Scînteia, ianuarie 1989 (Anul 58, nr. 14423-14447)

1989-01-03 / nr. 14423

PAGINA 2 SCI­NT­El A — marți 3 ianuarie 1989 Ah 1989-succese şi mai mari in viaţa şi munca ţarii, a oamenilor ei Tinereţe, bucurie şi răspundere pentru progresul patriei Simplificînd, am putea spune că acestea au fost cuvintele de ordine­­ ale imensului carnaval de-o noapte desfăşurat sub cupola marelui pa­vilion expoziţional din Piaţa Scîn­­­­teii. Peste 5 000 de tineri bucu­­reşteni au imprimat acestei nopţi de cumpănă între ani nota spe­cifică virstei lor : optimismul. Or­ganizarea Revelionului Tinereţii 1989 s-a bazat în primul rînd pe opţiu­nile exprimate în sondajele făcute în rîndul tinerilor Capitalei, muzica şi dansul fiind, drept urmare, domi­nantele întregii nopţi. Cu mai bine de trei ore înainte de miezul nopţii, cei prezenţi au avut o primă surpri­ză : din difuzoarele instalate pretu­tindeni au început să se audă melo­diile cele mai îndrăgite ale anului — şlagărele Costineştiului ! Dansul se dezlănţuie ! Mihaela Apostol, venită aici împreună cu colegele ei de la întreprinderea „Flamura roşie“, ar putea, vă asigurăm, să ciştige oricînd cu uşurinţă un concurs de dans, chiar şi cu participare internaţională. Urmează parada modei ! Victoria Iuliana Georgescu, confecţioneră la întreprinderea „Tînăra gardă“, ne atrage atenţia că vom putea admira, printre altele, şi modelele noii colecţii a întreprinderii. O sclipitoare defilare de frumuseţe îţi taie răsu­flarea. Cum va fi anul care vine ? ..Categoric mai bun — ne spune ea. Noua noastră colecţie are 130 de mo­dele inedite, mult solicitate de parte­nerii noştri, ceea ce­ ne face să pri­vim cu optimism către 1989“. Dar cine nu este optimist în această noapte ? Dorul Vasile, rectificator la „Mecanică fină“, nici nu se gîn­­deşte ca noul an să nu le adu­că, lui şi soţiei, ...o fetiţă ! Valentina şi Adrian Prodan, electri­cieni la „Electrotehnica“, manifestă un optimism asemănător : „Toţi prie­tenii noştri au copii, doar noi suntem­ mai... săraci. De aceea nici nu avem preferinţe. Fetiţă sau băieţel, va fi la fel de bine primit“. Aproape pe negîndite ne-am apropiat de miezul nopţii. Ora 23,25 , moment special : „Tineri sîntem cum tînără e ţara“. Urmează apoi momentul de emo­ţionantă solemnitate pentru întreaga Românie, momentul în care, la pos­turile de radio şi la televiziune, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tarul general al partidului şi pre­şedintele Republicii, a rostit Mesajul de Anul Nou, adresîndu-se poporu­lui nostru cu fierbinţi îndemnuri spre noi şi noi succese, insuflind optimism şi încredere în capacitatea noastră de a realiza mobilizatoarele obiective ale anului 1989 şi ale în­tregului cincinal. Cei 5 000 de sub starea cupolă a Revelionului tinere­ţii, ca şi milioanele de tineri ai ţării au urmărit cu solemnitate Mesajul, în care au recunoscut şi caldul în­demn adresat ior, tinerelor generaţii, de a se pregăti şi a munci cu stă­ruinţă pentru viitorul strălucit al patriei şi al lor, al fiecăruia. Uriaşa cupolă a sălii pare a ■ se destrăma sub impactul urale- 09 for? Ce vă doriţi pentru­ 1989 ? —* îi întrebăm pe cei aflaţi in jurul ■o*91îos‘tru. Mihaela Apostol : „Vreau s- sa-mi întemeiez un cămin, să fie pace pe Pămînt, să ne putem realiza proiectele şi năzuinţele !“. Vasile Dolhan, muncitor la întreprinderea „Vulcan“ : „Vreau acum, in clipa solemnă, să adresez, alături de toţi cei care sîntem aici, fierbinte şi tine­rească urare de „La mulţi ani !“ cu sănătate şi putere de muncă tovară­şului Nicolae Ceauşescu, pentru a ne conduce spre încă şi mai strălucite împliniri ! Adresez, de asemeni, fierbinţi urări de sănătate şi viaţă lungă mult stimatei to­varăşe Elena Ceauşescu. „La mulţi ani!“. Eu, personal, vreau să mă per­fecţionez in profesia mea, să reali­zez mai mult, vreau ca „Steaua“ să ciştige toate cupele posibile, vreau să fim toţi sănătoşi şi să rămînem me­reu tineri!