Scînteia, ianuarie 1989 (Anul 58, nr. 14423-14447)
1989-01-03 / nr. 14423
PAGINA 2 SCINTEl A — marți 3 ianuarie 1989 Ah 1989-succese şi mai mari in viaţa şi munca ţarii, a oamenilor ei Tinereţe, bucurie şi răspundere pentru progresul patriei Simplificînd, am putea spune că acestea au fost cuvintele de ordine ale imensului carnaval de-o noapte desfăşurat sub cupola marelui pavilion expoziţional din Piaţa Scînteii. Peste 5 000 de tineri bucureşteni au imprimat acestei nopţi de cumpănă între ani nota specifică virstei lor : optimismul. Organizarea Revelionului Tinereţii 1989 s-a bazat în primul rînd pe opţiunile exprimate în sondajele făcute în rîndul tinerilor Capitalei, muzica şi dansul fiind, drept urmare, dominantele întregii nopţi. Cu mai bine de trei ore înainte de miezul nopţii, cei prezenţi au avut o primă surpriză : din difuzoarele instalate pretutindeni au început să se audă melodiile cele mai îndrăgite ale anului — şlagărele Costineştiului ! Dansul se dezlănţuie ! Mihaela Apostol, venită aici împreună cu colegele ei de la întreprinderea „Flamura roşie“, ar putea, vă asigurăm, să ciştige oricînd cu uşurinţă un concurs de dans, chiar şi cu participare internaţională. Urmează parada modei ! Victoria Iuliana Georgescu, confecţioneră la întreprinderea „Tînăra gardă“, ne atrage atenţia că vom putea admira, printre altele, şi modelele noii colecţii a întreprinderii. O sclipitoare defilare de frumuseţe îţi taie răsuflarea. Cum va fi anul care vine ? ..Categoric mai bun — ne spune ea. Noua noastră colecţie are 130 de modele inedite, mult solicitate de partenerii noştri, ceea ce ne face să privim cu optimism către 1989“. Dar cine nu este optimist în această noapte ? Dorul Vasile, rectificator la „Mecanică fină“, nici nu se gîndeşte ca noul an să nu le aducă, lui şi soţiei, ...o fetiţă ! Valentina şi Adrian Prodan, electricieni la „Electrotehnica“, manifestă un optimism asemănător : „Toţi prietenii noştri au copii, doar noi suntem mai... săraci. De aceea nici nu avem preferinţe. Fetiţă sau băieţel, va fi la fel de bine primit“. Aproape pe negîndite ne-am apropiat de miezul nopţii. Ora 23,25 , moment special : „Tineri sîntem cum tînără e ţara“. Urmează apoi momentul de emoţionantă solemnitate pentru întreaga Românie, momentul în care, la posturile de radio şi la televiziune, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului şi preşedintele Republicii, a rostit Mesajul de Anul Nou, adresîndu-se poporului nostru cu fierbinţi îndemnuri spre noi şi noi succese, insuflind optimism şi încredere în capacitatea noastră de a realiza mobilizatoarele obiective ale anului 1989 şi ale întregului cincinal. Cei 5 000 de sub starea cupolă a Revelionului tinereţii, ca şi milioanele de tineri ai ţării au urmărit cu solemnitate Mesajul, în care au recunoscut şi caldul îndemn adresat ior, tinerelor generaţii, de a se pregăti şi a munci cu stăruinţă pentru viitorul strălucit al patriei şi al lor, al fiecăruia. Uriaşa cupolă a sălii pare a ■ se destrăma sub impactul urale- 09 for? Ce vă doriţi pentru 1989 ? —* îi întrebăm pe cei aflaţi in jurul ■o*91îos‘tru. Mihaela Apostol : „Vreau s- sa-mi întemeiez un cămin, să fie pace pe Pămînt, să ne putem realiza proiectele şi năzuinţele !“. Vasile Dolhan, muncitor la întreprinderea „Vulcan“ : „Vreau acum, in clipa solemnă, să adresez, alături de toţi cei care sîntem aici, fierbinte şi tinerească urare de „La mulţi ani !“ cu sănătate şi putere de muncă tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pentru a ne conduce spre încă şi mai strălucite împliniri ! Adresez, de asemeni, fierbinţi urări de sănătate şi viaţă lungă mult stimatei tovarăşe Elena Ceauşescu. „La mulţi ani!“. Eu, personal, vreau să mă perfecţionez in profesia mea, să realizez mai mult, vreau ca „Steaua“ să ciştige toate cupele posibile, vreau să fim toţi sănătoşi şi să rămînem mereu tineri!