Scînteia, august 1982 (Anul 51, nr. 12423-12447)

1982-08-01 / nr. 12423

PAGINA 2 Cum predăm tineretului înalta lecţie a patriotismului revoluţionar? Din centrul activităţii noastre politice, educative trebuie să stea dezvoltarea dragostei faţă de ţară, faţă de popor, faţă de cauza socialismului, dezvoltarea patriotismului revoluţionar. Copiii, tinerii trebuie crescuţi şi edu­caţi în spiritul dragostei de patrie, al devotamentului faţă de socialism, faţă de partid, în spiritul muncii, înarmîndu-i cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi cunoaşterii umane66. NICOLAE CEAUŞESCU Primim, fiecare generaţie, o moştenire inestimabilă , este conştiinţa prezenţei, a continuităţii poporului român pe aceste meleaguri, un spaţiu­ carpato-danubiano-pontic, a muncii şi luptei sale necurmate pentru păstrarea şi afir­marea fiinţei naţionale. Sub soarele istoriei pe care ea o creează, fiecare generaţie sporeşte legatul primit şi il predă, mai departe, celor care o urmează, într-o trecere nesfirşită, purtînd astfel, din secol in secol şi din mileniu in mileniu, voinţa, cugetul şi frumuseţea unui popor paşnic şi talentat, viteaz şi drept. Anii revoluţiei socialiste, în cartea de aur a istoriei sale, naţiunea română scrie pagini de nepieritoare glorie. Este, in fiecare faptă de muncă, in fiecare act de Creaţie materială sau spirituală, şi o laudă adusă trecutului şi prezentului patriei - după cum este şi o scrutare a viito­rului comunist al României. Iubirea de patrie, devotamen­tul faţă de socialism - iată liantul indestructibil al vieţii noastre de fiecare zi. Cum învaţă cele mai tinere generaţii „lecţia“ patriotis­mului ? Cum ştim noi „să le predăm" marile învăţăminte ce se desprind din lupta milenară a poporului rom­ân ? Ce facem pentru a transmite şi mai vie forţa patriotismului către generaţiile tinere ? Am organizat o masă rotundă care îşi propune să surprindă citeva dintre ipostazele concrete ale acestei probleme. Au participat : MARIAN AVRAM, muncitor la întreprinderea „23 August" Bucureşti ; MIHAI COMAN, profesor la Şcoala generală nr. 30 din Bucureşti, IOAN JINGA, inspector şcolar şef al Capitalei, CONSTANTIN SCHIFIRNEŢ, cercetător la Centrul pentru cercetarea pro­blemelor tineretului, şi CLAUDIA STOICESCU, muzeolog principal la Muzeul de istorie al Republicii Socialiste România. - EXIGENTELE CODULUI ETIC t&sU \ ' s c s­­+ x / - / Vi ' s.îî.%x.x­ av & && s v / w?/.v^y #6 / * - ' « evident, ceea ce voi spune nu este o judecată de valoare — dacă este vorba să comparăm cu cea mai mare parte a ge­nerațiilor adulte, la un feno­men interesant : la tineri, as­pectul volitiv-emoţional este mai puţin prezent.­ Acest lucru mi se pare demn de remar­cat — pentru că la generaţia tinără transmiterea valorilor patriotismului, educaţia patrio­tică se face prin apelul la con­ştiinţă, prin evidenţierea as­pectelor raţionale şi mai puţin prin accentuarea aspectelor emoţionale. Mihai Coman : Nu sunt de acord ; dacă putem vorbi des­pre un caracter raţional al patriotismului, o putem face numai de la o anumită virstă. Altfel — mai cu seamă la virsta formării, convingerilor şi atitudinii patriotice — rolul factorului emoţional mi se pare deosebit de important. Noi sîntem chemaţi să for­măm o anume concepţie des­pre lume, aş spune — o vi­ziune patriotică asupra lumii. Educaţia tinerei generaţii se face la o vîrstă la care nu se poate vorbi despre o definiti­vare a personalităţii raţionale a