Scînteia, martie 1983 (Anul 52, nr. 12602-12628)
1983-03-01 / nr. 12602
/ PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul III Nr. 12602 Mar|i 1 martie 1983 6 PAGINI - 50 BANI Răspunzînd sarcinilor şi orientărilor subliniate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in săptămîna 21-27 februarie minerii au sporit producţia medie zilnică de cărbune la 148,9 mii tone PRIN ORGANIZAREA SUPERIOARĂ A PRODUCŢIEI PATRIEI MAI MULT CĂRBUNE, MAI MULTE MINEREURI! Convorbire cu tovarăşul Ion LAZARESCU ministrul minelor — Înainte de a incepe această convorbire am consultat citeva statistici şi am observat că in nici o altă perioadă din ultimii ani nu s-au obţinut sporuri de producţie atit de mari şi intr-o progresie atit de constantă ca in luna februarie din acest an. Iată de ce, aflindu-ne la încheierea lunii, vă rugăm, tovarăşe ministru, să faceţi o apreciere mai generală asupra activităţii din industria extractivă. După cum se ştie, în luna februarie, nu toate unităţile miniere s-a desfăşurat o intensă activitate politică, tehnică şi organizatorică pentru aplicarea măsurilor şi indicaţiilor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. cu cadre de conducere, specialişti şi muncitori din industria minieră şi din geologie. Practic, au trecut trei săptămini de cînd a început aplicarea noului program de lucru şi, ceea ce este deosebit de important, în toată această perioadă producţia medie zilnică de cărbune a crescut in mod constant : de la 134 mii tone in prima săptâmină la 136 mii tone in a doua săptămină şi la 148,9 mii tone in săptămina recent încheiată. Sporuri însemnate de producţia s -au obţinut însă şi în unităţile de extracţie a substanţelor minerale utile, care au trecut de asemenea la organizarea muncii după noul program de lucru. In luna februarie, planul de producţie a fost îndeplinit la toate sortimentele de substanţe minerale metalifere şi nemetalifere. Rezultatele obţinute în această perioadă in întreaga industrie extractivă confirmă pe deplin eficienta trecerii la aplicarea noului program de lucru în 3 schimburi de 8 ore, eficientă concretizată in folosirea mai bună a bazei tehnice din dotare şi a timpului de lucru, într-o organizare a muncii mai apropiată de cerinţele concrete ale activităţii din minerit, în asigurarea unor condiţii mai bune pentru refacerea forţei de muncă a minerilor. Ca urmare a măsurilor luate, sîmbătă, 26 februarie, de pildă, s-a obţinut o producţie , totală de 157,2 mii tone de cărbune, unităţile din cadrul Combinatului minier Rovinari inregistrind cea mai mare depăşire a planului. De altfel, remarc faptul că, in ultimele zile, cele mai mari sporuri de producţie le-au obţinut unităţile din bazinul carbonifer Rovinari, deşi in luna februarie ele au rămas datoare economiei naţionale cu o cantitate de lignit care reprezintă producţia unei zile, din cauza nivelului mai scăzut al extracţiei din prima parte a lunii. Fac însă această precizare deoarece rezultatele obţinute sunt strins legate de acţiunile întreprinse în toate camerele de extracţie a cărbunelui din combinat pentru creşterea indicilor de folosire a excavatoarelor cu rotor şi extinderea acordului global, formă de organizare şi retribuire a muncii care din luna martie se va generaliza in tot bazinul Gorjului. Desigur, mai sunt încă unele probleme de rezolvat, îndeosebi în ce priveşte completarea forţei de muncă, asigurarea cu piese de schimb. Convorbire realizată de Ion TEODOR (Continuare in pag. a II-a) PRODUCŢIILE OBŢINUTE ÎN SĂPTĂMÎNA 21—27 FEBRUARIE Unitatea Fa*mn d®P 1 an — in tone — Combinatul minier Motru + 29 600 Combinatul minier Ploieşti + 23 400 Combinatul minier Rovinari + 15 100 întreprinderea minieră Horezu -1 6 600 Combinatul minier Valea Jiului + 3 800 întreprinderea minieră Mehedinţi 4- 1 800 întreprinderea minieră Voivozi -1 900 întreprinderea minieră Sălaj + 100 în calendar — PRIMĂVARA! — In vecinătatea celei mai vechi clădiri din Craiova se află şi cea mai veche piaţă a acestui oraş. Dar in vreme ce Casa Băniei va dăinui ca un monument de istorie şi arhitectură, piaţa dispare