“. Adina şi Cristian Gavri­­lescu de la I.M.G.B.: „Este atît de greu să numim în puţine cuvinte ceea ce aşteptăm de la noul an.... In primul rînd vrem să clădim, după puterile noastre, o viaţă mai bună, vrem ca prin tot ceea ce facem să răspundem şi noi imensei investiţii de căldură şi încredere acordate generaţiei noas­tre“. Şi cîte nu-şi doresc aceşti oa­meni tineri ! Dacă ar aduna cineva toate gindurile lor, acum la început de an nou, ar putea alcătui probabil cel mai fabulos manifest pentru să­nătatea omenirii. Ora 1:00 , muzica pune din nou stă­­pînire pe sală. Bună dispoziţie, pi­ruete ameţitoare. Anul care s-a născut păşeşte vioi, în ritm. Secundele, minutele, orele zboară topite în iureşul carnavalului. Cînd in acordurile tradiţionalei „Perini­­ţe“ toţi cei prezenţi se prind de mină, peste Bucureşti tocmai se ivesc zorii. O nouă explozie de bucu­rie salută prima zi a anului. Clipele de bilanţ şi îndrăzneţe proiecte ale unui mare colectiv muncitoresc Bucureşti, Calea Griviţei... La cantina-restaurant „Griviţa Roşie“ petrec revelionul oameni ai mun­cii din cele două mari unităţi vecine şi fruntaşe în producţie — Întreprinderea de utilaj chimic şi întreprinderea mecanică de material rulant. Păşim în marea sală împo­dobită sărbătoreşte. Pe fundalul încăperii, pe o mare eşarfă multi­coloră este înscris : „La mulţi ani 1989 !“. De policandre luminoase atîrnă ghirlande de brad şi zeci de panglici multicolore. în stingă, în­­tr-un brad impozant sclipesc zeci şi sute de beculeţe. Peste tot, la mese, oameni voioşi. Intre aceştia multe figuri cunoscute. Sunt muncitori şi specialişti, eroii reportajelor scrise în anul ce se va încheia peste puţine clipe. Intre ei şeful de echipă de la cazangerie, Derviş, cu familia, maistrul inventator, „as al sudurii“, Gheorghe Fit, cu soţia, Elena, care lucrează tot la „Griviţa“, şi mulţi, mulţi alţii. Veselia irumpe de la fiecare masă. Şi, deodată, linişte. In frumoase costume naţiona­le, reprezentînd diverse zone etno­grafice ale ţării, îşi fac apariţia urătorii. Majoritatea sînt tineri. Glasurile lor viguroase acoperă sala. Notăm cîteva frînturi din Pluguşorul griviţean : „Să-ntoarcem lată brazdă ! Că nu-s griviţenii gazdă, / Că-s fruntaşi cutezători / Mulţi din ei inventatori / Oameni ce muncesc cu spor / Pentru al ţării viitor / Şi prin muncă au făurit ! Utilaje minunate pentru minere combinate“. „ Intr-adevăr, produsele cu marca „Griro“ se bucură de prestigiu atît in ţară, cît şi in întreaga lume. Utilajele chimice şi pentru rafinării executate de noi — produse de mare complexitate tehnică şi de mari ga­barite — sunt competitive pe plan mondial — ne spunea tovarăşul Tudor Răducan, preşedintele com­i-­ tetului sindical. De altfel, şi acum, aici, în aceste momente de sărbătoare, la cumpăna dintre ani trebuie să spunem cu mîndrie că noi, griviţenii, răspunzînd îndemnurilor adresate de secretarul general al partidului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, de la înaltul forum al democraţiei ne-am îndeplinit planul pe anul 1988 la toţi indicatorii cantitativi şi calitativi. Mai mult, am introdus în fabricaţie, în avans, utilaje pentru combinatele de la Midia-Năvodari, Dej, Drobeta- Turnu Severin, Slobozia şi pentru export — instalaţii care au termen de livrare primul trimestru al anu­lui 1989. Gîndurile noastre şi în aceste momente sărbătoreşti se în­dreaptă spre ce vom face în anul viitor. Avem de realizat sarcini deo­sebite. Trebuie să executăm o gamă largă de utilaje pentru centrala nu­­clearoelectrică de la Cernavodă. Şi le vom executa. Este o certitudine. Da, o certitudine, pentru că, în­totdeauna, grivițenii și-au respectat cuvîntul dat. Ne adresăm apoi celei mai tinere urătoare — Sanda Odeta Lupu . — Cum ți se pare acest revelion ? — Nespus de frumos. Particip pentru a doua oară. De fapt, de cînd am venit în­­uzină. Mă simt legată de acest colectiv care pentru mine a fost şi rămâne o adevărată şcoală. Aici am învăţat o meserie, aceea de electrician. Aici, în întreprindere particip la numeroase activităţi obşteşti. Aici am învăţat ce înseamnă autodepăşirea. Aici am învăţat că pentru a fi un bun tehnician trebuie să te perfecţionezi continuu. De aici am plecat la facultate la seral. Cum puteam, cînd sînt legată de acest colectiv prin atitea fibre, să lipsesc tocmai în momentele de sărbătoare ? Pentru toate aceste bucurii şi împli­niri ale vieţii mele şi ale ge­neraţiei mele sunt recunoscătoa­re tovarăşului Nicolae Ceauşescu, tovarăşei Elena Ceauşescu şi le spun, acum, din inimă, „La mulţi ani !