Scînteia, august 1982 (Anul 51, nr. 12423-12447)
1982-08-01 / nr. 12423
PAGINA 2 Cum predăm tineretului înalta lecţie a patriotismului revoluţionar? Din centrul activităţii noastre politice, educative trebuie să stea dezvoltarea dragostei faţă de ţară, faţă de popor, faţă de cauza socialismului, dezvoltarea patriotismului revoluţionar. Copiii, tinerii trebuie crescuţi şi educaţi în spiritul dragostei de patrie, al devotamentului faţă de socialism, faţă de partid, în spiritul muncii, înarmîndu-i cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi cunoaşterii umane66. NICOLAE CEAUŞESCU Primim, fiecare generaţie, o moştenire inestimabilă , este conştiinţa prezenţei, a continuităţii poporului român pe aceste meleaguri, un spaţiu carpato-danubiano-pontic, a muncii şi luptei sale necurmate pentru păstrarea şi afirmarea fiinţei naţionale. Sub soarele istoriei pe care ea o creează, fiecare generaţie sporeşte legatul primit şi il predă, mai departe, celor care o urmează, într-o trecere nesfirşită, purtînd astfel, din secol in secol şi din mileniu in mileniu, voinţa, cugetul şi frumuseţea unui popor paşnic şi talentat, viteaz şi drept. Anii revoluţiei socialiste, în cartea de aur a istoriei sale, naţiunea română scrie pagini de nepieritoare glorie. Este, in fiecare faptă de muncă, in fiecare act de Creaţie materială sau spirituală, şi o laudă adusă trecutului şi prezentului patriei - după cum este şi o scrutare a viitorului comunist al României. Iubirea de patrie, devotamentul faţă de socialism - iată liantul indestructibil al vieţii noastre de fiecare zi. Cum învaţă cele mai tinere generaţii „lecţia“ patriotismului ? Cum ştim noi „să le predăm" marile învăţăminte ce se desprind din lupta milenară a poporului român ? Ce facem pentru a transmite şi mai vie forţa patriotismului către generaţiile tinere ? Am organizat o masă rotundă care îşi propune să surprindă citeva dintre ipostazele concrete ale acestei probleme. Au participat : MARIAN AVRAM, muncitor la întreprinderea „23 August" Bucureşti ; MIHAI COMAN, profesor la Şcoala generală nr. 30 din Bucureşti, IOAN JINGA, inspector şcolar şef al Capitalei, CONSTANTIN SCHIFIRNEŢ, cercetător la Centrul pentru cercetarea problemelor tineretului, şi CLAUDIA STOICESCU, muzeolog principal la Muzeul de istorie al Republicii Socialiste România. - EXIGENTELE CODULUI ETIC t&sU \ ' s c s+ x / - / Vi ' s.îî.%x.x av & && s v / w?/.v^y #6 / * - ' « evident, ceea ce voi spune nu este o judecată de valoare — dacă este vorba să comparăm cu cea mai mare parte a generațiilor adulte, la un fenomen interesant : la tineri, aspectul volitiv-emoţional este mai puţin prezent. Acest lucru mi se pare demn de remarcat — pentru că la generaţia tinără transmiterea valorilor patriotismului, educaţia patriotică se face prin apelul la conştiinţă, prin evidenţierea aspectelor raţionale şi mai puţin prin accentuarea aspectelor emoţionale. Mihai Coman : Nu sunt de acord ; dacă putem vorbi despre un caracter raţional al patriotismului, o putem face numai de la o anumită virstă. Altfel — mai cu seamă la virsta formării, convingerilor şi atitudinii patriotice — rolul factorului emoţional mi se pare deosebit de important. Noi sîntem chemaţi să formăm o anume concepţie despre lume, aş spune — o viziune patriotică asupra lumii. Educaţia tinerei generaţii se face la o vîrstă la care nu se poate vorbi despre o definitivare a personalităţii raţionale a omului. Ceea ce ne interesează pe noi în primul rînd este tocmai deschiderea sufletelor către valorile emoţionale, valorile afective. Noi trebuie să găsim căile cele mai sigure care să ne permită intrarea in sufletul copilului, al tînărului pentru a le înrădăcina acolo. Claudia Stoicescu: Pot să vă confirm, din propria experienţă, că valorile patriotismului revoluţionar se formează, mai cu seamă la copii, pe calea emoţională, afectivă, fără a exclude, indiscutabil, calea încărcării de convingeri. La Muzeul naţional copiii vin cu pasiune; ei