pe nesimţite sub privirile noastre, cedînd spaţiul ei cenuşiu unor construcţii luminoase, la realizarea cărora proiectanţii au dovedit fantezie. Se mai văd prin împrejurimi urmele hanului „Hurez“, despre care hrisoavele spun că prin secolul al 18-lea avea baie pentru călători, curţi unde puteau fi adăpostite care şi chervane. Intr-o margine a pieţei, fintina „Purcarului“ parcă spune în şoaptă poveşti de demult. Dincolo de braţele macaralelor ce se rotesc peste schelele unui cartier în devenire dorm liniştite rămăşiţele Pelendavei... Spre deosebire de alte oraşe din ţară, la Craiova, datorită şi studiilor complexe ce au trebuit întreprinse pentru a se stabili soarta unor monumente de arhitectură (cum este complexul hotelier „Minerva“, care işi păstrează forma iniţială, armonizată in noua arhitectură a oraşului), modernizarea zoneicentrale a început mai tîrziu. Dar proiectanţii şi constructorii au acţionat aici după ce au căpătat o bună experienţă la edificarea unor cartiere cum ar fi Calea Bucureşti, Brazda lui Novac sau Craioviţa Nouă. Ansamblurile blocurilor, ce împodobesc acum promenada de odinioară a craiovenilor, au încorporate în ele multe elemente preluate din arhitectura tradiţională a Doljului, dar stilizate cu rafinament. Balcoanele sugerează prispele caselor olteneşti, păstrate în muzeele satelor, dar şi un echilibru între elementele decorative clasice ce dau monumentalitate palatului unde este adăpostit Muzeul de artă, una dintre clădirile cele mai reprezentative ale Craiovei. Pornind de aici, bine amplasate pe configuraţia terenului, alte blocuri de locuinţe, cu spaţii comerciale la parter, sunt aşezate în citeva ample trepte ce coboară spre cea mai veche piaţă a Craiovei, care dispare sub privirile noastre, păstrîndu-şi insă vestigiile cu puteri evocatoare din împrejurimi. Pe şantierul din zona centrală, spre care privim cu admiraţie in fiecare zi, dau examene complicate — şi le cîştigă de fiecare dată — echipe de constructori cu multă experienţă. Asemenea şantiere găsim la tot pasul. Ele scot din anonimat mahalalele de altădată ale Craiovei, ce au devenit anacronice pentru un oraş modern. Pe un şantier lucrează constructorii Gheorghe Bratu, Francisc Leonard, Marin Dumitrescu, Ion Bărăgan. Pe altul: Vasile Ghimiş, Alexandru Preda sau Gheorghe Şişu. O adevărată armată de constructori dăruiesc, prin munca lor, tinereţe bătrinei Bănii. (Pentru cincinalul 1981—1985 sarcinile trustului judeţean de construcţii prevăd realizarea a peste 30 000 de apartamente, dintre care majoritatea la Craiova). Oameni de specialitate, întreprinzători, demonstrează că se poate construi în ritm alert şi durabil în această perioadă cînd ne-am propus să facem economii de materiale şi de combustibili, să înlocuim materiile prime ce îşi pot găsi mai mare utilitate in alte locuri unde sunt cu adevărat de neinlocuit. Sint folosite, cu bune rezultate, zgura provenită din arderea lignitului şi aglomeratele de balastieră scoase din prundurile rîurilor ce trec pe lingă oraş. Fierul este drămuit gospodăreşte, ca şi cimentul. Sunt la mare căutare înlocuitorii de cherestea. Şi astfel se nasc noi ansambluri de blocuri, creşte oraşul. In cartierul Craioviţa Nouă locuiesc acum atîtea familii cite sînt cuprinse, de regulă, într-un oraş de mărime medie. El este înzestrat cu magazine, piaţă, şcoli, unităţi ale cooperaţiei meşteşugăreşti. Majoritatea celor ce s-au statornicit aici, aşa cum era şi firesc, aşa cum s-a preconizat, lucrează la combinatul chimic, la termocentrala Işalniţa, la întreprinderea de prefabricate din beton, la fabrica de bere şi în alte unităţi din vecinătate. La cealaltă extremitate a oraşului, cartierul Valea Roșie continuă să se dezvolte pentru cei ce lucrează la întreprinderea de tractoare și mașini agricole, la întreprinderea de utilaj greu sau la OLTCIT. Cartierul Lăpușului se conturează în preajma întreprinderii „Electroputere“. Alt car* (Continuare in pag. a V-a) j^ĂC?