Scînteia, octombrie 1986 (Anul 55, nr. 13719-13745)

1986-10-01 / nr. 13719

PAGINA 2 PLĂNUI LA EXPORT - ÎNDEPLINIT RITMIC, la un Înalt nivel calitativ, îndeplinirea ritmică şi integrală a planului la export reprezintă nu nu­mai o sarcină de maximă importanţă ce revine oamenilor muncii în acest prim an al celui de-al optulea cincinal, ci şi un examen al capacităţii pro­fesionale a colectivelor din întreprinderi, o expresie concretă a competiti­vităţii produselor româneşti pe piaţa externă. Aşa cum a subliniat din nou tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul gener­al al partidului, cu prilejul recentelor vizite de lucru in judeţele Buzău, Dîmboviţa şi Prahova, colecti­vele de oameni ai muncii trebuie să acorde o atenţie deosebită realizării in cele mai bune condiţii a producţiei de export, aceasta constituind o necesi­tate stringentă pentru desfăşurarea normală a întregii­ activităţi economice Cum se acţionează în aceste zile pentru îndeplinirea exemplară a pla­nului la export şi pregătirea producţiei care urmează să fie livrată în peri­oada următoare ? Iată tema anchetei noastre de azi in două mari unităţi economice. ____ Organizarea muncii d in concordanţă cu specificul producţiei In această perioadă, întreaga acti­vitate a oamenilor muncii de la ÎN­TREPRINDEREA DE CONFECŢII DIN CRAIOVA se desfăşoară sub semnul imperativelor formulate de secretarul general al partidului cu privire la îndeplinirea sarcinilor de export. Şi este firesc să fie aşa dacă avem în vedere că, în ultimele luni, unitatea produce confecţii exclusiv pentru export. Desigur, prestigiul unui colectiv muncitoresc nu este asigurat doar de volumul mare al exportului, ci, in primul rind, de calitatea şi compe­titivitatea produselor realizate. „In acest an, volumul exportului a spo­rit cu peste 40 milioane lei față de 1985, dar aceasta nu înseamnă că putem face rabat de la calitate, ne spune economistul Petre Mitran, din cadrul serviciului plan-dezvoltare al întreprinderii. Dovadă că toate con­tractele încheiate cu partenerii de peste hotare, cu termenele scadente „la zi“, sunt onorate exemplar, fără a se înregistra nici un refuz de calita­te. Mai mult decit atît, munca este astfel organizată incit, să putem asi­gura fondul de marfă pentru luna octombrie în primele două decade, astfel incit să respectăm, ca și pină acum, termenele de livrare"'. Care sunt elementele definitorii ale experienţei acumulate in această u­­nitate ? Un prim aspect : specializa­rea personalului muncitor şi a sec­toarelor de fabricaţie pentru produc­ţia destinată exportului. Intrucit producţia pentru export este foarte diversificată, concretizată în comenzi şi loturi mici, formaţiile de lucru sunt alcătuite din 35—40 muncitori, ceea ce permite o mare mobilitate şi o adaptare operativă la cerinţele partenerilor de peste hotare. Practic, fiecare secţie de producţie a fost specializată în realizarea confecţiilor pentru o anumită firmă. In al doilea rind s-a pus la punct un sistem operativ de urmărire a producţiei destinate exportului, care, de curind, se face pe calci­lator. In felul acesta se creează posibilitatea evidenţierii permanente, „la zi“ şi chiar la anumite ore, a stadiului în care se află fiecare comandă lansată in fabricaţie. Pe această bază, in funcţie de problemele ce apar, se poate interveni operativ pentru bu­nul mers al producţiei. Şi ca o de­monstraţie a eficienţei acestui sis­tem, chiar in timpul documentării noastre a apărut o asemenea pro­blemă legată de aprovizionarea teh­­nico-materială, ce putea să pericli­teze realizarea planului la export in perspectivă. Atunci s-a luat pe loc hotărirea ca directorul comercial al Întreprinderii să plece imediat la principalii furnizori d­in ţară şi să soluţioneze problemele aprovizionă­rii cu ţesăturile necesare pentru pro­ducţia de export. „Calitate, operativitate, competiti­vitate“ — acestea sunt exigenţele sub semnul cărora îşi desfăşoară activi­tatea întregul colectiv al întreprin­derii. Iar pentru atingerea acestor obiective se foloseşte un ansamblu de măsuri organizatorice şi politico­­educative. „La noi, ne spune tova­răşa Silvica Voinea, ajutor de mais­tru la secţia nr. 2, fiecare muncitor are o fişă individuală de urmărire a calităţii şi, zilnic, se fac trei controa­le. O observaţie, cit de mică, este consemnată cu roşu in fişă. La patru observaţii, muncitorul este penalizat şi pus in discuţia colectivului, pentru a hotărî dacă mai poate sau nu lucra in cadrul acestuia". Reţinusem din discuţia avută la comitetul de partid al întreprinderii că la secţia nr. 2 s-a trecut la exe­cuţia unei comenzi urgente. „Intr-a­­devăr, ne spune maistrul Constantin