Scînteia, februarie 1987 (Anul 56, nr. 13825-13848)

1987-02-01 / nr. 13825

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LVI Nr. 13 825 Duminică 1 februarie 1987 . UN AMPLU ŞI MOBILIZATOR PROGRAM DE MUNCĂ PENTRU ÎNFĂPTUIREA PLANULUI PE ANUL 1987, PE ÎNTREGUL CINCINAL „Să facem totul pentru a înfăptui planul, hotărîrile Congresului şi Programul partidului - pentru că numai aşa partidul nostru, cadrele de partid şi de stat vor demonstra că îşi îndeplinesc în mod corespun­zător rolul pe care îl au în societatea noastră!“ NICOLAE CEAUŞESCU Recent a avut loc şedinţa Comitetu­lui Politic Executiv al C.C. al P.C.R. , care a examinat şi aprobat Raportul şi Comunicatul cu privire la îndepli­nirea Planului naţional unic de dez­voltare economico-socială a Repu­blicii Socialiste România pe anul 1986. Luînd cuvîntul în cadrul şe­dinţei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a făcut o analiză profundă, intr-un spirit de înaltă exigenţă comunistă, a modului in care s-a acţionat pen­tru îndeplinirea planului pe primul an al cincinalului şi a jalonat direc­ţiile de acţiune, măsurile ce trebuie luate pentru înfăptuirea prevederilor de plan pe acest an şi pe întregul cincinal. Recenta cuvintare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu se înscrie în marea operă teoretică şi practică a secretarului general al partidului consacrată făuririi societăţii socialis­te multilateral dezvoltate şi înaintă­rii României spre comunism. Cu pri­lejul recentei şedinţe, Comitetul Po­litic Executiv a dat o înaltă apre­ciere contribuţiei hotărîtoare a to­varăşului Nicolae Ceauşescu la elaborarea şi înfăptuirea planurilor şi programelor de dezvoltare mul­tilaterală a ţării, la perfecţionarea organizării şi conducerii societăţii, a întregii vieţi sociale, la adîncirea de­mocraţiei muncitoreşti revoluţionare, la mobilizarea energiilor creatoare ale naţiunii în vederea realizării în cele mai bune condiţii a obiectivelor stabilite pentru actualul cincinal.. Avind in vedere importanţa cu totul excepţională a cuvîntării tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Comitetul Politic Executiv a hotărit ca acest document programatic să fie dezbătut în în­tregul nostru partid, însuşit de toţi comuniştii, de toţi oamenii muncii. Importantele teze şi orientări cu­prinse în cuvintare vor trebui să stea la baza activităţii viitoare, să con­stituie un mobilizator program de muncă şi acţiune al întregului popor in intimpinarea Conferinţei Naţio­nale a partidului din acest an, pen­tru înfăptuirea exemplară a sarcini­lor de plan pe anul 1987, a obiecti­velor stabilite de Congresul al XIII-lea al P.C.R. Analizînd fenomenele vieţii eco­­nomico-sociale în dialectica lor, ţi­­nînd seama de obiectivele concrete ale prezentului şi de perspectivă, to­varăşul Nicolae Ceauşescu a reliefat atît rezultatele bune obţinute în în­deplinirea planului pe anul 1986 — primul an al celui de-al 8-lea cinci­nal — cit şi neajunsurile manifes­tate în unele sectoare de activitate. Aşa cum a precizat secretarul general al partidului, ritmul de 7,7 la sută de creştere a producţiei­­marfă industriale şi de 12,8 la sută a producţiei globale agricole, creş­terea cu 7,3 la sută a venitului na­ţional, sporirea cu 7,4 la sută a pro­ductivităţii muncii pe o persoană în industria republicană (calculată pe baza producţiei-marfă) şi a altor in­dicatori faţă de anul trecut consti­tuie un bun început pentru actualul cincinal, deşi ele nu sunt pe deplin la