^r/ir£^ SOCIALIST^ ȚĂRII j -----------Craiova la cota noilor realizări urbanistice Reportaj de Lucian ZATTI In întreaga ţară, aprobare unanimă, profundă satisfacţie pentru rezultatele rodnice ale vizitei de prietenie efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, în Republica Populară Bulgaria Telegrame adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu PAGINA A III-A Mesaje de felicitare adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu cu prilejul înmînării Medaliei Jubiliare a Uniunii Medicale Balcanice IN PAGINA A V-A Pe agenda priorităţilor în agricultură. LEGUMELE Primele zile ale lunii martie — prima lună a primăverii — marchează începerea lucrărilor agricole care urmează să pună bazele recoltelor la numeroase culturi. De bună seamă, primii care ies la lucru sunt grădinarii, deoarece pentru a se obţine producţii mari şi cit mai timpurii legumele trebuie însămînţate şi plantate cit mai devreme. In acest an, întreaga activitate desfăşurată în legumicultura are o însemnătate deosebită. Evidenţiind din nou cerinţa înfăptuirii programului de autoaprovizionare teritorială, la recenta Conferinţă pe ţară a preşedinţilor consiliilor populare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat necesitatea sporirii substanţiale a producţiei de legume in toate judeţele, în toate localităţile. Prin urmare, incă de pe acum, din primele zile ale lunii martie, consiliile populare judeţene, orăşeneşti şi comunale, care răspund de buna aprovizionare a populaţiei pe plan local, au datoria -----------------------------ca, împreună cu cadrele de conducere şi specialiştii din unităţile agricole, să acţioneze pentru îndeplinirea planului în legumicultură. Aceasta presupune ca, prin acţiuni bine organizate şi coordonate, in toate unităţile agricole şi în gospodăriile populaţiei, lucrările de sezon din legumicultură să se desfăşoare la timp şi de bună calitate, astfel incit să existe garanţia că prevederile cuprinse în programele de autoaprovizionare teritorială vor fi realizate şi depăşite. Din numeroase judeţe sosesc veşti care arată că lucrările in legumicultură au început. După cum am fost informaţi la Direcţia generală a horticulturii din Ministerul Agriculturii, în 11 judeţe s-a trecut la serbănacuî îhazorfi pentru păutăi,destinată fabricilor de conserve. Astfel, in judeţul Giurgiu au fost însămânţate primele 216 hectare, în judeţul Teleorman — 125 hectare. Buzău — 70 hectare. Timiş — 30 hectare. Totodată, in judeţele Constanţa, Prahova şi Timiş a început şi semănatul rădăcinoaselor. Cerinţa este ca, pe măsură ce timpul se încălzeşte, iar solul se zvînta, să se treacă din plin la insămînţarea legumelor din prima urgenţă : mazăre, rădăcinoase, ceapă, usturoi şi verdeţuri. Orice zi câştigată acum înseamnă că producţia va fi obţinută mai devreme, ceea ce este atit în interesul unităţilor producătoare, deoarece legumele livrate mai de timpuriu au un preţ mai bun, cit şi în interesul consumatorilor, care vor găsi la piaţă legumele de care au nevoie. O altă lucrare, tot atit de importantă în momentul de faţă, o constituie asigurarea răsadurilor, atit pentru legumele ce se vor cultiva in solarii, cit şi pentru cele care urmează să fie plantate in cimp. Experienţa a numeroase unităţi agricole a demonstrat că din răsaduri de bună calitate, bine călite rezultă plante viguroase, capabile să dea producţii mari. In ce stadiu se află această importantă acţiune . Pentru legumele cultivate în solarii au fost însămînţate toate suprafeţele destinate producerii răsadurilor de tomate, iar bună parte din plante au şi fost repicate. Avînd în vedere timpul înaintat în care ne aflăm, este nevoie să se intensifice şi lucrările de producere a răsadurilor destinate plantărilor în cimp. Se apreciază că pînă acum au fost însăminţate în răsadniţe şi sere înmulţitor supra- ÎN PRIMA URGENŢA: feţe de pe care se pot obţine 190 milioane de fire de varză timpurie, precum şi 100 milioane răsaduri de gulioare şi conopidă timpurie. Cele mai mari eforturi trebuie depuse la producerea răsadurilor de tomate, culturi cu mare pondere in ansamblul tegumiculturii noastre. Pînă acum au fost însămînţate 48 la sută din suprafeţele destinate producerii răsadurilor