Scînteia, martie 1983 (Anul 52, nr. 12602-12628)

1983-03-01 / nr. 12602

/ PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul III Nr. 12602 Mar|i 1 martie 1983 6 PAGINI - 50 BANI Răspunzînd sarcinilor şi orientărilor subliniate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in săptămîna 21-27 februarie minerii au sporit producţia medie zilnică de cărbune la 148,9 mii tone PRIN ORGANIZAREA SUPERIOARĂ A PRODUCŢIEI­­ PATRIEI MAI MULT CĂRBUNE, MAI MULTE MINEREURI! Convorbire cu tovarăşul Ion LAZARESCU ministrul minelor — Înainte de a incepe această convorbire am consultat citeva sta­tistici şi am observat că in nici o altă perioadă din ultimii ani nu s-au obţinut sporuri de producţie atit de mari şi intr-o progresie atit de con­stantă ca in luna februarie din acest an. Iată de ce, aflindu-ne la­ încheierea lunii, vă rugăm, tovarăşe ministru, să faceţi o apreciere mai generală asupra activităţii din in­dustria extractivă.­­ După cum se ştie, în luna februa­rie, nu toate unităţile miniere s-a desfăşurat o intensă activitate poli­tică, tehnică şi organizatorică pen­tru aplicarea măsurilor şi indicaţiilor­­ formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. cu cadre de con­ducere, specialişti şi muncitori din industria minieră şi din geologie. Practic, au trecut trei săptămini de cînd a început aplicarea noului pro­gram de lucru şi, ceea ce este deo­sebit de important, în toată această perioadă producţia medie zilnică de cărbune a crescut in mod constant : de la 134 mii tone in prima săptâ­­mină la 136 mii tone in a doua săp­­tămină şi la 148,9 mii tone in săptă­­mina recent încheiată. Sporuri în­­sem­n­ate de producţia s -au obţinut însă şi în unităţile de extracţie a substanţelor minerale utile, care au trecut de asemenea la organizarea muncii după noul program de lucru. In luna februarie, planul de produc­ţie a fost îndeplinit la toate sorti­mentele de substanţe minerale me­talifere şi nemetalifere. Rezultatele obţinute în această pe­rioadă in întreaga industrie extrac­tivă confirmă pe deplin eficienta tre­cerii la aplicarea noului program de lucru în 3 schimburi de 8 ore, efi­cientă concretizată in folosirea mai bună a bazei tehnice din dotare şi a timpului de lucru, într-o organizare a muncii mai apropiată de cerinţele concrete ale activităţii din minerit, în asigurarea unor condiţii mai bune pentru refacerea forţei de mun­că a minerilor. Ca urmare a măsurilor luate, sîmbătă, 26 fe­bruarie, de pildă, s-a obţinut o producţie , totală de 157,2 mii tone de cărbune, unităţile din cadrul Combinatului minier Rovinari inre­­gistrind cea mai m­are depăşire a pla­nului. De altfel, remarc faptul că, in ultimele zile, cele mai mari sporuri de producţie le-au obţinut unităţile din bazinul carbonifer Rovinari, deşi in luna februarie ele au rămas da­toare economiei naţionale cu o can­titate de lignit care reprezintă pro­ducţia unei zile, din cauza nive­lului mai scăzut al extracţiei din prima parte a lunii. Fac însă această precizare deoarece rezultatele obţi­nute sunt strins legate de acţiunile întreprinse în toate cam­erele de ex­tracţie a cărbunelui din combinat pentru creşterea indicilor de folosire a excavatoarelor cu rotor şi extinde­rea acordului global, formă de orga­nizare­ şi retribuire a muncii care din luna martie se va generaliza in tot bazinul Gorjului. Desigur, mai­ sunt încă unele pro­bleme de rezolvat, îndeosebi în ce priveşte completarea forţei de mun­că, asigurarea