“. Adina şi Cristian Gavrilescu de la I.M.G.B.: „Este atît de greu să numim în puţine cuvinte ceea ce aşteptăm de la noul an.... In primul rînd vrem să clădim, după puterile noastre, o viaţă mai bună, vrem ca prin tot ceea ce facem să răspundem şi noi imensei investiţii de căldură şi încredere acordate generaţiei noastre“. Şi cîte nu-şi doresc aceşti oameni tineri ! Dacă ar aduna cineva toate gindurile lor, acum la început de an nou, ar putea alcătui probabil cel mai fabulos manifest pentru sănătatea omenirii. Ora 1:00 , muzica pune din nou stăpînire pe sală. Bună dispoziţie, piruete ameţitoare. Anul care s-a născut păşeşte vioi, în ritm. Secundele, minutele, orele zboară topite în iureşul carnavalului. Cînd in acordurile tradiţionalei „Periniţe“ toţi cei prezenţi se prind de mină, peste Bucureşti tocmai se ivesc zorii. O nouă explozie de bucurie salută prima zi a anului. Clipele de bilanţ şi îndrăzneţe proiecte ale unui mare colectiv muncitoresc Bucureşti, Calea Griviţei... La cantina-restaurant „Griviţa Roşie“ petrec revelionul oameni ai muncii din cele două mari unităţi vecine şi fruntaşe în producţie — Întreprinderea de utilaj chimic şi întreprinderea mecanică de material rulant. Păşim în marea sală împodobită sărbătoreşte. Pe fundalul încăperii, pe o mare eşarfă multicoloră este înscris : „La mulţi ani 1989 !“. De policandre luminoase atîrnă ghirlande de brad şi zeci de panglici multicolore. în stingă, într-un brad impozant sclipesc zeci şi sute de beculeţe. Peste tot, la mese, oameni voioşi. Intre aceştia multe figuri cunoscute. Sunt muncitori şi specialişti, eroii reportajelor scrise în anul ce se va încheia peste puţine clipe. Intre ei şeful de echipă de la cazangerie, Derviş, cu familia, maistrul inventator, „as al sudurii“, Gheorghe Fit, cu soţia, Elena, care lucrează tot la „Griviţa“, şi mulţi, mulţi alţii. Veselia irumpe de la fiecare masă. Şi, deodată, linişte. In frumoase costume naţionale, reprezentînd diverse zone etnografice ale ţării, îşi fac apariţia urătorii. Majoritatea sînt tineri. Glasurile lor viguroase acoperă sala. Notăm cîteva frînturi din Pluguşorul griviţean : „Să-ntoarcem lată brazdă ! Că nu-s griviţenii gazdă, / Că-s fruntaşi cutezători / Mulţi din ei inventatori / Oameni ce muncesc cu spor / Pentru al ţării viitor / Şi prin muncă au făurit ! Utilaje minunate pentru minere combinate“. „ Intr-adevăr, produsele cu marca „Griro“ se bucură de prestigiu atît in ţară, cît şi in întreaga lume. Utilajele chimice şi pentru rafinării executate de noi — produse de mare complexitate tehnică şi de mari gabarite — sunt competitive pe plan mondial — ne spunea tovarăşul Tudor Răducan, preşedintele comi- tetului sindical. De altfel, şi acum, aici, în aceste momente de sărbătoare, la cumpăna dintre ani trebuie să spunem cu mîndrie că noi, griviţenii, răspunzînd îndemnurilor adresate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de la înaltul forum al democraţiei ne-am îndeplinit planul pe anul 1988 la toţi indicatorii cantitativi şi calitativi. Mai mult, am introdus în fabricaţie, în avans, utilaje pentru combinatele de la Midia-Năvodari, Dej, Drobeta- Turnu Severin, Slobozia şi pentru export — instalaţii care au termen de livrare primul trimestru al anului 1989. Gîndurile noastre şi în aceste momente sărbătoreşti se îndreaptă spre ce vom face în anul viitor. Avem de realizat sarcini deosebite. Trebuie să executăm o gamă largă de utilaje pentru centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă. Şi le vom executa. Este o certitudine. Da, o certitudine, pentru că, întotdeauna, grivițenii și-au respectat cuvîntul dat. Ne adresăm apoi celei mai tinere urătoare — Sanda Odeta Lupu . — Cum ți se pare acest revelion ? — Nespus de frumos. Particip pentru a doua oară. De fapt, de cînd am venit înuzină. Mă simt legată de acest colectiv care pentru mine a fost şi rămâne o adevărată şcoală. Aici am învăţat o meserie, aceea de electrician. Aici, în întreprindere particip la numeroase activităţi obşteşti. Aici am învăţat ce înseamnă autodepăşirea. Aici am învăţat că pentru a fi un bun tehnician trebuie să te perfecţionezi continuu. De aici am plecat la facultate la seral. Cum puteam, cînd sînt legată de acest colectiv prin atitea fibre, să lipsesc tocmai în momentele de sărbătoare ? Pentru toate aceste bucurii şi împliniri ale vieţii mele şi ale generaţiei mele sunt recunoscătoare tovarăşului Nicolae Ceauşescu, tovarăşei Elena Ceauşescu şi le spun, acum, din inimă, „La mulţi ani !