nivelul cerinţelor, al programelor stabilite privind modernizarea şi dezvoltarea mai puternică a diferite­lor sectoare de activitate. In spiritul sarcinilor şi orien­tărilor subliniate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu se impune să se tragă toate învăţămintele necesare din activitatea desfăşurată anul tre­cut şi în prima lună a acestui an şi să se treacă neîntîrziat, sub condu­cerea organelor şi organizaţiilor de partid, a consiliilor oamenilor mun­cii din întreprinderi, a centralelor şi ministerelor, la eliminarea tuturor neajunsurilor manifestate, la perfec­ţionarea rapidă a activităţii produc­tive, a conducerii şi planificării tu­turor sectoarelor de activitate, astfel încit să se asigure toate condiţiile necesare pentru îndeplinirea exem­plară a sarcinilor de plan pe acest an şi pe întregul cincinal. In mod special este necesar să se acţioneze pentru lichidarea lipsurilor mari, foarte serioase existente in industria extractivă şi domeniul energetic. De fapt, aceste două sectoare — aşa cum a apreciat secretarul general al partidului — creează la ora actuală­ ­ 6 PAGINI-50 BANI cele mai mari greutăţi în dezvoltarea economico-socială. Iată de ce analiza activităţii des­făşurate anul trecut constituie cel mai bun prilej pentru a stabili mă­surile necesare in vederea lichidării rapide a tuturor răminerilor in urmă înregistrate in realizarea planului la producţia fizică, şi în special la ex­port, in reducerea consumurilor ma­teriale şi de energie, în creşterea productivităţii muncii şi a eficienţei economice. După cum se ştie, în a­­ceastă perioadă se desfăşoară adu­nările generale ale oamenilor mun­cii, care trebuie să analizeze cum s-a realizat planul pe anul trecut, dar, totodată, trebuie să dezbată temeinic planul, programele pe acest an și să stabilească măsurile necesare în ve­derea înfăptuirii lor neabătute. (Continuare în pag. a II-a) REALIZĂRILE DIN PRIMUL AN AL CINCINALULUI - argumente ale puterii creatoare a poporului, bază trainică pentru înfăptuiri şi mai mari in acest an ! CREŞTEREA VALORII PRODUCŢIEI-MARFĂ INDUSTRIALE - în procente -CREŞTEREA VALORII PRODUCŢIEI GLOBALE AGRICOLE - în­­procente -CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII (pe o persoană d in industria republicană, calculata pe baza producţiei-marfă) - în procente - Legea-i lege pentru toţi! In dezbaterea adunărilor generale ale oamenilor muncii DIN AGRICULTURĂ - PROBLEMELE DISCIPLINEI, ALE RESPECTĂRII RIGUROASE A HOTĂRIRILOR ŞI INDICATORILOR DE PLAN Activitatea în agricultură, ca şi in toate celelalte domenii ale vieţii economico-sociale, este precis regle­mentată prin legi şi alte acte nor­mative, astfel încât un acest complex sector al economiei naţionale să se poată exercita cu eficienţă toate în­datoririle şi drepturile ce revin uni­tăţilor şi celor ce participă la reali­zarea producţiilor vegetale şi zoo­tehnice. Agricultura este unul din domeniile care au beneficiat în anii din urmă de o atenţie deosebită pentru aşezarea pe baze ştiinţifice a organizării muncii şi producţiei, a conducerii întregii activităţi. Res­pectarea tuturor legilor şi îndepli­nirea riguroasă a hotărârilor adop­tate pentru dezvoltarea acestui sector — aşa cum sublinia cu limpe­zime tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvintarea rostită la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. — trebuie să constituie o preocupare de primă însemnătate a cadrelor de conducere din unităţi, a forurilor care