cu piese de schimb. Convorbire realizată de Ion TEODOR (Continuare in pag. a II-a) PRODUCŢIILE OBŢINUTE ÎN SĂPTĂMÎNA 21—27 FEBRUARIE Unitatea Fa*mn d®P 1 an — in tone — Combinatul minier Motru + 29 600 Combinatul minier Ploieşti + 23 400 Combinatul minier Rovinari + 15 100 întreprinderea minieră Horezu -1 6 600 Combinatul minier Valea Jiului + 3 800 întreprinderea minieră Mehedinţi 4- 1 800 întreprinderea minieră Voivozi -1 900 întreprinderea minieră Sălaj + 100 în calendar — PRIMĂVARA! — In vecinătatea celei mai vechi clădiri din Craiova se află şi cea mai veche piaţă a a­­cestui oraş. Dar in vreme ce Casa Băniei va dăinui ca un mo­nument de istorie şi arhitectură, piaţa dis­pare pe nesimţite sub privirile noastre, ce­­dînd spaţiul ei cenuşiu unor construcţii lumi­noase, la realizarea cărora proiectanţii au dovedit fantezie. Se mai văd prin împre­jurimi urmele hanului „Hurez“, despre care hrisoavele spun că prin secolul al 18-lea avea baie pentru că­lători, curţi unde pu­teau fi adăpostite care şi chervane. Intr-o margine a pieţei, fin­­tina „Purcarului“ parcă spune în şoaptă po­veşti de demult. Din­colo de braţele ma­caralelor ce se rotesc peste schelele unui cartier în devenire dorm liniştite rămăşi­ţele Pelendavei... Spre deosebire de alte oraşe din ţară, la Craiova, datorită şi studiilor complexe ce au trebuit întreprinse pentru a se stabili soarta unor monu­mente de arhitectură (cum este complexul hotelier „Minerva“, care işi păstrează for­ma iniţială, armoni­zată in noua arhitec­tură a oraşului), mo­dernizarea zonei­­cen­trale a început mai tîrziu. Dar proiectanţii şi constructorii au ac­ţionat aici după ce au căpătat o bună expe­rienţă la edificarea u­­nor cartiere cum ar fi Calea Bucureşti, Braz­da lui Novac sau Cra­­ioviţa Nouă. Ansam­blurile blocurilor, ce împodobesc acum pro­menada de odinioară a craiovenilor, au în­corporate în ele multe elemente preluate din arhitectura tradiţională a Doljului, dar stiliza­te cu rafinament. Bal­coanele sugerează pris­pele caselor olteneşti, păstrate în muzeele satelor, dar şi un e­­chilibru între elemen­tele decorative clasice ce dau monumentali­tate palatului unde este adăpostit Muzeul de artă, una dintre clădirile cele mai re­prezentative ale Cra­iovei. Pornind de aici, bine amplasate pe configuraţia terenului, alte blocuri de locuin­ţe, cu spaţii comercia­le la parter, sunt aşe­zate în citeva ample trepte ce coboară spre cea mai veche piaţă a Craiovei, care dispare sub privirile noastre, păstrîndu-şi insă ves­tigiile cu puteri evo­catoare din împreju­rimi. Pe şantierul din zona centrală, spre care privim cu admi­raţie in fiecare zi, dau examene complicate — şi le cîştigă de fiecare dată — echipe de con­structori cu multă ex­perienţă. Asemenea şantiere găsim la tot pasul. Ele scot din a­­nonimat mahalalele de altădată ale Craiovei, ce au devenit anacro­nice pentru un oraş modern. Pe un şantier lucrează constructorii Gheorghe Bratu, Fran­­cisc Leonard, Marin Dumitrescu, Ion Bără­gan. Pe altul: Vasile Ghimiş, Alexandru Preda sau Gheorghe Şişu. O adevărată ar­mată de constructori dăruiesc, prin munca lor, tinereţe bătrinei Bănii. (Pentru cinci­nalul 1981—1985 sar­cinile trustului jude­ţean de construcţii prevăd realizarea a peste 30 000 de apar­tamente, dintre care majoritatea la Cra­iova). Oameni de speciali­tate, întreprinzători, demonstrează că se poate construi în ritm alert şi durabil în a­­ceastă perioadă cînd ne-am propus