Scînteia, august 1986 (Anul 55, nr. 13667-13693)

1986-08-01 / nr. 13667

Producţie record — Pentru întreprinderea noastră — ne declara ieri inginerul Emanoil Bîlnicu, secretar adjunct al comite­tului de partid din întreprinderea „Hidromecanica“ din Braşov — luna iulie a fost luna cea mai fructuoasă. In această lună am realizat cel mai mare număr de turbosuflante din is­toria întreprinderii. Un record pe care autorii lui îl de­dică marii­ sărbători de la 23 August. Un record care porneşte de la asi­gurarea ,în condiţii mai bune a bazei tehnico-materiale, introducerea unui sistem eficient de planificare, urmă­rire, şi livrare a fabricaţiei, pe baza unor grafice zilnice, întărirea ordinii şi disciplinei. Concret, în luna iulie s-au realizat 2152 turbosuflante, cu 421 mai mult decit cel mai înalt vîrf atins în acest an şi cu aproape 700 bucăţi peste media primelor şase luni. Este de subliniat faptul că peste 90 la sută din numărul turbo-­ suflantelor realizate in luna iulie sunt produse moderne din familia ce­lor care supraalimentează motoarele diesel rapide. Și încă un fapt : de la începutul anului, întreprinderea din Braşov a livrat beneficiarilor un nu­măr de 10 000 turbosuflante care asi­gură o putere suplimentară motoa­relor diesel de peste 500 000 CP. (Nicolae Mocanu). Premieră tehnică de prestigiu Premieră tehnică la întreprinderea de maşini-unelte Bacău . Ieri, joi, a ieşit de pe banda de montaj cea dinţii maşină de rectificat valţuri, denumită pe scurt MRV 1 000x 4 000. Creaţie a specialiştilor de la Î.C.S.I.T. Bucureşti şi a muncitorilor întreprinderii MRV 1 000 x 4 000 face parte dintr-o familie de maşini-unel­te destinate prelucrării pieselor gre- Răspunderi sporite, calitativ superioare în activitatea cooperaţiei In întreaga ţară se desfăşoară adunările generale şi conferinţele cooperaţiei de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor şi ale cooperaţiei meşteşugăreşti In aceste zile se desfăşoară în întreaga ţară adunările generale de dări de seamă şi alegeri ale coope­rativelor de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor şi ale coope­rativelor meşteşugăreşti, ca şi con­ferinţele uniunilor judeţene ale cooperaţiei. In cadrul general, sti­mulativ, al democraţiei noastre so­cialiste, aceste adunări, care pre­merg congresele celor două organi­zaţii cooperatiste, se înscriu ca fo­ruri ale participării directe la con­ducerea vieţii sociale a maselor de membri cooperatori d­in calitatea lor de proprietari şi producători, de făuritori şi gospodari ai avuţiei obşteşti, de beneficiari ai roadelor muncii , pentru înfăptuirea sarci­nilor ce le revin din documentele Congresului al XlII-lea al partidu­lui, din orientările şi indicaţiile secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Adunările generale şi conferinţele sunt un bun prilej pentru evidenţie­rea progreselor înregistrate în ulti­mii ani de organizaţiile cooperatiste în creşterea capacităţii lor de a satisface cerinţele in mărfuri şi servicii ale populaţiei. Viaţa a arătat însă, in acelaşi timp , iar adunările şi conferinţele cooperaţiei trebuie să stăruie asu­pra acestui aspect — că, pe lingă reu­şitele înregistrate, persistă un şir de minusuri, deficienţe şi neimpliniri ; fapt este că nu peste tot activitatea unităţilor cooperatiste se ridică la nivelul posibilităţilor, al condiţiilor de care dispun. în acest sens, se poate menţiona că oferta unităţilor de profil — îndeosebi cele producătoare de bunuri de consum şi prestatoare de servicii — nu ţine seama şi pasul cu evoluţia standardului general de viaţă, cu