Scînteia, mai 1982 (Anul 51, nr. 12345-12369)

1982-05-01 / nr. 12345

PAGINA 2 Oameni şi fapte La temelia noii vieţi, la temelia aspiraţiilor noastre socialiste . .34 la panourile de onoare ale zilei de 1 Mai Din 1890, fără întrerupere, clasa muncitoare din România a sărbătorit şi sărbătoreşte ziua de 1 Mai ca zi de solidaritate internaţională a celor ce mun­cesc. Românii sărbătoreau această zi mai dinainte, ca sărbătoare populară a primăverii, a unui nou ciclu de viaţă în natură, Armindeni. Ziua muncii şi ziua primăverii - una şi aceeaşi zi, devenită în România socialistă o sărbătoare a întregului popor, a muncii pentru împlinirea noului său destin. Cu mult timp înainte îi sînt închinate acestei prâznuiri cele mai fertile clipe şi zile de muncă, sunt organi­zate zile şi săptămîni de muncă record, întrecerea socialistă dobîndeşte un ritm mai apăsat, iar atunci, în ziua de 1 Mai, bilanţul competiţiei se încheie cu un bogat prinos al muncii. In fiecare an se intîmpla la fel. La fel şi totuşi cu un adaos — adaosul pe care firesc îl produce şi îl aşazâ temeinic în zestrea economică şi socială a ţării MUNCA. De la acest adevăr a şi pornit reportajul nostru de astăzi. El îşi propune să revină, după un număr de ani, prin locuri despre care s-a mai scris în preajma... altui 1 Mai. Şi să constate ce s-a intîmplat de atunci. Cu ce raport se înfăţişau atunci oamenii muncii, ce-i închină astăzi sărbătorii de 1 Mai... Şi, veţi vedea, sîntem îndreptăţiţi să spunem că dacă ne place să măsurăm vîrsta tinerilor in primăveri, pu­tem face tot astfel cu vîrsta socialistă a ţării... La întreprinderea „23 August“ din Capitală, cîteva zile îna­inte de acest X Mai, în fabrica de motoare. Ing. Dan Ionescu, di­rectorul fabricii : „Ne-aţi găsit în­­tr-un moment special... Vreau să spun că, dacă pentru fiecare 1 Mai noi avem cite o surpriză, cea de anul acesta e asta : am dat o viaţă nouă unui tip de motor pe care-l fabricăm de mai mult timp. Acum, chiar acum avem primele cinci bucăţi la ultimele proba Mergeţi să le vedeţi­“. In faţa unuia dintre cele cinci, animaţie. După o funcţionare de 12 ore pe bancul de probă, motorul a desfăcut, controlat, comentat. Asis­tăm la discuţii tehnice ce nu se lasă desluşite de profani. Citim insă pe feţele, în ochii şi in gesturile celor de faţă calm şi mulţumire. Miinile pline de ulei pipăie mo­tarul cald ca pe un organism viu, degetele mîngîie luciul cilindrilor— Așa cum făcuse cin­eva tot pe aici, muncitorul Bozan din „Uzina vie“... Și, în sfirşit, putem discuta cu Marcu Seceleanu, șeful atelierului montaj. — Care e, de fapt, povestea aces­tui motor ? — E un motor pe care o fabri­căm noi mai de mult Un foarte bun motor. Rămăsese insă in urmă, teh­nica avansînd rapid. Aveam alter­nativa asimilării unui tip nou. To­tuşi am stat şi ne-am gindit dacă merită efortul, dacă nu cumva am putea să-i dăm o viaţă nouă „bătri­­nului“. Şi proiectanţii, şi noi ne-am pus pe treabă. Citeva soluţii inge­nioase, idei adunate de la toţi şi selectate cu grijă au dat naştere, practic, unui motor nou. Iată-L Are o anduranţă dublă şi, la aceeaşi putere, un consum cu 20 la sută mai mic. Va satisface pretenţiile celor mai exigenţi beneficiari. — Care a fost dificultatea ? — N-au fost dificultăţi, doar timpul a fost scurt pentru că am vrut să fim gata cu el pină la 1 Mai. Şi-am reuşit. Cu ceva aparte au vrut să se În­făţişeze la această sărbătoare a muncii, cu ceva care să dea mă­sura întreagă a sentimentului curat faţă de Armindenii muncitoreşti, măsură intreagă a dibăciei şi a ceea ce in termeni economici se numeş­te forţă de producţie. Poate fără să vrea, economiştii au realizat o splendidă metaforă. Maistrul Gheorghe Murăraş : „Ideea de a aduce acest motor­­în pas cu moda­, de a-l­­salva», ca să spunem aşa, ne-a cucerit şi să fi văzut dumneavoastră cit de repede şi cit de bine au fost făcute toate dispozitivele şi sculele necesare ca să putem să pornim pină la 1 Mai primele motoare din această serie nouă...