coordonează activitatea din agricultură, a organelor şi orga­nizaţiilor de partid de la sate. Este deosebit de important ca în acest cadru legal şi organizatoric in care se desfăşoară activitatea din agri­cultură să fie bine valorificate ini­ţiativa şi priceperea celor ce parti­cipă direct la realizarea producţiei agricole, să fie întărită răspunderea tuturor şi a fiecăruia in parte pen­tru buna gospodărire a avuţiei ob­şteşti. O privire atentă asupra activităţii unităţilor care obţin rezultate bune şi foarte bune arată că unul din elementele-cheie ale drumului par­curs spre asemenea niveluri este tocmai statornicirea unui climat de ordine, de bună organizare, de dis­ciplină, de respect pentru legi și pentru hotărîrile adoptate. Adică exact climatul care asigură Îndepli­nirea intocmai a programelor de realizare a producţiilor mari pre­văzute. Respectarea strictă a prevederilor planului de producţie, a celorlalte hotărâri care vizează dezvoltarea economico-socială a cooperativelor agricole sau a altor unităţi agricole trebuie să devină pretutindeni lega de la care nimeni să nu se abată. Făcind această subliniere, trebuie spus că in decursul anilor, chiar în cursul anului trecut, s-au constatat nu puţine abateri de la obligaţiile legale ce revin unor organe şi uni­tăţi agricole, consilii populare şi consilii agroindustriale privind înde­plinirea întocmai a planului de pro­ducţie, respectarea normelor care reglementează desfăşurarea activi­tăţii în agricultură. S-au constatat deficiente în ce priveşte îndatorirea de a cultiva in cele mai bune con­diţii întreaga suprafaţă de teren, abateri in ce priveşte destinaţia dată unor terenuri şi a producţiei obţinute de pe acestea, nerespec­­tarea unor reguli agrotehnice şi nor­me de organizare a producţiei şi a muncii. Şi anul trecut au fost frec­vente situaţiile cînd în unele unităţi nu s-a respectat structura planifica­tă a culturilor, aprobată de fapt şi de către adunările generale ; lucră­rile n-au fost executate la timpul optim sau au fost de slabă calitate ; neajunsuri in Întreţinerea culturilor şi îngrijirea animalelor, folosirea unor hibrizi necorespunzători pentru zona şi solul respectiv, nerespec­­tarea normelor tehnice cu privire la densitate, deficienţe în desfăşurarea programelor de chimizare şi de iri­gaţii, neaplicarea corectă a acordu­lui global şi a altor pirghii de co­interesare materială în general. Sunt deficienţe ce pun în evidenţă ati­tudinea de suficientă, lipsa de răs­pundere a unor cadre de conducere şi specialişti care nu au ajuns încă la înţelegerea răspunderilor pe care le au în acest vast proces al trans­formărilor înnoitoare pe care îl pre­supune înfăptuirea obiectivelor noii revoluţii agrare. Tot atît de adevă­rat este şi faptul că lipsurile la care ne refeream se datoresc și contro­lului defectuos exercitat de cei da­tori să vegheze la aplicarea strictă a legii, a hotărârilor adoptate. Și aceasta pentru că, uneori, actele normative care reglementează acti­vitatea de ansamblu din agricultură nu sunt cunoscute şi aplicate cores­punzător nici chiar de cadrele puse să îndrume şi să controleze activi­tatea unităţilor agricole. Cum altfel pot fi explicate acele grave anoma­lii ce s-au manifestat anul trecut in sistemul de valorificare a legume­lor ? Sau acele manifestări de vo­luntarism ce au făcut ca o parte insemnată din producţia de sfeclă de zahăr să capete cu totul altă destinaţie decit era prevăzut prin planul de stat, dacă nu prin