“. ...Ora 24. Clinchet de cupe cu şampanie. Urări tradiţionale de „La mulţi ani !“, îmbrăţişări. Se cîntă în cor „La mulţi ani, cu sănătate“. Cîntă împreună constructorii de utilaje chimice şi „vagonarii“. Ne oprim la o masă. Este rezervată unei familii. Trei perechi. De fapt trei familii. Familiile Dinu. Adică Ion Dinu-tatăl, sudor la I.M.M.R., cu soţia şi cei doi feciori Constantin şi Corei, muncitori la U.M.M.R. Triaj Bucureşti. — In cuvinte nu pot cuprinde bucuria pe care o încerc în aceste momente — ne mărturiseşte Ion Dinu. Sunt cu ai mei. Cu cei dragi. Soţia, copiii, nurorile şi colegii. Casa pentru mine-i casă, dar şi fabrica tot casă este. Aşa că de ani de zile, la cumpăna dintre ani, sărbătorim revelionul împreună cu marea familie griviţeană. Vă rugăm acum să consemnaţi, din partea familiei mele şi a întregii familii muncitoreşti a uzinei, o urare din inimă adresată tovarăşului Nicolae Ceauşescu, urare de sănătate şi viaţă lungă, de putere de muncă pentru a conduce partidul şi poporul spre împlinirea cutezătoarelor noastre năzuinţe. Urăm, de asemenea, mult stimatei tovarăşe Elena Ceauşescu ..La mulţi ani !“, multă sănătate, putere de muncă şi creaţie. Griviţa este o familie. O mare familie muncitorească. Şi aşa cum îi stă bine unei familii, ea este mereu unită. „...Pentru brazda de sub plug: „Semne bune anulare, / Semne bune de belşug / Pentru brazda de sub plug...“ Urarea flăcăilor veniţi cu plugul, însoţită de zurgălăi, harapnice, de mugetul buhaiului ce parcă imită Viforul din Bărăgan, a găsit familiile de mecanizatori şi specialişti de la I.A.S. Ograda, venite să petreacă Revelionul ’89 împreună, în jurul meselor rînduite după datină. Sala cantinei, ornată cu ramuri de brad, ghirlande şi globuri, este animată, voia bună, cîntecul şi dansul, glumele sunt la ele acasă. Cînd spre miezul nopţii mai sunt puţine minute din 1988, toţi urmăresc pe ecranele televizoarelor Mesajul adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, cu prilejul Anului Nou. Ascultă cu viu interes, cu mîndrie pentru împliniri, cu voinţa de a face din anul ce vine unul dintre cei mai rodnici. Pentru colectivul de muncitori şi specialişti de la I.A.S. Ograda, 1988 a fost anul depăşirii propriilor limite — un an în care la porumb s-a obţinut o producţie medie de 26 700 kg ştiuleţi la hectar. De reţinut că suprafaţa cultivată cu porumb la I.A.S. Ograda în 1988 a fost de 3 183 hectare. Pragul în noul an 1989 a fost trecut. Se fac urările tradiţionale, se ciocnesc pahare pentru putere de muncă şi sănătate, pentru liniştea griului şi pacea lumii. La una din mese sunt familiile inginerelor Elisabeta Sava, Viorica Nicolae şi Ioana Ivan. Sunt şefele de fermă care, prin producţiile obţinute la porumb, dar nu numai la această cultură, sunt în atenţia tuturor. De ce ? Ele ocupă toate cele trei locuri de pe podium. Au fost aproape de o producţie de trei vagoane de ştiuleţi la hectar. — Dacă în 1988, de la I.A.S. Ograda au intrat în hambarele ţării 75 996 tone porumb ştiuleţi, in anul care a venit trebuie să ne apropiem de 100 000 tone. Pentru 100 000 tone de porumb în 1989 toastează directorul unităţii, inginerul Petre Dumitru. Imediat adaugă : „Dar şi 8 000 kg grîu şi orz la hectar, 3 500 kg floarea-soarelui şi 3 200 kg soia !