să fa­cem economii de ma­teriale şi de combus­tibili, să înlocuim ma­teriile prime ce îşi pot găsi mai mare utilita­te in alte locuri unde sunt cu adevărat de neinlocuit. Sint folo­site, cu bune rezulta­te, zgura provenită din arderea lignitului şi aglomeratele de ba­lastieră scoase din prundurile rîurilor ce trec pe lingă oraş. Fierul este drămuit gospodăreşte, ca şi ci­mentul. Sunt la mare căutare înlocuitorii de cherestea. Şi astfel se nasc noi ansambluri de blocuri, creşte ora­şul. In cartierul Cra­­ioviţa Nouă locuiesc acum atîtea familii cite sînt cuprinse, de regulă, într-un oraş de mărime medie. El este înzestrat cu magazine, piaţă, şcoli, unităţi ale cooperaţiei meşteşugă­reşti. Majoritatea ce­lor ce s-au statornicit aici, aşa cum era şi fi­resc, aşa cum s-a pre­conizat, lucrează la combinatul chimic, la termocentrala Işalniţa, la întreprinderea de prefabricate din be­ton, la fabrica de bere şi în alte unităţi din vecinătate. La cealaltă extremitate a oraşului, cartierul Valea Roșie continuă să se dezvol­te pentru cei ce lu­crează la întreprinde­rea de tractoare și mașini agricole, la în­treprinderea de utilaj greu sau la OLTCIT. Cartierul Lăpușului se conturează în preaj­ma întreprinderii „E­­lectroputere“. Alt car­* (Continuare in pag. a V-a) j^ĂC?^r/ir£^ SOCIALIST^ ȚĂRII j -----------­Craiova la cota noilor realizări urbanistice Reportaj de Lucian ZATTI In întreaga ţară, aprobare unanimă, profundă satisfacţie pentru rezultatele rodnice ale vizitei de prietenie efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, în Republica Populară Bulgaria Telegrame adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu PAGINA A III-A Mesaje de felicitare adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu cu prilejul înmînării Medaliei Jubiliare a Uniunii Medicale Balcanice IN PAGINA A V-A Pe agenda priorităţilor în agricultură. LEGUMELE Primele zile ale lunii martie — prima lună a primăverii — marchea­ză începerea lucrărilor agricole care urmează să pună bazele recoltelor la numeroase culturi. De bună seamă, primii care ies la lucru sunt grădi­narii, deoarece pentru a se obţine producţii mari şi cit mai timpurii le­gumele trebuie însămînţate şi plan­tate cit mai devreme. In acest an, întreaga activitate desfăşurată în le­gumicultura are o însemnătate deo­sebită. Evidenţiind din nou cerinţa înfăptuirii programului de autoapro­­vizionare teritorială, la recenta Con­ferinţă pe ţară a preşedinţilor con­siliilor populare, tovarăşul Nicolae­­ Ceauşescu a sub­liniat necesitatea sporirii substan­ţiale a producţiei de legume in toa­te judeţele, în toate localităţile. Prin urmare, incă de pe acum, din primele zile ale lunii martie, consiliile popu­lare judeţene, o­­răşeneşti şi co­munale, care răs­pund de buna a­­provizionare a populaţiei pe plan local, au datoria -----------------------------­ca, împreună cu cadrele de conducere şi spe­cialiştii din unităţile agricole, să ac­ţioneze pentru îndeplinirea planului în legumicultură. Aceasta presupune ca, prin acţiuni bine organizate şi coordonate, in toate unităţile agrico­le şi în gospodăriile populaţiei, lu­crările de sezon din legumicultură să se desfăşoare la timp şi de bună ca­litate, astfel incit să existe garanţia că prevederile cuprinse în progra­mele de autoaprovizionare teritorială vor fi realizate şi depăşite. Din numeroase judeţe sosesc veşti care arată că lucrările in legu­micultură au început. După cum am fost informaţi