indis­ciplină, prin lipsă de răspundere fată de recoltă, prin lipsă de fer­mitate din partea forurilor ierarhice in adoptarea acelor decizii ce se impuneau în mod obligatoriu in conformitate cu prevederile legale. Tot atit de dăunătoare este insă şi cealaltă faţetă a lucrurilor, şi a­­nume, măsurile arbitrare luate fie de organele agricole, fie de unele persoane care duc la schimbarea par­ţială sau chiar la anularea totală a unor hotărâri, a unor programe sau unor măsuri stabilite de adună­rile generale şi ale căror consecin­ţe pe planul activităţii de produc­ţie, pe plan economic, pe planul or­ganizării muncii sunt deosebit de pă­gubitoare. O cooperativă agricolă de producţie — şi exemplul este o re­flectare a unor practici repetate — ___________________Iosif POP (Continuare in pag. a V-a) IDEI, TEZE, ORIENîfiBI PIN EIWDIREA HBtfflIOflRE­­­A PflBTIDULUI, A TDVflBftSUIUI NICBLflE CEflOSESCD; CONTINUITATEA PROCESULUI­­ REVOLUŢIONAR j — izvor al marilor prefaceri înnoitoare, socialiste Lumea, în totalitatea ei, a păşit intr-o nouă etapă a dezvoltării, a progresului şi civilizaţiei. Socie­tatea omenească are acum, in actuala etapă, de re­zolvat noi probleme cu privire la căile dezvoltării for­ţelor de producţie, la diviziunea internaţională a mun­cii, la raporturile economice intre naţiuni. Se afirmă, totodată, pe plan mondial, o nouă revoluţie tehnico­­ştiinţifică. Desigur, acest proces, al dezvoltării în con­tinuare a societăţii omeneşti, este revoluţionar. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in­cuvin­­tarea rostită la solemnitatea prilejuită de aniversarea zilei sale de naştere şi omagierea îndelungatei sale activităţi revoluţionare, procesul marilor transformări revoluţionare nu s-a încheiat şi, practic, nu se va încheia niciodată. Pentru că omenirea, întotdeauna - preciza secretarul general al partidului nostru — „va trece la noi şi noi etape ale procesului sau ale di­verselor procese revoluţionare concepute intr-un pro­ces unic revoluţionar, de progres continuu al întregii societăţi omeneşti, al fiecărui popor". In acest context cunoaşte noi împliniri, se dezvoltă ascendent orînduirea socialistă. Din punctul de ve­dere al forţelor de producţie, al ştiinţei şi culturii, pe scurt al vieţii materiale şi spirituale, ţările care edifică noua orinduire au păşit într-o nouă etapă. Viaţa, is­toria au dovedit că în societatea socialistă au fost înfăptuite progrese de neconceput în alte orînduiri. Se impune acum, în noua etapă, în temeiul acumu­lărilor dobindite, al legităţilor dezvoltării sociale, să fie intensificate înnoirile socialiste, să se asigure per­fecţionarea in continuare a societăţii socialiste, pe cale revoluţionară, pe temelia trainică a principiilor socialismului ştiinţific. In acelaşi timp, se­ dezvoltă înseşi aceste principii, uriaşele cuceriri ale ştiinţei şi practicii construcţiei socialiste din fiecare ţară, ale luptei revoluţionare a popoarelor stimulînd progresul multilateral, generînd o nouă calitate în toate dome­niile. In România, trecerea la înfăptuirea obiectivelor noii etape a edificării societăţii socialiste multilateral dez­voltate şi înaintării spre comunism evidenţiază, cu şi mai multă forţă, actualitatea concepţiei novatoare, profund ştiinţifice a tovarăşului Nicolae Ceauşescu despre continuitatea procesului revoluţionar. Dacă azi România se mindreşte cu o industrie modernă, cu o agricultură înaintată, cu progresul fără precedent, in întreaga noastră istorie, al