“. ...Ora 24. Clinchet de cupe cu şam­panie. Urări tradiţionale de „La mulţi ani !“, îmbrăţişări. Se cîntă în cor „La mulţi ani, cu sănătate“. Cîntă împreună constructorii de uti­laje chimice şi „vagonarii“. Ne oprim la o masă. Este rezervată unei familii. Trei perechi. De fapt trei familii. Familiile Dinu. Adică Ion Dinu-tatăl, sudor la I.M.M.R., cu so­ţia şi cei doi feciori Constantin şi Corei, muncitori la U.M.M.R. Triaj Bucureşti. — In cuvinte nu pot cuprinde bucuria pe care o încerc în aceste momente — ne mărturiseşte Ion Dinu. Sunt cu ai mei. Cu cei dragi. Soţia, copiii, nurorile şi colegii. Casa pentru mine-i casă, dar şi fabrica tot casă este. Aşa că de ani de zile, la cumpăna dintre ani, sărbătorim revelionul împreună cu marea fa­milie griviţeană. Vă rugăm acum să consemnaţi, din partea familiei mele şi a întregii familii muncitoreşti a uzinei, o urare din inimă adresată tovarăşului Nicolae Ceauşescu, urare de sănătate şi viaţă lungă, de pu­tere de muncă pentru a conduce partidul şi poporul spre împlinirea cutezătoarelor noastre năzuinţe. Urăm, de asemenea, mult stimatei tovarăşe Elena Ceauşescu ..La mulţi ani !“, multă sănătate, putere de muncă şi creaţie. Griviţa este o familie. O mare fa­milie muncitorească. Şi aşa cum îi stă bine unei familii, ea este mereu unită. „...Pentru brazda de sub plug: „Semne bune anul­are, / Semne bune de belşug / Pentru brazda de sub plug...“ Urarea flăcăilor veniţi cu plugul, însoţită de zurgălăi, harapnice, de mugetul buhaiului ce parcă imită Vi­forul din Bărăgan, a găsit familiile de mecanizatori şi specialişti de la I.A.S. Ograda, venite să petreacă Re­velionul ’89 împreună, în jurul me­selor rînduite după datină. Sala cantinei, ornată cu ramuri de brad, ghirlande şi globuri, este animată, voia bună, cîntecul şi dansul, glu­mele sunt la ele acasă. Cînd spre miezul nopţii mai sunt puţine minute din 1988, toţi urmăresc pe ecranele televizoarelor Mesajul adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pre­şedintele Republicii Socialiste Româ­nia, cu prilejul Anului Nou. Ascul­tă cu viu interes, cu mîndrie pentru împliniri, cu voinţa de a face din anul ce vine unul dintre cei mai rod­nici. Pentru colectivul de mun­citori şi specialişti de la I.A.S. Ograda, 1988 a fost anul depă­şirii propriilor limite — un­ an în care la porumb s-a obţinut o pro­ducţie medie de 26 700 kg ştiuleţi la hectar. De reţinut că suprafaţa cul­tivată cu porumb la I.A.S. Ograda în 1988 a fost de 3 183 hectare. Pragul în noul an 1989 a fost trecut. Se fac urările tradiţionale, se ciocnesc pahare pentru putere de muncă şi sănătate, pentru liniştea griului şi pacea lumii. La una din mese sunt familiile inginerelor Eli­­sabeta Sava, Viorica Nicolae şi Ioana Ivan. Sunt şefele de fermă care, prin producţiile obţinute la porumb, dar nu numai la această cultură, sunt în atenţia tuturor. De ce ? Ele ocupă toate cele trei locuri de pe podium. Au fost aproape de o producţie de trei vagoane de ştiuleţi la hectar. — Dacă în 1988, de la I.A.S. Ogra­da au intrat în hambarele ţării 75 996 tone porumb ştiuleţi, in anul care a venit trebuie să ne apropiem de 100 000 tone. Pentru 100 000 tone de porumb în 1989 toastează directorul unităţii, inginerul Petre Dumitru. Imediat adaugă : „Dar şi 8 000 kg grîu şi orz la hectar, 3 500 kg floa­­rea-soarelui şi 3 200 kg soia !