Scînteia, iulie 1987 (Anul 56, nr. 13952-13978)

1987-07-01 / nr. 13952

PAGINA 2 spntrt de muncă revolutionar, eficaic, in activitatea de partid EXPERIENŢA ÎNAINTATĂ 9 -larg răspîndită şi generalizată ...Cu nesfirsitul val al dealurilor molcome unduind spre poalele mun­ţilor si cu împărăţia verde a pădurilor, cu locurile sale mustind la tot pasul de istorie sacră, cu strălucirea vestitelor ctitorii voievodale, dar şi cu noile sale cetăţi, fără creneluri, cetăţile industriei moderne ; cu lanurile şi cirezile agriculturii socialiste şi cu bogăţiile din adincuri ale minelor; cu oraşele înnoite strălucind de prospeţime albă in ambianţa de „dulce Bucovină" şi cu perspectivele cutezătoare de progres şi modernitate, ju­deţul Suceava înfăţişează tabloul unei fericite simbioze intre cele trei timpuri, trecut, prezent si viitor. Un judeţ semnificativ pentru isto­ria veche si nouă a României, un judeţ de oameni harnici şi destoinici, al căror spirit gospodăresc se vede „de la stradă“, după înfăţişarea lo­cuinţelor din oraşe şi sate.. Imagini confirmate de rezultatele economice semnificative : zilele trecute, organi­zaţia de partid a judeţului Suceava a fost distinsă cu „Ordinul Muncii“ , clasa I pentru locul întîi ocupat in întrecerea dintre organizaţiile jude­ţene de partid şi depăşirea planului pe anul 1986 în industrie, construcţii, transporturi şi circulaţia mărfurilor — semnificativă recunoaştere a ca­racterului net precumpănitor al laturilor pozitive din activitatea or­ganizaţiei. De pe platforma — economică şi morală — a rezultatelor obţinute, organizaţia de partid Suceava a lan­sat, la începutul acestui an, chema­rea la întrecere către toate organi­zaţiile judeţene de partid in do­meniul activităţii industriale. Iar faptele arată că membrii organizaţiei, comuniştii, şi ceilalţi oameni ai muncii nu se complac într-o postură contemplativă de spectatori, ci au înţeles, firesc, să răspundă în primul rînd ei înşişi la propria chemare. Concret, în primele 5 luni ale anului 1987 s-a obţinut o depăşire a pla­nului de 98,5 milioane lei la pro­­ducţia-marfă industrială ; în aceeaşi perioadă au fost onorate la termen toate comenzile şi contractele în­cheiate la export, mărfurile suceve­ne fiind larg apreciate. Sunt rezultate ce reflectă munca oamenilor­­şi este plăcut să-i auzi pe activiştii de partid punînd pe primul plan şi elogiind destoinicia şi con­ştiinciozitatea localnicilor) şi, în acelaşi timp, eficienţa activităţii or­ganizaţiei judeţene de partid. Iar dacă ar fi să se selecteze o notă întrucitva distinctă sau mai relevantă în ansamblul metodelor de acţiune folosite curent de comitetul jude­ţean de partid, aceasta ar putea fi preocuparea insistentă pentru schim­burile de experienţă, pentru genera­lizarea acelor forme şi metode de­­activitate ce şi-au verificat eficienţa prin practica unităţilor fruntaşe. Incit s-ar putea spune că, in ce priveşte generalizarea experienţelor pozitive, organizaţia de partid a ju­deţului Suceava deţine ea însăşi... o experienţă pozitivă. O componentă esenţială a stilului de muncă revolu­ţionar. Transmiterea experienţelor înaintate nu este o componentă oarecare a muncii de partid, ci reprezintă o latură esenţială a acesteia : principial vorbind, ea decurge logic din mecanismul şi sistemul de relaţii prin care se exercită rolul conducător al par­tidului — rol ce se realizează nu prin acţiune exterioară, nu prin si­tuarea organizaţiilor de partid „dea­supra“ maselor, ci, dimpotrivă, prin integrarea lor cit mai profundă, or­ganică, in toate celulele vieţii socia­le ; ca atare, organizaţia de partid nu este „creatoarea unică“ de soluţii pentru problemele mersului înainte al societăţii, nu este furnizoarea inepui­zabilă de răspunsuri : ea are tocmai rolul de a stimula creaţia maselor, spiritul de iniţiativă al oamenilor muncii, de a studia, prelua şi sin­tetiza ideile şi propunerile lor cele mai judicioase, înfăptuirile lor cele mai valoroase — toate reunite în conceptul de experienţă înaintată — şi de a acţiona apoi, sistematic, pen­tru popularizarea lor largă şi genera­lizarea aplicării. „Radiografia" unei orga­nizări. Sintetizînd observaţiile ana­lizei întreprinse, se poate contura o „radiografie-etalon“ a organizării acestor schimburi de experienţă, precizindu-se că nu este vorba de o „schemă abstractă“, de o procedură „ideală“, ci de modalităţi practice. în primul rînd, se cuvine apreciată preocuparea de a se asigura o