Cauc, şeful secţiei, zilele trecute am preluat o comandă de aproape 16 000 impermeabile pentru export. Datori­tă faptului că produsele noastre sunt de bună calitate, competitive, parte­nerul a solicitat prin minister să executăm noi această comandă. Cum acţionăm ? Printr-o exemplară pre­gătire a fabricaţiei şi organizare a muncii. Pe fluxul de fabricaţie se află permanent cite un cadru din conducerea întreprinderii, tehnolo­gul, creatorul şi constructorul de ti­pare, mecanicul şi specialistul din secţie, care intervin operativ pentru soluţionarea competentă a eventua­lelor probleme ce pot să apară. După cum se desfăşoară producţia, avem certitudinea că şi această comandă va fi onorată la timp, in condiţii ca­litative ireprosabile“. Nicolae BABALAU corespondentul ,,Sci­ntei­i" Competitivitatea — principalul argument pe piaţa externă Pe o hartă a globului, aflată chiar la intrarea in ÎNTREPRINDEREA DE STOFE „ARGEŞANA“ DIN PI­TEŞTI sunt jalonate sugestiv direc­ţiile către care pornesc multe din produsele acestei unităţi : Republica Federală Germania, Statele Unite ale Americii, Italia, Uniunea Sovie­tică, Franţa, Republica Democrată Germană ş.a. Trecem pe la filatură şi apoi pe la ţesătorie. Peste tot se munceşte organizat, cu spor. „Să fa­cem totul pentru a realiza la termen şi de calitate produsele noastre“ — acest îndemn este prezent pretutin­deni. Şi alte forme ale muncii poli­tice, bine gindite de comitetul de partid, contribuie la mobilizarea în­tregului colectiv pentru îndeplinirea exemplară a planului de producţie. — In perioada care a trecut din acest an, ne spune tovarăşul Ilie Dinu, directorul comercial al între­prinderii, toate comenzile la export au fost onorate la termenele stabi­lite, iar unele chiar in avans. Conco­mitent am acordat o deosebită aten­ţie calităţii producţiei. In prezent, 81,5 la sută d­in ţesăturile realizate sunt de calitate superioară, iar din acestea 83 la sută sunt la nivel mon­dial şi peste acest nivel. De la înce­putul anului nu am înregistrat nici un refuz de calitate , ba, dimpotrivă, suntem­ solicitaţi cu cereri tot mai multe. Intre comenzile cele mai urgente , execuţia a 9. 000 mp de stofă pentru un, partener din Statele Unite ,ale Americii. O stofă deosebit de pre­tenţioasă, care nu s-a mai executat in unitate , o stofă din fire de poli­­ester trilobar lucios şi poliester lu­cios, materii prime de care iniţial întreprinderea nu dispunea. Atunci ? Să fie refuzată comanda ? Nicidecum — a fost cuvintul de ordine al con­ducerii unităţii, al comitetului de partid. Au început tatonările, căută­rile şi, in scurt timp, cu sprijinul centralei de specialitate, firele au fost procurate. Pentru promptitudi­nea de care a dat dovadă in execu­ţia acestei comenzi, colectivul Com­binatului de fire şi fibre sintetice din Iași merită toate laudele. Se ridica insă şi o altă problemă : ciclul nor­mal de fabricare a­ stofei respective era de citeva ori mai mare fată de data scadentă impusă de partener in contract. Ca urmare a măsurilor teh­nice şi­ organizatorice luate de data aceasta in întreprindere s-a reuşit insă ca şi această comandă — ca toate celelalte, de altfel — să fie onorată la timp, la un nivel calitativ superior. Acesta este numai unul din mul­tele exemple asemănătoare ce pot fi date şi care probează buna pregătire profesională a oamenilor muncii, răspunderea de care dă dovadă în­tregul colectiv al unităţii. Intr-o for­mulare mai exactă, aşa cum a fost făcută ea de inginera Maria Ior­­dache, şefa serviciului C.T.C., grija pentru calitatea producţiei începe de la recepţionarea exigentă a materii­lor prime şi dirijarea acestora pe co­menzi, de la zonarea războaielor in scopul reglării lor optime şi selec­ţionarea celor mai experimentaţi muncitori care lucrează pentru ex­port. Măsurile luate vizează insă şi alte aspecte ale producţiei, printre care : aburirea ţesăturilor crude în scopul evidenţierii eventualelor de­fecte apărute după tratamentele amidotermice : îmbrăcarea sulurilor de urzeală ale războaielor cu huse şi­­şorţuri, in vederea protejării lor împotriva prafului şi infiltraţiilor de corpuri străine in ţesuturi , pregăti­rea în avans, îr­ funcţie de cerinţe, a modelelor ; creşterea gradului de valorificare a materiilor prime indi­gene şi îndeosebi a lunii ; crearea unor colecţii bogate şi diversificate, care să ţină seama de preferinţele partenerilor de peste hotare. Calita­tea reprezintă aşadar principalul ar­gument in promovarea produselor pe piața externă. Gheorgghe CIRSTEA corespondentul „Scinteii1" Fapte­ iniţiative, preocupări DIN JUDEŢELE ŢĂRII Un municipiu în continuă dezvoltare: Sfîntu Gheorghe După ce Oltul sca­­ă