“ Pe firul de aur al certitudinilor ...Se află în partea de răsărit a ora­şului. Dimineţile anului încep mai intîi aici, aduse de zimbetul şi lu­minoasele chipuri ale celor 6 000 de muncitoare de la cele trei mari în­treprinderi de industrie uşoară ale municipiului Miercurea-Ciuc : fila­tură, tricotaje şi confecţii. Străba­tem platforma industrială de est a oraşului, la ora cînd începe să ră­sară cea mai frumoasă noapte a anu­lui, irepetabila noapte a cumpenei dintre ani. Noaptea-zi cind se aleg împlinirile şi se pune piatră de te­melie realizărilor viitoare. Dintre numeroasele locuri in care colecti­vele de oameni ai muiicii îşi petrec revelionul, am ales cantina între­prinderii de tricotaje. Animaţia, ve­selia specifică sunt in toi. Acorduri or­chestrale, sclipiri multicolore ale tradiţionalului pom de iarnă. O ză­rim pe tovarăşa Maria Antal, secre­­tara comitetului de partid al între­prinderii. Ne intîmpină zîmbind : — Ştiu ce mă veţi întreba şi am şi ce să vă răspund. Pentru comu­nişti, pentru întregul colectiv de muncă, anul care se încheie a fost cel al unui eveniment deosebit, de mare semnificaţie : vizita secretaru­lui general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu to­varăşa Elena Ceauşescu în unitatea noastră. Ne-am bucurat de bune a­­precieri, dar ne-am unit şi mai mult forţele pentru a răspunde îndemnu­rilor de a da produse de cea mai bună calitate. Acum, cînd trecem cu mare încre­dere într-un an nou, vreau ca, în nu­mele colectivului nostru, să adresez tovarăşului Nicolae Ceauşescu, to­varăşei Elena Ceauşescu, mulţumiri şi calda urare de sănătate şi putere de muncă , să ne trăiţi, întru mulţi ani ! Muncitoarea László Elisabeta de la creaţie ne furnizează în mo­dul cel mai firesc un amănunt căruia noi îi atribuim însă o sem­nificaţie aparte, deoarece face tri­mitere la marca fabricii, la ridicatul grad al competitivităţii tricotajelor realizate aici, la preocuparea colec­tivului de a crea produse mai fru­moase, mai căutate . „In atelierul nostru au fost create peste 1 200 de noi modele, din care o mare parte au fost contractate de beneficiari, au fost lansate in producţie. Un an plin de belşug, nu 7“ In mod sigur ! La o altă masă fa­cem cunoştinţă cu muncitoarea Eli­­sabeta Vrîncean de la care, iarăşi, ne e dat să aflăm ceva nou : — Zilele acestea a­m primit stimu­lentele băneşti, acordate prin lege, pentru îndeplinirea exportului. Eu lună de lună mi-am îndeplinit nor­ma cu o depăşire de peste 10 la sută. Ce să-mi doresc altceva decit sănă­tate şi putere de muncă. Şi la toată lumea la fel ! Mare parte din cei prezenţi sint tineri. Intre ei şi tinere perechi, cum sint Dubriitriţa şi­ A­nton Ciceu. — Ce vă doriţi In noul an ? — Le dorim noi casă de piatră ! — se răspunde de la masa înveci­nată. — Vă mulţumim foarte mult ! In­tr-adevăr, în anul care vine ni s-a spus că vom primi apartament. Ne dorim fericire şi succese în muncă, ne răspunde Dumitriţa. Nu vom putea reproduce aici toate gindurile însorite şi toate bunele urări pe care şi le-au adresat în această noapte textilistele din Miercurea-Ciuc. Ne mulţumim să le adresăm şi noi un călduros „La mulţi ani !“ In atmosfera de familie... Oradea. In noaptea nopţilor, miile , şi miile de ferestre ale oraşului au strălucit pînă către ziuă, cu reflexe şi culori de sărbătoare. Pentru rela­tarea sa, reporterul şi-a ales doar... ferestrele, apoi interiorul unui sin­gur apartament din noile cartiere ale municipiului. Un brad frumos împodobit te în­­timpină de cum intri in apartamen­tul nr. 6 din blocul F-2, strada Şe­­limbărului, împrejurul unei mese pline de bucate tradiţionale — mais­trul turbinist Petre Coandă, împreu­nă cu soţia şi cei patru feciori ai lor. Veselie şi bună dispoziţie familială. Am sosit tocmai cînd maistrul Coan­dă, „presat“ de cel mai mic dintre feciori, Andrei, şcolar în clasa a IlI-a, depăna „amintiri de şantier“. L-am rugat să nu se întrerupă. Şi astfel, rememorînd, meşterul a con­statat şi el cu încîntare că a ajuns să monteze 25 de turbine de termo­centrale pe tot cuprinsul ţării. Intre tată şi fiu s-a înfiripat un dialog stirnit de curiozitatea puştiului. Dar şi spre profitul reporterului care a aflat astfel cum se asigură precizia la montaj... „La pornire se obişnu­ieşte între meşteri să se aşeze pe cant o monedă pe carcasa turbinei. Dacă rămâne în picioare, poţi fi con­vins că ai lucrat cum trebuie, că vibraţiile sunt cu mult sub cota ad­misă. Aceasta certifică montajul făcut cu pricepere şi răspundere, rezi glajul de fineţe. Este clipa de decont