de tomate timpurii ; această lucrare trebuie să fie intensificată cu deosebire in judeţele Arad, Brăila, Buzău, Constanţa, Olt şi Tulcea — judeţe cu mare pondere în producţia de tomate timpurii, dar unde, faţă de graficele stabilite, insăminţările pentru producerea acestor răsaduri sint intîrziate. De asemenea, este necesar să se intensifice însă* minţarea suprafeţelor prevăzute in vederea asigurării răsadurilor de ardei — lucrare realizată în proporţie de numai 16 la sută — ca şi a celor de vinete şi alte culturi timpurii. In toate unităţile agricole trebuie să se acţioneze ferm pentru a se asigura cantităţi îndestulătoare de răsaduri, plus o anumită rezervă care să fie folosită în cazul unor pierderi de plante determinate de intemperii. Consiliile populare, pe baza atribuţiilor şi răspunderilor sporite pe care le au în ce priveşte asigurarea aprovizionării populaţiei cu produse agroalimentare, au datoria să controleze modul in care se asigură răsadurile de legume la fiecare sortiment in parte, aceasta constituind prima condiţie de care depinde realizarea planului la producţia de legume timpurii. Totodată, consiliile populare au datoria să se ocupe cu răspundere de asigurarea combustibilului necesar încălzirii se----------relor destinate producerii răsadurilor. Orice gol in aprovizionarea cu combustibil poate avea efecte negative asupra dezvoltării plantelor, putind duce — în cazul unor scăderi de temperatură — la distrugerea plantelor, ceea ce nu trebuie admis sub nici un motiv. Cultivarea legumelor in solarii și alte adăposturi acoperite cu folii de polietilenă asigură recolte cu 2—3 săptămini mai timpurii decit cele care se plantează în cimp. In acest an solariile pentru tomate si alte culturi vor ocupa o suprafaţă de 4 300 hectare. Pină la sfîrşitul lunii februarie, in unităţile întreprinderilor de legume şi fructe solariile au fost reparate în proporţie de 80 la sută, iar in cooperativele agricole — de 70 la sută. Cele mai mari întîrzieri la repararea solariilor se înregistrează în cooperativele agricole din judeţele Iaşi — 33 la sută din suprafeţe — şi Arad — 45 la sută. Lucrările de reparare a solariilor trebuie grăbite pentru ca în prima parte a lunii martie să se poată trece la acoperirea lor, ceea ce va face cu putinţă încălzirea solului şi, deci, plantarea mai devreme a răsadurilor. Bineînţeles, această lucrare este legată nemijlocit de asigurarea foliei de polietilenă in cantităţile prevăzute. Or, fabricile de mase plastice au o restanţă de livrări de aproximativ _____________Ioan HERTEC (Continuare în pag. a II-a) Insămînţarea eşalonată a mazării şi a altor sortimente timpurii Producerea unor cantităţi îndestulătoare de răsaduri încheierea lucrărilor de reparare și consolidare a solariilor Fertilizarea tuturor terenurilor destinate tegumiculturii Dimensiunile creaţiei patriotice din cele trei decenii trecute de la apariţia primului volum, aţi publicat numeroase cărţi din cele mai diferite genuri : poezie, proză, dramaturgie, istorie literară. Critica şi, probabil, multi cititori vă reţin insă, in primul rind, ca poet. Ce reprezintă in creaţia de pină acum poezia şi ce loc işi găseşte in ansamblul operei dumneavoastră ? — Poezia a fost şi va rămîne prima mea pasiune literară. Poate fiindcă m-am născut şi am crescut în leagănul ei. La sat, cum bine se ştie, universul vieţii începea, pentru copii, cu cîntecul de leagăn şi basmul, adeseori versificat. Apoi, la joacă, la hore, la nunţi şi înmormîntări, unde noi, copiii, eram întotdeauna prezenţi, ca nişte actori intr-un scenariu scris de milenii, poezia stăpînea limbajul tuturor. Dar poezia nu este numai o chestiune de limbaj, ci şi de atmosferă, de mediu, de preocupări coti- ------------------------------diene, de idei și convingeri, moștenite sau cultivate. Drumurile lungi, peste dea- ------------------------------luri, pe care le făceam, încă de mici, pentru a ajunge la păminturile în care trebuia să dăm cu sapa, sau să strîngem sincele ne incitau fantezia, ne obligau la rememorări, la respectarea unui anumit ritm, a unor cadențe in