receptează istoria în primul rînd cu inima; pentru ei istoria este o carte vie în care filele au o puternică, o limpede culoare afectivă. Ei se bucură atunci cind li se vorbeşte despre bătălia de la Câlugăreni şi se întristează aflind sfîrşitul lui Decebal... Redacţia: Reţinem că patriotismul revoluţionar nu este reductibil la convingeri raţionale, după cum nu este reductibil nici la trăiri emoţionale, sentimentale. El se instalează în conştiinţe ca un sistem de idei şi sentimente care, întrepătrunse, se convertesc in valori morale traduse în atitudini şi în comportamente. Patriotismul, însoţitorul de o viaţă al omului, se formează pe cale raţională şi pe cale afectivă — fiecare dintre ele avind importanţa ei specifică. M. Avram: Nu cred că putem vorbi de patrie fără a vorbi de munca cu care oricare cetăţean este dator pentru înălţarea ei. In ultimă analiză, ne iubim ţara dacă depunem o activitate eficientă pentru rezolvarea problemelor ei. Aşa a fost întotdeauna. Imediat după 23 August 1944, cel mai inart act de patriotism era să înţelegem starea în care se găsea ţara şi să acţionăm la chemarea partidului comunist: „Totul pentru front, totul pentru victorie!“. Poporul român a înţeles, a făcut chiar totul, şi-a rupt de la gură, a depus eforturi extraordinare pentru aavea o ţară liberă, independentă şi prosperă. Şi aşa a procedat pe tot parcursul acestei istorii. Urmaşii noştri trebuie să gindească la semnificaţia acestui fapt şi să procedeze şi ei la fel. Copilul din şcoală, lăcrimează în faţa destinului tragic al neînvinsului Decebal, se bucură pentru rezultatul victorios al bătăliei de la Câlugăreni, trăieşte momente de exaltare la lecţia luptelor ,poporului român pentru independenţa sa naţională, înţelege înălţimea şi frumuseţea idealului care i-a îmbărbătat in luptă pe făuritorii actului de la 23 August... Dar important este dacă toate acestea o duc la înţelegerea necesităţii de a fi, şi el, prin munca sa, un continuator al strădaniilor atitor generaţii de patrioţi. ■ C. Schifirneţ: Afirmarea şi Interiorizarea valorilor patriotismului se face intr-un grad mult mai intens mai ales la cei care au o atitudine înaintată faţă de muncă şi care conştientizează importanţa muncii ca factor fundamental al existenţei socialiste. Educaţia patriotică — ca întregul proces educativ din ţara noastră — stă sub acelaşi semn mare al educaţiei prin muncă şi pentru muncă. Este normal să fie aşa pentru că patriotismul revoluţionar este un patriotism activ, militant, bazat pe participarea conştientă a maselor la făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Ioan Jinga : Nu aş vrea să ajungem, încet, încet, la o viziune triumfalistă , care, în ultimă instanţă, este şi profund demobilizatoare, fiindcă ne face să ne culcăm pe lauri. Mai avem încă destule carenţe in activitatea educativă, altfel ar fi greu să explicăm numărul (la urma urmelor reduse dar şi cîţiva dacă ar fi tot ar fi mult) deci numărul de tineri cu atitudini sociale înapoiate ; printre tineri nu au dispărut cu totul manifestările de cosmopolitism, de fascinaţie faţă de stilul de viaţă din alte ţări, după cum nu au dispărut ele total — să vorbim foarte deschis — nici din rindul educatorilor (profesionişti sau neprofesionişti). Avem multe de făcut — şi vom avea întotdeauna, pentru că, pe măsură ce societatea umană va evolua, rolul educaţiei va spori. Din constelaţia factorilor educativi se desprind şcoala, instituţie socială specializată in educarea copiilor şi tineretului, organizaţiile revoluţionare şi, mai de curind, Întreprinderile, unde generaţia tinără îşi petrece o bună parte din timp pentru instruire ţîractivă.' Cred că şcoala... C. Schifirneţ: ...