din încleştarea de­­­leului Tuşnad-Bic­­ad şi îţi încetineşte ursul, pregătindu-se ă facă o cotitură, iu­b­eşte în cale pri­­ma aşezare urbană r­eşedinţă de judeţ - municipiul Sfintu Gheorghe. Un oraş are, asemenea tutu­­or localităţilor pa­riei,­ a parcurs, treap­­a cu treaptă, ara­iul devenirii sale, ru­­­cindu-se in ultime­i două decenii la angul de municipiu, prin tot ce s-a con­­truit şi se construieţ­­e, mai durabil şi mai rumos pentru cei a­­proape 70 000 de lo­­uitori ai săi. Fiecare n în părte care a recut de la Congresul­­ IX-lea ai părticiu­­ai a intemnat un pas pre afirmare şi toţi lOlaltă au făurit ima­­ginea de azi a unei şezări moderne, prin m­oiri structurale ără precedent. — E greu de găsit­­,n termen de compil­aţie — ne spune tot ■arăşul Árpád Orbán, primarul municipiului - intre înfăţişarea de­­zi a aşezării noastre­­ aceea din urmă cu două-trei decenii, cînd naşul exista, practic, oar cu numele, avind­ouă modeste unităţi co­nom­ice şi cite­va u­nităţi ale cooperaţiei m­­eşteşugăreşti. Com­­igraţia o putem face a anul 1965, anul Congresului al IX-lea ii partidului, in care­­ oraşul Sfintu, Gheor­­ghe a păţit pe drumul nfloririi, prin aplica­­ea consecventă a po­­iticii partidului de eparhizare raţională ii echilibrată a forţe­­or de producţie pe critoriul patriei. Anul 1965 a însemnat şi primele succese: con­struirea a 113 aparta­mente, o şcoală gene­rală cu 8 săli de cla­să, un oficiu poştal şi o centrală telefonicâ. Azi, aceste succese — şi ţin să subliniez că la vremea respectivă acestea erau intr-ade­văr foarte mari suc­cese — ni se par mi­nore, dar atunci ele însemnau începutul drumului care a dus localitatea noastră la rangul de municipiu, cu toate dotările■ nece­sare desfăşurării unei vieţi moderne, civili­zate. Rămine întipărită pentru totdeauna in memoria locuitorilor ziua de 16 iunie 1967, cind secretarul general al parti­dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a efectuat o vizită ofi­cială de lucru in ora­şul Sfintu Gheorghe, stabilind, la faţa locu­lui, direcţiile de dez­voltare economico-so­­cială şi edilitară a lo­calităţii. Un an mai tirziu, in 1968, oraşul a dev­enit reşedinţa judeţului Covasna. In acel an, producţia in­dustrială ajunsese la aproape 500 milioane lei. Apoi, cronica îm­plinirilor consemnea­ză alte date de refe­rinţă: in cincinalul 1971—1975 se constru­ieşte întreprinderea de aparataj electric auto, se dă in folosinţă un hotel cu 200 de locuri, o sală de sport, casa de cultură a sindicate­lor, un spital cu 436 de paturi cuplat cu o po­liclinică modernă. în cursul cincinalelor ur­mătoare au intrat in producţie întreprinde­rea de maşini-agregat şi subansamble auto, fabrica de motoare e­­lectrice, combinatul de prelucrare a lemnului, întreprinderea de pre­lucrare a maselor plas­tice, întreprinderea de morărit şi panificaţie şi altele. S-au dat in­ folosinţă numeroase a­­partamente, şcoli, gră­diniţe, un ştrand mu­nicipal, un patinoar, artificial, un magazin universal şi multe alte obiective. Astăzi, in municipiul Sfintu Gheorghe func­ţionează 19 întreprin­deri industriale, care la sfirşitul anului 1985 realizau o producţie in valoare de peste 5,5 miliarde lei. Munici­piul dispune acum de circa 17 000 de noi a­­partamente, 311 săli de clasă, 93 laboratoa­re şi ateliere şcolare, unde se instruiesc şi se pregătesc­­ pentru muncă şi viaţă aproape 17 mii de elevi sub îndrumarea a 860 de cadre didactice. Lungi­mea străzilor orăşe­neşti atinge azi 66 km, din care 58 km sunt modernizate, reţeaua de distribuire a apei măsoară 57,9 km, iar cea de canalizare — 60 km, lungimea conduc­telor de distribuire a gazelor naturale este de 29 km. Iată de ce, beneficiind de toate transformările înnoi­toare petrecute şi aici, ca pretutindeni in ţară, locuitorii municipiului Sfintu Gheorghe sunt hotăriţi să-şi aducă o contribuţie tot mai mare la continua în­florire a aşezării în care muncesc şi tră­iesc. Constantin TIMAJRU corespondentul „Scinteii“ SCINTEIA — miercuri 1 octombrie 1986 „Dosarul“ resurselor energetice refolosibile (X) In metalurgie - mari posibilităţi de creştere a gradului de valorificare a unui mare potenţial energetic Intr-un larg ciclu de anchete, „Scînteia“ s-a ocupat în ultimele luni de modul cum se desfăşoară acţiunea de recuperare şi valorificare a re­surselor energetice refolosibile. Investigaţiile efectuate intr-un şir de unităţi economice au evidenţiat că există, intr-adevăr, preocupări susţi­nute pentru mai buna valorificare a acestor resurse. Totodată, s-a re­liefat insă şi faptul că mai există mari rezerve nevalorificate, că nu pretutindeni s-a inteles necesitatea reintroducerii eficiente in circuitul