“ Ioan Capdefier, secretarul organi­zaţiei de partid de la cartere-că­­măşi : „Azi, la noi, e prima zi din săptămina record pentru 1 Mai. E amiază şi uite şi primele rezul­tate. S-au şi asigurat piesele pen­tru 48 de comenzi la export. Pentru că, ştiţi, prioritatea este exportul. Săptămina asta, o să vedeţi, o să dăm mult şi peste. E nevoie. Tre­buie să producem şi mai bine, şi mai mult ca să dăm viaţă marilor obiective la care ne cheamă hotări­­rile Congresului al XII-lea al parti­dului“. Şi, în sfirşit, cel care ne-a insoţit aici tot timpul, tovarăşul Horia Tudorache, secretarul comitetului de partid pe fabrică, spune zîm­­bind : „Sigur, tot ce aţi văzut a frumos, e deosebit. Şi povestea a­­celui motor, şi săptămina record, şi întrecerea dintre muncitorii celor două linii tehnologice de cartere şi de cilindri-cămăşi... Dar să vă spun eu una care le întrece pe toate : la mine un atelier s-a făcut ceva de necrezut — o linie tehnologică a fost mutată cu totul în alt ampla­sament în numai 24 de ore. Cu ma­şini, cu instalaţii cu tot. Linia de prezoa­ne. 24 de ore de la oprire şi pină la primele prezoane, pro­duse in noul amplasament. Altfel, dacă n-ar fi fost această atmosferă şi aceşti oameni minunaţi, ar fi durat 30­ zile... Ei, de asta ce ziceţi?“. De fapt, am recunoscut aceeaşi uzină, aceeaşi atmosferă de 1 Mai din urmă cu 10 ani. E­­xact acum 10 ani scrisesem de aici un reportaj care, pornind de la nuvela lui Alexandru Sahia „Uzina vie“, încerca, după cite­va decenii, să surprindă noua realitate. Sunt şi in acel repor­taj secvenţe ca cele de mai sus. In privinţa asta pare că nimic nu s-a schimbat. Asistasem la plecarea din uzină (era tot in ajun de 1 Mai) a unei locomotive dintr-un impor­tant lot pentru export. Aceeaşi bucurie, aceeaşi înfrigurare sărbă­torească atunci cind, pornind pe ro­tile ei, locomotiva de 1­250 CP ieşea din uzină salutindu-i cu un şuierat pe făuritorii ei... ...De 1250 CP... Ei, da, iată, aici pătrundem in domeniul adaosurilor de substanţă... — Vedeţi dumneavoastră, îmi spune acum inginerul Vasile Popes­­cu, directorul tehnic al institutului de proiectări al uzinei („Faur"), aşa, la prima vedere, uzina pare că nu s-a schimbat. Ea a urmat totuşi o evoluţie extraordinară. Intii in ce priveşte organizarea, tehnicitatea şi destinaţia producţiei. Apoi in privinţa dotărilor şi, in sfirşit, pe planul condiţiilor de muncă. Ştiţi probabil cită atenţie acordă între­prinderii noastre tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Ne vizitează de cîteva ori pe an şi e foarte exigent cu noi. Cum e şi normal. Asta ne ajută. Ne-a cerut să ieşim mai mult la export cu produsele noastre. Asta a antrenat un amplu proces de pre­faceri, de regîndire a produselor şi a tehnologiilor. Azi exportăm 60—70 la sută din producţie... Ceea ce în­seamnă că suntem „la zi“ cu teh­nicitatea cerută de piaţa mondială. Şi avem, intr-adevăr, produse com­petitive. Altfel n-am putea răzbi cu ele la export, in condiţiile marii concurente de pe piaţa internaţio­nală. Nu mai vorbesc de faptul că o nouă calitate a muncii înseamnă şi o nouă calitate a vieţii. Demonstraţia directorului e lungă. I. El ne-a vorbit despre fabricile in­tegrate, despre noi tehnologii şi despre produse noi de mare perfor­manţă tehnică, intre care locomo­tiva de 1 500 CP cu motor Alco, locomotiva diesel hidraulică de 2 400 CP, motorul