diversitatea şi diversifica­rea continuă a solicitărilor cetăţeni­lor. In acelaşi timp, nu în toate locurile, amplasarea unităţilor de mică industrie şi de servire publică ale cooperaţiei este proporţională şi armonioasă pe localităţi şi cartiere. Se remarcă, de asemenea, că nu toate unităţile cooperatiste sunt an­trenate în măsura posibilă şi nece­sară in valorificarea resurselor lo­cale de materiale şi forţă de muncă, in utilizarea lor superioară, pentru realizarea de mărfuri cu un înalt grad de prelucrare, destinate deo­potrivă pieţei interne şi celei ex­terne. De cea mai mare însemnătate sunt eliminarea carenţelor, creşterea rolului şi intensificarea activităţii cooperaţiei în dezvoltarea echilibrată a schimbului de mărfuri dintre sat şi oraş. Dezbaterea in cadrul adu­nărilor generale şi a conferinţelor a acestor stări de lucruri nu poate fi desprinsă de analiza cauzelor care le generează — respectiv anumite fenomene de inerţie şi conservato­rism, manifestări de birocraţie, op­tici înguste — strict „departamen­tale“ ori cantonate la aspectele exclusiv cantitative ale dezvoltării — ce se mai intilnesc în activitatea unor cooperative sau uniuni jude­ţene de cooperative. Discutarea în spirit critic şi autocritic a respecti­velor neajunsuri şi stabilirea măsu­rilor de remediere a lor este cu atît mai necesară avîndu-se in vedere faptul că pentru actualul cincinal Congresul al XlII-lea al partidului şi Planul naţional unic stabilesc sarcini mult sporite atît pentru cooperaţia de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor, cit şi pen­tru cooperaţia meşteşugărească. Astfel, în legătură cu DEZVOL­TAREA MICII INDUSTRII, se ştie că, în concepţia partidului nostru, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, continuarea fermă a procesului de industriali­zare rsocialistă reprezintă factorul primordial al dezvoltării forţelor de producţie, al progresului economic şi social al ţării ; în acest cadru, alături de marea industrie, care va continua să deţină ponderea prin­cipală în economie, un rol deosebit revine micii industrii, chemată să aducă o contribuţie tot mai însem­nată la satisfacerea cerinţelor oa­menilor muncii cu produse dintre cele mai diverse. De altfel, pentru 1990 este prevăzut să se realizeze în toate judeţele un nivel al producţiei micii industrii de cel puţin 8 000 lei pe locuitor — obiectiv mobilizator, la înfăptuirea­ căruia o contribuţie hotăritoare urmează să o aducă sectorul micii industrii cooperatiste. Pornind de la acest obiectiv, dez­baterile din adunările generale şi conferinţele cooperaţiei sunt chemate să pună în evidenţă măsurile ce se cer luate pentru dezvoltarea priori­tară a capacităţilor de producţie ale micii industrii în judeţele rămase in urmă din acest punct de vedere (precum Botoşani, Buzău, Dolj, Galaţi, Iaşi, Mehedinţi, Suceava, Te­leorman, Tulcea şi Vaslui), o dată cu diversificarea substanţială a ofertei de produse , cu accent pe articole de uz casnic şi gospodăresc, confecţii, tricotaje, încălţăminte, mic mobilier, obiecte de artă popu­lară şi artizanat, unelte agricole ş.a. In paralel cu stabilirea măsurilor privind dezvoltarea şi diversifi­carea micii industrii, participanţii la adunările generale şi conferinţele cooperaţiei au datoria să analizeze (Continuare in pag. a II-a) PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIJI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN­­ Anul LV Nr. 13 667 Vineri 1 august 1986 Prima ediţie 6 PAGINI - 50 BANI Rezultate de prestigiu in întrecere Muncă exemplar organizata pentru realizarea