economic a preţioaselor resurse. Utilizarea integrală a resurselor energetice refolosibile trebuie să aibă, aşa cum a indicat secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, un caracter prioritar, permanent. In continuarea serialului de articole publicate de ziarul nostru pe această temă, pre­zentăm astăzi partea a doua a anchetei consacrate modului cum se im­plementează in metalurgie tehnologiile de recuperare şi valorificare a resurselor energetice refolosibile, însemnată cale de reducere a con­sumurilor specifice de energie. Din investigaţiile efectuate în prima parte a anchetei noastre, (vezi „Scînteia“ nr. 13 704) rezulta că resursele ener­getice refolosibile existente în unităţile industriei metalurgice pot fi valorificate intr-o proporţie mai mare in primul rind in condiţiile asi­gurării unor instalaţii specifice performante, care sa funcţioneze la pa­rametrii proiectaţi. Ce se întreprinde, în acest scop, in unităţile im­plicate ? Multe din neajunsurile la care ne-am referit în prima parte a prezentei anchete vor putea fi depășite prin specializarea, in cu­rind, a Combinatului de utilaj greu din Cluj-Napoca in producerea de echipamente energetice destinate recuperării. Aici urmează­ să se rea­lizeze întreaga gamă de turbine cu puteri pină la 50 MW, inclusiv toa­te celelalte instalaţii destinate să valorifice energia reziduală.­­ Este salutară recenta măsură vizînd centralizarea producerii aces­tui tip de echipamente, afirmă dr. ing. Constantin Ionescu, director ge­neral adjunct al Institutului de cer­cetări metalurgice. Prin stabilirea unei responsabilităţi unice, avem ga­ranţia unei concepţii, unitare asupra respectivelor agregate, care, astfel, îşi vor putea spori performanţele şi fiabilitatea, in prezent niesatisfăcă­­toare in multe cazuri. Specializarea unei mari unităţi in producerea de instalaţii de recupe­rare a energiei este, intr-adevăr, bi­nevenită, aceasta cu atit mai mult cu cit necesarul de asemenea echipa­mente va spori substanţial în peri­oada 1986—1990, comparativ cu cin­cinalul precedent. Şi tocmai pentru ca, pină la finele actualului cinci­nal, să se asigure instalaţii perfor­mante­­ de recuperare pentru mai bine de 90 la sută din resursele in­ventariate pină acum in metalurgie. Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie are în vedere o serie de acţiuni menite să faciliteze imple­mentarea noilor tehnologii. Astfel, soluţiile oferite de cercetare şi pro­iectare nu se vor mai opri doar la stadiul de model de laborator, ci vor continua prin cel de pilot in­dustrial, pînă la omologarea echi­pamentului, a tehnologiei d intr-un prototip industrial, cu largă aplicabi­litate. Premise favorabile există şi în ce priveşte stabilirea unor soluţii ele valorificare a resurselor energetice refolosibile care nu şi-au găsit pină acum utilizare. În acest sens, de reţinut­ că, pentru Perioada ,1986— 1990, a fost elaborat un program iu­nic de cercetare ştiinţifică, dezvol­tare tehnologică şi introducere a progresului tehnic — cu termene şi responsabilităţi precise — pentru valorificarea resurselor energetice refolosibile din metalurgie. Atunci cînd sunt întrebaţi benefi­ciarii din producţie dacă ii mulţu­mesc tehnologiile care li se oferă, se primesc insă deseori răspunsuri de genul : ,,Nu întotdeauna soluţiile proiectanţilor corespund cerinţelor noastre". De ce ? Mai intii, sunt unele cazuri de proiecte aprofundate in­suficient ori realizate fără să se ţină seama de situaţia reală de la faţa locului. Du asemenea, „mostre“ de superficialitate s-a confruntat, bu­năoară, Combinatul metalurgic din Cîmpia Turzii. In loc să se aibă in vedere traseul cel mai scurt pen­tru gazele arse şi, implicit, cu pier­deri mai reduse de căldură, de la un cuptor la cazanul recuperator, am­plasat într-o hală alăturată, s-a ales o cale foarte ocolită. Cum au reme­diat specialiştii din combinat gre­şeala proiectantului ? Pur şi simplu, făcînd o spărtură în peretele comun celor două hale, după elementara re­gulă că drumul cel mai scurt din­tre două puncte este linia dreaptă... Un alt exemplu, din acelaşi combi­nat : un cazan recuperator legat co­rect de cuptor, dar cu un exhaustor ,„ de gaze supradimensionat, ceea ce determina arderea metalului, cu pro­ducere de multă zgură. Şi remedie­rea acestei greşeli a proiectantului, tot specialiştii combinatului au fă­cut-o şi a fost, pe cit de simplă, pe atit de eficientă : dotarea exhausto­­rului cu un motor mai mic, deci cu consum mai redus de energie... Altul este insă principalul motiv de insatisfacţie a­ beneficiarilor faţă de soluţiile oferite de proiec­tanţi. In multe cazuri, resursele e­­nergetice, refolosibile, conform