a meseriei de montator turbinist... — 25 de turbine e ceva ! — spune meşterul. Hai să închinăm pentru ele, pentru cine le-a construit şi pentru... următoarele 25... Se ciocnesc cupe cu şampanie, se rostesc urări de sănătate şi de noi succese în anul 1989. Reporterul no­tează aidoma cuvintele maistrului Coandă : „A fost un an rodnic 1988, împreună cu oamenii mei am satis­facţia de a fi scurtat cu trei luni, adică cu o treime, montajul la tur­bina nr. 3 de la centrala electrică de termoficare Oradea II. 1989 va fi şi mai şi 1 Asta e sigur ! Fiecare din familie are de făcut bilanţul său şi de vorbit despre pro­priile proiecte şi speranţe. E timp, noaptea e lungă şi frumoasă, bradul clipeşte colorat îndemnînd la petre­cere şi voie bună... Dorinţele mari se împlinesc prin fapte pe măsura lor Mulţi dintre forestierii ce pun în valoare caratele „aurului verde“ din munţii judeţului Neamţ au ţinut să fie şi în noaptea de Anul Nou ală­turi de pădure, perimetru de muncă devenit acum cadru sărbătoresc pen­tru petrecerea revelionului. In pro­priile cabane — la Bicaz, Tazlău, Durău, în zona Tîrgu Neamţ — co­lectivele de la întreprinderea fores­tieră de exploatare şi transport au marcat noaptea de cumpănă dintre 1988 şi 1989 intr-o atmosferă de sa­tisfacţie pentru împlinirile muncii, de optimism. Se apropie miezul nopţii. Cantina Sectorului de industrializare a lem­nului Bistriţa, frumos împodobită, cunoaşte animaţia generată de sosi­rea unui nou an. Oameni ai muncii din această unitate, dar şi din altele aparţinînd IFET-ului s-au adunat aici ca într-o adevărată mare fami­lie. Prezent la revelionul forestierilor, ing. Emil Marcoci, directorul acestei întreprinderi, a ţinut să ne preci­zeze : „Am­ încheiat un an ce ne-a adus importante satisfacţii pe toate planurile, şi îndeosebi în ceea ce priveşte gradul de valo­rificare a lemnului. Deşi masa lem­noasă dată pentru exploatare a scă­zut în 1988 cu 100 000 mc am fost în măsură să ne îndeplinim toţi indi­catorii de plan, încheind anul cu un spor al producţiei-marfă de peste 90 milioane lei. îmbucurător este şi faptul că am reuşit să diversificăm şi să îmbunătăţim calitatea produc­ţiei, înregistrînd o depăşire a preve­derilor stabilite cu 20 la sută, că pro­ductivitatea muncii a cunoscut o creştere de 12 la sută faţă de anul precedent“. Gînduri la început de an ? „Mul­te şi frumoase, adaugă ing. Mar­coci. Şi pe care le dorim ma­terializate în fapte.­­ Avînd în ve­dere experienţa acumulată şi sar­cinile ce le avem de îndeplinit am întocmit un studiu detaliat pe uni­tăţi şi locuri de muncă privind creş­­­terea in continuare a gradului de valorificare a materiei prime, adică a lemnului. Aş vrea să se reţină că am creat toate condiţiile pentru a atinge cu un an mai devreme sar­cina prevăzută în programul de or­ganizare şi modernizare a produc­ţiei — pe care am avut şansa să-l prezentăm personal tovară­şului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului­ — de a realiza în 1989 un indice de valorificare a masei lemnoase de peste 96 la sută. Acum, în prag de An Nou, cei peste 12 000 de forestieri din judeţul Neamţ, alăturindu-se tuturor locui­torilor de pe aceste meleaguri, adresează din toată inima tovară­şului Nicolae Ceauşescu, tovarăşei Elena Ceauşescu, cele mai alese urări de sănătate, putere de mun­că, tradiţionalul „La mulţi ani !“ şi îşi exprimă hotărîrea fermă de a transpune neabătut in viaţă indica­ţiile şi orientările formulate şi în Mesajul adresat nouă, tuturor, cu prilejul Anului Nou: Tare ca piatra, iute ca săgeata! ...Aşa să fie performerii noştri fruntaşi in arenele anului 1989 — au urat peste tot rudele, prietenii, ad­miratorii celor ce reprezintă culorile sportive ale patriei, şi tot aşa urăm şi noi, la rindul nostru. Fiindcă anul pe care l-am încheiat a fost an olimpic, vă închipuiţi cu cită bucurie au serbat revelionul cei şase campioni olimpici — Da­niela Silivaş, Paula Ivan, Rodica Alba, Olga Homeghi, Vasile Puşca­­şu, Sorin Babii. Ne-am dus, şi ne-a făcut plăcere, să vedem cum petrec şi cu ce gînduri intră în noul an două mari