“ Pe firul de aur al certitudinilor ...Se află în partea de răsărit a oraşului. Dimineţile anului încep mai intîi aici, aduse de zimbetul şi luminoasele chipuri ale celor 6 000 de muncitoare de la cele trei mari întreprinderi de industrie uşoară ale municipiului Miercurea-Ciuc : filatură, tricotaje şi confecţii. Străbatem platforma industrială de est a oraşului, la ora cînd începe să răsară cea mai frumoasă noapte a anului, irepetabila noapte a cumpenei dintre ani. Noaptea-zi cind se aleg împlinirile şi se pune piatră de temelie realizărilor viitoare. Dintre numeroasele locuri in care colectivele de oameni ai muiicii îşi petrec revelionul, am ales cantina întreprinderii de tricotaje. Animaţia, veselia specifică sunt in toi. Acorduri orchestrale, sclipiri multicolore ale tradiţionalului pom de iarnă. O zărim pe tovarăşa Maria Antal, secretara comitetului de partid al întreprinderii. Ne intîmpină zîmbind : — Ştiu ce mă veţi întreba şi am şi ce să vă răspund. Pentru comunişti, pentru întregul colectiv de muncă, anul care se încheie a fost cel al unui eveniment deosebit, de mare semnificaţie : vizita secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu în unitatea noastră. Ne-am bucurat de bune aprecieri, dar ne-am unit şi mai mult forţele pentru a răspunde îndemnurilor de a da produse de cea mai bună calitate. Acum, cînd trecem cu mare încredere într-un an nou, vreau ca, în numele colectivului nostru, să adresez tovarăşului Nicolae Ceauşescu, tovarăşei Elena Ceauşescu, mulţumiri şi calda urare de sănătate şi putere de muncă , să ne trăiţi, întru mulţi ani ! Muncitoarea László Elisabeta de la creaţie ne furnizează în modul cel mai firesc un amănunt căruia noi îi atribuim însă o semnificaţie aparte, deoarece face trimitere la marca fabricii, la ridicatul grad al competitivităţii tricotajelor realizate aici, la preocuparea colectivului de a crea produse mai frumoase, mai căutate . „In atelierul nostru au fost create peste 1 200 de noi modele, din care o mare parte au fost contractate de beneficiari, au fost lansate in producţie. Un an plin de belşug, nu 7“ In mod sigur ! La o altă masă facem cunoştinţă cu muncitoarea Elisabeta Vrîncean de la care, iarăşi, ne e dat să aflăm ceva nou : — Zilele acestea am primit stimulentele băneşti, acordate prin lege, pentru îndeplinirea exportului. Eu lună de lună mi-am îndeplinit norma cu o depăşire de peste 10 la sută. Ce să-mi doresc altceva decit sănătate şi putere de muncă. Şi la toată lumea la fel ! Mare parte din cei prezenţi sint tineri. Intre ei şi tinere perechi, cum sint Dubriitriţa şi Anton Ciceu. — Ce vă doriţi In noul an ? — Le dorim noi casă de piatră ! — se răspunde de la masa învecinată. — Vă mulţumim foarte mult ! Intr-adevăr, în anul care vine ni s-a spus că vom primi apartament. Ne dorim fericire şi succese în muncă, ne răspunde Dumitriţa. Nu vom putea reproduce aici toate gindurile însorite şi toate bunele urări pe care şi le-au adresat în această noapte textilistele din Miercurea-Ciuc. Ne mulţumim să le adresăm şi noi un călduros „La mulţi ani !“ In atmosfera de familie... Oradea. In noaptea nopţilor, miile , şi miile de ferestre ale oraşului au strălucit pînă către ziuă, cu reflexe şi culori de sărbătoare. Pentru relatarea sa, reporterul şi-a ales doar... ferestrele, apoi interiorul unui singur apartament din noile cartiere ale municipiului. Un brad frumos împodobit te întimpină de cum intri in apartamentul nr. 6 din blocul F-2, strada Şelimbărului, împrejurul unei mese pline de bucate tradiţionale — maistrul turbinist Petre Coandă, împreună cu soţia şi cei patru feciori ai lor. Veselie şi bună dispoziţie familială. Am sosit tocmai cînd maistrul Coandă, „presat“ de cel mai mic dintre feciori, Andrei, şcolar în clasa a IlI-a, depăna „amintiri de şantier“. L-am rugat să nu se întrerupă. Şi astfel, rememorînd, meşterul a constatat şi el cu încîntare că a ajuns să monteze 25 de turbine de termocentrale pe tot cuprinsul ţării. Intre tată şi fiu s-a înfiripat un dialog stirnit de curiozitatea puştiului. Dar şi spre profitul reporterului care a aflat astfel cum se asigură precizia la montaj... „La pornire se obişnuieşte între meşteri să se aşeze pe cant o monedă pe carcasa turbinei. Dacă rămâne în picioare, poţi fi convins că ai lucrat cum