Scînteia, februarie 1987 (Anul 56, nr. 13825-13848)
1987-02-01 / nr. 13825
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LVI Nr. 13 825 Duminică 1 februarie 1987 . UN AMPLU ŞI MOBILIZATOR PROGRAM DE MUNCĂ PENTRU ÎNFĂPTUIREA PLANULUI PE ANUL 1987, PE ÎNTREGUL CINCINAL „Să facem totul pentru a înfăptui planul, hotărîrile Congresului şi Programul partidului - pentru că numai aşa partidul nostru, cadrele de partid şi de stat vor demonstra că îşi îndeplinesc în mod corespunzător rolul pe care îl au în societatea noastră!“ NICOLAE CEAUŞESCU Recent a avut loc şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. , care a examinat şi aprobat Raportul şi Comunicatul cu privire la îndeplinirea Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială a Republicii Socialiste România pe anul 1986. Luînd cuvîntul în cadrul şedinţei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a făcut o analiză profundă, intr-un spirit de înaltă exigenţă comunistă, a modului in care s-a acţionat pentru îndeplinirea planului pe primul an al cincinalului şi a jalonat direcţiile de acţiune, măsurile ce trebuie luate pentru înfăptuirea prevederilor de plan pe acest an şi pe întregul cincinal. Recenta cuvintare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu se înscrie în marea operă teoretică şi practică a secretarului general al partidului consacrată făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintării României spre comunism. Cu prilejul recentei şedinţe, Comitetul Politic Executiv a dat o înaltă apreciere contribuţiei hotărîtoare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la elaborarea şi înfăptuirea planurilor şi programelor de dezvoltare multilaterală a ţării, la perfecţionarea organizării şi conducerii societăţii, a întregii vieţi sociale, la adîncirea democraţiei muncitoreşti revoluţionare, la mobilizarea energiilor creatoare ale naţiunii în vederea realizării în cele mai bune condiţii a obiectivelor stabilite pentru actualul cincinal.. Avind in vedere importanţa cu totul excepţională a cuvîntării tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Comitetul Politic Executiv a hotărit ca acest document programatic să fie dezbătut în întregul nostru partid, însuşit de toţi comuniştii, de toţi oamenii muncii. Importantele teze şi orientări cuprinse în cuvintare vor trebui să stea la baza activităţii viitoare, să constituie un mobilizator program de muncă şi acţiune al întregului popor in intimpinarea Conferinţei Naţionale a partidului din acest an, pentru înfăptuirea exemplară a sarcinilor de plan pe anul 1987, a obiectivelor stabilite de Congresul al XIII-lea al P.C.R. Analizînd fenomenele vieţii economico-sociale în dialectica lor, ţinînd seama de obiectivele concrete ale prezentului şi de perspectivă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a reliefat atît rezultatele bune obţinute în îndeplinirea planului pe anul 1986 — primul an al celui de-al 8-lea cincinal — cit şi neajunsurile manifestate în unele sectoare de activitate. Aşa cum a precizat secretarul general al partidului, ritmul de 7,7 la sută de creştere a producţieimarfă industriale şi de 12,8 la sută a producţiei globale agricole, creşterea cu 7,3 la sută a venitului naţional, sporirea cu 7,4 la sută a productivităţii muncii pe o persoană în industria republicană (calculată pe baza producţiei-marfă) şi a altor indicatori faţă de anul trecut constituie un bun început pentru actualul cincinal, deşi ele nu sunt pe deplin la nivelul cerinţelor, al programelor stabilite privind modernizarea şi dezvoltarea mai puternică a diferitelor sectoare de activitate. In spiritul sarcinilor şi orientărilor subliniate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu se impune să se tragă toate învăţămintele necesare din activitatea desfăşurată anul trecut şi în prima lună a acestui an şi să se treacă neîntîrziat, sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid, a consiliilor oamenilor muncii din întreprinderi, a centralelor şi