campioane. ...Evident, mai intîi, la cea mai bună gimnastă a lumii, cea mai bună sportivă din ţările balcanice, sportiva nr. 1 a României (toate — titluri atribuite spre sfîrşitul anului de a­­genţiile de presă), adică la Daniela Silivaş. Care n-a trecut dintr-un an în celălalt la ea acasă, la Deva (ca altădată), ci sus, sus la munte, la peste 2 500 metri înălţime. Am gă­sit-o acolo, la cabană, pe Paring, cu toate colegele ei de lot naţional (mi­nus Aurelia Dobre — rămasă la Bucureşti pentru­ încheierea unui tratament la picior). — Eşti mulţumită de anul 1988, Daniela ? — Mulţumită, cum să nu ! După ce la­ europene cîştigasem tot ce se poate cîştiga, în urma eşecului de la mondiale am avut o perioadă de amărăciune, îndulcită numai de vic­toria celei mai bune prietene, Aure­lia Dobre. Dar la Olimpiadă m-am revanșat și sunt iarăși eu — veselă, zvăpăiată, optimistă. — Cum e pe Paring ? — Minunat. Tot ce facem, facem într-o joacă pe zăpadă. Iar acum, în jurul acestui uriaș brad împodobit strălucitor, parcă sîntem piticii din basme. — Cît rămîneţi aici ? — Pînă la 10 ianuarie. In conti­nuare avem alt program, de pregă­tire intensă şi specifică. In 1989 ne aşteaptă şi europenele (în Belgia­, mondialele (la Stuttgart), iar pe unele dintre noi şi Universiada de vară din Brazilia. Şi „ştacheta“ tre­buie ţinută acolo sus, sus de tot. Avem toate condiţiile să ne pre­gătim la cel mai înalt nivel şi avem datoria să luptăm pentru ca ţara noastră, cu toate realizările ei, să se afle cît mai sus, în toate. De aceea vă rog să notaţi că acum, de Anul Nou, le adresăm, conducătorului iubit al partidului şi al ţării, to­varăşului Nicolae Ceauşescu, şi dragei noastre tovarăşe Elena Ceauşescu, urarea sinceră şi fierbin­te de „La mulţi ani, cu sănătate, succese şi multe bucurii !" ...Pe Paula Ivan, devenită în 1988 cea mai bună atletă a ţării, am gă­sit-o la Bucureşti, în familie. Sărbă­torea revelionul cu soţul şi cîţiva prieteni. — La mulţi ani ! — Mulţumim şi poftiţi lîngă noi. — Mai degrabă am prefera un microinterviu. De exemplu , cum a fost pentru tine anul 1988 ? — Ca nici unul dinaintea lui. Plin cu toate bucuriile vieţii de om şi de sportiv. — Ce-ţi doreşti de la 1989 ? — Să am aceeaşi putere de mun­că şi aceleaşi condiţii de pregătire. Aşa de va fi, succesele vor veni, n-am­ nici o îndoială — şi în tur­neele „Marelui premiu“, şi la eu­ropenele de sală (februarie, Olan­da), şi în „Cupa Europei“ (august — Anglia), şi la Universiadă (unde fe­deraţia mi-a fixat un obiectiv per­fect realizabil : una-două medalii de aur). Danielei Silivaş, Paulei Ivan, tu­turor marilor noştri performeri le dorim din inimă comportări presti­gioase şi succese răsunătoare — spre satisfacţia lor şi a noastră, a tuturor, spre gloria sportivă a patriei — la anul şi la mulţi ani ! Reporterii şi corespondenţii „Scinteii" Foto : E. Dichiseanu Primele realizări de prestigiu ale noului an Extracţia cărbunelui şi petrolului, la cote superioare ROVINARI. Hotărîte să ri­dice pe un plan superior reali­zările din cel de-al treilea an al cincinalului, colectivele de muncă din cadrul întreprinderii miniere Rovinari — unitate care asigură peste 25 la sută din producţia de lignit energetic a ţării — au pă­şit in noul an sub semnul anga­­­­jării responsabile pentru folosirea mai judicioasă a complexelor de excavare şi transport, a întregu­lui potenţial tehnic şi uman, în vederea sporirii continue a canti­tăţilor de cărbune livrate econo­miei naţionale. Este de remarcat faptul că, încă din primele schimburi de lucru ale anului 1989 minerii din marile bariere de la Gîrla, Tismana I, Tismana II şi Rovinari-Est şi-au făcut în mod exemplar datoria, asigurind func­ţionarea optimă a utilajelor din fronturile de lucru şi fluxul neîn­trerupt al producţiei de cărbune. Ca urmare, în bilanţul zilelor de 1 şi 2 ianuarie s-a înscris o pro­ducţie de peste 50 000 tone lignit de bună calitate, din care mai bine de 10 la sută peste sarcinile de plan. (Dumitru Prună), CAPENI . Unitate ce şi-a în­scris pe parcursul anului trecut numele în fruntea celor ce au dat, lună de lună, economiei