integratie a planului Preocupare constantă pentru promovarea fermă a autoconducerii muncitoreşti, a autogestiunii economico-financiare Livrări în avans la export Instalaţii electrice pentru nave de mare tonaj­ ­e din industria siderurgică, navală, a hirtiei şi celulozei. Este vorba de valţuri, cilindri, arbori şi axe în greutate de pină la 35 de tone şi cu o lungime de pină la 8 metri. Pentru realizarea acestui utilaj complex, care constituie o premieră de presti­giu, s-au folosit soluţii tehnice ori­ginale, unele brevetate ca invenţii, ceea ce a dus la îmbunătăţirea para­metrilor tehnico-funcţionali, la redu­cerea consumurilor de metal şi ener­gie electrică, la creşterea fiabilităţii in exploatare. Printre realizatorii noii maşini — succes pe care aceştia ii dedică ma­rii sărbători de la 23 August — se numără lăcătuşii Gheorghe Mocanu şi Nicolae Beta, electronistul Nicolae Călin, maistrul Alexandru Ianoş, in­ginerii Lucian Gavriliu şi Gheorghe Bălan. Directorul întreprinderii, in­ginerul Vasile Gogu, a subliniat că noua realizare tehnică se înscrie în amplul program de diversificare şi modernizare a producţiei." Mai mult de 75 la sută din producţia acestui an o reprezintă produsele noi şi mo­dernizate. (Gheorghe Baltă). Ritm intens de lucru Două evenimente, petrecute în a­­ceste zile premergătoare marii săr­bători de la 23 August pe şantierele hidrocentralelor de la Lereşti şi Voi­­n­eşti de pe riul Tirgului, judeţul Ar­geş , străpungerea tronsonului Valea Ursului, lung de 3 250 metri, şi a tronsonului Volpeşti, lung de 2 682 metri. La primul tronson s-au îm­brăţişat, venind pe sub munte din sensuri opuse, formaţiile de mineri conduse de Gheorghe Iordache, Erou al Muncii Socialiste, şi maistrul Si­­mion Gheaţă, iar la cel de-al doilea, formaţiile maiştrilor Vasile Ungu­­reanu şi Petre Bica. La realizarea celor două aducţiuni, nu luptă cu roca şi fisurile puternice de apă, au învins bărbăţia, curajul şi iscusinţa bravilor mineri. Şeful formaţiei de la primul tronson, Gheorghe Iorda­che, s-a angajat, in numele tuturor minerilor şi constructorilor de aici, să depună toate eforturile pentru fi­nisarea cit mai grabnică a lucrărilor de betonare din galerii. O mare con­centrare de forţe se află în aceste zile şi la barajul comun al celor două hidrocentrale, a cărui Înălţime va atinge in final 117 metri. La rio­dul lor, formaţiile de lucru conduse de inginerul Ion Voiculescu muncesc zi şi noapte pentru încheierea depu­nerii în galeria de drenaj a bara­jului a întregului volum de anroca­­mente, în vederea începerii umple­rii, în curînd, a lacului de acumula­re cu un volum de 68 milioane metri cubi de apă. (Gheorghe Cirstea). Sistemul riguros de urmărire a fa­bricaţiei, de evidenţă a producţiei realizate pe fiecare schimb de mun­că, pe secţii şi compartimente de activitate oferă posibilitatea cunoaş­terii în orice moment a stadiului realizării producţiei pentru export la întreprinderea de scule şi elemente , hidraulice din Focşani. — în cinstea marii noastre sărbă­tori naţionale — ne spune inginerul Laurenţiu Weber — zorim la reali­zarea în avans a primului lot de 50 tipuri de scule speciale destinate exportului, care constituie, in ace­laşi timp, şi o noutate în nomencla­torul nostru de fabricaţie pentru partenerii externi. Tot pentru export am livrat în ultimele zile şi alte produse cu înalte performanţe teh­­nico-funcţionale. De altfel, preocu­pările colectivului nostru pentru realizarea planului la export integral şi­­ la termenele stabilite s-au con­cretizat în depăşirea­­prevederilor din perioada