şcoala uneori''hdr foloseşte mijloacele cele mai adecvate vîrstei,’ particularităţile de grup, caracteristicile individuale ale tinerilor, mutaţiile care intervin, de-a lungul anilor, în profilul şi comportamentul tinerei generaţii. Nu vorbesc despre „şcoală“, ci despre unele şcoli, despre unii educatori. I. Jinga: Ajungem la problema vocaţiei educative a educatorului. C. Schifirneţ: Bineînţeles! M. Coman : Trebuie găsitemijloacele ca, trecind dincolo de acest factor subiectiv, să avem o eficienţă maximă in formarea viziunii patriotice la tineri. Aceasta este problema esenţială : eficienţa educaţiei, la toate nivelurile. Cadrul oferit de Invăţămint este generos şi exact, problema este insă : care este eficienţa ? Dacă există dificultăţi, mi se pare că de vină este caracterul formal al unor activităţi în care predomină aspectul exterior, formula şi nu descoperirea posibilităţilor de a da viaţă ideilor şi exemplelor. Concepţia patriotică se formează datorită unor valori exemplare. Mai exact, ca să mă refer la un domeniu în care mă simt mai în largul meu, la folclor, o baladă precum Toma Alimoş sau ca Baba Novac, in care * I. Redacţia : După unele ecouri care ne-au parvenit, există nemulţumiri — in primul rînd ale părinţilor, dar şi ale unor cadre didactice — cu privire la calitatea manualelor de istorie, primele care ar trebui să facă educaţie patriotică. Li se reproşează, unora, că sunt aride, că nu vibrează. I. Jinga : Problema manualelor este foarte mult discutată , în general, nu numai aceea a manualelor de ştiinţe sociale. Eu am mai spus şi cu alte prilejuri că multă lume le critică, dar nimeni nu se angajează să scrie altele, aşa cum le-am dori. Nu de mult, ministerul a organizat o dezbatere in legătură cu manualele, la care au fost invitaţi cei mai buni profesori care nu sunt autori de manuale. încercăm, din nou, o îmbunătăţire a lor. M. Coman : în legătură cu această eternă dispută a manualelor şi cu caracterul lor arid — şi sunt de acord că aşa sunt multe dintre manuale — am impresia că autorii lor sunt obsedaţi de ideea că vor fi iarăşi şi iarăşi criticaţi şi nu au curajul să-şi asume „riscul personalităţii“ ; manualele ies destul de şterse. Nu poate exista un manual foarte „rotund“, pentru că el exprimă o anumită viziune asupra materiei. în dorinţa de a nu fi criticat, în teama lui, autorul face manualul tern. Ce eroare ! Un autor trebuie să aibă curajul să rişte, în sensul nobil al cuvintului, in sensul cultural este vorba de situaţii exemplare de dăruire patriotică, au o mare eficienţă asupra copiilor, deoarece oferă un model de viaţă. Cu titlu de sugestie , mie mi se pare că în general în manualele gimnaziale este destul de puţin valorificat folclorul. Adică un spaţiu destul de mic are tocmai domeniul în care sunt prezentate modele, valori exemplare, deosebite. în manualele de limba română sunt citeva texte care ridică probleme deosebite. Nu este vorba de calitatea lor estetică — dimpotrivă, sunt foarte bine alese pentru a ilustra una sau alta dintre noţiunile pe care elevii le învaţă. Este vorba de punctul de vedere etic , nu numai că ele nu oferă un model etic, ci, dimpotrivă, oferă antimodele. Alegerea textelor trebuie să se facă atent, mult mai atent. Nu ajunge ca un text să aibă o pojghiţă, o poleială de patriotism, el trebuie să vibreze, să fie incandescent patriotic. I. Jinga : Să revenim. Aşa cum este el organizat în clipa de faţă, învăţămintul oferă un cadru deosebit de propice educaţiei patriotic-revoluţionare a tineretului. Planul de învăţămînt cuprinde activităţi care au această destinaţie deschis afirmată de a face educaţie patriotică : limba română, istoria, geografia, cunoştinţele social-politice şi chiar disciplinele tehnologice , ca să nu mai vorbim de activităţile special destinate educaţiei socialiste : informările politice, cercurile, orele de dirigenţie, vizitele la muzee, la monumente istorice, de artă, la obiective industriale, pe şantiere de construcţii, în agricultură. Problema este insă alta : în ce măsură şcoala reuşeşte să valorifice acest cadru organizatoric şi să conducă fiecare activitate la o eficienţă deplină ? Pentru că, în cele din urmă, eficienţa este cea care depune mărturie pentru munca noastră , să creştem un tineret cu