la Direcţia generală a horticulturii din Ministerul Agricul­turii, în 11 judeţe s-a trecut la se­­rb­ănacuî îhazor­fi pentru păutăi,­­desti­­nată fabricilor de conserve. Astfel, in judeţul Giurgiu au fost însămân­ţate primele 216 hectare, în judeţul Teleorman — 125 hectare. Buzău — 70 hectare. Timiş — 30 hectare. Tot­odată, in judeţele Constanţa, Praho­va şi Timiş a început şi semănatul rădăcinoaselor. Cerinţa este ca, pe măsură ce timpul se încălzeşte, iar solul se zvînta, să se treacă din plin la insămînţarea legumelor din prima urgenţă : mazăre, rădăcinoase, cea­pă, usturoi şi verdeţuri. Orice zi câş­tigată acum înseamnă că producţia va fi obţinută mai devreme, ceea ce este atit în interesul unităţilor pro­ducătoare, deoarece legumele livrate mai de timpuriu au un preţ mai bun, cit şi în interesul consumatorilor, care vor găsi la piaţă legumele de care au nevoie. O altă lucrare, tot atit de impor­tantă în momentul de faţă, o consti­tuie asigurarea răsadurilor, atit pen­tru legumele ce se vor cultiva in solarii, cit şi pentru cele care ur­mează să fie plantate in cimp. Ex­perienţa a numeroase unităţi agri­cole a demonstrat că din răsaduri de bună calitate, bine călite rezultă plante viguroase, capabile să dea producţii mari. In ce stadiu se află această importantă acţiune . Pentru legumele cultivate în solarii au fost însămînţate toate suprafeţele desti­nate producerii răsadurilor de toma­te, iar bună parte din plante au şi fost repicate. Avînd în vedere timpul înaintat în care ne aflăm, este ne­voie să se intensifice şi lucrările de producere a răsadurilor destinate plantărilor în cimp. Se apreciază că pînă acum au fost însăminţate în răsadniţe şi sere înmulţitor supra- ÎN PRIMA URGENŢA: feţe de pe care se pot obţine 190 milioane de fire de varză timpurie, precum şi 100 milioane răsaduri de gulioare şi conopidă timpurie. Cele mai mari eforturi trebuie depuse la producerea răsadurilor de tomate, culturi cu mare pondere in ansam­blul tegumiculturii noastre. Pînă acum au fost însămînţate 48 la sută din suprafeţele destinate producerii răsadurilor de tomate timpurii ; această lucrare trebuie să fie inten­sificată cu deosebire in judeţele Arad, Brăila, Buzău, Constanţa, Olt şi Tulcea — judeţe cu mare pondere în producţia de tomate timpurii, dar unde, faţă de graficele stabilite, in­­săminţările pentru producerea acestor răsaduri sint intîrziate. De asemenea,­­ este necesar să se intensifice însă­* minţarea suprafeţelor prevăzute in vederea asigurării răsadurilor de ardei — lucrare realizată în propor­ţie de numai 16 la sută — ca şi a celor de vinete şi alte culturi tim­purii. In toate unităţile agricole tre­buie să se acţioneze ferm pentru a se asigura cantităţi îndestulătoare de răsaduri, plus o anumită rezervă care să fie folosită în cazul unor pierderi de plante determinate de intemperii. Consiliile populare, pe baza atribu­ţiilor şi răspunderilor sporite pe care le au în ce priveşte asigurarea apro­vizionării populaţiei cu produse agro­­alimentare, au datoria să controleze modul in care se asigură răsadurile de legume la fiecare sortiment in parte, aceasta constituind prima con­diţie de care depinde realizarea pla­nului la producţia de legume timpu­rii. Totodată, consiliile populare au datoria să se ocupe cu răspundere de asigurarea combustibilului nece­sar încălzirii se­----------relor destinate producerii răsa­durilor. Orice gol in aprovizionarea cu combustibil poate avea efec­te