care a trecut de la începu­tul anului, in condiţiile creşterii cu 15 la sută a producţiei pentru ex­port faţă de nivelul atins in peri­oada similară din 1985. (Dan Drăgu­­lescu). Apartamente mai multe pentru oamenii muncii Constructorii de locuinţe din cadrul Trustului antrepriză generală de construcţii-montaj Timiş — unitate distinsă recent pentru a treia oară consecutiv cu „Ordinul Muncii“ clasa I — au predat în această lună „la cheie“ alte 400 de­ apartamente. In acest fel, harnicul colectiv de con­structori timişeni a pus la dispozi­ţia oamenilor muncii, de la începu­tul anului "şi pină acum, aproape­­ 900 apartamente, cu 350, mai mult decit­­ prevederile planului. Acest succes consemnează b­ndeplinirea an­gajamentului asumat în întrecerea socialistă desfăşurată în cinstea ma­rii noastre sărbători naţionale de la 23 August. Concomitent, in judeţ au fost date in folosinţă numeroase alte obiective social-culturale şi edilitar­­gospodăreşti. (Cezar Ioana). Ieri, cu puţin înainte de a se ter­mina schimbul­­, muncitorii, ingi­nerii şi tehnicienii din cadrul secţiei de tablouri şi aparataj electric de la întreprinderea mecanică navală Galaţi au trăit bucuria unui nou şi prestigios succes. Despre el ne vor­beşte inginerii Mircea Mihăilescu, şeful secţiei . „ Ne aflăm in momentul pregă­tirii pentru livrare a unei instalaţii electrice complexe care va intra in dotarea petrolierului de 85 000 tdw ce se construieşte la Constanta. Sun­tem bucuroşi că am reuşit să par­curgem cu bine toate etapele de asimilare a acestei noi instalaţii, a cărei execuţie este, iată, un­­fapt împlinit. Colectivul de aici s-a an­gajat ca, în cinstea marii sărbători de la 23 August, să încheie livrarea întregului set de tablouri electrice pentru petrolierul de 150 000 tdw, care se află in construcţie tot la Constanţa. (Ştefan Dimitriu). Constructorii la înălţime Mai grăbiţi ca oricînd — în sensul cel mai bun al cuvintului — lucrăto­rii de la­ întreprinderea de antrepri­ze construcţii-m­ontaje Ialomiţa au pregătit pentru a fi recepţionate şi date în folosinţă, în cinstea zilei,de 23 August, cu o lună înainte de ter­menul prevăzut, peste 150 de noi apartamente. — Rezultatele tot mai bune obţi­nute de colectivul nostru — ne spune Ioniţă Duţă,­­ secretarul comitetului de partid al „întreprinderii — se da­­toresc unei mai bune organizări a muncii, întăririi disciplinei şi a spi­ritului gospodăresc, folosirii cu efi­cienţă sporită a utilajelor şi materia­lelor. Cea mai mare bucurie a noas­tră este aprecierea noilor locatari pentru lucrul bine făcut. Intr-adevăr, trebuie remarcat fap­tul că noile blocuri înălțate de con­­stSf.îcîarii SUWUr.*' pri't­tr-o arhitectură modernă și dispun de apartamente confortabile. (Mihai Vişoiu). IN LUMINA SARCINILOR SUBLINIATE­­ DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU ! IN INTIMPINAREA MARII NOASTRE­­ SĂRBĂTORI NATIONALE „Este necesar să se perfecţioneze conducerea şi planificarea, pe baza autoconducerii muncitoreşti, a creşterii răspunderii con­siliilor de conducere şi adunărilor generale ale proprietarilor, producătorilor şi beneficiarilor. Să imbunăiţi în mod armonios spiritul de iniţiativă, autonomia, autogestiunea cu planul naţional unic şi conducerea unitară a întregii economii”. NICOLAE CEAUŞESCU In definirea liniei strategice şi tac­tice de dezvoltare a societăţii socia­liste româneşti, Partidul Comunist Român, secretarul său general, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, s-au călăuzit după concepţia potrivit că­reia vasta operă de construire a so­cialismului, aşezarea