ministerelor, la eliminarea tuturor neajunsurilor manifestate, la perfecţionarea rapidă a activităţii productive, a conducerii şi planificării tuturor sectoarelor de activitate, astfel încit să se asigure toate condiţiile necesare pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor de plan pe acest an şi pe întregul cincinal. In mod special este necesar să se acţioneze pentru lichidarea lipsurilor mari, foarte serioase existente in industria extractivă şi domeniul energetic. De fapt, aceste două sectoare — aşa cum a apreciat secretarul general al partidului — creează la ora actuală 6 PAGINI-50 BANI cele mai mari greutăţi în dezvoltarea economico-socială. Iată de ce analiza activităţii desfăşurate anul trecut constituie cel mai bun prilej pentru a stabili măsurile necesare in vederea lichidării rapide a tuturor răminerilor in urmă înregistrate in realizarea planului la producţia fizică, şi în special la export, in reducerea consumurilor materiale şi de energie, în creşterea productivităţii muncii şi a eficienţei economice. După cum se ştie, în această perioadă se desfăşoară adunările generale ale oamenilor muncii, care trebuie să analizeze cum s-a realizat planul pe anul trecut, dar, totodată, trebuie să dezbată temeinic planul, programele pe acest an și să stabilească măsurile necesare în vederea înfăptuirii lor neabătute. (Continuare în pag. a II-a) REALIZĂRILE DIN PRIMUL AN AL CINCINALULUI - argumente ale puterii creatoare a poporului, bază trainică pentru înfăptuiri şi mai mari in acest an ! CREŞTEREA VALORII PRODUCŢIEI-MARFĂ INDUSTRIALE - în procente -CREŞTEREA VALORII PRODUCŢIEI GLOBALE AGRICOLE - înprocente -CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII (pe o persoană d in industria republicană, calculata pe baza producţiei-marfă) - în procente - Legea-i lege pentru toţi! In dezbaterea adunărilor generale ale oamenilor muncii DIN AGRICULTURĂ - PROBLEMELE DISCIPLINEI, ALE RESPECTĂRII RIGUROASE A HOTĂRIRILOR ŞI INDICATORILOR DE PLAN Activitatea în agricultură, ca şi in toate celelalte domenii ale vieţii economico-sociale, este precis reglementată prin legi şi alte acte normative, astfel încât un acest complex sector al economiei naţionale să se poată exercita cu eficienţă toate îndatoririle şi drepturile ce revin unităţilor şi celor ce participă la realizarea producţiilor vegetale şi zootehnice. Agricultura este unul din domeniile care au beneficiat în anii din urmă de o atenţie deosebită pentru aşezarea pe baze ştiinţifice a organizării muncii şi producţiei, a conducerii întregii activităţi. Respectarea tuturor legilor şi îndeplinirea riguroasă a hotărârilor adoptate pentru dezvoltarea acestui sector — aşa cum sublinia cu limpezime tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvintarea rostită la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. — trebuie să constituie o preocupare de primă însemnătate a cadrelor de conducere din unităţi, a forurilor care coordonează activitatea din agricultură, a organelor şi organizaţiilor de partid de la sate. Este deosebit de important ca în acest cadru legal şi organizatoric in care se desfăşoară activitatea din agricultură să fie bine valorificate iniţiativa şi priceperea celor ce participă direct la realizarea producţiei agricole, să fie întărită răspunderea tuturor şi a fiecăruia in parte pentru buna gospodărire a avuţiei obşteşti. O privire atentă asupra activităţii unităţilor care obţin rezultate bune şi foarte bune arată că unul din elementele-cheie ale drumului parcurs spre asemenea niveluri este tocmai statornicirea unui climat de ordine, de bună organizare, de disciplină, de respect pentru legi și pentru hotărîrile adoptate. Adică exact climatul care asigură Îndeplinirea intocmai a programelor de realizare a producţiilor mari prevăzute. Respectarea strictă a prevederilor planului de producţie, a celorlalte hotărâri care vizează dezvoltarea economico-socială a cooperativelor agricole sau a altor unităţi agricole trebuie să devină pretutindeni