ştiinţei, invăţămîntului şi culturii, cu edificii impunătoare, ce înscriu în­ memoria­­ timpului marile prefaceri înnoitoare ,din anii „Epocii 7 Nicolae Ceauşescu”, toate acestea s-au produs prin­­ munca rodnică a întregului nostru popor, sub clarvă- n zătoarea conducere a Partidului Comunist Român, in- , tr-un complex proces revoluţionar. Iar drumul spre­­ viitor este luminat de cerinţa continuităţii procesului­­ revoluţionar, a amplificării lui, a manifestării lui in­­­gridire, in acţiunea practică de edificare a noii socie-­­ tăţi, în întreaga viaţa economico-socială a ţării. Rolul­­ de generator al ideilor revoluţionare, al faptelor re-­­­voluţionare îl are partidul nostru comunist; el este­­ centrul vital al întregii naţiuni. De la el emană şi­­ trebuie să emane întotdeauna clarviziunea în elabo­­­­rarea programelor de dezvoltare economică şi socială , a ţării, atit în prezent, cit şi în viitor, in activitatea­­ practică pentru îndeplinirea lor exemplară. El dina­­ţ mizează forţele creatoare ale poporului, „in acest pro-­­­ces larg revoluţionar, arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, , işi are locul şi se afirmă cu putere forţa partidului­­­­ de conducător politic al întregii activităţi". Acest larg­­ proces revoluţionar îi cuprinde pe toţi membrii parti- , dului, cuprinde întregul popor, cărora le revine îndato-­­ rirea istorică de a avea o contribuţie tot mai activă­­ la dezvoltarea generală a societăţii noastre socialiste.­­ Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi la­­ şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. , consacrată examinării şi aprobării „Raportului şi Co-­­­municatului cu privire la îndeplinirea Planului naţional­­ unic de dezvoltare economico-socială a Republicii So-­­ cialiste România pe anul 1986“ — toate domeniile­­ muncii şi vieţii poporului, industria, agricultura, intrea­ ,­ga economie naţională, ştiinţa, învăţămîntul şi cultura,­­ activitatea generală de dezvoltare a ţării se află şi­­ trebuie să se afle sub semnul amplului proces revolu-­i­ţionar, al trecerii la un nou stadiu istoric. Participarea­­ poporului la conducerea societăţii se integrează în­­ acest vast proces constructiv, realitatea unei astfel de­­ participări fiind garantată de sistemul democraţiei­­ socialiste, revoluţionare. însuşi omul, cu modul lui de­­ a gindi, de a munci, conştiinţa lui se dezvoltă pe cale­­ revoluţionară. Secretarul general al partidului subli- , nia că, în noua etapă, este nevoie de revoluţionari­­ care să-şi însuşească temeinic uriaşele cuceriri ale­­ ştiinţei, ale tehnicii. De oameni cu o înaltă concepţie­­ revoluţionară, cu spirit de răspundere pentru prezen-­­ tul şi viitorul patriei.­­ CONCEPŢIA ÎNAINTATĂ, PROFUND ŞTIINŢIFICA A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU despre continuitatea procesului revoluţionar constituie tema dezbaterii pe care o publicăm in pagina a lll-a. trâmp revoluţionar*, oameni revoluţionari SLOBOZIA. Instalaţie modernă Muncitorii şi specialiştii de pe platforma Combinatului fie ingrăşâmin­tir- chimice Slobozia,­ ctitorie a epocii care poartă numele secretarului general al partidului, raportează intrarea în funcţiune a unei complexe instalaţii şi­ producerea prime­lor cantităţi de azot, oxigen li­chid şi gazos. Zilnic vor fi puse la dispoziţia unităţilor econo­mice din judeţul Ialomiţa peste 200 tuburi de oxigen, produs pentru care pînă acum se fă­ceau importante cheltuieli şi imobilizarea multor mijloace de