pe temelii noi a întregului edificiu social necesită noi forme de organizare şi conduce­re a tuturor sectoarelor de activita­te, a societăţii în ansamblul său. Acum, in preajma aniversării actu­­lui revoluţionar din August 1944, apare cit se poate de limpede adevă­rul că instaurarea proprietăţii socia­liste, crearea sistemului de organiza­re şi conducere a economiei socialis-" te in ţara noastră a avut loc treptat, în decursul unui proces de cunoaş­tere şi aprofundare a legităţilor şi trăsăturilor proprii, precum şi a spe­cificului economiei socialiste, a ce­rinţelor şi condiţiilor caracteristice economiei româneşti. In crearea şi dezvoltarea unui sis­tem modern de conducere şi orga­nizare a economiei româneşti, un aport remarcabil l-au avut hotărîrile şi măsurile adoptate de Congresul al IX-lea al P.C.R., in cadrul cărora o atenţia prioritară s-a acordat făuri­rii unui eistera­­gftangfis- de organi­zare şi conducere planificată a eco­nomiei naţionale, potrivit condiţiilor concrete specifice in care se edifică societatea socialistă in ţara noastră, capabil să dea noi impulsuri in dez­voltarea forţelor de producţie. Sub­liniind acest principiu, în Raportul prezentat la Congres, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta : „Comple­xitatea problemelor ridicate in eco­nomie, ştiinţă, cultură, de întreaga activitate de edificare a noii socie­tăţi impune, ca o necesitate obiecti­vă, îmbunătăţirea continuă a forme­lor organizatorice şi a metodelor de conducere... Studierea temeinică a vieţii, a fenomenelor noi constituie principala cerinţă absolut obligato­rie, a unei juste conduceri şi plani­ficări a economiei“. Toate măsurile adoptate de către partidul şi statul nostru în anii de după Congresul al IX-lea al parti­dului au urmărit asigurarea unei concordanţe dinamice între schim­bările ce au loc în dimensiunile şi structura forţelor de producţie şi ca­racterul relaţiilor de producţie, a­­­­doptarea unor forme adecvate de or­ganizare şi conducere corespunzătoa­re condiţiilor concrete din ţara noas­tră, etapelor de construire a noii so­­cietaţi. In toţi aceşti ani, de cind se află în fruntea partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a manifestat o preocupare statornică pentru perfec­ţionarea organizării şi conducerii ac­tivităţii economico-sociale, pentru promovarea la toate nivelurile orga­nismului nostru social a principiilor democraţiei muncitoreşti, revoluţio­nare, a conducerii colective, pentru crearea cadrului legislativ şi a con­diţiilor celor mai adecvate in ve­derea participării active, nemijloci­te a maselor la adoptarea şi infăp­­tuirea tuturor deciziilor care privesc prezentul şi viitorul ţării. In baza spiritului inaugurat de Congresul al IX-lea al P.C.R., me­canismul vieţii economico-sociale a fost supus în repetate rînduri unor minuţioase reexaminări critice, me­nite să-l adapteze mai bine realită­ţilor vieţii şi cerinţelor noului. Aşa se explică de ce sistemul de organi­zare, conducere şi planificare econo­­mico-financiară creat pe baza hotă­­ririlor Conferinţei Naţionale a P.C.R. din 1967, precum şi cele ale Congre­selor al X-lea şi al XI-lea şi ale Conferinţei Naţionale din 1972 a ne­cesitat în­ continuare perfecţionări pentru a răspunde cerinţelor şi exi­genţelor etapei transformării canti­tăţii în calitate — obiectiv central stabilit de Conferinţa Naţională din decembrie 1977 şi reluat pe un plan superior de Congresele- al- Kiîl-îea şi al XlII-lea ale partidului. Preocuparea pentru accentuarea la­turilor calitative ale activităţii eco­nomice, pentru