care se înscriau toate gesturile noastre, ilustrind parcă acea matrice stilistică de care s-a ocupat, cu mijloacele filozofului savant. Lucian Blaga. Poezia era cultivată intens şi sistematic şi în şcoală, incă din clasele primare. La liceul din Blaj am avut norocul de a învăţa limba şi literatura română, ca şi istoria literaturilor clasice şi moderne, de la profesori cu nume intilnite frecvent în revistele transilvănene ale timpului : Nicolae Comşa, Virgil Stanciu, Radu Brateş. Prin lecţiile şi influenţa unor asemenea profesori, în orăşelul vestitelor şcoli, centrul spiritual al revoluţiei române de la 1848, se ştergea eroarea blasfematorie a canonicului Grama, denigratorul lui Eminescu, şi se dezvolta un adevărat cult pentru geniul nostru naţional, deci pentru poezia ridicată la cel mai înalt grad de expresie filozofică şi artistică. Adesea căutam urmele poetului peste tot, încercam să-l imit. Am debutat cu poezii într-o revistă din Alba Iulia, „Gînd tineresc“, în primăvara lui 1947 Ajuns, in 1948, la Cluj, mediul universitar din acel an m-a surprins, şi încă foarte puternic, prin poezia lui aspră, neliniştită, prin prezenţa în oraş a unor poeţi ca Lucian Blaga şi Emil Isac, prin discuţiile agitate de la cursuri şi cenacluri literare, in prezenţa multor poeţi tineri, într-o perioadă de răscoliri, reevaluări şi reorientări literare (unele dogmatice). Nu trebuie să uit că adevărata ucenicie mi-am făcut-o la revista „Almanahul literar“, condusă de poeţi exigenţi ca Miron Radu Paraschivescu şi Geo Dumitrescu, şi mi-am continuat-o la „Steaua“ unde e poezia primă, prin A.E. Baconsky, în mod programatic. Din toate aceste motive am rămas, cred, marcat, obsedat chiar, de importanţa poeziei adevărate, încărcată de mesaj filozofic, de frămintările istoriei şi ale prezentului, de sensibilitate şi lirism, supusă unor rigori stilistice superioare, in afara cărora orice spontaneitate devine caducă şi orice experienţă efemeră. Regretul meu este că nu am reuşit, incă de la început, şi întotdeauna, să mă ridic la înălţimea acestui ideal, căruia i-am rămas şi ii voi rămine credincios. — Cum aţi putea caracteriza universul acestei poezii, prin ce s-a afirmat ea in ansamblul literaturii noastre actuale ? — In primul rind, nu ştiu dacă „s-a afirmat“, încă există multe oscilaţii şi chiar ca------------------------------- pricii la unii din criticii şi istoricii noştri literari, dealtfel talentaţi şi cultivaţi, care ...................... sunt înclinaţi să descopere in fiecare zi un „geniu modernist“ şi să uite, in schimb, ani de zile, evoluţia unor poeţi talentaţi din generaţia mea, Al. Andriţoiu, Ion Horea, Aurel Rău, Vasile Nicolescu, Aurel Gurghianu, Tiberiu Utan, care au militat pentru dobindirea dreptului la lirism, sau din cea imediat următoare, a lui Nichita Stănescu, tratată şi ea, uneori, cu condescendenţă, mai ales cind iluştrii săi reprezentanţi sunt mai sensibili şi mai deschişi la problematica socială şi patriotică. Avem şi printre poeţii mai tineri, sau chiar foarte tineri, multe talente deosebite şi de aceea, manifestindu-le toată simpatia, trebuie să-i sprijinim şi să-i ajutăm să înţeleagă ce este cu adevărat modern in cultura noastră socialistă, să nu confunde timpul şi locul experienţei lor la care au tot dreptul. Dacă, în aceste condiţii, poezia mea intens meditativă şi deschis militantă se bucură totuşi (cum a fost cazul ultimului volum „Cartea zodiilor“) de aprecierile criticilor din toate generaţiile, ca şi ale cititorilor, atunci in mod cert aceasta se datorează efortului consecvent de înnoire, dar nu intr-o direcţie formală, de spargere a oricărui model poetic, de fărimiţare a limbajului şi deci a sensului pînă la pulverizare, ci tocmai de aprofundare a marilor tradiţii — mai îndepărtate sau mai apropiate in timp — în care poezia românească este atit de bogată. Mi-ar veni şi mie mult mai uşor să îmbrac haine ieftine, de împrumut, scoase la talcioc chiar în ţările de origine, decit să mă duc cu un Convorbire realizată de Emil VASILESCU (Continuare în pag. a IV-a) Convorbire cu scriitorul Ion BRAD