omului. Ceea ce ne intere­sează pe­ noi în primul rînd este tocmai deschiderea sufle­telor către valorile emoţio­nale, valorile afective. Noi trebuie să găsim căile cele mai sigure care să ne permită intrarea in sufletul copilului, al tînărului pentru a le înră­dăcina acolo. Claudia Stoicescu: Pot să vă confirm, din propria expe­rienţă, că valorile patriotismu­lui revoluţionar se formează, mai cu seamă la copii, pe calea emoţională, afectivă, fără a exclude, indiscutabil, calea în­cărcării de convingeri. La Muzeul naţional copiii vin cu pasiune; ei receptează istoria în primul rînd cu inima; pen­tru ei istoria este o carte vie în care filele au o puternică, o limpede culoare afectivă. Ei se bucură atunci cind li se vorbeşte despre bătălia de la Câlugăreni şi se întristează aflind sfîrşitul lui Decebal... Redacţia: Reţinem că patrio­tismul revoluţionar nu este re­ductibil la convingeri raţionale, după cum nu este reductibil nici la trăiri emoţionale, sen­timentale. El se instalează în conştiinţe ca un sistem de idei şi sentimente care, întrepă­trunse, se convertesc in valori morale traduse în atitudini şi în comportamente. Patriotis­mul, însoţitorul de o viaţă al omului, se formează pe cale raţională şi pe cale afectivă — fiecare dintre ele avind im­portanţa ei specifică. M. Avram: Nu cred că putem vorbi de patrie fără a vorbi de munca cu care oricare ce­tăţean este dator pentru înăl­ţarea ei. In ultimă analiză, ne iubim ţara dacă depunem o activitate eficientă pentru re­zolvarea problemelor ei. Aşa a fost întotdeauna. Imediat după 23 August 1944, cel mai inart act de patriotism era să înţe­legem starea în care se găsea ţara şi să acţionăm la chema­rea partidului comunist: „To­tul pentru front, totul pentru victorie!“. Poporul român a înţeles, a făcut chiar totul, şi-a rupt de la gură, a depus efor­turi extraordinare pentru a­­avea o ţară liberă, indepen­dentă şi prosperă. Şi aşa a procedat pe tot parcursul a­­cestei istorii. Urmaşii noştri trebuie să gindească la semni­ficaţia acestui fapt şi să pro­cedeze şi ei la fel. Copilul d­in şcoală, lăcrimează în faţa des­tinului tragic al neînvinsului Decebal, se bucură pentru re­zultatul victorios al bătăliei de la Câlugăreni, trăieşte mo­mente de exaltare la lecţia luptelor ,poporului român pen­tru independenţa sa naţională, înţelege înălţimea şi frumuse­ţea idealului care i-a îmbărbă­tat in luptă pe făuritorii actu­lui de la 23 August... Dar im­portant este dacă toate acestea o duc la înţelegerea necesi­tăţii de a fi, şi el, prin mun­ca sa, un continuator al stră­daniilor atitor generaţii de pa­trioţi. ■ C. Schifirneţ: Afirmarea şi Interiorizarea valorilor patrio­tismului se face intr-un grad mult mai intens mai ales la cei care au o atitudine înain­tată faţă de muncă şi care conştientizează importanţa muncii ca factor fundamental al existenţei socialiste. Edu­caţia patriotică — ca întregul proces educativ din ţara noas­tră — stă sub acelaşi semn mare al educaţiei prin muncă şi pentru muncă. Este normal să fie aşa pentru că patrio­tismul revoluţionar este un patriotism activ, militant, ba­zat pe participarea conştientă a maselor la făurirea societăţii socialiste multilateral dezvol­tate. Ioan Jinga : Nu aş vrea să ajungem, încet, încet, la o vi­ziune triumfalistă , care, în ultimă instanţă, este şi profund demobilizatoare, fiindcă ne face să ne culcăm pe lauri. Mai avem încă destule carenţe in activitatea educativă, altfel ar fi greu