cu injecţie direc­ta M 820 SR şi multe altele. In urmă cu zece ani, noutăţile de azi erau, poate, doar visuri da viitor. Uzina pătrunde treptat şi si­gur, printr-un considerabil efort, in domeniul marilor performanţe tehnice. Şi, iată, acesta este cel mai important adaos pe care, de la un an la altul, l-am fi putut observa aici de 1 Mai... ★ Valea Jiului... In apropierea Lupenilor, la Bărbăteni se deschidea, in preajma în­­tiiului de mai 1970, o nouă mină, o nouă magistrală subterană către filonul aurului negru. — îmi amintesc foarte bine mo­mentul acela — ne spune minerul Petre Olteanu, șeful uneia dintre primele brigăzi care pătrunseseră atunci in adincurile muntelui. Pre­gătisem, la intrarea in mină, pan­carta : „Ţării, cu­ mai mult cărbu­ne !“ — şi o Împodobisem cu cetină proaspătă de brad. Chiar în acea zi de sărbătoare muncitorească am in­trat în mină. Primul sector de lu­cru era pregătit şi am avut bucu­ria să trimit la suprafaţă primele cantităţi de cărbune. Producţia pla­nificată era de 50 000 de tone căr­bune pe an. Au urmat zile de mun­că încordată. Ca la orice început, era greu. Am învins însă treptat greutăţile. Ţara ne cerea cărbune, cu­ mai mult cărbune pentru side­rurgie şi energie. Eforturilor noas­tre le-au venit in sprijin partidul, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, prin măsurile energice privind introdu­cerea mecanizării lucrărilor miniere in vederea reducerii efortului fizic şi a creşterii neîncetate a producti­vităţii muncii, prin asigurarea unor condiţii de muncă şi de viaţă mai bune. — Sîntem in pragul Începutului de mai 1982. Ce reprezintă el pen­tru dumneavoastră ? Chemarea din 1970 — „Ţării, cu­ mai mult căr­bune !“ — este la fel de actuală, mai actuală ca oricind. — Vă spuneam că atunci aveam planificate 50 000 de tone cărbune pe an. Ne-am planificat acum 830 000 de tone cărbune anual. Deci, în 12 ani, producţia minei noastre a crescut de peste 16 ori, 12 an, în care am pătruns masiv în munte, mai bine echipaţi, folosind combine de tăiere a cărbunelui, combine de înaintare în steril şi cărbune. Anul trecut, întreprinderea noastră a fost declarată, pentru realizările sale in întrecerea socialistă, fruntaşă pa ţară, ocupînd locul I pe ramură. Este un răspuns faptic, muncitoresc, pe care o reînnoim, in întrecerea socialistă, la marea sărbătoare a tuturor celor ce muncesc. Pentru că noi ştim bine ce Înseamnă cărbu­nele pentru tara noastră. Ca să re­zolvăm bine treburile economiei, ale dezvoltării patriei noastre, este ne­voie de cărbune — deci de energie — ca de apă şi aer. Lozinca Împo­dobită cu cetină de brad la 1 Mai 1970 este şi mai proaspătă acum, la început de Mai 1982, îndemnul ei mobilizator este săpat in conştiin­ţa şi In inima fiecărui miner de la Bărbăteni, în inima şi în conştiinţa tuturor minerilor din patria noastră. ★ Flori cu totul deosebite, flo­rile minunate ale industriei socialiste au răsărit şi pe meleagul harghitean, crescute de muncitorii şi specialiştii de aici cu adîncă mindrie, prin risipă crea­toare de gind şi fapte comuniste. Acest început de mai muncitoresc, parcă mai mult ca altădată, are strălucire şi mai intensă. Ne măr­turiseşte acest lucru Csibi Alexan­dru, secretarul comitetului de partid al Întreprinderii de tractoa­re din Miercurea-Ciuc. — Intru zi de zi pe poarta Între­prinderii şi adesea mă gindesc că marea şansă oferită nouă, celor ce muncim aici, români şi maghiari, de a ne împlini ca personalităţi umane intr-o ramură de vîrf a teh­nicii româneşti şi, mai ales, intr-o localitate care in trecut, practic, nu cunoştea industria, se datorează, în modul cel mai firesc, tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Chiar