşelor şi satelor noastre. Doresc şi în acest cadru să atrag atenţia că cel puţin în următorii doi ani trebuie să con­struim numai în zonele unde avem asigurate toate utilităţile, pentru a nu mai fi nevoie să fa­cem lucrări de aducţiuni de apă, de canalizare şi altele. In acest sens, toate judeţele trebuie să re­vadă proiectele de construcţie pen­tru anii 1981 şi 1982 spre a-şi con­centra forţele în această direcţie. Trebuie, de asemenea, să aplicăm mai ferm Legea sistematizării, să împiedicăm extinderea satelor, să aplicăm proiectele de sistematiza­re — chiar aşa largi cum sunt ele — dar să nu se mai iasă din preve­derile acestor proiecte. Stimaţi tovarăşi, în ceea ce priveşte problemele de comerţ exterior şi de cooperare internaţională, trebuie să înţelegem că extinderea schimburilor econo­mice internaţionale şi cooperarea în producţie constituie, pentru ţara noastră, factori determinanţi pen­tru buna desfăşurare a întregii ac­tivităţi economice. Importăm mari cantităţi de petrol, multe materii prime, precum şi o serie de maşini, utilaje şi materiale. Pentru a asi­gura acest import trebuie să expor­tăm produse de valoare echivalen­tă, care să asigure în întregime plata acestor importuri, cît şi plata datoriilor pe care le avem pentru importurile anterioare pentru in­vestiţii — şi pe care trebuie să le achităm. Aceasta înseamnă că tre­buie să exportăm anual mai mult decît importăm, asigurând și resti­tuirea creditelor existente. Iată de ce trebuie să facem totul pentru realizarea în întregime a planului de export pe acest an, pentru redu­cerea în continuare a importurilor, pentru a ieşi cu balanţa de plăţi echilibrată. Trebuie să fie clar pen­tru toată lumea, de sus pînă jos, că trebuie să asigurăm nu o balan­ţă de comerţ echilibrată — pentru că ea trebuie să aibă un plus — ci un echilibru al balanţei de plăţi, inclusiv reducerea corespunzătoa­re, planificată, a datoriei externe. Trebuie să acordăm o mare aten­ţie cooperării în producţie cu ţările socialiste, cu ţările în curs de dez­voltare, cît şi cu ţările capitaliste dezvoltate, folosind tot felul de forme, care sunt bine cunoscute. In această privinţă se impune să cla­rificăm temeinic tuturor lucrători­lor noştri din economie, din comer­ţul exterior principiile acestei coo­perări, să stabilim reguli ferme cu privire la cine poate şi cum trebuia să încheie acorduri de cooperare. De asemenea, trebuie să aplicăm cu fermitate hotărîrea că nici un import de maşini şi utilaje — in­clusiv piese de schimb — nu se mai poate realiza decît prin compen­sarea în valoare corespunzătoare cu produse din sectorul construcţiei de maşini. Orice import de produc­ţie, de investiţii, maşini, utilaje, piese, subansamble nu se poate realiza decît asigurând mijloacele de plată, inclusiv contracte cu cel de la care importăm, să cum­pere de la noi produse în valoare corespunzătoare cu ceea ce noi cumpărăm de la el. Fără acest lu­cru nu vom mai aproba nici un import. Trebuie să înţelegem clar că nu avem alte mijloace de plată Aşa cum am mai arătat, toate întreprinderile care lucrează pen­tru export, inclusiv cele care pro­duc materiale şi subansamble, tre­buie să primească, distinct, plan prioritar de export de materiale. Aceasta înseamnă că fabricile care produc produsele finite şi suban­samble care intră în cadrul produ­selor ce se vînd peste hotare să aibă dreptul de a beneficia de avantajele stabilite în general pen­tru întreprinderile care trimit la export produse finite. Aceste avan­taje trebuie să fie în raport cu participarea fiecărei întreprinderi la realizarea produselor exportate, ţinînd seama şi de calitate, şi de tot ce este necesar. In acest sens, în cîteva zile să aducem legii modifi­cările corespunzătoare şi să facem ca ele să fie