să explicăm numărul (la urma urmelor redus­e dar şi cîţiva dacă ar fi tot ar fi mult) deci numărul de tineri cu atitudini sociale înapoiate ; printre tineri nu au dispărut cu totul manifestările de cos­mopolitism, de fascinaţie faţă de stilul de viaţă din alte ţări, după cum nu au dispărut ele total — să vorbim foarte deschis — nici din rindul edu­catorilor (profesionişti sau ne­­profesionişti). Avem multe de făcut — şi vom avea întotdeauna, pentru că, pe măsură ce societatea umană va evolua, rolul educa­ţiei va spori. Din constelaţia factorilor educativi se des­prind şcoala, instituţie socială specializată in educarea copii­lor şi tineretului, organizaţiile revoluţionare şi, mai de curind, Întreprinderile, unde generaţia tinără îşi petrece o bună parte din timp pentru instruire ţîractivă.' Cred că şcoala... C. Schifirneţ: ...şcoala une­ori''hdr foloseşte mijlo­acele cele mai adecvate vîrstei,’ particu­larităţile de grup, caracteristi­cile individuale ale tinerilor, mutaţiile care intervin, de-a lungul anilor, în profilul şi comportamentul tinerei gene­raţii. Nu vorbesc despre „şcoa­lă“, ci despre unele şcoli, des­pre unii educatori. I. Jinga: Ajungem la pro­blema vocaţiei educative a e­­ducatorului. C. Schifirneţ: Bineînţeles! M. Coman : Trebuie găsite­­mijloacele ca, trecind dincolo de acest factor subiectiv, să avem o eficienţă maximă in formarea viziunii patriotice la tineri. Aceasta este problema esenţială : eficienţa educaţiei, la toate nivelurile. Cadrul ofe­rit de Invăţămint este generos şi exact, problema este insă : care este eficienţa ? Dacă există dificultăţi, mi se pare că de vină este caracterul for­mal al unor activităţi în care predomină aspectul exterior, formula şi nu descoperirea posibilităţilor de a da viaţă ideilor şi exemplelor. Concep­ţia patriotică se formează da­torită unor valori exemplare. Mai exact, ca să mă refer la un domeniu în care mă simt mai în largul meu, la folclor, o ba­ladă precum Tom­a Alimoş sau ca Baba Novac, in care * I. Redacţia : După unele ecouri care ne-au parvenit, există nemulţumiri — in primul rînd ale părinţilor, dar şi ale unor cadre didactice — cu privire la calitatea manuale­lor de istorie, primele care ar trebui să facă educaţie patrio­tică. Li se reproşează, unora, că sunt aride, că nu vibrează. I. Jinga : Problema manua­lelor este foarte mult discuta­tă , în general, nu numai aceea a manualelor de ştiinţe sociale. Eu am mai spus şi cu alte prilejuri că multă lume le critică, dar nimeni nu se an­gajează să scrie altele, aşa cum le-am dori. Nu de mult, mi­nisterul a organizat o dezba­tere in legătură cu manualele, la care au fost invitaţi cei mai buni profesori care nu sunt autori de manuale. încercăm, din nou, o îmbunătăţire a lor. M. Coman : în legătură cu această eternă dispută a ma­nualelor şi cu caracterul lor arid — şi sunt de acord că aşa sunt multe dintre manuale — am impresia că autorii lor sunt obsedaţi de ideea că vor fi iarăşi şi iarăşi criticaţi şi nu au curajul să-şi asume „riscul personalităţii“ ; manualele ies destul de şterse. Nu poate exista un manual foarte „ro­tund“, pentru că el exprimă o anumită­ viziune asupra mate­riei. în dorinţa de a nu fi cri­ticat, în teama lui, autorul face manualul tern. Ce eroare ! Un autor trebuie să aibă curajul să rişte, în sensul nobil al cuvintului, in sensul cultural este vorba de situaţii exem­plare de dăruire patriotică, au o mare eficienţă asupra copii­lor, deoarece