lega de la care nimeni să nu se abată. Făcind această subliniere, trebuie spus că in decursul anilor, chiar în cursul anului trecut, s-au constatat nu puţine abateri de la obligaţiile legale ce revin unor organe şi unităţi agricole, consilii populare şi consilii agroindustriale privind îndeplinirea întocmai a planului de producţie, respectarea normelor care reglementează desfăşurarea activităţii în agricultură. S-au constatat deficiente în ce priveşte îndatorirea de a cultiva in cele mai bune condiţii întreaga suprafaţă de teren, abateri in ce priveşte destinaţia dată unor terenuri şi a producţiei obţinute de pe acestea, nerespectarea unor reguli agrotehnice şi norme de organizare a producţiei şi a muncii. Şi anul trecut au fost frecvente situaţiile cînd în unele unităţi nu s-a respectat structura planificată a culturilor, aprobată de fapt şi de către adunările generale ; lucrările n-au fost executate la timpul optim sau au fost de slabă calitate ; neajunsuri in Întreţinerea culturilor şi îngrijirea animalelor, folosirea unor hibrizi necorespunzători pentru zona şi solul respectiv, nerespectarea normelor tehnice cu privire la densitate, deficienţe în desfăşurarea programelor de chimizare şi de irigaţii, neaplicarea corectă a acordului global şi a altor pirghii de cointeresare materială în general. Sunt deficienţe ce pun în evidenţă atitudinea de suficientă, lipsa de răspundere a unor cadre de conducere şi specialişti care nu au ajuns încă la înţelegerea răspunderilor pe care le au în acest vast proces al transformărilor înnoitoare pe care îl presupune înfăptuirea obiectivelor noii revoluţii agrare. Tot atît de adevărat este şi faptul că lipsurile la care ne refeream se datoresc și controlului defectuos exercitat de cei datori să vegheze la aplicarea strictă a legii, a hotărârilor adoptate. Și aceasta pentru că, uneori, actele normative care reglementează activitatea de ansamblu din agricultură nu sunt cunoscute şi aplicate corespunzător nici chiar de cadrele puse să îndrume şi să controleze activitatea unităţilor agricole. Cum altfel pot fi explicate acele grave anomalii ce s-au manifestat anul trecut in sistemul de valorificare a legumelor ? Sau acele manifestări de voluntarism ce au făcut ca o parte insemnată din producţia de sfeclă de zahăr să capete cu totul altă destinaţie decit era prevăzut prin planul de stat, dacă nu prin indisciplină, prin lipsă de răspundere fată de recoltă, prin lipsă de fermitate din partea forurilor ierarhice in adoptarea acelor decizii ce se impuneau în mod obligatoriu in conformitate cu prevederile legale. Tot atit de dăunătoare este insă şi cealaltă faţetă a lucrurilor, şi anume, măsurile arbitrare luate fie de organele agricole, fie de unele persoane care duc la schimbarea parţială sau chiar la anularea totală a unor hotărâri, a unor programe sau unor măsuri stabilite de adunările generale şi ale căror consecinţe pe planul activităţii de producţie, pe plan economic, pe planul organizării muncii sunt deosebit de păgubitoare. O cooperativă agricolă de producţie — şi exemplul este o reflectare a unor practici repetate — ___________________Iosif POP (Continuare in pag. a V-a) IDEI, TEZE, ORIENîfiBI PIN EIWDIREA HBtfflIOflREA PflBTIDULUI, A TDVflBftSUIUI NICBLflE CEflOSESCD; CONTINUITATEA PROCESULUI REVOLUŢIONAR j — izvor al marilor prefaceri înnoitoare, socialiste Lumea, în totalitatea ei, a păşit intr-o nouă etapă a dezvoltării, a progresului şi civilizaţiei. Societatea omenească are acum, in actuala etapă, de rezolvat noi probleme cu privire la căile dezvoltării forţelor de producţie, la diviziunea internaţională a muncii, la raporturile economice intre naţiuni. Se afirmă, totodată, pe plan mondial, o nouă revoluţie tehnicoştiinţifică. Desigur, acest proces, al dezvoltării în continuare a societăţii omeneşti, este revoluţionar. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, incuvintarea rostită la solemnitatea prilejuită de aniversarea zilei sale de naştere şi omagierea îndelungatei sale activităţi revoluţionare, procesul marilor transformări revoluţionare nu s-a încheiat şi, practic, nu se va încheia niciodată. Pentru că omenirea, întotdeauna - preciza secretarul general al partidului nostru — „va trece la noi şi noi etape ale procesului sau ale diverselor procese revoluţionare concepute intr-un proces unic revoluţionar, de progres continuu al întregii societăţi omeneşti, al fiecărui popor". In acest context cunoaşte noi împliniri, se dezvoltă ascendent orînduirea socialistă. Din punctul de vedere al forţelor de producţie, al ştiinţei şi culturii, pe scurt al vieţii materiale şi spirituale, ţările care edifică noua orinduire au păşit într-o nouă etapă. Viaţa, istoria au dovedit că în societatea socialistă au fost înfăptuite progrese de neconceput în alte orînduiri. Se impune acum, în noua etapă, în temeiul acumulărilor dobindite, al legităţilor dezvoltării sociale, să fie intensificate înnoirile socialiste, să se asigure perfecţionarea in continuare a societăţii socialiste, pe cale revoluţionară, pe temelia trainică a principiilor socialismului ştiinţific. In acelaşi timp, se dezvoltă înseşi aceste principii, uriaşele cuceriri ale ştiinţei şi practicii construcţiei socialiste din fiecare ţară, ale luptei revoluţionare a popoarelor stimulînd progresul multilateral, generînd o nouă calitate în toate domeniile. In România, trecerea la înfăptuirea obiectivelor noii etape a edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintării spre comunism evidenţiază, cu şi mai multă forţă, actualitatea concepţiei novatoare, profund ştiinţifice a tovarăşului Nicolae Ceauşescu despre continuitatea procesului revoluţionar. Dacă azi România se mindreşte cu o industrie modernă, cu o agricultură înaintată, cu progresul fără precedent, in întreaga noastră istorie, al ştiinţei, invăţămîntului şi culturii, cu edificii impunătoare, ce înscriu în memoria timpului marile prefaceri înnoitoare ,din anii „Epocii 7 Nicolae Ceauşescu”, toate acestea s-au produs prin munca rodnică a întregului nostru popor, sub clarvă- n zătoarea conducere a Partidului Comunist Român, in- , tr-un complex proces revoluţionar. Iar drumul spre viitor este luminat de cerinţa continuităţii procesului revoluţionar, a amplificării lui, a manifestării lui ingridire, in acţiunea practică de edificare a noii socie- tăţi, în întreaga viaţa economico-socială a ţării. Rolul de generator al ideilor revoluţionare, al faptelor re-voluţionare îl are partidul nostru comunist; el este centrul vital al întregii naţiuni. De la el emană şi trebuie să emane întotdeauna clarviziunea în elaborarea programelor de dezvoltare economică şi socială , a ţării, atit în prezent, cit şi în viitor, in activitatea practică pentru îndeplinirea lor exemplară. El dinaţ mizează forţele creatoare ale poporului, „in acest pro-ces larg revoluţionar, arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, , işi are locul şi se afirmă cu putere forţa partidului de conducător politic al întregii activităţi". Acest larg proces revoluţionar îi cuprinde pe toţi membrii parti- , dului, cuprinde întregul popor, cărora le revine îndato- rirea istorică de a avea o contribuţie tot mai activă la dezvoltarea generală a societăţii noastre socialiste. Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. , consacrată examinării şi aprobării „Raportului şi Co-municatului cu privire la îndeplinirea Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială a Republicii So- cialiste România pe anul 1986“ — toate domeniile muncii şi vieţii poporului, industria, agricultura, intrea ,ga economie naţională, ştiinţa, învăţămîntul şi cultura, activitatea generală de dezvoltare a ţării se află şi trebuie să se afle sub semnul amplului proces revolu-iţionar, al trecerii la un nou stadiu istoric. Participarea poporului la conducerea societăţii se integrează în acest vast proces constructiv, realitatea unei astfel de participări fiind garantată de sistemul democraţiei socialiste, revoluţionare. însuşi