trebuie, că vibraţiile sunt cu mult sub cota admisă. Aceasta certifică montajul făcut cu pricepere şi răspundere, rezi glajul de fineţe. Este clipa de decont a meseriei de montator turbinist... — 25 de turbine e ceva ! — spune meşterul. Hai să închinăm pentru ele, pentru cine le-a construit şi pentru... următoarele 25... Se ciocnesc cupe cu şampanie, se rostesc urări de sănătate şi de noi succese în anul 1989. Reporterul notează aidoma cuvintele maistrului Coandă : „A fost un an rodnic 1988, împreună cu oamenii mei am satisfacţia de a fi scurtat cu trei luni, adică cu o treime, montajul la turbina nr. 3 de la centrala electrică de termoficare Oradea II. 1989 va fi şi mai şi 1 Asta e sigur ! Fiecare din familie are de făcut bilanţul său şi de vorbit despre propriile proiecte şi speranţe. E timp, noaptea e lungă şi frumoasă, bradul clipeşte colorat îndemnînd la petrecere şi voie bună... Dorinţele mari se împlinesc prin fapte pe măsura lor Mulţi dintre forestierii ce pun în valoare caratele „aurului verde“ din munţii judeţului Neamţ au ţinut să fie şi în noaptea de Anul Nou alături de pădure, perimetru de muncă devenit acum cadru sărbătoresc pentru petrecerea revelionului. In propriile cabane — la Bicaz, Tazlău, Durău, în zona Tîrgu Neamţ — colectivele de la întreprinderea forestieră de exploatare şi transport au marcat noaptea de cumpănă dintre 1988 şi 1989 intr-o atmosferă de satisfacţie pentru împlinirile muncii, de optimism. Se apropie miezul nopţii. Cantina Sectorului de industrializare a lemnului Bistriţa, frumos împodobită, cunoaşte animaţia generată de sosirea unui nou an. Oameni ai muncii din această unitate, dar şi din altele aparţinînd IFET-ului s-au adunat aici ca într-o adevărată mare familie. Prezent la revelionul forestierilor, ing. Emil Marcoci, directorul acestei întreprinderi, a ţinut să ne precizeze : „Am încheiat un an ce ne-a adus importante satisfacţii pe toate planurile, şi îndeosebi în ceea ce priveşte gradul de valorificare a lemnului. Deşi masa lemnoasă dată pentru exploatare a scăzut în 1988 cu 100 000 mc am fost în măsură să ne îndeplinim toţi indicatorii de plan, încheind anul cu un spor al producţiei-marfă de peste 90 milioane lei. îmbucurător este şi faptul că am reuşit să diversificăm şi să îmbunătăţim calitatea producţiei, înregistrînd o depăşire a prevederilor stabilite cu 20 la sută, că productivitatea muncii a cunoscut o creştere de 12 la sută faţă de anul precedent“. Gînduri la început de an ? „Multe şi frumoase, adaugă ing. Marcoci. Şi pe care le dorim materializate în fapte. Avînd în vedere experienţa acumulată şi sarcinile ce le avem de îndeplinit am întocmit un studiu detaliat pe unităţi şi locuri de muncă privind creşterea in continuare a gradului de valorificare a materiei prime, adică a lemnului. Aş vrea să se reţină că am creat toate condiţiile pentru a atinge cu un an mai devreme sarcina prevăzută în programul de organizare şi modernizare a producţiei — pe care am avut şansa să-l prezentăm personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului — de a realiza în 1989 un indice de valorificare a masei lemnoase de peste 96 la sută. Acum, în prag de An Nou, cei peste 12 000 de forestieri din judeţul Neamţ, alăturindu-se tuturor locuitorilor de pe aceste meleaguri, adresează din toată inima tovarăşului Nicolae Ceauşescu, tovarăşei Elena Ceauşescu, cele mai alese urări de sănătate, putere de muncă, tradiţionalul „La mulţi ani !