oferă un model de viaţă. Cu titlu de sugestie , mie mi se pare că în general în manualele gimnaziale este destul de puţin valorificat folclorul. Adică un spaţiu destul de mic are tocmai do­meniul în care sunt prezentate modele, valori exemplare, deosebite. în manualele de limba ro­mână sunt citeva texte care ridică probleme deosebite. Nu este vorba de calitatea lor es­tetică — dimpotrivă, sunt foarte bine alese pentru a ilustra una sau alta dintre noţiunile­ pe care elevii le în­vaţă. Este­ vorba de punctul de vedere etic , nu numai că ele nu oferă un model etic, ci, dimpotrivă, oferă antimodele. Alegerea textelor trebuie să se facă atent, mult mai atent. Nu ajunge ca un text să aibă o pojghiţă, o poleială de pa­triotism, el trebuie să vibreze, să fie incandescent patriotic. I. Jinga : Să revenim. Aşa cum este el organizat în cli­pa de faţă, învăţămintul oferă un cadru deosebit de propice educaţiei patriotic-revoluţio­­nare a­ tineretului. Planul de învăţămînt cuprinde activităţi care au această destinaţie des­chis afirmată de a face educa­ţie patriotică : limba română, istoria, geografia, cunoştinţele social-politice şi chiar disci­plinele tehnologice , ca să nu mai vorbim de activităţile special destinate educaţiei so­cialiste : informările politice, cercurile, orele de dirigenţie, vizitele la muzee, la monu­mente istorice, de artă, la o­­biective industriale, pe şantie­re de construcţii, în agricul­tură. Problema este insă alta : în ce măsură şcoala reuşeşte să valorifice acest cadru organi­zatoric şi să conducă fiecare activitate la o eficienţă depli­nă ? Pentru că, în cele din urmă, eficienţa este cea care depune mărturie pentru munca noastră , să creştem un tineret cu cunoştinţe, con­vingeri şi deprinderi compor­tamentale in spiritul patriotis­mului revoluţionar. Trebuie să ne debarasăm de elementele de formalism care mai dăinuie in munca noas­tră. Sunt încă activităţi for­male care in­voc să ajute se pare că — să nu zic că strică... — nu determină la tineri în­ţelegerea exactă a sensului acţiunii educative, şi profund angajat, pentru a crea o anume emulaţie, un anume spirit. • I. Jinga : Aşa este — pe de o parte. Pe de altă parte , un profesor, nu trebuie să fie ro­bul manualului ; manualul este un ghid, un reper, un auxiliar ; profesorul trebuie să-şi aducă propria contribu­ţie de gîndire, de pasiune, de experienţă, atunci cind predă o lecţie. Eu nu fetişizez ma­nualul, pentru că niciodată nu vom găsi manualul care să întrunească adeziunea unani­mă — şi a profesorilor, şi a părinţilor, şi a elevilor. Adevărata educaţie patrio­tică se poate face şi în clasă, şi in activităţile extraşcolare, dacă profesorul respectiv d­in calitatea lui de sfătuitor, de îndrumător, de coordona­tor al elevilor — reuşeşte să le insufle sentimentele şi con­vingerile ce animă societatea. Asta înseamnă să renunţe la şabloane, la scheme, să re­nunţe la metoda de tratare în bloc a elevilor — totul pen­tru a-i face să vibreze. Redacţia : Aceasta înseamnă că se cuvine ca in primul rind să vibreze profesorul... I. Jinga : ...el să fie incan­descent, pentru a-1 aduce şi pe elev la o temperatură înaltă. M. Avram : Mă gîndesc că oricît de frumos le-am vorbi, tinerilor despre dragostea de patrie, dacă nu le oferim şi exemple convingătoare, fapte, situaţii, ei vor considera totul ca fiind simple vorbe spuse de noi pentru că avem sarci­na să le spunem şi pentru a bifa îndeplinirea unei sarcini. M. Coman : întocmai. Copi­lul este deosebit de sensibil, el primeşte sugestii din toate părţile , deci important mi se pare a fi primul pas. Noi tre­buie să fim cei care construim postamentul, care punem be­tonul. Pe această temelie, a conştiinţei patriotice, se poate apoi clădi la nesfirşit. C. Stoicescu : Copilul este o entitate deosebită,­ intr-adevăr. Acţiunea educativă se exerci­tă pe o mulţime de căi , toa­te conducind la acelaşi ţel. Muzeele, cele de istorie în mod deosebit, joacă un rol de­ primă mărime in educarea dragostei faţă de ţară. Nu nu­mai in şcoală, ci şi în muzeu trebuie să existe un personal specializat, care să cunoască preocupările tinerilor. Pentru a face atractivă şi eficientă lecţia de patriotism în muzeul de istorie, acesta are avanta­jul nemaipomenit de a vorbi prin imagini vii, prin mărtu­rii cu o mare forţă evocatoare. Am organizat, anul acesta, un club de dezbateri politico­­ideologice. Organizaţiile de pionieri au propus teme pen­tru dezbateri. Ce anume ? Teme de istorie şi de politică curentă. Au cerut să discutăm probleme majore: rolul Româ­niei in Conferinţa de la Hel­sinki, ca şi în aceea de la Ma­drid, dezarmarea, „lumea a treia“. Eram în dificultate. Cum să le explici copiilor ase­menea lucruri ? Dar pentru că ei au cerut-o, le-am expli­cat. Şi am rămas surprinşi noi , pentru că îi interesa, pentru că înţelegeau. Şi atunci ne-am spus că noi­­suntem­ cei care subestimăm posibilităţile lor de cuprindere, noi suntem­ cei „timizi“ in faţa curiozită­ţii şi capacităţii lor de înţele­gere. Copiii au o mare pasiu­ne pentru istorie, pentru isto­ria veche, ca şi pentru cea nouă, pentru viaţa politică pe care o înţeleg ca pe ceva ce-i priveşte direct. I. Jinga : Adevărat ! Eu cred că facem educaţie patrio­tică şi atunci cind le cerem elevilor să vină cu regularita­te la şcoală, şi atunci cind le cerem să înveţe bine, pentru că asta este principala lor în­datorire, şi atunci cînd le ce­rem să recolteze plante medi­cinale , pentru că ele se usucă pe cimp şi în copaci, iar noi sintem­ puşi în situaţia să importăm materie primă pen­tru industria farmaceutică. Păcatul nostru este in altă parte : ii scoatem pe elevi la astfel de activităţi fără a le explica despre ce este vorba, fără a motiva. Nu le spunem în suficientă măsură de ce fa­cem un anumit lucru şi nu ştim să vedem dimensiunea majoră (patriotismul) a unei acţiuni concrete (colectarea plantelor medicinale). Câte­odată, copiii rămân cu senti­mentul că au­ executat o cor­voadă — doar pentru că nu li s-a explicat, cum ziceam, de ce au făcut acel lucru. C. Schifirneţ : Mi se pare important de subliniat că şi în procesul de educare patrio­tică a copiilor şi tineretului se cuvine ca şi ceilalţi factori — familia, întreprinderea unde se efectuează practica, mijloa­cele de comunicare in masă — să cunoască ce face şcoala, să continue acţiunile ei, să le amplifice. La rindul ei, se cu­vine ca şcoala să cunoască ac­ţiunile celorlalţi factori şi să valorifice ce fac ei. . I. Jinga : Cred că problema numărul 1 este dezbaterea şi clarificarea cu copiii şi tine­retul a tuturor problemelor pe care le ridică viaţa social­­politică. Cu alte cuvinte, im­plicarea puternică a şcolii în activitatea întregii societăţi, participarea cetăţenească la toate activităţile Cetăţii, la soluţionarea problemelor ei. Este timpul, socotesc, ca şcoa­la de toate gradele să... intre în viaţă şi elevii, profesorii, părinţii să participe efectiv