piatra de temelie a uzinei noastre a fost aşe­zată cu mina lui de ctitor. Au tre­cut de atunci mai bine de 7 ani. Desigur, primul raport muncitoresc al colectivului nostru are astăzi mai mult o valoare de simbol, intruchi­­pind dorinţa aprigă spre mai bine a unor oameni ambiţioşi din cale afară, dar lipsiţi pe atunci de expe­rienţa necesară. Fabricam — aşa am Început — doar piese de schimb auto şi pentru tractoare. Atunci am fost cu toţii foarte bucuroşi şi foarte mîndri, că în cinstea zilei de 1 Mai 1975 am reuşit să realizăm, peste prevederi, un volum de pie­se de schimb in valoare de 400 000 de lei, în condiţiile asimilării şi in­troducerii în producţie a 10 noi re­pere. Astăzi sîntem, in sensul ade­vărat al cuvîntului, o întreprindere puternică, reprezentativă pentru tînăra şi moderna industrie a jude­ţului Harghita. Dar ce eforturi a trebuit să depunem, cit a trebuit să învăţăm, rapid, invingindu-ne pe noi înşine, depăşindu-ne, găsind so­luţii pentru cele mai complicate probleme ! Pentru că acesta este imperativul muncii şi vieţii noastre acum, cind in toate domeniile crea­ţiei materiale şi spirituale trebuie, aşa cum ne-o cere partidul, să ne dovedim buni, eficienţi, să produ­cem la parametrii cei mai Înalţi. A fi revoluţionar, acum — asta în­seamnă ! Drumul de atunci pină acum este presărat cu realizări, dar nu ne-a fost uşor. Ne-am călit însă ! Ne punem noi probleme, dorind din tot sufletul să atin­gem performanţe înalte, de calitate superioară. Fabricăm anual aproape 5 000 de tractoare, în 11 tipuri, care se bucură de apreciere şi căutare in peste 20 de ţări din lume. Aces­tui 1 Mai, sărbătoarea noastră a tuturor celor ce muncim Înfrăţiţi pe pămintul României socialiste. Ii mă­rim strălucirea, intîmpinindu-1 cu­­medalia de aur obţinută de tracto­rul nostru viticol SV-44S la Tirgul internaţional de la Leipzig. ★ Sărbătoarea lui 1 Mai este prilej de trecere in revistă a rezultatelor deosebite ob­ţinute in muncă , ne spune ingine­rul Otto Novy, directorul adjunct tehnic al Centrului de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică pentru echipamente hidroenergetice de la Reşiţa. Este, in acelaşi timp, şi o sărbătoare a marilor speranţe în noi succese. Cu 11 ani in urmă raportam partidului încheierea am­plului program de cercetare şi pro­iectare a echipamentului pentru Porţile de Fier . Aveam atunci sa­tisfacţia realizării celor mai mari hidroagregate produse vreodată în România — cele de 178,5 MW. — Funcţionează şi astăzi la pa­rametrii proiectaţi în salba de tur­bine care „treieră“ apele Dunării. A fost o realizare demnă de marea sărbătoare a muncii. — Da, aşa este. Dar colectivul nostru căpătase puteri, prin acea reuşită, pentru alte realizări, de calitate superioară, de performan­ţe şi mai ridicate. Aveam in urma noastră experienţa înfruntării unor greutăţi care, nu de puţine ori, ni s-au părut insurmontabile. Le-am învins însă, găsind în noi înşine forţele de a sparge limitele. Acest intu­ de mai pe care ne pregătim să-l intîmpinăm este luminat de absolvirea unui nou examen de ma­turitate tehnică a tînărului nostru colectiv. — Se spune : „Daţi-le tinerilor munţii, să-i învingă !