pregăti­re corespunzătoare, chiar minuţioasă, de a se evita tendinţe de formalism sau organizare pripită, „pe picior“. Practic, organizarea unor asemenea schimburi — desigur cele reuşite, căci există inegalităţi — începe cu mult înainte de desfăşurarea lor, co­mitetul judeţean elaborîndu-şi tema­tici orientative pe durata unui an. Schimburile sunt găzduite de unităţi­­model, în sensul rezultatelor obţinu­te, unitatea-gazdă fiind înştiinţată de regulă cu 2—3 luni înaintea ac­ţiunii, iar cele participante — cu cel puţin 2—3 săptămîni. La pregătirea schimburilor de experienţă, indife­rent de domeniu, sunt antrenate mai multe secţii ale comitetului judeţean de partid, precum şi alţi factori competenţi, urmărindu-se o concepe­re şi cuprindere unitare. în acest fel au fost organizate, de pildă, schimburile de experienţă la întreprinderi fruntaşe în realizarea planului şi a contractelor de export, ca I.R.E., întreprinderea de trico­taje „Zimbrul“ — Suceava, filatura Fălticeni, I.U.P.S. şi altele. Cite un colectiv format din activişti ai co­mitetelor judeţean, municipal şi oră­şenesc de partid, conduse de către un secretar al comitetului judeţean, a stabilit — împreună cu organele colective de conducere din unităţile respective — secţiile, atelierele, sec­toarele şi locurile de muncă cu cele mai bune rezultate pe linia moder­nizării producţiei, aplicabile şi în alte unităţi. Colectivul respectiv s-a ocupat şi de alcătuirea programului de desfăşurare a schimburilor de experienţă, care a inclus prezenta­rea de 4—5 informări, însoţite de material ilustrativ adiacent femei — grafice, planşe, schiţe, diapozitive, filme etc. Se cuvine relevat că ac­centul s-a pus (şi se pune) nu pa latura expozitivă ; după audierea re­feratelor, participanţii iau cunoştin­ţă pe viu de metodele respective, in atelierul sau la utilajele direct im­plicate, purtîndu-se discuţii cu ingi­nerii, maiştrii, muncitorii şi partici­­pind la demonstraţii practice. în sfirşit, în rifarea majoritate a cazurilor, finalul schimbului de ex­perienţă l-au constituit dezbaterile deschise referitoare la aspectele, po­zitive sau critice, legate de tema res­pectivă sau privind situaţia din uni­tăţile participante, conturindu-se măsuri, căi, soluţii şi modalităţi practice de preluare şi extindere. Un criteriu concret al efi­cienţei. Bineînţeles, gradul de efi­cienţă, finalitatea schimburilor de experienţă se regăsesc în rezultatele concrete, in imbunătăţirile determi­nate de preluarea şi aplicarea acelor forme şi metode cărora viaţa le-a confirmat viabilitatea. De pildă, cu bune rezultate s-a soldat schimbul de experienţă organizat recent la Institutul de învăţămînt superior Suceava pe tema aplicării ope­rative în producţie a rezultatelor cercetării ştiinţifice, la care au luat parte cadrele de conducere ale co­mitetului judeţean de partid, acti­vişti de partid, directori, specialişti, cercetători şi tehnicieni din 65 de unităţi economice. Intervenţiile vor­bitorilor, problemele ridicate de re­prezentanţii unor întreprinderi şi-au găsit completare prin experimente şi demonstraţii în cadrul laboratoarelor şi atelierelor de producţie ale insti­tutului, s-a discutat intens şi cu in­teres despre noutăţi şi rezultate con­crete in aplicarea unor tehnici de vîrf, in tehnologia fabricării rulmen­ţilor, prelucrarea electrochimică a metalelor extradure, preocupări pe linia automatizării şi robotizării, controlului nedistructiv, extinderii maşinilor cu comandă numerică şi a poliservirii, organizării ergonomice a locurilor de muncă, folosirii calcu­latoarelor electronice etc. întreaga acţiune s-a soldat cu o îmbogăţire substanţială a programelor de mo­dernizare ale unităţilor participante, inclusiv cu relevarea unor noi posi­bilităţi de cooperare intre unităţi şi încheierea unor contracte de cerce­tare ştiinţifică ; s-a urgentat finali­zarea unor contracte, s-a devansat aplicarea unor măsuri tehnice de modernizare a producţiei. Intervalul de timp redus ce s-a scurs nu per­mite încă o evaluare în date con­crete, dar se pot anticipa certe con­secinţe pozitive. Schimbul de experienţă organizat la întreprinderea de tricotaje „Zim­brul“ din Suceava — unitate model, bine apreciată şi pe piaţa externă — în legătură cu metode noi de conducere a producţiei a facilitat preluarea şi aplicarea, de către cele­lalte întreprinderi de industrie uşoară din judeţ, a „regulamentului de calitate“ — o interesantă iniţiati­vă de la „Zimbrul“ — cu rezultate directe în întreprinderile respective, unde s-a constatat o reducere netă pină la eliminarea abaterilor de la normele de calitate, concomitent cu încadrarea in sarcinile de creştere a productivităţii muncii. După cum un schimb de experienţă intre construc­torii de locuinţe la Antrepriza de construcţii-montaj Suceava a avut ca efect recuperarea unor rămineri în urmă, in cele din urmă planul la locuinţe fiind chiar depăşit. în judeţul Suceava, sectorul zoo­tehnic deţine o pondere apreciabilă, or, anul trecut apăruseră probleme serioase în legătură cu asigurarea bazei furajere. în aceste condiţii, a reţinut atenţia comitetului judeţean iniţiativa cooperatorilor de la Udeşti şi Dumbrăveni care au recurs la strîngerea frunzarelor (o parte fiind însilozată în amestec cu porumb şi diverse ierburi, iar altă parte admi­nistrată în hrana animalelor, un a­­mestec cu alte nutreţuri). A fost or­ganizat un schimb de experienţă la Udeşti , pregătirea minuţioasă, ca­drul larg de participare — au luat parte toţi organizatorii de partid, preşedinţii C.A.P., ingineri, şefi de fermă — demonstraţiile practice, cal­culele economice au reliefat convin­gător utilitatea acestei iniţiative pen­tru compensarea deficitului de nu­treţuri ; s-a reuşit astfel, intr-un timp relativ scurt, stringerea a peste 18 000 tone de frunzare, ceea ce a contribuit mult la „scoaterea în primăvară“ a animalelor. Faptul că în zona Fălticeni exis­tă, de mai mulţi ani, un important bazini pomicol, cu unităţi ce se evi­denţiază an de an prin producţii mari şi stabile de fructe, a deter­minat Comitetul orăşenesc de partid Fălticeni să iniţieze, la fermele staţiunii de cercetare şi producţie pomicolă, unitate distinsă de două ori cu titlul de „Erou al Muncii So­cialiste“, un amplu schimb de expe­rienţă, cu dezbateri, întrebări şi răs­punsuri, demonstraţii practice. Re­zultatul — elaborarea unor progra­me concrete de acţiune care, apli­cate, au facilitat obţinerea în 1936, pe întreg ansamblul zonei, a unei producţii de fructe cu aproape 32 la sută mai mare faţă de plan. Să mai menţionăm un aspect demn de interes : forma de desfăşurare a schimburilor de experienţă nu este claustrată in tipare rigide, fixe , fără a se altera sau diminua conţi­nutul sau fondul tematic, se încear­că, uneori cu real succes, încadrarea acţiunii respective in coordonate care să îmbine utilul cu atractivul. De pildă, recent a avut loc un original schimb de experienţă la popasul „Trei Movile“, situat pe raza comunei Sadova, la care au participat peste 3 000 de persoane , crescători de animale, ţărani din zona de munte , prezentarea metodelor fruntaşilor, evocarea unei vechi tradiţii profesio­nale ca „Măsura oilor“, evidenţierea contribuţiilor la realizarea fondului de stat au fost încadrate intr-o ser­bare folclorică, cu expoziţie de ani­male de mare randament, aprecieri şi premieri, concursuri pe meserii, parade ale portului popular, progra­me cultural-artistice. „Bun" - o treaptă spre „şi mai bun". Des­sur- Prezen­­tarea unor astfel de aspecte din ac­tivitatea Comitetului judeţean de partid Suceava pe linia extinderii experienţei pozitive nu înseamnă estomparea şi a unor constatări de natură critică. Ar fi, astfel, eronat să se considere că rezultatele bune au un caracter absolut şi generali­zat ; insistînd asupra unor acţiuni reuşite, trebuie totodată arătat că in­ acelaşi timp persistă şi­­ unele ca­renţe şi neajunsuri. Iar, la rindul lor, acţiunile şi rezultatele bune nu pot fi considerate un „optim finit“ sau o sursă de autosatisfacţie ; chiar şi acestea presupun joc pentru şi mai bine, porţi deschise spre activi­tăţi mereu mai inalte calitativ. în primul rînd, există serioase re­zerve de îmbunătăţire a organizării schimburilor de experienţă, ţinînd seama de faptul că, pe lingă schim­buri caracterizate indiscutabil prin­­tr-o pregătire temeinică, aprofunda­tă şi sistematică, au existat şi s-au inclus în „cifra totală“ şi schimburi realizate într-o organizare mai su­perficială, cu tente de improvizaţie. La unele comitete de partid subordo­nate se fac asimilări şi identificări între instruiri şi schimburi de expe­rienţă. Incit se poate formula o în­trebare căreia, desigur, nu factori pasageri din afară, ci numai organul judeţean îi poate da răspuns­­ asu­pra corelaţiei necesare dintre numă­rul (ridicat) şi calitatea (pregătire, conţinut, efecte) schimburilor de ex­perienţă, incit asemenea acţiuni