stimularea factorilor intensivi ai creşterii economice s-a materializat in elaborarea principiilor noului mecanism economico-finan­­ciar, adoptat de Plenara partidului din martie 1973, rod al gindirii profund originale şi creatoare a secretarului general al partidului. Măsurile luate in urmă cu peste opt ani urmăresc îmbinarea armonioasă a autonomiei fiecărei unităţi econo­mice şi administrativ-teritoriale cu conducerea unitară pe baza planului naţional unic a întregii vieţi econo­mico-sociale, conducere ce se asigură atît pe baza principiului centralismu­lui democratic, cit şi al autocondu­cerii muncitoreşti şi autogestiunii economico-financiare. Apărută in procesul făuririi socie­tăţii socialiste multilateral dezvoltate, autoconducerea muncitorească con­stituie o cerinţă fundamentală deter­minată de sarcinile tot mai ample şi mai complexe pe care le ridică în­făptuirea acestui proces, de modifi­cările survenite in sfera relaţiilor de producţie şi, în primul rînd a pro­prietăţii socialiste, de afirmarea pu­ternică a triplei calităţi a oamenilor muncii — de proprietari, producători şi beneficiari ai bunurilor materiale. Instituţionalizarea autoconducerii muncitoreşti in formele şi nivelurile organizatorice actuale — adunări ge­nerale ale oamenilor muncii, consilii ale oamenilor muncii, consilii de con­ducere, consilii naţionale, congrese, etc. — a creat cadrul general al par­ticipării tuturor oamenilor muncii la procesul conducerii, subliniind creş­terea rolului clasei muncitoare, ast­fel ca aceasta să ocupe locul ce i se cuvine în conducerea societăţii, în toate domeniile de activitate. Totoda­tă, măsurile de instituire a partici­pării cu părţi sociale a oamenilor muncii la constituirea fondului de dezvoltare economică a unităţilor contribuie la creşterea răspunderii fiecărui om al muncii la apărarea şi dezvoltarea unităţilor economice, pentru creşterea rentabilităţii şi eficienţei acestora, la întărirea şi­ dezvoltarea autoconducerii mun­citoreşti şi autogestiunii. Pe a­­ceastă linie se înscriu şi măsurile luate ca urmare a hotăririlor Plena­rei C.C. al P.C.R. din iunie 1983 de introducere a contractului-angaja­­ment şi a angajamentului individual, instrumente menite să contribuie la perfecţionarea cadrului general al ca­lităţii de proprietari a oamenilor muncii, să asigure creşterea răspun­derii colective a organelor de con­ducere, dar şi a răspunderii indivi­duale pentru păstrarea şi creşterea proprietăţii comune, pentru buna gospodărire a mijloacelor materiale şi financiare. In concepţia Partidului Comunist Român, a secretarului său general, autoconducerea­ muncitorească func­ţionează in condiţiile in care unită­ţile economice, conducerile lor co­lective au la indemînă un complex de­ pîrghii şi instrumente economico­­financiare, de atribuţii şi competenţe In constituirea şi utilizarea resurselor materiale, in­formarea şi folosirea, potrivit legii, a fondurilor băneşti realizate din propria activitate, prin munca întregului colectiv, acesta fiind, in sensul cel mai general, con­ţinutul autogestiunii economico-fi­nanciare, componentă a autocondu­cerii muncitoreşti,, suportul ei ma­terial. Autogestiunea economică — treaptă calitativ nouă in evoluţia gestiunii economice, in concordanţă cu noile condiţii tehnico-economice în care se realizează producţia materială — a fost concepută să se manifeste prin îmbogăţirea conţinutului gestiunii economice. Trecerea de la gestiunea economică Dr. Iugenia B1CH1 (Continuare în pag. a III-a) La întreprinderea de ţevi din Zalău — supraveghere atentă a semifabricatelor