“ şi îşi exprimă hotărîrea fermă de a transpune neabătut in viaţă indicaţiile şi orientările formulate şi în Mesajul adresat nouă, tuturor, cu prilejul Anului Nou: Tare ca piatra, iute ca săgeata! ...Aşa să fie performerii noştri fruntaşi in arenele anului 1989 — au urat peste tot rudele, prietenii, admiratorii celor ce reprezintă culorile sportive ale patriei, şi tot aşa urăm şi noi, la rindul nostru. Fiindcă anul pe care l-am încheiat a fost an olimpic, vă închipuiţi cu cită bucurie au serbat revelionul cei şase campioni olimpici — Daniela Silivaş, Paula Ivan, Rodica Alba, Olga Homeghi, Vasile Puşcaşu, Sorin Babii. Ne-am dus, şi ne-a făcut plăcere, să vedem cum petrec şi cu ce gînduri intră în noul an două mari campioane. ...Evident, mai intîi, la cea mai bună gimnastă a lumii, cea mai bună sportivă din ţările balcanice, sportiva nr. 1 a României (toate — titluri atribuite spre sfîrşitul anului de agenţiile de presă), adică la Daniela Silivaş. Care n-a trecut dintr-un an în celălalt la ea acasă, la Deva (ca altădată), ci sus, sus la munte, la peste 2 500 metri înălţime. Am găsit-o acolo, la cabană, pe Paring, cu toate colegele ei de lot naţional (minus Aurelia Dobre — rămasă la Bucureşti pentru încheierea unui tratament la picior). — Eşti mulţumită de anul 1988, Daniela ? — Mulţumită, cum să nu ! După ce la europene cîştigasem tot ce se poate cîştiga, în urma eşecului de la mondiale am avut o perioadă de amărăciune, îndulcită numai de victoria celei mai bune prietene, Aurelia Dobre. Dar la Olimpiadă m-am revanșat și sunt iarăși eu — veselă, zvăpăiată, optimistă. — Cum e pe Paring ? — Minunat. Tot ce facem, facem într-o joacă pe zăpadă. Iar acum, în jurul acestui uriaș brad împodobit strălucitor, parcă sîntem piticii din basme. — Cît rămîneţi aici ? — Pînă la 10 ianuarie. In continuare avem alt program, de pregătire intensă şi specifică. In 1989 ne aşteaptă şi europenele (în Belgia, mondialele (la Stuttgart), iar pe unele dintre noi şi Universiada de vară din Brazilia. Şi „ştacheta“ trebuie ţinută acolo sus, sus de tot. Avem toate condiţiile să ne pregătim la cel mai înalt nivel şi avem datoria să luptăm pentru ca ţara noastră, cu toate realizările ei, să se afle cît mai sus, în toate. De aceea vă rog să notaţi că acum, de Anul Nou, le adresăm, conducătorului iubit al partidului şi al ţării, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, şi dragei noastre tovarăşe Elena Ceauşescu, urarea sinceră şi fierbinte de „La mulţi ani, cu sănătate, succese şi multe bucurii !" ...Pe Paula Ivan, devenită în 1988 cea mai bună atletă a ţării, am găsit-o la Bucureşti, în familie. Sărbătorea revelionul cu soţul şi cîţiva prieteni. — La mulţi ani ! — Mulţumim şi poftiţi lîngă noi. — Mai degrabă am prefera un microinterviu. De exemplu , cum a fost pentru tine anul 1988 ? — Ca nici unul dinaintea lui. Plin cu toate bucuriile vieţii de om şi de sportiv. — Ce-ţi doreşti de la 1989 ? — Să am aceeaşi putere de muncă şi aceleaşi condiţii de pregătire. Aşa de va fi, succesele vor veni, n-am nici o îndoială — şi în turneele „Marelui premiu“, şi la europenele de sală (februarie, Olanda), şi în „Cupa Europei“ (august — Anglia), şi la Universiadă (unde federaţia mi-a fixat un obiectiv perfect realizabil : una-două medalii de aur). Danielei Silivaş, Paulei Ivan, tuturor marilor noştri performeri le dorim din inimă comportări prestigioase şi succese răsunătoare — spre satisfacţia lor şi a noastră, a tuturor, spre gloria sportivă a patriei — la anul şi la mulţi ani ! Reporterii şi corespondenţii „Scinteii" Foto : E. Dichiseanu Primele realizări de prestigiu ale noului an Extracţia cărbunelui şi petrolului, la cote superioare ROVINARI. Hotărîte să ridice pe un plan superior realizările din cel de-al treilea an al cincinalului, colectivele de muncă din cadrul întreprinderii miniere Rovinari — unitate care asigură peste 25 la sută din producţia de lignit energetic a ţării — au păşit in noul an sub semnul angajării responsabile pentru folosirea mai judicioasă a complexelor de excavare şi transport, a întregului potenţial tehnic şi uman, în vederea sporirii continue a cantităţilor de cărbune livrate economiei naţionale. Este de remarcat faptul că, încă din primele schimburi de lucru ale anului 1989 minerii din marile bariere de la Gîrla, Tismana I, Tismana II şi Rovinari-Est şi-au făcut în mod exemplar datoria, asigurind funcţionarea optimă a utilajelor din fronturile de lucru şi fluxul neîntrerupt al producţiei de cărbune. Ca urmare, în