pro­iectelor, sunt destinate încălzirii apei necesare halelor de producţie sau, in cel mai bun caz, producerii de abur tehnologic. Fireşte că aceste utilizări sunt cele mai simple, mai comode. In schimb, cea mai „nobilă“ valo­rificare o constituie producerea de energie electrică, aceasta prezen­­­­tind, în plus, avantajul de a fi realizabilă — vară, iarnă — indiferent de anotimp. Să nu existe soluţii in acest sens ? Dim­potrivă, cercetarea le-a oferit demult pentru aburul de medie pre­siune, dar realizarea agregatelor este anevoioasă. Şi aceasta, deoarece sunt­ necesare turbine uşor adaptabile, ca­pabile să funcţioneze la parametri variabili (ca debit şi calitate), spe­cifici aburului obţinut prin recupe­rări. La combinatul gălăţean este în curs de implementare un asemenea turboagregat (fabricat la I.M.G.B., după un proiect I.C.S.I.T.E.E.) care va funcţiona cu abur recuperat de la cuptoare. O dată verificată această soluţie la Galaţi, ea va putea fi ex­tinsă şi la celelalte combinate ale metalurgiei. O altă însemnată resursă utiliza­bilă pentru producerea de energie electrică este şi suprapresiunea ga­zului de furnal, valorificată cu suc­ces in ţări ca Japonia, S.U.A., Fran­ţa etc. Pentru a fi recuperată şi la noi, ar trebui ca Institutul de cerce­tare ştiinţifică şi inginerie tehnolo­gică pentru echipamente energetice să se angreneze in realizarea unor turbine de detentă cu debit mare, care să funcţioneze cu fluid de tem­peratură joasă. Foarte important de ştiut este şi ce se întimplă cu căldura fizică a produselor şi deşeurilor metalurgice. „Curiozitatea“ se justifică prin fap­tul că aceasta reprezintă o pondere esenţială in resursele energetice re­folosibile din metalurgie, actualmen­te încă fără instalaţii de recupe­rare. Aşadar, cantităţi imense de căldură sunt lăsate să se irosească in văzduh. Să nu existe oare nici o soluţie de valorificare a căldurii, bunăoară, din zgura de furnal, unul din principalele produse ce intră in această categorie de resurse ? De existat, există şi nu numai una, ci chiar două soluţii extrem de promi­ţătoare — una pe linie energetică (elaborată de­ I.C.E.M., în stadiu de pilot de laborator, experimentat cu bune rezultate la Vlăhiţa), cealaltă, pe linie tehnologică (elaborată de specialişti de la Combinatul siderur­gic Hunedoara). De aplicat, nu se aplică unită nici una dintre ele. Mo­tivul? Extîrfderea soluţiei propuse de LC.E.M. — •­prin granularea zgurii in camere cu strat fluidizat şi folo­sirea căldurii­­ fluidului de granulare pentru producerea de abur, în caza­ne recuper­atoare, iar a nisipului de zgură pentru f­abricarea cimentului Portland sau ca balast la construi­rea şoselelor — este condiţionată de realizarea unui pilot industrial, la combinatul din Galaţi. Din motive greu de înţeles, combinatul, pină acum, nici măcar nu a avizat studiul întocmit de cercetare, cuprinzind re­zultatele obţinute în faza de labora­tor şi avansat spre avizare la Galaţi, încă de anul trecut. In consecinţă, munţii de zgură de la toate combi­natele nu fac decit să crească, deşi ar putea aduce economiei importan­te foloase. S-ar putea­­recupera, la Galaţi, timpul pierdut ? Desigur, au afirmat specialiştii combinatului, in faţa reporterului „Scinteii“, dacă se întocmeşte urgent, împreună cu con­structorii, un program concret de lucru, cu termene foarte strinse şi responsabilităţi precise. — Realizarea grabnică a primei in­stalaţii industriale pentru aplicarea acestei soluţii de valorificare a căii, durii din zgura de furnal prezintă un interes deosebit şi deoarece ea ar constitui o solidă bază de plecare, in vederea cercetării unui procedeu de recuperare a căldurii dintr-o altă importantă resursă, in prezent, neva­lorificată, respectiv zgura de oţelă­­rie, afirmă ing. Otto Adler, şeful la­boratorului de economie de combus­tibil şi energie din cadrul LC.E.M. Cit priveşte originala tehnologie elaborată şi brevetată la Hunedoa­ra, ea asigură producerea de vată minerală izolatoare termică, produs energointensiv deficitar, din zgura lichidă de furnal, evacuată la o tem­peratură de 1 450 grade Celsius. In­­tirzie insă de trei ani omologarea tehnologiei şi realizarea primei in­stalaţii industriale de acest gen. Sin­gurul „inconvenient“ al aplicării noii­ metode l-ar constitui, după unele aprecieri, faptul că economia noas­tră nu­ are nevoie nici pe departe de imensele cantităţi de vată minerală care s-ar putea produce din milioa­nele de tone de zgură disponibile !! Aşa se face că întirzie realizarea primei asemenea instalaţii de valo­rificare, iar zgura granulată şi ră­cită (cu apă, care, pe lingă că „spul­beră“ căldura, mai poluează şi