bine înţelese. Este necesar, totodată, să reali­zăm o mai strînsă colaborare între întreprinderile producătoare care concurează la realizarea unor pro­duse de export, precum şi cu între­prinderile de comerţ exterior, în aşa fel încît să asigurăm şi reali­zarea producţiei, şi calitatea, şi efi­cienţa corespunzătoare. Stimaţi tovarăşi, M-am referit la cîteva dintre problemele legate de măsurile ce se impun a fi luate în continuare pentru realizarea în bune condiţii a planului pe acest an, pentru lichi­darea unor lipsuri care se mai manifestă şi pentru încheierea cu succes a cincinalului şi pregătirea temeinică pentru noul plan cin­cinal. Doresc, în cele ce urmează, să mă refer din nou la unele probleme ale conducerii ştiinţifice a activităţii economico-sociale. Trebuie să por­nim de la faptul că înfăptuirea cu succes a planului şi a hotărârilor Congresului al XII-lea impune per­fecţionarea şi ridicarea continuă, la un nivel superior, a întregii activi­tăţi de conducere. Nu trebuie să uităm nici un moment că o bună conducere impune creșterea conti­nuă a rolului conducător al parti­dului în toate sectoarele de activi­tate. Totodată, nu trebuie să uităm că realizarea rolului conducător al partidului presupune îmbunătăţirea activităţii fiecărei organizaţii, a fiecărui comunist, care trebuie să-şi îndeplinească în condiţii tot mai bune sarcinile încredinţate în sectorul său de activitate. Creşterea rolului conducător al partidului în­seamnă, în fond, ridicarea şi per­fecţionarea muncii, creşterea răs­punderii fiecărui comunist, a fiecă­rui organ de partid, a fiecărei orga­­­nizaţii de partid. Este necesar să avem permanent în vedere că îmbunătăţirea condu­cerii necesită perfecţionarea activi­tăţii consiliilor oamenilor muncii, a tuturor organelor democratice de conducere, de la unităţi pînă la or­ganele centrale. Avem — aşa cum am menţionat şi în alte împreju­rări — o structură bună, un cadru organizatoric bun, democratic, dar trebuie să asigurăm funcţionarea lui corespunzătoare. Să facem ast­fel încît organele de conducere colectivă respective să-şi îndepli­nească în bune condiţii sarcinile şi atribuţiile ce le revin. In acelaşi timp, o conducere bună cere întărirea continuă a legăturii cu masele, participarea activă a oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, la conducerea tu­turor sectoarelor de activitate, la elaborarea planurilor, la luarea ho­­tărîrilor şi la înfăptuirea lor în viaţă. Aceasta presupune, totodată, să fie asigurată participarea mase­lor şi la repartizarea mijloacelor realizate, în raport cu prevederile planului de dezvoltare economico­­socială şi de ridicare continuă a bunăstării materiale şi spirituale a poporului. Lărgirea democraţiei socialiste, participarea maselor populare la conducere — una din cerinţele fundamentale ale socialismului, ale societăţii socialiste multilateral dezvoltate pe care o edificăm — presupun ca oamenii muncii să participe direct, în toate sectoarele, la conducere, la elaborarea şi în­făptuirea întregii politici interne şi externe, în deplină cunoştinţă de cauză. Trebuie, de asemenea, să acor­dăm o mai mare atenţie bunei or­ganizări şi repartizări a forţelor de care dispunem în toate domeniile, în acest sens, va trebui să dăm o mai mare atenţie mai bunei repar­tizări a cadrelor, în sensul în care am vorbit, utilizării mai raţionale, eficiente a forţei de muncă în pro­ducţie şi în alte domenii, pentru a putea să cuprindem toate sec­toarele de activitate, asigurînd ast­fel desfăşurarea în bune condiţii a muncii. Nu se poate vorbi de­c­ conducere­­_ ştiinţifică a activităţii fără o bună organizare şi fără o re­partizare judicioasă , în raport cu cerinţele diferitelor sectoare de ac­tivitate , a forţelor de care dis­pune