na­ţionale cantităţi suplimentare de cărbune , întreprinderea minie­ră Căpeni din Baraolt a început noul an cu un promiţător debut. „La îndeplinirea cu 16 zile mai devreme a producţiei-marfă pe 3 ani ai cincinalului în judeţul Co­­vasna, minerii au avut o contri­buţie deosebită, ei au livrat su­plimentar 70 000 tone de lignit, fapt ce i-a situat, în anul trecut, in fruntea întrecerii socialiste, arăta Stefan Marian Ambrozie, pre­şedintele consiliului oamenilor muncii. Pe baza trainică a rezul­tatelor din 1988, minerii covăsneni, încă din prima zi a anului, au ex­tras 200 tone de cărbune peste pre­vederile planului zilnic. Această producţie se datorează activi­tăţii neobosite a sutelor de mi­neri, printre care amintim pe Constantin Papuc, Szöcs Francisc, Gheorghe Gherlan, Ion Hălăciugă, Cozma István şi mulţi alţii, care îşi manifestă dorinţa­ ca anul 1989 să fie mai rodnic. (Constantin Timaru). SCAENI. Ultimul „raport" din anul 1988 a fost încheiat de directorul Schelei de foraj Scăeni, ing. Traian Blebea, cu urarea a­­dresată tuturor : „In 1989 să ne menţinem acolo, sus, adică între primii in întrecerea socialistă. Am dovedit că se poate“. Apoi către reporter : „Am încheiat anul trecut cu rezultate bune la toţi indicatorii. Am predat producţiei 45 sonde noi, planul la ţiţei extras din son­de noi fiind îndeplinit, timpul ne­productiv s-a micşorat cu aproape 7 la sută, beneficiile planificate au fost depăşite. Sîntem hotărîţi ca încă din prima zi a acestui an să ne sporim eforturile pentru a înăl­ţa ştacheta succeselor. Vă puteţi convinge la una din sondele a­­flate în foraj“. Ne decidem să mergem la sonda 611 Scăeni, care are termen de predare 15 ia­nuarie 1989, împreună cu geologul­­şef al schelei, Virgil Stan, ne în­dreptăm spre locul unde, din a­­dîncul pămintului, „harnici petro­liști zoresc drumul spre lumină al aurului negru“, cum frumos ne spunea primul nostru interlocutor, subinginerul Vasile Mareş, şeful formaţiei de lucru. Se forează cu o instalaţie mo­­­­dernă — F 125 EC — produsă la bine cunoscuta întreprindere „1 Mai“ din Ploieşti. La lumina pro­iectoarelor, fiecare sondor execu­tă cu siguranţă operaţiile de înain­tare a sapei în roca dură a pă­mintului. „Sîntem la 1 807 metri adincime, ne spunea subinginerul Mareş. Pînă acum, totul a decurs normal. Am realizat zilnic viteza de înaintare planificată, împreună cu băieţii mei vrem ca în aceas­tă noapte să străpungem 30 de metri. Ar fi cea mai mare viteză înregistrată la această sondă“. Tî­­nărul sondor-şef Ionel Tudor în­tăreşte afirmaţia şefului de briga­dă : „La raportul de dimineaţă, cu siguranţă această cifră va fi în­registrată“. De sus, de la înălţimea instala­ţiei privim oraşul Boldeşti-Scă­­eni. La toate ferestrele, lumină, beculeţe multicolore sclipesc pe brazii frumos împodobiţi. Mu­lte de locuitori ai oraşului petrec fru­moasele clipe ale trecerii in noul an. Sondorul Gheorghe Popa se a­­dresează subinginerului Mareş : „Se pare că avem o defecţiune la multipulsator“. Acesta rosteşte parcă fără să vrea : „Asta ne lip­sea“. Coborim la gura sondei. In­tr-adevăr, multipulsatorul care a­­sigură comanda electronică a con­­vertizorului cu tiristori pe moto­rul de la troliu se defectase. „Luaţi legătura cu grupa de intervenţie“, se aude comanda şefului de for­maţie. Pînă la sosirea p­aşinii de intervenţie, toţi sondorii trec să e­­xecute alte operaţii. Nu după mult timp auzim zgomot de maşină. Doi bărbaţi coboară. Se aduc scule şi aparatură. Se lucrează în linişte. Privim ceasul. Eram în prima oră a acestui an. După 30 de minute se aud comenzile pentru probe, şi reglaje. Electricianul Vasile Mihai se adresează şefului de formaţie : „Totul este în regulă !