să marcheze întotdeauna puncte, dacă nu de referinţă, în orice caz impor­tante în sfera respectivă. De asemenea, referitor la activita­tea constructivă şi urmările schimbu­rilor, realitatea este că persistă ine­galităţi, că unele soluţii valoroase, care au format subiectul unor schim­buri de experienţă, nu au găsit peste tot aplicarea cuvenită, deşi existau condiţiile necesare ; unele organiza­ţii de partid, de masă şi obşteşti nu dovedesc suficientă stăruinţă în­ a determina conducerile unor unităţi economice să nu tergiverseze intro­ducerea de metode şi procedee îna­intate. Dacă I.F.E.T. Suceava, I.P.L. Rădăuţi şi altele, in urma schimbu­rilor de experienţă au preluat unele metode înaintate, imbogăţindu-şi programele proprii şi reuşind astfel să-şi depăşească planul de creştere a productivităţii muncii, pe 5 luni din acest an, alte unităţi, ca între­prinderea de materiale de construc­ţii Suceava sau întreprinderea de sticlă menaj — in condiţii tehnico­­materiale asemănătoare sau echiva­lente — nu şi-au îndeplinit indicato­rii respectivi decit in proporţie de 89,1 la sută şi, respectiv, 95,8 la sută. Sau în agricultură , anul trecut I.A.S. Rădăuţi a obţinut un rezultat excelent — pe 300 de hectare, peste 50 tone cartofi la hectar — pentru care a primit titlul de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“. Or, din acelaşi consiliu unic fac parte C.A.P. I Ră­­dăuţi, Horodnic şi Grăniceşti care, deşi vecine, situate în aceeaşi zonă, n-au aplicat experienţa şi metodele înaintate aflate „peste drum“ şi, în consecinţă,, au obţinut doar jumăta­te din producţia fruntaşilor. A.E.I. zootehnică Gălăneşti a obţinut peste 3 000 litri lapte în medie de la fiecare vacă, in timp ce C.A.P. Fră­­tăuţii Vechi şi Noi, din acelaşi C.U.A.S.C., a realizat doar pe jumă­tate... Desigur, organizarea unui schimb de experienţă nu poate fi considera­tă ca încheiată prin desfăşurarea sa ; această activitate are ca parte com­ponentă intrinsecă prelungirea ulte­rioară a activităţii organizatorice­­ pentru preluarea şi aplicarea învă­ţămintelor reliefate. In această pri­vinţă, în stilul de lucru al co­mitetului judeţean de partid s-au afirmat pregnant un şir de aspec­te pozitive. S-a permanentizat practi­ca de a se cere conducerilor între­prinderilor şi instituţiilor vizate să includă în programele de acţiune măsuri decurgînd din experienţele demonstrate , periodic, la nivelul ju­deţului, dar şi al comitetelor orăşe­neşti şi comunale, al organizaţiilor de partid din întreprinderi şi institu­ţii se solicită informări asupra apli­cării iniţiativelor valoroase preluate şi, totodată, se analizează proble­mele care generează obstacole, piedici sau reticenţe. La fel, cu pri­lejul deplasărilor pe teren, membrii comitetului judeţean de partid, acti­viştii săi se interesează şi de apli­carea măsurilor respective. Acestea sunt, categoric, practici bune, mai ales in funcţie de perma­nenţa şi consecvenţa lor, dar şi aici „binele“ creează loc pentru „şi mai bine“. Referindu-ne, de fapt, nu numai la activitatea organizaţiei ju­deţene Suceava, ci de valabilitate mai amplă, pe planuri mai largi, se poate face o observaţie cu ca­racter general : este vorba de fap­tul că schimburile de experienţă continuă să fie privite în multe locuri într-o optică insuficient de angajantă , figurativ vorbind, parcă diferitele experienţe sau metode a­­vansate ar fi „afişate“ sau expuse intr-un avizier, oferite celor intere­saţi ca bunuri puse la dispoziţia participanţilor şi din care cine vrea „se server­­e“ şi preia, iar cine nu, nu... Cu alte cuvinte, există incă o anumită doză de facultativ , chiar dacă ulterior se intervine urmărin­du-se aplicarea măsurilor. Or, efi­cienţa unor asemenea schimburi ar creşte considerabil dacă chiar pe parcursul desfăşurării lor s-ar dis­cuta mai concret despre posibilităţile de preluare şi aplicare, dacă s-ar stabili măsuri efective, termene con­crete, responsabilităţi precise — în­­tr-un cuvint dacă s-ar întări latura de necesitate imperioasă (poate chiar, de ce nu, de obligativita­te) a introducerii noului , desigur, existînd condiţiile necesare. Aceas­ta ar permite ca, pe urmă, şi acti­vitatea de control să se desfăşoare la un nivel superior. De altfel, tovarăşul Costică Stoica, prim-secretar al comitetului judeţean de partid, analizind aceste aspecte cu exigenţă critică, sublinia că una din preocupările importante ale co­mitetului o constituie îmbunătăţirea mai