pentru obţi­nerea unor produse de calitate Foto Agerpres Dialogul sondorului cu stratul de ţiţei­ ul frumoasă de vară. Aici, la Bulbuceni, la Valea Amaradiei. Trec pe „şosea autoca­mioane, tractoare, autotu­risme. Un autoturism o­­preşte la margine de sat şi din el coboară unu, doi trei, patru copii de-o şchioapă şi mai mari de-o şchioapă. Şi apoi părinţii. Prichindeii aleargă pe tăp­şanul de-alâturi. Zarvă, chiote. Şi, după o clipă, strigătul de surpriză al unuia dintre copii : — Tatăăă ! — a desco­perit el,­ dintr-o dată, din­colo de frunzişul unui cring. Uite o sondă ! — E plină Valea Amara­diei de sonde — i se răs­punde băieţelului. Nu te mai mir­a atita ! Zidul de dealuri, contu­­rînd „ulucul“ Amaradiei, desfăşoară pilcuri de pădu­re.­ se ţin lanţ poieni în­florite, ca-n basme ; e şi im fir de apă... Copiii se îndepărtează, in fugă, spre­­poieni, urmaţi de părinţi. E linişte odihnitoare şi at­mosferă limpede-limpede şi calmă. Satul parcă dor­mitează în baia de lumină solară, dominat de turla metalică a sondei. Şi aici, în perimetrul sondei de cercetare 5 565- Bulbuceni, e calm, chiar foarte mult calm. Şi mă mir cum de domneşte cal­mul atunci cinci, minut cu minut, simţi cum se ţese, nevăzută, tensiunea sufle­tească a fiecărui om din echipa de sondori. — Dar nu e vorba de tensiune, vă înşelaţi — mă corectează inginerul Ion Rusu, şeful producţiei în schela Stoîna, de care a­­parţine sonda — e aştep­tare, e speranţă clădită pe muncă făcută cu dăruire, e emoţie firească dacă te gîndeşti că de reuşita pro­bei de lansare a şablonu­lui Pakerului (un dispozi­tiv care izolează coloana de tuburi, în adine, de ţevile de extracţie) depinde înce­perea altei etape de acti­vitate la sondă. Sunt, aco­lo jos, presiuni de 700—800 atmosfere. Dacă „ducem“ şablonul pină la peste 5 000 de metri, la noapte lansăm Pakerul. Calmul meu, frate bun cu calmul celor care trec, neştiutori, pe şoseaua de dincolo de crîng, sau cu bucuria copiilor, porniţi în goană spre poieni însorite, ameninţă serios să se cla­tine la aflarea veştii des­pre clocotul şi presiunea de la capătul celor 5 kilo­metri... Dar în juru-mi — mă conving — oamenii sint cu _ adevărat stăpini pe­­ calmul lor. De la maşina de carotaj se desfăşoară, cu încetini­torul parcă, de ne tambur, cablul de oţel care susţine şablonul aflat in adînci­ SOCIALISTĂ^ A ŢÂRII | « mea puţului. Metru cu metru, cablul dispare in subpămînt, urmărit cu ochi vigilenţi de sondori si de maistrul Gheorghe Holdun. Semnul pus pe cablu se apropie, centimetru cu cen­timetru, de buza puţului sondei. Acolo va trebui să încremenească. Acolo va trebui oprit. Acolo, de fapt, se va opri el singur, dind astfel ştire că şablonul se află la punctul scontat, la peste 5 kilometri sub noi ! Şi cablul alunecă, alunecă, se desfăşoară, îmi şi pre­gătesc prima întrebare pentru sondorul-şef Gheor­ghe Nazarie. îl şi caut din ochi pe acesta. Cind îl gă­sesc, descopăr însă cu ui­mire în privirile lui ca un fulger de necaz. Si a­tunci. de-abia. imi dau seama că semnul de pe cablu nu mai înaintează, că. deci. undeva. în intu­­necimile straturilor geolo­gice, șablonul întîmpină rezistentă. I se opune ră­suflarea brusc trezită a straturilor ancestrale ? Sau poate viscozitatea sporită a noroiului frinează mersul înainte al dispozitivului ? Nu, nu este reluat chiar totul de la început. Tam­burul se învirteşte acum invers, înfăşurînd, leneş, la loc doar citi­va zeci de me­tri de cablu. Operaţie fă­cută cu grijă, cu delicateţe aş spune, fără grabă. Dar, orice ar spune inginerul cu producţia, tensiunea sufle­tească