negative asu­pra dezvoltării plantelor, putind duce — în cazul unor scăderi de temperatură — la distrugerea plan­telor, ceea ce nu trebuie admis sub nici un motiv. Cultivarea le­gumelor in solarii și alte adăposturi acoperite cu folii de polietilenă asi­gură recolte cu 2—3 săptămini mai timpurii decit cele care se plantează în cimp. In acest an solariile pentru tomate si alte culturi vor ocupa o suprafaţă de 4 300 hectare. Pină la sfîrşitul lunii februarie, in unităţile întreprinderi­lor de legume şi fructe solariile au fost reparate în proporţie de 80 la sută, iar in cooperativele agricole — de 70 la sută. Cele mai mari întîr­­zieri la repararea solariilor se înre­gistrează în cooperativele agricole din judeţele Iaşi — 33 la sută din suprafeţe — şi Arad — 45 la sută. Lucrările de reparare a solariilor trebuie grăbite pentru ca în prima parte a lunii martie să se poată trece la acoperirea lor, ceea ce va face cu putinţă încălzirea solului şi, deci, plantarea mai devreme a răsadurilor. Bineînţeles, această lucrare este le­gată nemijlocit de asigurarea foliei de polietilenă in cantităţile prevăzu­te. Or, fabricile de mase plastice au o restanţă de livrări de aproximativ _____________Ioan HERTEC (Continuare în pag. a II-a) Insămînţarea eşalonată a mazării şi a altor sortimente timpurii Producerea unor cantităţi îndestulătoare de răsaduri încheierea lucrărilor de reparare și consolidare a solariilor Fertilizarea tuturor terenurilor destinate tegumiculturii Dimensiunile creaţiei patriotice d­in cele trei decenii trecute de la apariţia primului volum, aţi publicat numeroase cărţi din cele mai diferite genuri : poezie, proză, dramaturgie, istorie literară. Critica şi, probabil, multi cititori vă reţin insă, in primul rind, ca poet. Ce reprezintă in crea­ţia de pină acum poezia şi ce loc işi găseşte in ansamblul operei dumnea­voastră ? — Poezia a fost şi va rămîne pri­ma mea pasiune literară. Poate fi­indcă m-am născut şi am crescut în leagănul ei. La sat, cum bine se ştie, universul vieţii începea, pentru co­pii, cu cîntecul de leagăn şi basmul, adeseori versificat. Apoi, la joacă, la hore, la nunţi şi înmormîn­­tări, unde noi, copiii, eram în­totdeauna prezenţi, ca nişte ac­tori intr-un scenariu scris de mi­lenii, poezia stăpînea limbajul tutu­ror. Dar poezia nu este numai o chestiune de limbaj, ci şi de atmos­feră, de mediu, de preocupări coti- ------------------------------­diene, de idei și convingeri, moș­tenite sau culti­vate. Drumurile lungi, peste dea- ------------------------------­luri, pe care le făceam, încă de mici, pentru a ajunge la păminturile în care trebuia să dăm cu sapa, sau să strîngem sincele ne incitau fantezia, ne obligau la re­memorări, la respectarea unui anumit ritm, a unor cadențe in care se în­scriau toate gesturile noastre, ilus­­trind parcă acea matrice stilistică de care s-a ocupat, cu mijloacele filo­zofului savant. Lucian Blaga. Poezia era cultivată intens şi sistematic şi în şcoală, incă din clasele primare. La liceul din Blaj am avut norocul de a învăţa limba şi literatura ro­mână, ca şi istoria literaturilor cla­sice şi moderne, de la profesori cu nume intilnite frecvent în revistele transilvănene ale timpului : Nicolae Comşa, Virgil Stanciu, Radu Brateş. Prin lecţiile şi influenţa unor ase­menea profesori, în orăşelul vestite­lor şcoli, centrul spiritual al revolu­ţiei române de la 1848, se ştergea eroarea blasfematorie a canonicului Grama, denigratorul