departe a pregătirii şi desfăşu­rării schimburilor de experienţă. „Considerăm că aprofundarea con­ţinutului, extinderea diversităţii şi­­ varietăţii tematice a acestor schim­buri, urmărirea mai perseverentă a transmiterii şi însuşirii iniţiativelor valoroase reprezintă cerinţe esenţia­le ale stilului de muncă revoluţio­nar, în deplină conformitate cu orientările formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Anul 1987 este un an în care judeţul Suceava va cunoaşte noi dimensiuni ale dezvol­tării economico-sociale , ceea ce ne impune sarcini calitativ sporite in promovarea a tot ceea ce este nou şi valoros, pentru a întîmpina cu cinste Conferinţa Naţională a parti­dului. Referindu-ne la tema în dis­cuţie, ne propunem că desfăşurarea schimburilor de experienţă să fie axată mai ferm şi mai insistent pe problemele perfecţionării organizării şi modernizării proceselor de fabri­caţie, realizării integrale a planului la producţia fizică, îndeplinirii e­­xemplare a exportului, ridicării ni­velului tehnic şi calitativ al produ­selor, creşterii productivităţii mun­cii, reducerii consumurilor materiale şi energetice, obţinerii unei înalte eficienţe economice. Ne propunem asemenea acţiuni şi pe şantierele de investiţii pentru scurtarea termene­lor de realizare a lucrărilor şi redu­cerea costurilor acestora. In agri­cultură ne vom sprijini mai siste­matic pe extinderea metodelor şi ex­perienţei fruntaşilor pentru a mul­tiplica unităţile candidate la titlul de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“ prin obţinerea unor producţii agri­cole vegetale şi animaliere superi­oare, sigure şi stabile. Sucevenii sunt oameni care impresionează prin hăr­­nicie, spirit gospodăresc, conştiincio­zitate şi depinde de noi, de îm­bunătăţirea continuă a activităţii or­ganizaţiei de partid ca aceste cali­tăţi ale oamenilor muncii să-şi gă­sească materializare optimă“. ...Incit, pe meleagurile molco­melor dealuri bucovinene, pe locurile mustind la tot pasul de istorie, noi si noi realizări, noi fapte de pricepere si dăruire in muncă să se înscrie in viaţa oa­menilor si in anuarele statistice — letopiseţe şi hronici ale vre­murilor noi — contribuţii la ri­dicarea continuă a marii ctitorii colective contemporane, societa­tea socialistă multilateral dez­voltată. Nicolae CORBU Neculai ROŞCA Sava BEJINARIU COMITETUL JUDEŢEAN SUCEAVA AL P. C. R. Hanul Cheia, judeţul Prahova Arhitectură nouă in municipiul Miercurea-Ciuc Foto : S. Cristian In pădure nu înseamnă • „Brîul vegetal“ al Capitalei - un important factor de mediu • La umbra frunzişului, dar nu şi în afara normelor civice Astăzi, rolul pădurilor în menţi­nerea şi ameliorarea echilibrului e­­cologic d­in crearea unui mediu am­biant sănătos este, in general, bine cunoscut. Să amintim totuşi citeva date ce justifică denumirea ce i se dă pădurii de „plămin verde“ al oraşelor : un singur arbore matur, cu un coronament în medie de 250 mp, produce, intr-un secol, oxigenul ne­cesar vieţii unui om pe o durată de 20 de ani : fiecare arbore este, totodată, un veritabil filtru ce re­ţine praful, cenuşa, zgomotul ; un hectar de pădure absoarbe anual nu mai puţin de 68 de tone de praf ! Şi incă ceva ce nu ar trebui ui­tat : pentru a ajunge la deplină ma­turitate, micului puiet de stejar ii trebuie peste 100 de ani, iar teiu­lui — 80 de ani ! Din acest punct de vedere, al pă­durilor. Bucureştiul este un oraş, pri­vilegiat. Deşi aşezată in plină cîm­­pie. Capitala este împresurată de numeroase păduri — Băneasa. Cer­­nica. Pustnicul. Snagovul.si altele — descendente din legendarul codru al Vlăsiei. Situate la distante foarte mici de oraş, ele ii împrospătează atmosfera constituind, in acelaşi timp, frecventate şi apreciate locuri de odihnă si agrement pentru bucu­­resteni. în fiecare zi, dar mai ales duminica, ii întilnesti cu miile bucu­­rindu-se de soarele poienilor, de um­bra arborilor, de verdeaţa, de flo­rile şi aerul curat al pădurilor. Dar cum se comportă beneficiarii — cetăţenii — faţă de darurile pă­durii ? Iată întrebarea la care ne-am propus să răspundem în cadrul unui raid întreprins împreună cu specia­lişti ai Inspectoratului silvic ai mu­nicipiului Bucureşti prin pădurile oraşului. Nu s-ar putea fără „us­cături ?". T­esigur, marea majori­tate a cetăţenilor preţuiesc şi res­pectă pădurea — care a străbătut secole ca să ajungă pină la noi şi care trebuie să rămină şi generaţii­lor viitoare — au o comportare