omul, cu modul lui de a gindi, de a munci, conştiinţa lui se dezvoltă pe cale revoluţionară. Secretarul general al partidului subli- , nia că, în noua etapă, este nevoie de revoluţionari care să-şi însuşească temeinic uriaşele cuceriri ale ştiinţei, ale tehnicii. De oameni cu o înaltă concepţie revoluţionară, cu spirit de răspundere pentru prezen- tul şi viitorul patriei. CONCEPŢIA ÎNAINTATĂ, PROFUND ŞTIINŢIFICA A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU despre continuitatea procesului revoluţionar constituie tema dezbaterii pe care o publicăm in pagina a lll-a. trâmp revoluţionar*, oameni revoluţionari SLOBOZIA. Instalaţie modernă Muncitorii şi specialiştii de pe platforma Combinatului fie ingrăşâmintir- chimice Slobozia, ctitorie a epocii care poartă numele secretarului general al partidului, raportează intrarea în funcţiune a unei complexe instalaţii şi producerea primelor cantităţi de azot, oxigen lichid şi gazos. Zilnic vor fi puse la dispoziţia unităţilor economice din judeţul Ialomiţa peste 200 tuburi de oxigen, produs pentru care pînă acum se făceau importante cheltuieli şi imobilizarea multor mijloace de transport. Demn de reţinut este faptul că noua instalaţie asigură condiţii sporite de siguranţă in exploatarea celorlalte instalaţii de pe platforma Combinatului de îngrăşăminte chimice Slobozia. La realizarea ei au contribuit brigada Slobozia din cadrul Trustului de montaj utilaj chimic Bucureşti, Antrepriza de construcţii industriale Slobozia şi Trustul de instalaţii Bucureşti. (Mihai Vişoiu). REALISMUL ROMANTISMUL NĂZUINŢEI Să fi pornit totul de la faimoasa „linie de demarcaţie“ ? In ce îl priveşte, ori de cite ori vine vorba despre împrejurarea aceea care i-a schimbat intr-un fel viaţa, Petru Treta e absolut convins că întreaga poveste a început tocmai de la acel nefiresc hotar din marginea satului. Ani la rind, mai ales la vremea cind se coceau grinele, l-a urmărit (şi nu numai pe el !) imaginea contrastantă dintre holdele bogate, unduioase şi lanurile rare, pipernicite, crescute din acelaşi sol bănăţean generos, şi pe care nu le despărţea decit palma de pămînt a unui hotar îngust. Avea toate motivele să fie mîndru de holdele cele grele de rod (erau ale fermei I.A.S. Petroman pe care o conducea el), dar bucuria ceasului de seceriş, in care se adunau truda şi speranţa unui an întreg, era adumbrită de puţinătatea din lanurile învecinate, ale cooperatorilor din Ciacova. Un ochi, cel de agronom, uidea , celălalt, de om născut-crescut pe aceste locuri, plîngea... Şi totuşi, cind l-au chemat la judeţeană de partid şi i-au cerutsă şteargă „linia de demarcaţie“ („mergi inginer-şef la C.A.P. ca să realizezi acolo pe 6 000 de hectare ceea ce ai făcut pe 1 500 la I.A.S.“), primul impuls a fost să spună „nu“. Să părăsească o unitate pe care o scosese din pierderi şi o adusese la beneficii de milioane, ca să ia din nou totul de la capăt ? Ca om al locului, ştia cit de grele şi de îndlcite erau treburile cooperativei care de prea multă vreme bătea pasul pe loc. Să se înhame ? Şi dacă nu va reuşi, acolo unde şi alţii nu reuşiseră ? Uite, o să zică amărui oamenii, l-au adus pe marele specialist şi el ce-a făcut ? ! N-o să-l ierte. Da, eşti al satului, pîinea asta ai mîncat-o, de-aici ai plecat şi ai ajuns agronom, e firesc ca ai tăi să te judece mai aspru... Dar tocmai fiindcă eşti al satului, cum să spui, într-un asemenea moment de cumpănă, „nu“ ? Ce poţi răspunde ? Că te sperie necunoscutul, dificultăţile, bătăliile care te aşteaptă ? Parcă ghicindu-i gindurile, primul-secretar al judeţului i-a oferit o alternativă : „Te-am chemat avind încredere in dumneata ca specialist comunist. Dar dacă, să zicem după un an, vezi că nu poţi face faţă, să ştii că ţi se găseşte oriunde post de agronom în Timiş“. Treja a înţeles exact ce era de înţeles. Că pentru el, pentru răspunderea şi demnitatea lui, nu putea exista alt post decit cel în care fusese chemat. Cu ce trebuia început ? Cu toate... Cu pămîntul. Datorită