cunoştinţe, convingeri şi deprinderi comportamentale in spiritul patriotismului revoluţionar. Trebuie să ne debarasăm de elementele de formalism care mai dăinuie in munca noastră. Sunt încă activităţi formale care invoc să ajute se pare că — să nu zic că strică... — nu determină la tineri înţelegerea exactă a sensului acţiunii educative, şi profund angajat, pentru a crea o anume emulaţie, un anume spirit. • I. Jinga : Aşa este — pe de o parte. Pe de altă parte , un profesor, nu trebuie să fie robul manualului ; manualul este un ghid, un reper, un auxiliar ; profesorul trebuie să-şi aducă propria contribuţie de gîndire, de pasiune, de experienţă, atunci cind predă o lecţie. Eu nu fetişizez manualul, pentru că niciodată nu vom găsi manualul care să întrunească adeziunea unanimă — şi a profesorilor, şi a părinţilor, şi a elevilor. Adevărata educaţie patriotică se poate face şi în clasă, şi in activităţile extraşcolare, dacă profesorul respectiv din calitatea lui de sfătuitor, de îndrumător, de coordonator al elevilor — reuşeşte să le insufle sentimentele şi convingerile ce animă societatea. Asta înseamnă să renunţe la şabloane, la scheme, să renunţe la metoda de tratare în bloc a elevilor — totul pentru a-i face să vibreze. Redacţia : Aceasta înseamnă că se cuvine ca in primul rind să vibreze profesorul... I. Jinga : ...el să fie incandescent, pentru a-1 aduce şi pe elev la o temperatură înaltă. M. Avram : Mă gîndesc că oricît de frumos le-am vorbi, tinerilor despre dragostea de patrie, dacă nu le oferim şi exemple convingătoare, fapte, situaţii, ei vor considera totul ca fiind simple vorbe spuse de noi pentru că avem sarcina să le spunem şi pentru a bifa îndeplinirea unei sarcini. M. Coman : întocmai. Copilul este deosebit de sensibil, el primeşte sugestii din toate părţile , deci important mi se pare a fi primul pas. Noi trebuie să fim cei care construim postamentul, care punem betonul. Pe această temelie, a conştiinţei patriotice, se poate apoi clădi la nesfirşit. C. Stoicescu : Copilul este o entitate deosebită, intr-adevăr. Acţiunea educativă se exercită pe o mulţime de căi , toate conducind la acelaşi ţel. Muzeele, cele de istorie în mod deosebit, joacă un rol de primă mărime in educarea dragostei faţă de ţară. Nu numai in şcoală, ci şi în muzeu trebuie să existe un personal specializat, care să cunoască preocupările tinerilor. Pentru a face atractivă şi eficientă lecţia de patriotism în muzeul de istorie, acesta are avantajul nemaipomenit de a vorbi prin imagini vii, prin mărturii cu o mare forţă evocatoare. Am organizat, anul acesta, un club de dezbateri politicoideologice. Organizaţiile de pionieri au propus teme pentru dezbateri. Ce anume ? Teme de istorie şi de politică curentă. Au cerut să discutăm probleme majore: rolul României in Conferinţa de la Helsinki, ca şi în aceea de la Madrid, dezarmarea, „lumea a treia“. Eram în dificultate. Cum să le explici copiilor asemenea lucruri ? Dar pentru că ei au cerut-o, le-am explicat. Şi am rămas surprinşi noi , pentru că îi interesa, pentru că înţelegeau. Şi atunci ne-am spus că noisuntem cei care subestimăm posibilităţile lor de cuprindere, noi suntem cei „timizi“ in faţa curiozităţii şi capacităţii lor de înţelegere. Copiii au o mare pasiune pentru istorie, pentru istoria veche, ca şi pentru cea nouă, pentru viaţa politică pe care o înţeleg ca pe ceva ce-i priveşte direct. I. Jinga : Adevărat ! Eu cred că facem educaţie patriotică şi atunci cind le cerem elevilor să vină cu regularitate la şcoală, şi atunci cind le cerem să înveţe bine, pentru că asta este principala lor îndatorire, şi atunci cînd le cerem să recolteze plante medicinale , pentru că ele se usucă pe cimp şi în copaci, iar noi sintem puşi în situaţia să importăm materie primă pentru industria farmaceutică. Păcatul nostru este in altă parte : ii scoatem pe elevi la astfel de activităţi fără a le explica despre ce este vorba, fără a motiva. Nu le spunem în suficientă măsură