ci­vilizată, responsabilă faţă de daru­rile acesteia,de care beneficiază gra­tuit, ca de unul din numeroasele bunuri pe care statul îl pune la dis­poziţia tuturor. Sunt însă, aşa cum aveam să constatăm, nu puţini şi a­­ceia care-şi închipuie că in umbra pădurii îşi pot îngădui, ne­­stingheriţi, să se abată de la nor­mele de civilizaţie, să ignore în­demnurile afişate pretutindeni de or­ganele silvice, care cheamă la grijă faţă de ..aurul verde“. într-una din duminicile trecute, pă­durile vizitate erau pur şi simplu invadate de automobilişti. Sute de maşini erau parcate la marginea dru­murilor. Dar destul de multe intra­seră în pădure călcînd lăstarii si ru­­pînd crengile arborilor... ca să pari­­cheze la umbră. In pădurea Bănea­sa, chiar lingă un parcaj betonat ce era mai mult gol, autoturismul 19—B—3 171 intrase Pe iarbă, mai­­mai să se urce pe o bancă ce era în fată. Un loc asemănător îşi ale­sese şi posesorul „Daciei“ 1—B— 17 213. Şi in pădurea Pustnicul am văzut numeroase asemenea maşini (3—B—6 895, 9—B—2 765 şi multe al­tele) care se afundaseră în frun­ziş strivind sub roţi mlădiţele a cine ştie citi viitori arbori si mutilind al­ţii. In pădurea Băneasa, mai mul­te căruţe trăseseră şi ele în adîrtcul pădurii, transformind acea porţiune în... grajd. — Degeaba am pus bariere, am bătut ţăruşi pe marginea drumurilor pentru a împiedica pătrunderea ma­şinilor in pădure, ne spunea ingine­rul Gheorghe Craiciu, şeful Inspec­toratului silvic al municipiului. Şi unele şi altele sunt­­înlăturate, iar pădurea vătămată de aceşti oameni lipsiţi de orice simţ civic. Cu toate că era încă dimineaţă, porţiuni întregi erau presărate, nu de florile verii, ci de hirtii şi car­toane, pungi de plastic, resturi de mincare, sticle si cioburi de sticlă, dopuri metalice, in fine, o varietate de gunoaie ce stricau ambianţa lo­cului. Cine curăţă pădurea? Uni­­tăţile comerciale amplasate în pă­duri, atit de necesare servirii unei mari afluente de oameni, au obliga­ţia de a îngriji şi curăţa un peri­metru de 200 de metri de jur-îm­­prejurul lor. Constatăm cu destulă surprindere că in pădure, la doi paşi de o unitate elegantă, reputată, cum este restaurantul ,,Pădurea Bă­neasa“, se află maldăre de ambala­je, toate ieşite din spaţiul anume PE TEME DE EDUCAŢIE CIVICĂ amenajat, precum şi un adevărat depozit de resturi rău mirositoare, sedimentate de mai mult timp și peste care bîzn­au roiuri de muște. Aleea care duce spre acest loc este realmente „pavată“ de o parte și de alta cu capace de bere : personalul restaurantului nu s-a mai ostenit, pesemne, să le depună la ghenă, ci le-a aruncat direct în iarbă. Res­ponsabilul unităţii — Gheorghe Oancea — chemat să aprecieze el în­suşi situaţia, ne asigură că „într-o jumătate de oră totul va fi lună“, întrebarea este insă de ce a trebuit să aştepte atitea — nu ore, ci zile şi săptămini — pină să asigure rezolva­rea unei situaţii ce intră ca o obliga­ţie importantă în atribuţiile sale de serviciu. Se­ pare că aici „o cură­ţenie“ făcută „de ochii“ controlului nu este suficientă. Responsabilul unităţii a mai fost amendat tocmai pentru aceeaşi neglijenţă. Cit despre eventuala scuză e „de­verului mare“, ea nu scuză negli­jenţa şi comoditatea personalului. O demonstrează printre altele, faptul că, nu departe, la campingul şi bra­seria Băneasa (responsabil Adrian Crivăţ) domnesc curăţenia şi ordi­nea cele mai desăvîrşite. La fel şi la cabana „Pustnicul“. Cu eforturi, desigur. „Prima grijă a noastră este să adunăm tot ceea ce lasă cetăţe­nii pe iarba din jurul unităţii, afir­ma Valeriu Bejan, şeful cabanei, încărcăm cite o basculantă — ca să vă daţi seama de cantitate“. Deşi, adău­găm noi, în jurul cabanei, ca şi pe drumurile principale sunt zeci de cutii destinate aruncării gunoaielor. Unii cetăţeni preferă însă să le a­­runce la un pas de locul unde şi-au întins pătura, au mincat şi se odih­nesc. Nu vă jucaţi cu focul ! In ultimii ani, ziarele ne-au informat despre evenimente tragice petrecute in alte ţări — păduri incendiate, care cu greu şi după perioade lungi de timp, cu cheltuieli enorme, abia au putut fi stinse. Uneori o simplă ţigară aprinsă, un chibrit aruncat la întîmplare, neobservate la timp, pot provoca adevărate dezastre. Acest pericol este cunoscut pină şi de copii. Şi totuşi, în raidul nostru am întîlnit nu unul, ci numeroase focuri aprinse în pădure. La Bănea­sa, intr-un luminiș, sub crengile unui brad, intre alte obiecte, se