la dezbaterea şi rezolvarea pro­blemelor colectivităţii. Lecţia de democraţie socialistă ar fi, implicit, şi o permanentă, înaltă lecţie de patriotism. Patria este de milenii şi de­vine în fiecare zi. C. Stoicescu : La istoria noastră trebuie să ne întoar­cem mereu, pentru că ea este dovada existenţei, a dăinuirii noastre milenare. în privinţa asta am făcut mult şi totuşi nu îndeajuns. Un exemplu : cetăţile dacice din munţii O­­răştiei nu sunt suficient văzute, cunoscute, exploatate in pro­cesul de educare patriotică , nu sunt nici restaurate aşa cum ar trebui. Complexul ar­heologic de la Grădiştea e un certificat naţional pe care nu-l au alte popoare de prin această parte a lumii ; e o ci­vilizaţie în piatră care ne cer­­­tifică evoluţia culturală tim­purie. Dealtminteri şi civili­zaţia noastră în lemn dispare zi de zi, nu este, cum ar tre­bui, păstrată cu îndirjire, cu voinţa pe care au dovedit-o cei care au înălţat aceste mo­numente. I. Jinga : Educaţia patrioti­că implică, neapărat, cultul valorilor naţionale şi al tradi­ţiilor. Trebuie şi el construit cu grijă şi se face acest lucru prin forme multiple. Cred că — dacă este să vorbim de mijloacele folosite pentru educarea patriotică a tinerei generaţii — trebuie să vorbim in primul rind de cultul mun­cii pentru patrie. El se cuvine a fi puternic sădit la genera­ţia tinără, angajată in pro­cesul foarte complex şi dina­mic de realizare a unui obiec­tiv strategic fundamental : depăşirea stadiului de ţară in curs de dezvoltare pentru a deveni o ţară cu o dezvoltare medie. Pe tineri trebuie să­-i deprindem din cea mai frage­dă virstă cu ideea că nu se poate fără muncă şi fără im­plicare socială. După măsura în care vom reuşi să facem acest lucru ne vor judeca generaţiile viitoare — cu alte cuvinte, chiiar cei care astăzi sunt materialul gingaş pe care ni l-a încre­dinţat societatea. Patria de miine sunt ei , iar noi sîntem responsabili astăzi pentru chipul ei de miine. George-Radu CHIROVICI Mihai CARANFIL Fotomontaj : Eugen DICHISEANU Răspundere şi vocaţie in nobila misiune a De la cultul valorilor naţionale, al tradiţiilor la cultul muncii pentru ţară Patria socialista - realitatea supremă Redacţia : Sunteţi, cu toţii, direct implicaţi in procesul de educare patriotici şi revolu­ţionară a tineretului. Prin pro­fesia, prin preocupările dum­neavoastră, vă confruntaţi zil­nic Cu universul de conştiinţă al celor mai­ tineri cetăţeni ai ţării, le cunoaşteţi îndeaproape gindurile şi sentimentele. Şi nu le cunoaşteţi doar , ci acţionaţi pentru modelarea ce­lor care miine vor lua in miinile lor destinul României, destinul socialismului şi comu­nismului in România. Vă propunem o discuţie pe tema educării copiilor, adoles­cenţilor şi tinerilor în spiritul respectului, al cultivării şi pro­movării supremelor valori ale orînduirii noastre. Constantin Schifirneţ : Cred că este foarte interesant pen­tru discuţia noastră să debu­tăm cu... concluzii. Este vorba de concluziile unei cercetări efectuate pe un lot de 3 890 de tineri (muncitori, elevi, stu­denţi) din diferite sfere ale ac­tivităţii sociale utile dintr-o se­rie de unităţi de invăţămint şi întreprinderi aparţinind mai multor ramuri industriale din 13 judeţe ale ţării. Studiul a pornit de la valorile cuprinse in codul principiilor şi norme­lor eticii şi echităţii socialiste, colectivul de cercetători se­­lecţionîndu-le pe acelea pe care le-a considerat că — prin însuşire şi