transport. Demn de reţinut este faptul că noua instalaţie asi­gură condiţii sporite de sigu­ranţă in exploatarea celorlalte instalaţii de pe platforma Com­binatului de îngrăşăminte chi­mice Slobozia. La realizarea ei au contribuit brigada Slobozia din cadrul Trustului de montaj utilaj chimic Bucureşti, Antre­priza de construcţii industriale Slobozia şi Trustul de instalaţii Bucureşti. (Mihai Vişoiu). REALISMUL ROMANTISMUL NĂZUINŢEI Să fi pornit totul de la faimoasa „linie de demarcaţie“ ? In ce îl priveşte, ori de cite ori vine vorba despre împrejurarea aceea care i-a schimbat intr-un fel viaţa, Petru Treta e absolut convins că întreaga poveste a început tocmai de la acel nefiresc hotar din marginea satu­lui. Ani la rind, mai ales la vre­mea cind se coceau grinele, l-a ur­mărit (şi nu numai pe el !) imagi­nea contrastantă dintre holdele bo­gate, unduioase şi lanurile rare, pi­pernicite, crescute din acelaşi sol bănăţean generos, şi pe care nu le despărţea decit palma de pămînt a unui hotar îngust. Avea toate mo­tivele să fie mîndru de holdele cele grele de rod (erau ale fermei I.A.S. Petroman pe care o conducea el), dar bucuria ceasului de seceriş, in care se adunau truda şi speranţa unui an întreg, era adumbrită de puţinătatea din lanurile învecina­te, ale cooperatorilor din Ciacova. Un ochi, cel de agronom, uidea , celălalt, de om născut-crescut pe aceste locuri, plîngea... Şi totuşi, cind l-au chemat la judeţeană de partid şi i-au cerut­­să şteargă „linia de demarcaţie“ („mergi inginer-şef la C.A.P. ca să realizezi acolo pe 6 000 de hectare ceea ce ai făcut pe 1 500 la I.A.S.“), primul impuls a fost să spună „nu“. Să părăsească o unitate pe care o scosese din pierderi şi o adusese la beneficii de milioane, ca să ia din nou totul de la capăt ? Ca om al locului, ştia cit de grele şi de în­­d­lcite erau treburile cooperativei care de prea multă vreme bătea pasul pe loc. Să se înhame ? Şi dacă nu va reuşi, acolo unde şi al­ţii nu reuşiseră ? Uite, o să zică amărui oamenii, l-au adus pe ma­rele specialist şi el ce-a făcut ? ! N-o să-l ierte. Da, eşti al satului, pîinea asta ai mîncat-o, de-aici ai plecat şi ai ajuns agronom, e firesc ca ai tăi să te judece mai aspru... Dar tocmai fiindcă eşti al satului, cum să spui, într-un asemenea mo­ment de cumpănă, „nu“ ? Ce poţi răspunde ? Că te sperie necunoscu­tul, dificultăţile, bătăliile care te aşteaptă ? Parcă ghicindu-i gindu­­rile, primul-secretar al judeţului i-a oferit o alternativă : „Te-am chemat avind încredere in dum­neata ca specialist comunist. Dar dacă, să zicem după un an, vezi că nu poţi face faţă, să ştii că ţi se găseşte oriunde post de agronom în Timiş“. Treja a înţeles exact ce era de înţeles. Că pentru el, pentru răspunderea şi demnitatea lui, nu putea exista alt post decit cel în care fusese chemat. Cu ce trebuia început ? Cu toate... Cu pămîntul. Datorită încălcării ştiinţei agrotehnice de către unii, în goană după rezultate conjunctu­­rale, pămîntul cooperativei se „fă­­rîmiţase“­­ (cite 4—5 culturi pe o solă) şi obosise sub uzura asola­­mentelor făcute la întîmplare. Tre­ia şi-a asumat riscul de a face or­dine „un mers“, propunîndu-şi, cu orice preţ, de a pune o singură cul­tură pe fiecare solă, pentru a se putea desfăşura mecanizarea, ad­ministrarea îngrăşămintelor, culti­varea plantelor premergătoare. Tot­odată a reuşit să convingă în fa­voarea însănătoşirii pămîntului prin lucrări de scarificare, prin afinări adinei. Cu ştiinţa. Apelînd la