de ce facem un anumit lucru şi nu ştim să vedem dimensiunea majoră (patriotismul) a unei acţiuni concrete (colectarea plantelor medicinale). Câteodată, copiii rămân cu sentimentul că au executat o corvoadă — doar pentru că nu li s-a explicat, cum ziceam, de ce au făcut acel lucru. C. Schifirneţ : Mi se pare important de subliniat că şi în procesul de educare patriotică a copiilor şi tineretului se cuvine ca şi ceilalţi factori — familia, întreprinderea unde se efectuează practica, mijloacele de comunicare in masă — să cunoască ce face şcoala, să continue acţiunile ei, să le amplifice. La rindul ei, se cuvine ca şcoala să cunoască acţiunile celorlalţi factori şi să valorifice ce fac ei. . I. Jinga : Cred că problema numărul 1 este dezbaterea şi clarificarea cu copiii şi tineretul a tuturor problemelor pe care le ridică viaţa socialpolitică. Cu alte cuvinte, implicarea puternică a şcolii în activitatea întregii societăţi, participarea cetăţenească la toate activităţile Cetăţii, la soluţionarea problemelor ei. Este timpul, socotesc, ca şcoala de toate gradele să... intre în viaţă şi elevii, profesorii, părinţii să participe efectiv la dezbaterea şi rezolvarea problemelor colectivităţii. Lecţia de democraţie socialistă ar fi, implicit, şi o permanentă, înaltă lecţie de patriotism. Patria este de milenii şi devine în fiecare zi. C. Stoicescu : La istoria noastră trebuie să ne întoarcem mereu, pentru că ea este dovada existenţei, a dăinuirii noastre milenare. în privinţa asta am făcut mult şi totuşi nu îndeajuns. Un exemplu : cetăţile dacice din munţii Orăştiei nu sunt suficient văzute, cunoscute, exploatate in procesul de educare patriotică , nu sunt nici restaurate aşa cum ar trebui. Complexul arheologic de la Grădiştea e un certificat naţional pe care nu-l au alte popoare de prin această parte a lumii ; e o civilizaţie în piatră care ne certifică evoluţia culturală timpurie. Dealtminteri şi civilizaţia noastră în lemn dispare zi de zi, nu este, cum ar trebui, păstrată cu îndirjire, cu voinţa pe care au dovedit-o cei care au înălţat aceste monumente. I. Jinga : Educaţia patriotică implică, neapărat, cultul valorilor naţionale şi al tradiţiilor. Trebuie şi el construit cu grijă şi se face acest lucru prin forme multiple. Cred că — dacă este să vorbim de mijloacele folosite pentru educarea patriotică a tinerei generaţii — trebuie să vorbim in primul rind de cultul muncii pentru patrie. El se cuvine a fi puternic sădit la generaţia tinără, angajată in procesul foarte complex şi dinamic de realizare a unui obiectiv strategic fundamental : depăşirea stadiului de ţară in curs de dezvoltare pentru a deveni o ţară cu o dezvoltare medie. Pe tineri trebuie să-i deprindem din cea mai fragedă virstă cu ideea că nu se poate fără muncă şi fără implicare socială. După măsura în care vom reuşi să facem acest lucru ne vor judeca generaţiile viitoare — cu alte cuvinte, chiiar cei care astăzi sunt materialul gingaş pe care ni l-a încredinţat societatea. Patria de miine sunt ei , iar noi sîntem responsabili astăzi pentru chipul ei de miine. George-Radu CHIROVICI Mihai CARANFIL Fotomontaj : Eugen DICHISEANU Răspundere şi vocaţie in nobila misiune a De la cultul valorilor naţionale, al tradiţiilor la cultul muncii pentru ţară Patria socialista - realitatea supremă Redacţia : Sunteţi, cu toţii, direct implicaţi in procesul de educare patriotici şi revoluţionară a tineretului. Prin profesia, prin preocupările dumneavoastră, vă confruntaţi zilnic Cu universul de conştiinţă al celor mai tineri cetăţeni ai ţării, le cunoaşteţi îndeaproape gindurile şi sentimentele. Şi nu le cunoaşteţi doar , ci acţionaţi pentru modelarea celor care miine vor lua in miinile lor destinul României, destinul socialismului şi comunismului in România. Vă propunem o discuţie pe tema educării copiilor, adolescenţilor şi tinerilor în spiritul respectului, al cultivării şi promovării supremelor valori ale orînduirii noastre. Constantin Schifirneţ : Cred că este foarte interesant pentru discuţia noastră să debutăm cu... concluzii. Este vorba de concluziile unei cercetări efectuate pe un lot de 3 890 de tineri (muncitori, elevi, studenţi) din diferite sfere ale activităţii sociale utile dintr-o serie de unităţi de invăţămint şi întreprinderi aparţinind mai multor ramuri industriale din 13 judeţe ale ţării. Studiul a pornit de la valorile cuprinse in codul principiilor şi normelor eticii şi echităţii socialiste, colectivul de cercetători selecţionîndu-le pe acelea pe care le-a considerat că — prin însuşire şi interiorizare — determină comportamente esenţiale din care decurg, in mod firesc, şi celelalte conduite înaintate. Am investigat deci atitudinile faţă de patrie, faţă de muncă şi faţă de normele morale şi juridice. Cercetarea a scos in evidenţă faptul că — in ansamblul valorilor moral-politice însuşite de tineri şi adoptate, utilizate ca norme de conduită, de comportament cotidian — valorile care ţin direct de patriotism ocupă primul loc. Sentimentul patriotic este unul dintre cele mai mobilizatoare sentimente. Identificarea cu locurile in care te-ai născut şi ai crescut, dragostea pentru ţară şi neam, ataşamentul faţă de orinduirea socialistă, activitatea depusă în slujba dezvoltării patriei, munca neobosită pentru înfăptuirea aspiraţiilor poporului— sunt doar citeva dintre componentele noţiunii de patriotism, aşa cum le-am identificat in cercetarea noastră. Redacţia : Care au fost, dintre toate acestea, cele care, analizate, v-au îngăduit să trageţi concluzii cu valoare generală ? C. Schifirneţ : Remarcăm două elemente fundamentale : dragostea faţă de ţară şi ataşamentul faţă de orinduirea socialistă. Aceste două valori deţin, in ierarhia valorilor patriotismului, locul cel mai important. Nici nu e cazul să analizăm prea mult aceste valori, nici nu este de conceput ca dragostea faţă de ţară sănu constituie, pentru generaţia tinără, o valoare fundamentală , iar ataşamentul faţă de orinduirea socialistă este ataşamentul firesc al tinărului pentru cadrul social, care înseamnă chezăşia creşterii şi afirmării lui. Ioan Jinga : Aceste două valori nu pot fi, cu nici un chip, despărţite. Patria este patria milenară, dar este şi patria de astăzi, patria contemporană, iar socialismul este timpul rodniciei patriei milenare, este alcătuirea socială care a îngăduit şi îngăduie poporului român să dea întreaga măsură a hărniciei şi talentului său. Copiii şi tinerii sunt născuţi, crescuţi şi educaţi in România socialistă ; patria socialistă este pentru ei realitatea supremă. O atitudine patriotic-revoluţionară, conştientă şi activă Marian Avram . Da, insă acest fapt nu e de ajuns să-l cunoaştem doar noi, cei care am trăit şi am făurit această alcătuire socială nouă. Generaţiile tinere trebuie să cunoască şi ele, in profunzime, realităţile acestei istorii pentru că altfel nu vor înţelege necesitatea continuării acestor eforturi. A pregăti aceste generaţii în aşa fel incit ele să preia şi să rezolve sarcinile mari ale viitorului — iată actul de mare patriotism cu care suntem datăm noi, cei care am luptat pentru făurirea acestei orinduiri. Şi nu există lecţie mai bună, mai temeinică pentru tineri decit exemplul atitudinii, al muncii, al seriozităţii noastre. Spunea unul că dacă facem noi totul ce vor mai face generaţiile viitoare ? Se înşală. Noi n-am putut şi nu putem face totul. Şi nu cred să fi existat vreodată în istorie generaţii fără probleme, fără idealuri, deci fără un program de acţiune. Generaţia tinără de azi trebuie şi ea, cu atît mai mult, să devină conştientă de misiunea ei... C. Schifirneţ : Mai departe, aş vrea să subliniez — tot despre un rezultat al cercetărilor noastre este vorba — că actuala generaţie tinără se raportează la un sistem de valori, în mai mare măsură, în Iod raţional, însuşirea valorilor patriotismului se face in mod conştient, la fel şi încercarea de a le interioriza ; asistăm — SANTEIA—duminica 1 august 1982