societatea la un moment dat. Se impune, de asemenea, să acor­dăm mai multă atenţie ridicării ni­velului de cunoştinţe profesionale şi tehnice al tuturor cadrelor, pre­gătirii forţei de muncă în deplină concordanţă cu noile cerinţe şi cu­ceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cu­noaşterii umane în general. Cred că mi e nevoie să insist asupra fap­tului că astăzi ridicarea nivelului de calificare profesională, tehnică şi ştiinţifică, de cunoaştere în ge­neral, precum şi ridicarea nivelu­lui politic şi ideologic constituie un factor de importanţă deosebită pentru a reuşi să îndeplinim în bune condiţii sarcinile mari pe care le avem în toate domeniile de activitate. Trebuie să acţionăm cu toată fer­mitatea — repet acest lucru — pen­tru întărirea răspunderii, a ordinii şi disciplinei în muncă în toate do­meniile de activitate. Să facem să fie bine înţeles de fiecare că res­pectarea legilor şi hotărîrilor de partid este obligatorie pentru toată lumea, că nimeni, sub nici o formă nu se poate sustrage răspunderilor ce îi revin din legile şi din hotărî­rile de partid, disciplinei de stat și de partid. Cu cît cineva ocupă o muncă de mai mare răspundere în sistemul statului nostru socialist, în societatea noastră, cu atît îi re­vin răspunderi mai mari pentru aplicarea neabătută a legilor și hotărîrilor, pentru întărirea ordinii și disciplinei în întreaga activitate. Este necesar să perfecţionăm sti­lul şi metodele de muncă ale or­ganelor noastre de partid şi de stat, să mutăm centrul de greutate jos, în organizaţiile de partid, în unită­ţile economice şi sociale. Să acţio­năm în strînsă legătură cu masele de oameni ai muncii, să ne consul­tăm permanent şi să găsim împre­ună soluţii, pentru a rezolva cores­punzător problemele care se ridică în toate sectoarele de activitate. Să dezvoltăm şi să folosim cu mai mult curaj critica şi autocritica, dar mai cu seamă autocritica — unul din mijloacele importante ale descoperirii neajunsurilor şi înlă­turării lipsurilor, ale perfecţionării continue a întregii noastre activi­tăţi. Trebuie să pornim de la ade­vărul bine cunoscut că ne aflăm într-o etapă de mari transformări revoluţionare în patria noastră, în general într-o epocă revoluţionară pe plan internaţional, că aceasta presupune ca întreaga activitate a partidului, a organelor noastre de stat să fie pătrunsă de un înalt spirit revoluţionar, comunist. Un bun conducător comunist, din ori­ce sector, trebuie să fie un revolu­ţionar militant care să lupte per­manent pentru înfăptuirea hotărâri­lor şi legilor, să acţioneze ener­gic împotriva a tot ceea ce este vechi şi perimat şi nu mai cores­punde cerinţelor noii etape de dez­voltare, să militeze cu toată fermi­tatea pentru promovarea noului în toate domeniile de activitate. Trebuie să avem în vedere că o bună conducere presu­pune obligaţia de a ţine permanent seama de schimbările ce se produc continuu în societatea noastră so­cialistă, de asigurarea unei concor­danţe cît mai depline între forţele de producţie şi relaţiile de produc­ţie. De asemenea, o bună conducere presupune obligaţia de a ţine sea­ma de schimbările ce se produc pe plan internaţional. Noi nu ne des­făşurăm activitatea izolaţi, ci în contextul unei comunităţi interna­ţionale largi, al existenţei ţărilor socialiste, ţărilor în curs de dezvol­tare, ţărilor capitaliste dezvoltate, în condiţiile unor mari transfor­mări revoluţionare, sociale şi na­ţionale în întreaga lume. Iată de ce pentru a asigura o conducere ştiinţifică în activitatea noastră, în elaborarea politicii noastre trebuie să ţinem neapărat­ seama de aceste schimbări şi realităţi. Este necesar să cunoaştem per­manent, îndeaproape, la faţa locu­lui, realităţile concrete din orice domeniu şi să acţionăm cu toată