bilanţul zilelor de 1 şi 2 ianuarie s-a înscris o producţie de peste 50 000 tone lignit de bună calitate, din care mai bine de 10 la sută peste sarcinile de plan. (Dumitru Prună), CAPENI . Unitate ce şi-a înscris pe parcursul anului trecut numele în fruntea celor ce au dat, lună de lună, economiei naţionale cantităţi suplimentare de cărbune , întreprinderea minieră Căpeni din Baraolt a început noul an cu un promiţător debut. „La îndeplinirea cu 16 zile mai devreme a producţiei-marfă pe 3 ani ai cincinalului în judeţul Covasna, minerii au avut o contribuţie deosebită, ei au livrat suplimentar 70 000 tone de lignit, fapt ce i-a situat, în anul trecut, in fruntea întrecerii socialiste, arăta Stefan Marian Ambrozie, preşedintele consiliului oamenilor muncii. Pe baza trainică a rezultatelor din 1988, minerii covăsneni, încă din prima zi a anului, au extras 200 tone de cărbune peste prevederile planului zilnic. Această producţie se datorează activităţii neobosite a sutelor de mineri, printre care amintim pe Constantin Papuc, Szöcs Francisc, Gheorghe Gherlan, Ion Hălăciugă, Cozma István şi mulţi alţii, care îşi manifestă dorinţa ca anul 1989 să fie mai rodnic. (Constantin Timaru). SCAENI. Ultimul „raport" din anul 1988 a fost încheiat de directorul Schelei de foraj Scăeni, ing. Traian Blebea, cu urarea adresată tuturor : „In 1989 să ne menţinem acolo, sus, adică între primii in întrecerea socialistă. Am dovedit că se poate“. Apoi către reporter : „Am încheiat anul trecut cu rezultate bune la toţi indicatorii. Am predat producţiei 45 sonde noi, planul la ţiţei extras din sonde noi fiind îndeplinit, timpul neproductiv s-a micşorat cu aproape 7 la sută, beneficiile planificate au fost depăşite. Sîntem hotărîţi ca încă din prima zi a acestui an să ne sporim eforturile pentru a înălţa ştacheta succeselor. Vă puteţi convinge la una din sondele aflate în foraj“. Ne decidem să mergem la sonda 611 Scăeni, care are termen de predare 15 ianuarie 1989, împreună cu geologulşef al schelei, Virgil Stan, ne îndreptăm spre locul unde, din adîncul pămintului, „harnici petroliști zoresc drumul spre lumină al aurului negru“, cum frumos ne spunea primul nostru interlocutor, subinginerul Vasile Mareş, şeful formaţiei de lucru. Se forează cu o instalaţie modernă — F 125 EC — produsă la bine cunoscuta întreprindere „1 Mai“ din Ploieşti. La lumina proiectoarelor, fiecare sondor execută cu siguranţă operaţiile de înaintare a sapei în roca dură a pămintului. „Sîntem la 1 807 metri adincime, ne spunea subinginerul Mareş. Pînă acum, totul a decurs normal. Am realizat zilnic viteza de înaintare planificată, împreună cu băieţii mei vrem ca în această noapte să străpungem 30 de metri. Ar fi cea mai mare viteză înregistrată la această sondă“. Tînărul sondor-şef Ionel Tudor întăreşte afirmaţia şefului de brigadă : „La raportul de dimineaţă, cu siguranţă această cifră va fi înregistrată“. De sus, de la înălţimea instalaţiei privim oraşul Boldeşti-Scăeni. La toate ferestrele, lumină, beculeţe multicolore sclipesc pe brazii frumos împodobiţi. Multe de locuitori ai oraşului petrec frumoasele clipe ale trecerii in noul an. Sondorul Gheorghe Popa se adresează subinginerului Mareş : „Se pare că avem o defecţiune la multipulsator“. Acesta rosteşte parcă fără să vrea : „Asta ne lipsea“. Coborim la gura sondei. Intr-adevăr, multipulsatorul care asigură comanda electronică a convertizorului cu tiristori pe motorul de la troliu se defectase. „Luaţi legătura cu grupa de intervenţie“, se aude comanda şefului de formaţie. Pînă la sosirea paşinii de intervenţie, toţi sondorii trec să execute alte operaţii. Nu după mult timp auzim zgomot de maşină. Doi bărbaţi coboară. Se aduc scule şi aparatură. Se lucrează în linişte. Privim ceasul. Eram în prima oră a acestui an. După 30 de minute se aud comenzile pentru probe, şi reglaje. Electricianul Vasile Mihai se adresează şefului de formaţie : „Totul este în regulă !