colabora­rea cu Institutul agronomic din Ti­mişoara şi cu Staţiunea de la­ Lo­­vrin, invitind la faţa locului oameni din cercetare, a barat calea soiuri­lor neproductive şi a seminţelor ac­ceptate pînă atunci la grămadă, cu ochii închişi (au acum propria lor fermă seminceră), şi a introdus sol­­­iuri elită şi superelită, slujite de tehnologii moderne. Cu baza furajeră, Cooperativa cheltuia milioane de lei pentru a cumpăra furaje de la alţii, se înda­torase din greu, dar animalele erau tot slab hrănite şi, în consecinţă, datorită producţiilor mici, nu se alegea cîştigul din pagubă... Cînd ai o moşie de peste 6 000 de hecta­re e nepermis, a spus agronomul în adunarea generală, să nu-ţi poţi hrăni cum se cuvine şeptelul , şi a iniţiat măsuri imediate pentru asigurarea culturilor duble, pentru extinderea suprafeţei de lucernă. Cu sprijinul Institutului agronomic, care şi-a organizat aici o staţie­­pilot, s-a purces la furajarea şti­inţifică cu adaos de microelemente (seleniu, calciu, săruri minerale). Fireşte, sumara „fişă tehnică“ de mai sus nu-şi poate propune mai mult decit să atragă atenţia asupra unei experienţe valoroase, nu atît ca performanţă agricolă, cit ca o posibilă cale de urmat pentru alte unităţi preocupate de a ieşi din mediocritate şi anonimat. Pentru cei interesaţi — detaliile „de specia­litate“ la faţa locului. Merită, în schimb, să stăruim asupra unor im­plicaţii de ordin uman. Petru Treta ne-a mărturisit cât de mult l-au impresionat desele, substanţialele referiri ale secre­tarului general al partidului, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, la rolul şi locul specialistului agricol in în­făptuirea obiectivelor noii revoluţii agrare. Ele, aceste stimulatoare aprecieri şi orientări, i-au dat cu­rajul de a pune in practică şi de a duce pînă la capăt strategia re­dresării cooperativei. In ele a găsit forţa de a birui unele mentalităţi defetiste, de a reaprinde scinteia încrederii şi ambiţiei în oamenii vrednici, de a înfrunta practici bi­rocratice, vetuste, păgubitoare. La capătul experienţei prin care a tre­cut, al bătăliei pe care a purtat-o timp de peste patru ani, Treja e îndreptăţit să spună : „Poţi să fii lin specialist bun, conştiincios, dar dacă te mulţumeşti în postura de simplu executant, dacă nu-ţi asumi răspunderi, deci dacă nu ai idei practice şi nu te baţi pentru a le vedea rodind pe ogoare, rişti să nu laşi mare lucru în urma ta“. O bătălie pentru nou, pentru efi­cienţă, în care, prin exemplul lor personal de muncă dăruită, tenace, soţii Treja au izbutit să-i cîştige pe oameni, scoţindu-i din resemna­rea lui „atîta putem, atîta facem“ şi insuflindu-le conştiinţa reuşitei. Fiindcă, e locul s-o spunem, în această ofensivă a Înnoirii, ideile, acţiunile iniţiate de inginerul agro­nom şi-au găsit cel mai fidel sus­ţinător în persoana noului preşedin­te al cooperativei — soţia sa, eco­nomista Dora Treja. Născută şi ea In Ciacova, această femeie energi­că şi pricepută, care i-a fost cola­boratoare in unităţile prin care au trecut împreună, şi la bine, şi la greu, încă de la primii lor paşi In profesie, a îmbrăţişat fără rezerva cauza redresării cooperativei din comuna natală. Şi pentru că s-au angajat in muncă, amindoi, cu dă­ruire, au antrenat toate energiile de aici şi au reuşit Îndeplinirea obiectivului propus. — Care a fost, în toată această bătălie, lucrul cel mai greu ? Soţii Treja se consultă, scurt, din Victor VÅNTU Cezar IOANA (Continuare în pag. a V-a)!

Next