“. Se aude din nou uruitul greu al motoare­lor. Drumul spre punga de ţiţei continuă. Puţin înainte de ora 5. Primul raport al formaţiilor de lu­cru din schelă. Se aude apelul că­tre sonda 611. Subinginerul Mareş răspunde : „Am avut un necaz. L-am remediat. Am forat 30 de metri. Şi vă rog să mai notaţi că vom preda sonda cu cel puţin două zile mai devreme“. (Ioan Ma­­rinescu). Din cetăţile luminii, cît mai multa energie ! PORŢILE DE FIER : Disci­ ■plină şi ordine desăvîrşite. Cele 14 hidroagregate din cele două cen­trale electrice au funcţionat ire­proşabil, la întreaga capacitate. Ni­mic deosebit. Un frumos raport muncitoresc pe care şi l-au trans­mis schimburile de muncă ce s-au succedat. Pentru a 4-a oară con­secutiv primind înaltul titlu de „Erou al Muncii Socialiste“, colecti­vul întreprinderii electrocentrale ■ Porţile de Fier a încheiat cel de-al 3-lea an al cincinalului cu un bilanţ de remarcabile realizări. Eroii muncii au înţeles în mod comunist răspunderea încredinţată. Ce a în­semnat 1988 ? Pe primul plan s-a pus exploatarea în deplină sigu­ranţă a capacităţilor de producţie prin reducerea cu 98 de zile a pe­rioadelor de revizii şi reparaţii pla­nificate, puterea medie efectiv uti­lizată în cele două centrale a sporit cu 326 MW. Ca urmare a folosirii integrale a potenţialului hidroenergetic al Dunării, cele două hidrocentrale au produs suplimen­tar peste prevederile de plan 1,7 miliarde kWh energie electrică. In acelaşi timp, la consumul propriu s-a totalizat o economie de 3,5 mi­lioane kWh. Primele ore din noul an i-a găsit pe energeticieni la datorie. Hotă­­rîţi — se înţelege — să înscrie în cronica cetăţilor luminii de pe Du­năre noi şi demne fapte de muncă. In sălile turbinelor, la pupitrele de comandă, în locurile de unde se dirijează navigaţia prin cele două mari ecluze şi atîtea puncte „fier­binţi“ ale muncii şi dăruirii comu­niste a fost un singur şi frumos răspuns : „Prezenţi la datorie“. In zilele de 1 şi 2 ianuarie, cele două hidrocentrale au produs 30 milioane kWh energie electrică. Adică exact atît­ cît permit actua­lele debite ale Dunării. Sînt pri­mele fapte şi realizări la care, pu­ternic angajaţi în întrecerea socia­listă, energeticienii de la Porţile de Fier I şi II sunt hotărîţi să adauge altele şi mai semnificative. Angaja­mentul lor este mobilizator : să în­tâmpine cel de-al XIV-lea Congres al partidului şi cea de-a 45-a ani­versare a revoluţiei de eliberare socială şi naţională cu realizări pe măsura răspunderii şi dăruirii cu care muncesc. (Virgiliu Tătaru). MUREŞ : Şi energeticienii mureşeni de pe cele trei platforme ale întreprinderii electrocentrale Mureş — Iernut, Fîntînele şi Tîr­­năveni — s-au aflat, in primele zile ale acestui an, in haine de lu­cru. Hotărîţi să continue şi în al patrulea an al actualului cincinal seria succeselor din 1988 — cînd au pulsat suplimentar in sistemul e­­nergetic naţional peste 280 mili­oane kWh energie electrică — ei au asigurat, încă din primele ore ale anului, funcţionarea ireproşabilă a agregatelor energetice. Acest debut productiv a făcut ca în zilele de 1 şi 2 ianuarie 1989 să realizeze şi să pulseze în magistralele ener­getice ale ţării, în condiţii,înal­tă eficienţă, primele 44 milioane kWh energie electrică. De remarcat că la obţinerea acestui succes o contribuţie de seamă şi-au adus-o, şi de această dată, formaţiile de lu­­cru conduse de m­aiştrii principali fla­viu Crişan, Nicolae Scridon, Ioan Lazăr, Candid Man, Siksoi Ioan, Aurel Giurgiu, Vasile­ Oros, Gheorghe Deteşan şi alţii, a căror participare şi abnegaţie muncito­rească au făcut ca în toate cele trei centrale termoelectrice com­plexele instalaţii din dotare să funcţioneze economicos şi in de­plină siguranţă. (Gheorghe Giur­giu). ORADEA : Noul an i-a gasit la datorie şi pe oamenii muncii de la întreprinderea electrocentrale Oradea, unitate care în 1988 a rea­lizat, în condiţii de eficienţă spori­tă, planul anual în avans cu o lună şi jumătate, pulsînd suplimentar, în sistemul energetic naţional, 240 mi­lioane kWh energie electrică. De la inginerul Sorin Ungur, direc­torul întreprinderii, aflăm cea din­ţii veste de bun augur din 1989 : „Spiritul de răspundere cu care s-a muncit, priceperea şi hărnicia e­­­­nergeticienilor noştri se reflectă în asigurarea unui coeficient de disponibilitate a agregatelor de a­­proape 90 la sută. Pe această bază, in primele două zile, programul stabilit a fost depăşit cu un mi­lion kWh.“ (Ioan Laza).

Next