afla insta­lat un grătar. Silvicultorii avertizea­ză că folosirea grătarului este inter­zisă. — Nici nu-1 aprindem, ne asigură cei in cauză. Să-l fi adus doar pentru decor ? ne întrebăm. La aproximativ un ceas mai tirziu, din zona respectivă vedem ridicindu-se un vălătuc de fum. Fiindcă fum fără foc nu exis­tă, ne apropiem şi vedem că grăta­rul, departe de a „mobila“ locui, era încins, iar scinteile zburau in toate părţile. Pe şoseaua ce duce spre Pust­nicul, o mulţime de alte focuri aprinse, uneori la mai puţin de un metru de liziera pădurii. Unii aduseseră chiar lemne de-acasă, ca să încingă „un foc ca lumea“. Ne oprim la fiecare pentru a-i convinge să le stingă, dar întimpinăm aceeaşi replică : „Am văzut că şi alţii fac focul, l-am aprins şi noi“. Reaua credinţă ne este demonstrată de ocu­panţii autoturismului I-B-32015, (sperăm să se reţină numărul) care se „amuzau“ cu flăcările la cîţiva metri de o pancartă pe care se pu­tea citi clar : „Anunţaţi orice început de incendiu !“. Desigur, de această situaţie se fac vinovaţi şi pădurarii. De cele mai multe ori ei se mulţumesc să atragă atenţia, să avertizeze, să ceară să se stingă focurile respective. Dar nu puţine — nn chiar foarte puţine ca­zuri — ei întocmesc actele de contra­venţie cuvenite. Aşa se şi explică de ce în urma pădurarilor focurile grătarelor se reaprind în cele mai multe cazuri. Necesitatea unor măsuri ferme. Nu am pomenit nimic pină acum de legile care ocrotesc pădu­rea, anume pentru că ele merită o­­explicaţie, un comentariu. Există o Hotărîre a Consiliului de Miniştri nr. 920 din 1973 , Comitetul execu­tiv al Consiliului popular al muni­cipiului Bucureşti a emis şi el o de­cizie (nr. 247 din 1986) care conţine prevederi precise, fiecărei contra­venţii corespunzindu-i o sancţiune. Ele sunt menite să descurajeze orice act, orice atitudine care ar dăuna acestui important avut obstesc, atit din punct de vedere economic, cit si pentru viata si sănătatea noastră. Aplicarea lor mai severă, nu numai de către organele silvice, ci si de alte foruri — consiliile populare, or­ganele de ordine, pompieri etc., ar­­aduce mai multă disciplină intr-un domeniu a cărui însemnătate nu mai trebuie dovedită. Prevederile legale sunt numeroase, dar cazurile de sanc­ţionare a contravenţiilor sunt puţine, ceea ce vorbeşte de la sine des­pre inconsecvenţă. în ce priveşte autoturismele, este ştiut că nu este permisă parcarea lor nici măcar pe iarba spaţiilor verzi, şi cu atit mai mult în păduri. Citeva raiduri ale serviciilor de circulaţie ar „recolta“ fără îndoială o bună cantitate de contravenienţi , incit să li se taie pofta de a mai confunda pădurea cu ...garajul. Rodica ŞERBAN Anonimatul care stimulează impoliteţea Dar „cheie”( pentru lipsa de solicitudine ? într-una din zilele trecute, pe o linie I.T.B. (101) din cauza pornirii smucite, fără nici o prevenire, a autobuzului şi a închi­derii uşilor (se mai intîmplă) un călător a rămas in afara... ca­roseriei. Intr-un „e­­chilibru“ mai mult decit nesigur, numai cu un picior pe scară, dar fără a putea coborî , întrucit mina, în care-şi ţinea şi servieta, ii rămăsese... în vehicul, agăţată — în cele din urmă — de o bară. „Neobişnui­tul“ întîmplării a început in momentul in care şoferul auto­buzului (cu numărul 3397), în ciuda faptu­lui că vedea prin oglinda retrovizoare ce se petrecuse (din vina lui) şi auzea prea bine strigătele călătorilor care-i ce­reau să oprească, s-a angajat intr-un ade­vărat slalom pînâ la staţia următoare. Unde, o dată ajuns, a găsit de cuviinţă să-i insulte atit pe cetăţe­nii care-i „deranjase­ră“, cit şi pe cel care călătorise... in afara autobuzului. Nu este singurul caz in care călătorii ne semnalează că unii şo­feri de pe liniile I.T.B. recurg la apo­strofări fără motiv sau numai pentru că sunt întrebaţi din ce cauză nu pornesc la vreme de la capătul de linie, pentru ce nu respectă o cit de aproximativă ritmi­citate şi vin „în pa­chet“, de ce se retrag mai devreme, de ce nu au tichete... Cum se vede, întrebări „in­discrete“ şi „ener­vante“ la care şoferii vexaţi se dezlănţuie în unele unităţi prestatoare de servicii se risipeşte mai mult timp cu justificarea aminărilor repetate şi in discuţii prea puţin politicoase decit cu execuţia operaţiunii propriu-zise solicitate de client. Un aseme­nea exemplu ne este adus la cunoştinţă de inginerul Ion Luca Guliotti, din Bucureşti. Avind nevoie de două chei, s-a adresat unităţii de