atmo­sfera) este expediată la întreprin­derile de materiale de construcţii, unde trebuie retopită, cu mare con­sum energetic, pentru ca abia apoi sa fie fibrilizată. In concluzie, multe din informa­ţiile culese pe parcursul investiga­ţiilor „Scinteii“ scot in evidenţă faptul că, in metalurgie, se pierd încă mari cantităţi de resurse ener­getice refolosibile. Ce ar trebui­­ în­treprins pentru ca imensa sursă de căldură din această ramură in­dustrială să fie valorificată atit can­titativ, cit şi calitativ, în mod cores­punzător ? Multe din răspunsurile primite la această întrebare se asea­mănă cu cel al tovarăşului Ion Bă­­răscu, inginer-şef al Institutului de proiectare şi inginerie tehnologică pentru industria metalurgică : — Se impune o schimbare a opti­cii faţă de acţiunea de valorificare a resurselor energetice refolosibile, lua­te în calcul în balanţa energetică a ţării. Aceasta presupune un efort susţinut din partea institutelor de cercetare şi proiectare, dar şi a tu­turor unităţilor productive implica­te, in vederea adoptării şi extinde­rii operative a celor mai bune şi eficiente soluţii de recuperare a res­pectivelor resurse. De reţinut, totodată, că preo­cuparea pentru utilizarea integra­lă a resurselor energetice refo­losibile trebuie să aibă un ca­racter permanent. Aşa cum o im­pun exigenţele actuale, aşa cum a indicat conducerea partidului, şi în acest domeniu trebuie să se produ­că un salt calitativ, asigurindu-se valorificarea eficientă, cu randamen­te superioare a acestor importante resurse. Ioana DABU • Curînd, la dispoziţia beneficiarilor din metalurgie — instalaţii prototip industriale cu largă aplicabilitate, pentru recuperarea cu adevărat eficientă a căldurii reziduale • Noi şi va­loroase soluţii ale cercetării aşteaptă să fie aplicate • Cum ar putea fi mai „pe gustul" beneficiarilor din producţie soluţiile proiectanţilor ? • Cînd va fi curmată imensa risipă de căldură din produsele metalurgice ? • Zgura ar putea să producă și altceva, nu doar poluare Cititorii noştri - corespondenţii noştri Cu conştiinţa datoriei împlinite Dintre valoroasele idei cuprinse în cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la recentul Congres al oamenilor muncii am reţinut cerinţa pusă în faţa fie­cărui colectiv, a fiecărui lucrător de a munci mai bine, cu mai multă răspundere, de a găsi noi soluţii şi mijloace care să ducă la pro­movarea mai rapidă a progresului tehnic, la modernizarea producţiei. Toate acestea — cu implicaţii di­recte în creşterea , producţiei şi productivităţii muncii, a calităţii şi eficienţei, obiective majore sta­bilite pentru perioada actuală de Congresul al XIII-lea al parti­dului. Ca şi în alte întreprinderi, şi în unitatea noastră, Antrepriza de montaj Ploieşti din cadrul Trustu­lui de montaj chimic Bucureşti, oamenii au inteles sensul major al unor asemenea cerinţe, se strădu­iesc să lucreze astfel incit să aibă conştiinţa datoriei împlinite. Unul dintre aceştia este şi comunistul Constantin Pana, muncitor, spe­cialist policalificat, şef de echipă. Exigent in primul rind cu sine, dar şi cu cei cu care colaborează, el a reuşit să se menţină de 15 ani fruntaş in producţie, echipa pe care o conduce puţind fi consi­derată drept etalon. Preocupat permanent de per­fecţionarea pregătirii profesiona­le, de organizarea mai bună a muncii, el se dovedeşte a fi şi un tenace promotor al noului, propunind şi apu­cind o sea­mă de raţionalizări şi inovaţii, care s-au arătat deosebit de efi­ciente. Iată doar citeva din aces­tea : realizarea unor dispozitive de lucru, traverse­­, şi manipulatoare pentru rotirea pieselor in timpul sudării cap la cap , dispozitive pen­tru ambutisarea ţevilor la conduc­te cauciucate (reducţii la cald şi capace bombate pentru con­ducte) , a unui stand pentru sudu­ră automată la grinzi şi st­ilpi cu sudură de colţ. Pe lingă faptul că un asemenea stand asigură o­ pro­ductivitate zilnică echivalentă cu munca a 10 sudori, el contribuie­­şi la creşterea considerabilă a calită­ţii sudurii şi la prevenirea feno­menelor de poluare din halele de lucru. O altă inovaţie a sa (disc pentru debitarea şi şamfrenarea conductelor de aluminiu, care aduce economii de peste un mi­lion lei) a fost preluată şi se aplică la toate antreprizele din cadrul trustului nostru, inlocuin­­du-se discurile speciale cu fibră metalică aduse din import. Iar diapozitivul semiautomat,de debi­tat tablă, pe care l-a realizat de curînd, asigură o creştere conside­rabilă a productivităţii muncii, îmbunătăţirea calităţii sudurii, ne­­maifiind nevoie de retuşarea tăie­turii ca in cazul debitării manuale. De adăugat că buna sa experienţă în muncă, precum şi competenţa