hotărîrea pentru a putea soluţiona problemele complexe pe care le ri­dică ritmul înalt de dezvoltare a societăţii noastre şi, în general, schimbările revoluţionare care au loc în lume. In acest sens este necesar să acordăm mai multă atenţie şi ac­tivităţii de conducere, de îndruma­re a organizaţiilor de masă şi ob­şteşti, care trebuie să participe ac­tiv la unirea eforturilor maselor largi populare în vederea înfăptui­rii întregii politici interne şi ex­terne a partidului şi statului nos­tru. De asemenea, trebuie să îmbu­nătăţim activitatea consiliilor populare şi să asigurăm creşterea rolului lor în buna gospodărire a oraşelor, comunelor şi judeţelor. . O atenţie deosebită se impune să acordăm activităţii educative, ideo­logice, de ridicare a conştiinţei so­cialiste a maselor largi populare, factor de o importanţă deosebită în realizarea unei conduceri pe mă­sura cerinţelor actuale ale societă­ţii noastre. In acelaşi timp, o bună conducere impune să ne preocu­păm permanent de condiţiile de muncă şi de viaţă ale oamenilor muncii, pentru a asigura, în con­formitate cu întreaga dezvoltare, cu programul partidului nostru, cu tot ceea ce realizăm, folosirea în mod raţional a mijloacelor de care dispunem, atît pentru acumulare şi dezvoltarea în continuare a so­cietăţii, cît şi pentru creşterea con­tinuă a bunăstării materiale şi spi­rituale a poporului. Stimaţi tovarăşi, Avem un partid puternic, între­gul popor înfăptuieşte neabătut po­litica sa internă şi externă. Dispu­nem de o linie politică clară, care s-a demonstrat, în practică, jus­tă, realistă. Avem tot ce este ne­cesar pentru realizarea planului, a hotărîrilor Congresului al XII-lea, a Programului de făurire a socie­tăţii socialiste multilateral dezvol­tate şi înaintare a României spre comunism. Hotărâtoare este acum, repet, munca organizatorică, lua­rea tuturor măsurilor pentru în­făptuirea în viaţă a acestui pro­gram. Fiecare comitet judeţean, fie­care organizaţie de partid, întregul activ de partid şi de stat trebuie să acţioneze cu cel mai înalt spi­rit de răspundere faţă de partid, faţă de popor, faţă de cauza socia­lismului ! Să facem în aşa fel încît să asigurăm unirea tuturor efortu­rilor oamenilor muncii, fără deose­bire de naţionalitate, a întregului popor, în cadrul Frontului Demo­craţiei şi Unităţii Socialiste, pen­tru a acţiona într-o singură direc­ţie , a înfăptuirii neabătute a Programului partidului de ridicare a ţării noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Consider că problemele dezbă­tute în cadrul acestei consfătuiri trebuie să fie discutate cu întregul activ de partid şi de stat, în con­ducerile ministerelor, centralelor şi ale tuturor unităţilor economico­­sociale, în viitoarele adunări de partid, în adunările generale ale oamenilor muncii care urmează să aibă loc în luna iulie, pentru a asigura buna lor înţelegere şi uni­rea eforturilor întregului nostru popor în înfăptuirea planului pe acest an şi pe întregul cincinal, a programului partidului. Trebuie să facem totul pentru a lichida în cel mai scurt timp lip­surile şi neajunsurile, pentru a ri­dica întreaga noastră activitate la nivelul cerinţelor înfăptuirii pla­nului, a programului pe care îl avem, a hotărîrilor Congresului al XII-lea ! Dispunem de tot ce este necesar — şi sînt încredinţat că toate orga­nizaţiile de partid, toţi comuniştii, toţi oamenii muncii vor face totul şi nu vor precupeţi nici un efort pentru a asigura încheierea acestui an cu rezultatele aşteptate. Cu această convingere, doresc să închei, urind întregului activ de partid şi de stat, vouă tuturor, comuniştilor, tuturor oamenilor muncii, succese tot mai mari şi în­deplinirea în cele mai bune con­diţii a planului ! Multă sănătate ! (Aplauze prelungite).

Next