“ — intervine inginerul-şef de la secţia de meca­nică grea şi hidroagregate de la întreprinderea de construcţii de maşini din Reşiţa, Pavel Daud, de faţă la discuţia noastră. — Ceea ce spuneţi este un ade­văr. Partidul a pus în faţa noastră sarcina de onoare de a ne aduce o contribuţie mereu sporită la fău­rirea independenţei energetice a ţă­rii. Vorbind metaforic, tinerilor — şi aici, la noi, in centrul de cerce­tare şi in uzină tinerii predomină — li s-au dat munţii şi ei ii în­ving ! Iată, construcţia turbinelor pentru Porţile de Fier II, deşi cu puteri mai mici, a impus soluţii conceptuale şi de fabricaţie cu mult mai complexe. „Munţii“ cedează — ne aflăm, in pragul acestui început de mai, in fază avansată cu cerce­tările, documentaţia şi studiile pen­tru ca noua centrală electrică de la Porţile de Fier II să se consti­tuie şi ea ca o realizare de frunte a tehnicii româneşti de vîrf. — Puterile noi, de circa 2 500 MW, stabilite prin hotărîrea recen­tei plenare a C.C. al P.C.R. a fi in­stalate in hidrocentrale în actualul cincinal. Îşi au izvorul aici, la Re­şiţa, singura producătoare de hidro­agregate — spune inginerul dr. Ia­­cob Voia, şeful laboratorului de cercetare pentru maşini hidraulice. Raportam, cu 11 ani in urmă, de 1 Mai, reuşita echipamentelor pentru Porţile de Fier I ; acum avem mon­tată şi realizată, în centrala de la Slatina, pe Olt, prima turbină bulb reversibilă, de 13,7 MW­h produs care deschide, de fapt, o eră teh­nică nouă in producerea hidroagre­­gatelor. Putem, avem forţa de crea­ţie necesară să fim printre cei din frunte in lume şi in acest dome­niu Avem conştiinţa că la temelia vieţii şi aspiraţiilor noastre se află munca. Munca de înaltă calitate ! — Le spuneam tinerilor munci­tori din uzină, zilele acestea, că uzina noastră este cea mai fericită — altă expresie nu am acum la in­­demină — in privinţa varietăţii sor­timentelor de hidroagregate, inter­vine din nou inginerul Pavel Daud. Pină acum este pus un lucru numai 40 la sută din potenţialul Dunării şi al riurilor noastre , mai rămîne 60 la sută de cucerit. Ne trebuie motoare, cu­ mai multe şi de mari performanţe. Trebuie să găsim în noi forţe şi mai bogate de creaţie, forţe puternice, regeneratoare, aşa cum fiecare început de mai le pune în lucrare in natură. Şi le vom găsi ! Noi insă, muncitori şi spe­cialişti, nu ne vom repeta, aşa cum face natura, ci împingem înainte, pe noi culmi de creaţie, lucrul mîi­­nilor şi al minţilor noastre, în do­rinţa de a atinge o nouă calitate în tot ceea ce înfăptuim şi, totodată, în formarea noastră ca oameni noi ai patriei socialiste. Ca oameni dă­ruiţi muncii creatoare. Aş spune că aceasta este deviza scumpă a Maiului muncitoresc din aceşti ani de înaintare rapidă. ★ Secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a spus de nenumărate ori că există, în patria noastră, un singur limbaj. În­ţeles de toţi oamenii muncii, fie că sunt români, maghiari, germani sau de alte naţionalităţi — limbajul creaţiei comune. Desprindem şi în acest 1 Mai 1982, din multitudinea realizărilor de excepţie, ca un sim­bol, un rezultat care poartă în sene înseşi elementele de forţă ale limbajului unic al muncii, creaţiei şi frăţiei. Este vorba de victoria co­lectivului de specialişti, ingineri, muncitori, studenţi şi tehnicieni de la Timişoara, coordonat de prof. dr. ing. Franci­sc Kovács, decanul Facul­tăţii de­­mecanică a Institutului po­litehnic „Traian Vuia“, care a dat un răspuns concret orientării tova­răşului Nicolae Ceauşescu, expri­mată cu doi ani in urmă, ca for­ţele unite de cercetare, invăţămînt şi producţie de la Timişoara, ţinînd seama de capacitatea lor, să-şi pro­pună realizarea primilor roboţi in­dustriali româneşti. Unitatea, coeziunea acestui co­lectiv — ne spune prof. dr. ing. Francisc Kovács — in­staurarea climatului de „unul pen­tru toţi, toţi pentru umil“, în care nu a existat „aceasta este treaba ta, vezi cum o rezolvi“, ci numai „este treaba noastră, hai să o re­zolvăm împreună“, constituie che­zăşia succesului obţinut in pragul acestei primăveri. împreună am putut să învingem nenumăratele greutăţi care ne-au stat în cale. Dificultăţi tehnice înainte