lăcătuşărie a cooperativei meşte­şugăreşti „Metalocas­­nica“ din strada Col­­ţei. I s-a fixat un ter­men, după cum se o­­bişnuieşte. Dar la data fixată cheile nu erau gata. Nu au fost terminate nici la al doilea, nici la al trei­lea termen... Dar, ca şi cind tă­răgănarea nu era de ajuns, in unitate se mai practică şi favo­ritismul. Coresponden­tul ne relatează că, în timp ce mai mulţi ce­tăţeni aşteptau să le vină rindul, lucră­­toarea respectivă i-a lăsat pe toţi baltă, ocupîndu-se de o per­soană ce abia intrase şi căreia, pe loc, i s-a confecţionat o cheie. Vrînd să-şi exprime opinia despre proasta servire din unitate, a cerut condica de su­gestii şi reclamaţii. Riposta a fost de data aceasta mai mult decit operativă , nu are vo­ie, îi este chiar inter­zis să dea condica. „Numai şeful de uni­tate are acest drept, dar şeful nu e, iar cine are timp de pierdut n-are decit să-l aş­tepte !“. Poate intr-adevăr condica se afla sub la­căt, fiind vorba de un atelier de lăcătuşărie. Si poate tot sub lacăt se tine in această uni­tate şi solicitudinea faţă de public, faţă de normele de servire ci­vilizată. S. RODICA SCINTEIA — miercuri 1 iulie 1987 NOTE CETĂŢENEŞTI Din materiale recuperate, pentru materiale recuperabile Poate, la început (adică în urmă cu citeva luni), primele „baterii de minicon­­teinere“ destinate re­cuperării materialelor refolosibile i-au mi­rat pe unii gălăţeni. Aceste „baterii“ sunt, în fapt, grupuri de miniconteinere, fie­care cu o destinaţie distinctă , pentru sti­clă, hîrtie, feroase, neferoase, mase plas­tice. Cu un design plă­cut, amplasate pe marile artere ale ora­şului, in puncte de mare afluenţă, ele sunt destinate impulsionă­rii acţiunii de recu­perare şi valorificare a materialelor refolo­­sibile. După cum ne spu­nea Gh. Muşat, di­rectorul întreprinderii judeţene de recupe­rare şi valorificare a materialelor refolosi­bile, miniconteinerele au fost confecţionate din materiale recupe­rate, în prezent fiind amplasate­­ în Galaţi 78 asemenea „bate­rii“, alte cinci aflîn­­du-se un lucru. Intru­­cît amplasamentul lor trebuie să se integreze armonios în estetica străzii, un accent im­portant a fost pus pe aspectul plăcut al mi­­niconteinerelor. Popu­larizarea adreselor a­­cestor „baterii“ s-a făcut prin asociaţiile de locatari, dar cea mai bună reclamă a fost existenţa, ca ata­re, a miniconteinere­­lor in calea oameni­lor, în apropierea locuinţelor. Care sunt rezulta­tele după primele luni de funcţionare a noi­lor miniconteinere ? Să le enumerăm : 5,7 tone fier vechi, 2,5 tone fontă, 1,2 tone neferoase, 4,5 tone hirtie, 3 tone sticlă, 0,5 tone mase plasti­ce. E un început bun, care sperăm că va fi amplificat in conti­nuare. Dan PLAEŞU corespondentul „Scînteii” intr-un monolog, greu reproductibil, la a­­dresa „contravenien­ţilor“ ce li s-au adre­sat. Exact aşa i-a fost dat să audă, de exemplu, muncitoru­lui Ion Mischie de la întreprinderea „23 Au­gust“, om la 50 de ani, ce s-a pomenit cu un potop de cuvinte jig­nitoare, obscene, pro­ferate de tineretul aflat la volanul auto­buzului cu numă­rul de Înmatriculare 36-B-453 de pe lin­a 311, numai pentru mo­tivul că își „permi­sese“ să-l indispună, atenţionindu-l — poli­ticos — că nu a oprit într-una din staţii. Cum se vede, în ambele cazuri am fost nevoiţi să redăm nu­merele autobuzelor (deşi ele nu au nici o vină) în loc să fi amintit numele şofe­rilor in cauză, cum ar fi fost firesc, şi eventual, educativ. Numai că este greu de inteles pentru care motiv I.T.B.-ul nu face public numele angajaţilor săi ce lu­crează în contact cu publicul : şoferi, vat­mani, controlori. Nu de alta, dar dacă ar avea numele-a afişat pe un ecuson sau pe o tăbliţă (cum se pro­cedează la I.T.A. şi cum s-a procedat scurtă vreme şi pe citeva linii I.T.B.) în­soţit şi de telefonul autobazei, lucrătorii in cauză s-ar putea să nu mai fie la fel de „nonşalanţi“ şi „cu­rajoşi“ in relaţiile cu cetăţenii, ba chiar s-ar putea ca şi „re­putaţia“ unora dintre ei să fie... în pericol. Poate că ar fi şi unele motive ce au dus la instituirea „discreţiei" amintite. Aşteptăm oricum lă­muriri suplimentare de la factorii de con­ducere ai întreprinde­rii în legătură cu fap­tul că, cel puţin pină în prezent, numele lucrătorilor ce săvir­­şesc acte de indisci­plină nu este nici la vedere, nici lesne de aflat. Ceea ce face din păcate ca blamul să cadă asupra... au­tobuzelor. Și, evident, asupra I.T.B.-ului în general. Ion MARIN

Next