există — o sesizez — în pofida faptului că el o numeşte aşteptar­e, sau speranţă, sau emoţie, sau... Oamenii sunt tăcuţi, fieca­re acţionează şi se consul­tă cu ceilalţi şi se înţelege cu ei din priviri. Ca intr-o echipă perfect sudată. — S-au mai intîmplat lucruri din acestea ? — îl întreb, cu glas scăzut, pe maistrul Holdun, om care, din 1983, se află în peri­metrul Stoinei, adică din clipa cind această zonă a intrat în raza1­­cercetării Dionisie ȘINCAN (Continuare în pag. a V-a) „PODIŞUL FĂRĂ „Şi in cerul Vecii / nemuresc pecetii / plu­guri plugârind I coase­le­­ cosind I oameni omenind / viaţa vie­ţuind / neamul veşni­­c­ind“. Vedea, unul evocat în aceste versuri, mai mult a neudat vatra din partea de nord a judeţului Olt, apa ne­­ajungîndu-i nici pen­tru sine. Şi nu numai el, ci şi gemenele care-l flanchează — dorica şi Cungrişoara. Cu toatele au fost ge­neroase cel puţin pen­tru că au botezat, chiar şi fără apă, unele aşe­zări prin care seacă, dindu-le numele pen­tru veşnicie. Localnicii au zis ci Vedea, Cungrişoara şi dorica ar fi răspun­zătoare şi de lipsa apei pentru potolirea setei oamenilor şi a anima­lelor. Vinovate sunt insă erele geologice care in drumul lor au ascuns in adincuri apele freatice. Denu­mirea de podişul Cot­­meana, din care face parte zona, asociată mai mereu cu seceta, a devenit, in aceste locuri, sinonimă cu a­­ceea de­­ podişul fără apă. Oamenii s-au pri­ceput insă dintotdea­­una cum sa supli­nească ceea ce nu în­făptuieşte natura. Şi au săpat cei de pe văi in căutare de izvoare. Dar cinci plouă săp­tămini in şir izvoarele abia mai clipocesc. Cei de pe dealuri şi-au croit heleştee în care au strins cu grijă apa zăpezilor şi ploilor prin canale de filtrare pină la puţuri. Atita au reuşit moşii şi străhioşii. . Dar urmaşii lor din zilele noastre ? Ei au hotărit să fie adusă apa şi pentru ÎNSEMNĂRI acea parte fără apă a platformei Cotmeana. Şi s-au apucat de treabă lucrătorii de la brigada a treia a An­treprizei de construc­­ţii-montaj Olt, cu in­ginerul Andrei Ştefan, maiştrii Stăncilă Vasi­le şi Văduva Ion, muncitorii Iliuţă Ma­rinei, Vasile Ion, Bratu Constantin şi alţii şi, împreună cu ei, gos­podarii din comunele Leleasca, Topana şi primarii lor. O con­ductă de aducţiune de 35 de km străbate sub­­pămintul de la izvoa­rele comunei Dumi­­treşti, aflată mai la sud, pină la nord, in comuna Topana. Ca în orice lucru nemaifăcut vreodată s-au găsit unii de prin partea locului care, din scepticism, dar şi cu o oarecare maliţie, spu­neau : „O să mor şi n-o s-apuc s-o văz şi p-asta!“. N-au murit şi au apucat nu doar să vadă, dar să şi bea apa adusă pe conduc­tă. Fiindcă prin re­ţeaua de vase comuni­cante din comunele Topana, Făgeţelu, Le­leasca, curge astăzi o apă limpede şi bună precum sufletul celui care şi-a pus semnătu­ra pe decretul privind aducerea apei in acea parte de tară, celui ce se află in fruntea partidului şi a ţării, trăind şi muncind me­reu animat de voinţa de a-şi sluji poporul căruia ii aparţine cu întreaga sa fiinţă. Oamenii din nordul judeţului Olt, oamenii de la deal, cum spun ei spre a localiza, aduc prinos de recunoştinţă partidului şi fiului pa­triei, născut in Scor­­niceşti, fiindcă au în­făptuit pentru ei. Şi nu numai pentru atita. Pentru că tot prin aceste locuri — ca de altfel pretutin­deni in ţară — s-au construit şcoli, şi ma­gazine, şi brutării, şi dispensare, iar asfal­tul... Unde mai sunt drumul de altădată, şi norii de praf, şi nămo­lul de după ploaie ? Nu, nu mai sunt. Şi, desigur, nimeni nu are nostalgia lori Vasile SMARANDESCU

Next