de toate, adevărate „bătălii“, cum le-am nu­mit noi : cea a înlocuirii, încă în faza de proiectare, a componente­lor din import cu cele fabricate in ţară, cea a preciziei de poziţionare, cea a acordării robotului cu maşi­­nile-unelte din celula de fabricaţie. Am avut de luptat şi cu indiferen­ţa unora, cu neîncrederea altora, care nu voiau să creadă că putem realiza ceva la nivelul tehnicii de virf, numai pe baza gindirii origi­nale româneşti. Şi, în seara zilei cind celula de fabricaţie robotizată, de la întreprinderea „Electromo­tor“, a prelucrat primul arbore fără ca acesta să fie atins de mina omu­lui, ne-am dat seama cât de ge­neroasă şi de fertilă este încre­derea în om, in­capacitatea lui ne­limitată de creaţie, capacitate pe care nici el nu şi-o cunoaşte întot­deauna îndeajuns. Orientările de acum doi ani ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu au avut la bază tocmai a­­ceastă încredere profund stimula­toare. Ne-a umplut sufletul bucu­ria nemărginită a datoriei împli­nite. Sigur, acest succes înseamnă doar un început. Pregătim pen­tru viitorul imediat proiectele lui REMT — 2, 3 şi 4. S-a organizat şi a început să producă prima secţie de fabricaţie de roboţi industriali la întreprinderea „Electromotor“. Sperăm, muncim ca viitorul 1 Mai să-l putem intîmpina cu realizarea unor roboţi înzestraţi cu vedere ar­tificială, comandaţi prin voce uma­nă. Ne însufleţesc in stăruinţele noastre, ca şi pină acum, Încrederea şi sprijinul partidului. — Eu socotesc că, în primul rind, realizarea primei celule flexibile de fabricaţie din ţară, deservită de robotul industrial REMT-1, se da­­toreşte faptului că ne-am unit efor­turile cu ale colectivului muncito­­­resc de la „Electromotor“, dind viaţă acelei idei minunate a secre­tarului general al partidului pri­vind integrarea invăţămintului cu cercetarea şi producţia , precizea­ză prof. dr. ing. Tiberiu Mureşan, coordonatorul colectivului de ro­botică de la Facultatea de electro­tehnică din Timişoara. Pe acest rodnic drum, prin rodul forţelor noastre unite, al muncii creatoare, Intîiul de mai viitor va fi intimpi­­nat cu realizări superioare, creînd tradiţie şi in acest domeniu al in­dustriei de virf româneşti. Mihai CARANFIL Dionisie ŞINCAN cu sprijinul corespondenţilor „Scinteii" • Ce se adaugă, an de an, la zestrea ţării odată cu prinosul muncii dăruite Armindenilor muncitoreşti • Prin vigoarea spiritului revoluţionar şi asaltul perfor­manţelor tehnice, bătrîna „uzină vie“ întinereşte • „Ţării, cu­ mai mult cărbune!“-un îndemn şi un hotă­rit răspuns mineresc • Pe meleaguri înnoite, frumoasele flori ale acestui mai • „Daţi-le tinerilor munţii să-i învingă, îi vor învinge!“ Ilustraţie de EUGEN DICHISEANU SClNTEIA - sîmbâtâ 1 mai 1982 Ritm comunist în patria română Eşti lege liberă, fundamentală îmbrăţişarea inimii cu pîinea şi cu ţara . Prin tine un popor întreg îşi împlineşte Frumos, muncitoreşte-n vatră primăvara ! La noi barajele şi lanurile sunt întemeieri de pace şi lumină . Cum toate inimile pe acest pâmint Bat ritmul comunist, în patria română. Azi, tot poporul e partidul demn al celor ce muncesc şi făuresc muncind imensa demnitate, pasul ei solemn Spre comunism gîndind, visînd. Cheia de boltă, visul şi mîndria Ni-s pacea ţârii, pîinea ei, iubirea Incii, lumina muncii, azi în România îmbrăţişează către pace omenirea. Partidul este astăzi însăşi ţara Iar patria prin el se-ntemeiază. De-aceea-n tot ce facem cîntă primăvara Şi munca-i cea mai luminoasă rază. Poporul, Ceauşescu, floarea, pîinea, versul Alesul grai al muncii, demnitatea plină Sînt aripi ce ridică omeneşte universul Spre pace, spre visare şi lumină. Ion CRINGULEANU

Next