încălcării ştiinţei agrotehnice de către unii, în goană după rezultate conjuncturale, pămîntul cooperativei se „fărîmiţase“ (cite 4—5 culturi pe o solă) şi obosise sub uzura asolamentelor făcute la întîmplare. Treia şi-a asumat riscul de a face ordine „un mers“, propunîndu-şi, cu orice preţ, de a pune o singură cultură pe fiecare solă, pentru a se putea desfăşura mecanizarea, administrarea îngrăşămintelor, cultivarea plantelor premergătoare. Totodată a reuşit să convingă în favoarea însănătoşirii pămîntului prin lucrări de scarificare, prin afinări adinei. Cu ştiinţa. Apelînd la colaborarea cu Institutul agronomic din Timişoara şi cu Staţiunea de la Lovrin, invitind la faţa locului oameni din cercetare, a barat calea soiurilor neproductive şi a seminţelor acceptate pînă atunci la grămadă, cu ochii închişi (au acum propria lor fermă seminceră), şi a introdus soliuri elită şi superelită, slujite de tehnologii moderne. Cu baza furajeră, Cooperativa cheltuia milioane de lei pentru a cumpăra furaje de la alţii, se îndatorase din greu, dar animalele erau tot slab hrănite şi, în consecinţă, datorită producţiilor mici, nu se alegea cîştigul din pagubă... Cînd ai o moşie de peste 6 000 de hectare e nepermis, a spus agronomul în adunarea generală, să nu-ţi poţi hrăni cum se cuvine şeptelul , şi a iniţiat măsuri imediate pentru asigurarea culturilor duble, pentru extinderea suprafeţei de lucernă. Cu sprijinul Institutului agronomic, care şi-a organizat aici o staţiepilot, s-a purces la furajarea ştiinţifică cu adaos de microelemente (seleniu, calciu, săruri minerale). Fireşte, sumara „fişă tehnică“ de mai sus nu-şi poate propune mai mult decit să atragă atenţia asupra unei experienţe valoroase, nu atît ca performanţă agricolă, cit ca o posibilă cale de urmat pentru alte unităţi preocupate de a ieşi din mediocritate şi anonimat. Pentru cei interesaţi — detaliile „de specialitate“ la faţa locului. Merită, în schimb, să stăruim asupra unor implicaţii de ordin uman. Petru Treta ne-a mărturisit cât de mult l-au impresionat desele, substanţialele referiri ale secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la rolul şi locul specialistului agricol in înfăptuirea obiectivelor noii revoluţii agrare. Ele, aceste stimulatoare aprecieri şi orientări, i-au dat curajul de a pune in practică şi de a duce pînă la capăt strategia redresării cooperativei. In ele a găsit forţa de a birui unele mentalităţi defetiste, de a reaprinde scinteia încrederii şi ambiţiei în oamenii vrednici, de a înfrunta practici birocratice, vetuste, păgubitoare. La capătul experienţei prin care a trecut, al bătăliei pe care a purtat-o timp de peste patru ani, Treja e îndreptăţit să spună : „Poţi să fii lin specialist bun, conştiincios, dar dacă te mulţumeşti în postura de simplu executant, dacă nu-ţi asumi răspunderi, deci dacă nu ai idei practice şi nu te baţi pentru a le vedea rodind pe ogoare, rişti să nu laşi mare lucru în urma ta“. O bătălie pentru nou, pentru eficienţă, în care, prin exemplul lor personal de muncă dăruită, tenace, soţii Treja au izbutit să-i cîştige pe oameni, scoţindu-i din resemnarea lui „atîta putem, atîta facem“ şi insuflindu-le conştiinţa reuşitei. Fiindcă, e locul s-o spunem, în această ofensivă a Înnoirii, ideile, acţiunile iniţiate de inginerul agronom şi-au găsit cel mai fidel susţinător în persoana noului preşedinte al cooperativei — soţia sa, economista Dora Treja. Născută şi ea In Ciacova, această femeie energică şi pricepută, care i-a fost colaboratoare in unităţile prin care au trecut împreună, şi la bine, şi la greu, încă de la primii lor paşi In profesie, a îmbrăţişat fără rezerva cauza redresării cooperativei din comuna natală. Şi pentru că s-au angajat in muncă, amindoi, cu dăruire, au antrenat toate energiile de aici şi au reuşit Îndeplinirea obiectivului propus. — Care a fost, în toată această bătălie, lucrul cel mai greu ? Soţii Treja se consultă, scurt, din Victor VÅNTU Cezar IOANA (Continuare în pag. a V-a)!