lui Eminescu, şi se dezvolta un adevărat cult pentru geniul nostru naţional, deci pentru poezia ridicată la cel mai înalt grad de expresie filozofică şi artistică. Adesea căutam urmele poetu­lui peste tot, încercam să-l imit. Am debutat cu poezii într-o re­vistă din Alba Iulia, „Gînd ti­neresc“, în primăvara lui 1947 Ajuns, in 1948, la Cluj, mediul uni­versitar din acel an m-a surprins, şi încă foarte puternic, prin poezia lui aspră, neliniştită, prin prezenţa în oraş a unor poeţi ca Lucian Bla­ga şi Emil Isac, prin discuţiile agi­tate de la cursuri şi cenacluri lite­rare, in prezenţa multor poeţi tineri, într-o perioadă de răscoliri, reeva­luări şi reorientări literare (unele dogmatice). Nu trebuie să uit că adevărata ucenicie mi-am făcut-o la revista „Almanahul literar“, condusă de poeţi exigenţi ca Miron Radu Pa­­raschivescu şi Geo Dumitrescu, şi mi-am continuat-o la „Steaua“ unde e poezia primă­, prin A.E. Bacon­­sky, în mod programatic. Din toate aceste motive am rămas, cred, marcat, obsedat chiar, de im­portanţa poeziei adevărate, încărcată de mesaj filozofic, de frămintările istoriei şi ale prezentului, de sensi­bilitate şi lirism, supusă unor rigori stilistice superioare, in afara cărora orice spontaneitate devine caducă şi orice experienţă efemeră. Regretul meu este că nu am reu­şit, incă de la început, şi întotdeau­na, să mă ridic la înălţimea acestui ideal, căruia i-am rămas şi ii voi ră­­mine credincios. — Cum aţi putea caracteriza uni­versul acestei poezii, prin ce s-a afir­mat ea in ansamblul literaturii noas­tre actuale ? — In primul rind, nu ştiu dacă „s-a afirmat“, încă există multe os­cilaţii şi chiar ca­------------------------------- pricii la unii din criticii şi istoricii noştri literari, dealtfel talentaţi şi cultivaţi, care ...................... sunt înclinaţi să descopere in fie­care zi un „geniu modernist“ şi să uite, in schimb, ani de zile, evoluţia unor poeţi talentaţi din generaţia mea, Al. Andriţoiu, Ion Horea, Au­rel Rău, Vasile Nicolescu, Aurel Gurghianu, Tiberiu Utan, care au militat pentru dobindirea dreptului la lirism, sau din cea imediat urmă­toare, a lui Nichita Stănescu, tratată şi ea, uneori, cu condescendenţă, mai ales cind iluştrii săi reprezentanţi sunt mai sensibili şi mai deschişi la problematica socială şi patriotică. Avem şi printre poeţii mai tineri, sau chiar foarte tineri, multe talen­te deosebite şi de aceea, manifestin­­du-le toată simpatia, trebuie să-i sprijinim şi să-i ajutăm să înţeleagă ce este cu adevărat modern in cul­tura noastră socialistă, să nu confun­de timpul şi locul experienţei lor la care au tot dreptul. Dacă, în aceste condiţii, poezia mea intens meditativă şi deschis mili­tantă se bucură totuşi (cum a fost cazul ultimului volum „Car­tea zodiilor“) de aprecierile criticilor din toate generaţiile, ca şi ale ci­titorilor, atunci in mod cert aceas­ta se datorează efortului consecvent de înnoire, dar nu intr-o direcţie formală, de spargere a oricărui mo­del poetic, de fărimiţare a limbaju­lui şi deci a sensului pînă la pulve­rizare, ci tocmai de aprofundare a marilor tradiţii — mai îndepărtate sau mai apropiate in timp — în care poezia românească este atit de boga­tă. Mi-ar veni şi mie mult mai uşor să îmbrac haine ieftine, de împru­mut, scoase la talcioc chiar în ţări­le de origine, decit să mă duc cu un­ Convorbire realizată de Emil VASILESCU (Continuare în pag. a IV-a) Convorbire cu scriitorul Ion BRAD

Next