sa profesională el le valorifică şi pregătind generaţii întregi de tineri muncitori care i-au trecut prin Sunt cunoscute grija şi eforturile ce le depun lucrătorii C.F.R. pen­tru asigurarea unor condiţii op­time de călătorie, pentru a pune la dispoziţia călătorilor vagoane curate, confortabile. La asemenea preocupări, noi, călătorii, benefi­ciarii direcţi, trebuie să răspundem printr-un comportament civilizat, prin respectarea întocmai a tutu­ror normelor scrise şi nescrise re­feritoare la călătoria cu mijloacele transportului in comun. Şi, de re­gulă, majoritatea covirşitoare a călătorilor aşa se comportă. Sunt insă şi excepţii. Despre unele din­tre acestea s-a scris şi în „Scin­­teia“, fiind aduse la cunoştinţa cititorilor şi măsurile adoptate în urma publicării lor. Totuşi, mai intîlnim încă în unele trenuri situaţii de comportare necivilizată, care trebuie, in continuare, ferm combătute atit de opinia publică, cit şi prin efectuarea de con­troale severe şi aplicarea sancţiu­nilor legale. Iată şi un caz concret la care vreau să mă refer. Am călătorit în ultimul timp, de citeva ori, cu trenul de persoane de la ora 20,17, cu plecare din gara Bucu­­reşti-Basarab, pină la Cîmpulung, judeţul Argeş. De fiecare dată am constatat că la pornire vagoa­nele erau curate, ospitaliere, cu mină. De altfel, şi atelierul-şcoală din cadrul antreprizei noastre este conceput şi realizat sub îndru­marea sa directă. Elena ALEXA muncitoare, secretar adjunct al comitetului de partid de la Antrepriza de montaj Ploieşti compartimente rezervate pentru nefumători şi fumători. Dar nu­mai după o oră şi jumătate de mers, pină spre Găeşti, nu se mai poate spune acelaşi lucru despre starea vagoanelor. O seamă de că­lători navetişti, certaţi cu buna­­cuviinţă, pun stăpînire pe unele­­ compartimente, neţinind seama dacă sint pentru fumători sau nu, işi aprind ţigările, aruncă pe jos, fără jenă, mucuri, chibrituri stinse, hirtii etc., consumă băuturi al­coolice, fără să le pese că prin atitudinea lor stînjenesc pe ceilalţi călători. Dacă cineva se încumetă să le atragă atenţia sar imediat cu gura. După cum nici conducto­rul de tren nu poate singur să-i potolească. Ca să nu mai vorbim şi de faptul că unii dintre ei con­siderem, probabil, că vagoanele ar fi ale nimănui le degradează, tăind tapiţeria scaunelor şi des­­completind unele obiecte de inven­tar etc. Aşa cum afirmam mai sus, ase­menea atitudini discordante pot fi şi trebuie eradicate prin conju­garea eforturilor echipelor de con­trol, ale organelor cu împuterniciri in acest domeniu, ale opiniei pu­blice. Ioan DOBRESCU Cîmpulung, judeţul Argeş Comportarea necivilizată a unor călători poate fi eliminată Pe scurt, din scrisori • Dezvoltarea edilitor-gospodărească a comunei noastre. Lunca, ju­deţul Teleorman, poate fi ilustrată intre­ altele şi cu cele 6 şcoli gene­rale, 4 grădiniţe pentru copii, trei dispensare, diverse magazine săteşti, 22 secţii prestatoare de servicii. La care se adaugă construirea a nume­roase case noi, moderne. (Octavian Gogoaşă, inginer, comuna Lunca, judeţul Teleorman) • Sugerăm edililor dîmboviţeni să analizeze posibi­litatea renovării vechiului edificiu „Castelul Doiceşti“ din această loca­litate, situată între Tirgovişte şi Pucioasa. Clădirea s-ar putea refolosi, de pildă, pentru amenajarea unui pitoresc popas turistic. (Apostol Crinu, tehnician, Piteşti) • Pentru petre­cerea timpului liber. Colectivul între­prinderii mecanice de echipamente hidraulice Galaţi, a amenajat prin muncă patriotică o frumoasă bază sportivă în cartierul „Aeroport“ — microraionul 39/c, care contribuie la extinderea bazei materiale pentru practicarea sportului de masă. (Ştefan Roibu, organizator de grupă sin­dicală la Laminorul de tablă Galaţi) • O obligaţie nerespectată. Deşi există prevederi legale clare care reglementează recuperarea ambalajelor de sticlă, nu toate unităţile comerciale le respectă. De pildă, din comuna noastră, Voluntari, sticlele pentru lapte nu se primesc nici la centrele de achiziţionat ambalaje, nici la cele pentru desfacerea laptelui. In gospo­dăriile noastre s-au tot adunat mari cantităţi de astfel de sticle pe care­­n-avem cum să le revalorificăm. (Gh. Gheorghe, comuna Voluntari, sec­torul agricol Ilfov). Mijloacele publice de control (Urmare din pag. I) publicului pentru a-și exprima pe loc opinia cu privire la servia­­bilitatea (sau lipsa ei), buna (ori proasta) organizare a ser­viciului intr-un magazin este „Jur­nalul cumpărătorului“. Cele în­scrise în filele acestuia — conform legii — trebuie citite de reprezen­tanţii conducerii întreprinderii, care indică, de la caz la caz, măsurile ce se impun. Nu o dată poţi vedea, in jurnalul cumpărătorului, cuvinte de laudă adresate personalului din unităţi. Dar tocmai acolo unde treaba merge prost, iar cumpărăto­rii au multe de sesizat, „jurnalul“ este apărat de atitea „baricade“ şi „metereze", incit cu greu se mai poate ajunge la el — cu greu sau deloc. Sunt inventate fel de fel de motive pentru ca cetăţeanul să nu pună mina pe jurnal şi să se lase păgubaş. Se începe cu întrebările iscoditoare : „Dar ce vreţi să scrieţi ?