interiorizare — de­termină comportamente esen­ţiale din care decurg, in mod firesc, şi celelalte conduite înaintate. Am investigat deci atitudinile faţă de patrie, faţă de muncă şi faţă de­­ normele morale şi juridice. Cercetarea a scos in evidenţă faptul că — in ansamblul va­lorilor moral-politice însuşite de tineri şi adoptate, utilizate ca norme de conduită, de comportament cotidian — valo­rile care ţin direct de patrio­tism ocupă primul loc. Senti­mentul patriotic este unul din­tre cele mai mobilizatoare sen­timente. Identificarea cu locu­rile in care te-ai născut şi ai crescut, dragostea pentru ţară şi neam, ataşamentul faţă de orinduirea socialistă, activitatea depusă în slujba dezvoltării patriei, munca neobosită pen­tru înfăptuirea aspiraţiilor po­porului— sunt doar citeva din­tre componentele noţiunii de patriotism, aşa cum le-am identificat in cercetarea noas­tră. Redacţia : Care au fost, din­tre toate acestea, cele care, analizate, v-au îngăduit să tra­geţi concluzii cu valoare ge­nerală ? C. Schifirneţ : Remarcăm două elemente fundamentale : dragostea faţă de ţară şi ata­şamentul faţă de orinduirea socialistă. Aceste două va­lori deţin, in ierarhia va­lorilor patriotismului, locul cel mai important. Nici nu e cazul să analizăm prea mult aceste valori, nici nu este de conceput ca dragostea faţă de ţară să­­nu constituie, pentru generaţia tinără, o valoare fundamentală , iar ataşamentul faţă de orinduirea socialistă este ataşamentul firesc al tină­­rului pentru cadrul social, care înseamnă chezăşia creşterii şi afirmării lui. Ioan Jinga : Aceste două valori nu pot fi, cu nici un chip, despărţite. Patria este patria milenară, dar este şi patria de astăzi, patria con­temporană, iar socialismul este timpul rodniciei patriei mile­nare, este alcătuirea socială care a îngăduit şi îngăduie poporului român să dea întrea­ga măsură a hărniciei şi talen­tului său. Copiii şi tinerii sunt născuţi, crescuţi şi educaţi in România socialistă ; patria so­cialistă este pentru ei realita­tea supremă. O atitudine patriotic-revoluţionară, conştientă şi activă Marian Avram . Da, insă acest fapt nu e de ajuns să-l cunoaştem doar noi, cei care am trăit şi am făurit această alcătuire socială nouă. Genera­ţiile tinere trebuie să cunoască şi ele, in profunzime, realită­ţile acestei istorii pentru că altfel nu vor înţelege necesi­tatea continuării acestor efor­turi. A pregăti aceste generaţii în aşa fel incit ele să preia şi să rezolve sarcinile mari ale viitorului — iată actul de mare patriotism cu care suntem­ da­tăm­ noi, cei care am luptat pentru făurirea acestei orin­­duiri. Şi nu există lecţie mai bună, mai temeinică pentru ti­neri decit exemplul atitudinii, al muncii, al seriozităţii noas­tre. Spunea unul că dacă facem noi totul ce vor mai face ge­neraţiile viitoare ? Se înşală. Noi n-am putut şi nu putem face totul. Şi nu cred să fi existat vreodată în istorie ge­neraţii fără probleme, fără idealuri, deci fără un program de acţiune. Generaţia tinără de azi trebuie şi ea, cu atît mai mult, să devină conştientă de misiunea ei... C. Schifirneţ : Mai departe, aş vrea să subliniez — tot des­pre un rezultat al cercetărilor noastre este vorba — că actua­la generaţie tinără se rapor­tează la un sistem de valori, în mai mare măsură, în I­od raţional, însuşirea valorilor patriotismului se face in mod conştient, la fel şi încercarea de a le interioriza ; asistăm — SANTEI­A—duminica 1 august 1982

Next