“, „Ce nu vă convine ?“. Apoi, „Cu plăcere vi l-am da, însă e în­cuiat intr-un birou şi tovarăşul e plecat!“. „Ne pare rău, dar tocmai azi l-am trimis la întreprindere spre luare la cunoştinţă !“. Se pune între­barea : cu ce drept responsabilii unor magazine ascund, pur şi simplu, jur­nalul cumpărătorului, când el ar tre­bui să se afle permanent la vedere şi la indemnia oricărui cetăţean ? De ce? Oare ce fapte „trebuie" tăinuite, ascunse de ochii factorilor de conducere ierarhică ? Nu este vorba numai de „cazuri mărunte“, ci uneori de lucruri deosebit de grave, care afectează nemijlocit buna aprovizionare a populaţiei. Iată ce arată exemplele culese dintr-o proas­pătă acţiune pe teren a echipelor de­ control al oamenilor muncii din municipiul GALAŢI. La unitatea nr. 19 a I.C.S. Alimentara (responsabil Petriche Grigoriţa) s-au găsit dosite, în magazie, cantităţi apreciabile de mărfuri ce nu erau expuse la vîn­­zare, deşi publicul le solicita : carne, preparate din carne, oţet, sare etc. O situaţie asemănătoare la unitatea 152 (responsabil Ciochină Violeta) , unitatea I.L.F. nr. 14 ex­punea produse nesortate, deteriora­te, cu preţuri neafişate. Să menţionăm şi cazurile cind, după multe insistenţe, „jurnalul“, în sfîrşit, apare. Dar... dispare însem­narea critică (caz concret la restau­rantul „Olimpic“ tot r­.­.n GALAŢI, unde filele incriminatorii pur şi simplu au fost rupte). $I PREA MULTA „DISCREŢIE“ STRICA. Spiritul critic nu poate rămine pasiv în faţa unor ne­reguli constatate. Iar ..-dacă „Jur­nalul cumpărătorului“ nu este de găsit, atunci pentru a sesiza la momentul oportun, o situaţie sau o atitudine necorespunzătoare, incit şi măsurile de remediere să fie prompte, cetăţeanul pune mina pe telefon şi solicită intervenţia Inspec­ţiei comerciale de stat. In principiu, numărul de telefon a­l acesteia este afişat la vedere — adică... ar trebui să fie afişat la vedere ! Ca re­gulă d in vitrină. Aceasta pentru că, nu o dată, in orele de program, la intrarea unor magazine te intîm­­pină lacătul, alături de cite un „bi­lețel“ : „Sint plecat după marfă“, „Sint la bancă“,­ „Primim marfă“, „Mă întorc imediat“ etc., etc. însuși faptul de a nu respecta programul este o abatere de la disciplină, ce trebuie sesizată. Dar la acest gen de abateri se adaugă cele constatate în interiorul unităţii şi pe care cetă­ţeanul este îndreptăţit să le aducă la cunoştinţă acestui for de control. Or, această obligaţie elementară, da a afişa numărul de telefon amintit, nu este respectată nu nu puţine unităţi comerciale. (Restaurantul „Pelican“, unităţile alimentare nr. 16, 100 şi 245 din PLOIEŞTI, spre a da doar citeva exemple). Ca să nu mai insistăm şi asupra faptului că nici organele sesizate ■ inspecţiile comerciale şi nu numai ele — nu răspund întotdeauna cu promptitudi­nea necesară. Se pune întrebarea : oare de ce au început să fie escamotate, sau pur și simplu să dispară, aceste mijloace de exprimare pe loc și ne­mijlocit a părerilor publicului, care oferă de fapt posibilitatea cetățea­nului de a participa permanent la controlul asupra activităţii şi com­portamentului personalului din uni­tăţile comerciale ? Realitatea este că nimeni — nici un organ ierarhic superior — nu a dat unităţilor co­merciale vreo indicaţie în acest sens. Existenţa acestor instrumente de control, puse la indemnna publi­cului, îşi păstrează pe deplin obli­gativitatea. Iar absenţa lor se dato­­reşte, in exclusivitate, neglijenţei, voite sau nu, a personalului din uni­tăţi, îndeosebi şefilor acestora, însă şi lipsei de control din partea celor in drept să vegheze la întronarea unui climat de ordine în unităţile comerciale. Care, nu o dată, işi con­centrează atenţia doar asupra scrip­­telor, registrelor, borderourilor — dar omit să se intereseze de modul cum apreciază publicul serviciile unităţilor. Adică esenţialul... Perpetuarea unei asemenea situa­ţii de „interpretare“, după bunul plac, a unor obligaţii bine preciza­te, nu poate fi admisă. Trebuie bine înţeles că „micile derogări“, „micile abateri“ de la normele de ordine şi disciplină deschid adeseori poarta unor abateri mai mari, care ajung uneori la consecinţe şi proporţii dintre cele mai serioase.

Next