“. Se aude din nou uruitul greu al motoarelor. Drumul spre punga de ţiţei continuă. Puţin înainte de ora 5. Primul raport al formaţiilor de lucru din schelă. Se aude apelul către sonda 611. Subinginerul Mareş răspunde : „Am avut un necaz. L-am remediat. Am forat 30 de metri. Şi vă rog să mai notaţi că vom preda sonda cu cel puţin două zile mai devreme“. (Ioan Marinescu). Din cetăţile luminii, cît mai multa energie ! PORŢILE DE FIER : Disci ■plină şi ordine desăvîrşite. Cele 14 hidroagregate din cele două centrale electrice au funcţionat ireproşabil, la întreaga capacitate. Nimic deosebit. Un frumos raport muncitoresc pe care şi l-au transmis schimburile de muncă ce s-au succedat. Pentru a 4-a oară consecutiv primind înaltul titlu de „Erou al Muncii Socialiste“, colectivul întreprinderii electrocentrale ■ Porţile de Fier a încheiat cel de-al 3-lea an al cincinalului cu un bilanţ de remarcabile realizări. Eroii muncii au înţeles în mod comunist răspunderea încredinţată. Ce a însemnat 1988 ? Pe primul plan s-a pus exploatarea în deplină siguranţă a capacităţilor de producţie prin reducerea cu 98 de zile a perioadelor de revizii şi reparaţii planificate, puterea medie efectiv utilizată în cele două centrale a sporit cu 326 MW. Ca urmare a folosirii integrale a potenţialului hidroenergetic al Dunării, cele două hidrocentrale au produs suplimentar peste prevederile de plan 1,7 miliarde kWh energie electrică. In acelaşi timp, la consumul propriu s-a totalizat o economie de 3,5 milioane kWh. Primele ore din noul an i-a găsit pe energeticieni la datorie. Hotărîţi — se înţelege — să înscrie în cronica cetăţilor luminii de pe Dunăre noi şi demne fapte de muncă. In sălile turbinelor, la pupitrele de comandă, în locurile de unde se dirijează navigaţia prin cele două mari ecluze şi atîtea puncte „fierbinţi“ ale muncii şi dăruirii comuniste a fost un singur şi frumos răspuns : „Prezenţi la datorie“. In zilele de 1 şi 2 ianuarie, cele două hidrocentrale au produs 30 milioane kWh energie electrică. Adică exact atît cît permit actualele debite ale Dunării. Sînt primele fapte şi realizări la care, puternic angajaţi în întrecerea socialistă, energeticienii de la Porţile de Fier I şi II sunt hotărîţi să adauge altele şi mai semnificative. Angajamentul lor este mobilizator : să întâmpine cel de-al XIV-lea Congres al partidului şi cea de-a 45-a aniversare a revoluţiei de eliberare socială şi naţională cu realizări pe măsura răspunderii şi dăruirii cu care muncesc. (Virgiliu Tătaru). MUREŞ : Şi energeticienii mureşeni de pe cele trei platforme ale întreprinderii electrocentrale Mureş — Iernut, Fîntînele şi Tîrnăveni — s-au aflat, in primele zile ale acestui an, in haine de lucru. Hotărîţi să continue şi în al patrulea an al actualului cincinal seria succeselor din 1988 — cînd au pulsat suplimentar in sistemul energetic naţional peste 280 milioane kWh energie electrică — ei au asigurat, încă din primele ore ale anului, funcţionarea ireproşabilă a agregatelor energetice. Acest debut productiv a făcut ca în zilele de 1 şi 2 ianuarie 1989 să realizeze şi să pulseze în magistralele energetice ale ţării, în condiţii,înaltă eficienţă, primele 44 milioane kWh energie electrică. De remarcat că la obţinerea acestui succes o contribuţie de seamă şi-au adus-o, şi de această dată, formaţiile de lucru conduse de maiştrii principali flaviu Crişan, Nicolae Scridon, Ioan Lazăr, Candid Man, Siksoi Ioan, Aurel Giurgiu, Vasile Oros, Gheorghe Deteşan şi alţii, a căror participare şi abnegaţie muncitorească au făcut ca în toate cele trei centrale termoelectrice complexele instalaţii din dotare să funcţioneze economicos şi in deplină siguranţă. (Gheorghe Giurgiu). ORADEA : Noul an i-a gasit la datorie şi pe oamenii muncii de la întreprinderea electrocentrale Oradea, unitate care în 1988 a realizat, în condiţii de eficienţă sporită, planul anual în avans cu o lună şi jumătate, pulsînd suplimentar, în sistemul energetic naţional, 240 milioane kWh energie electrică. De la inginerul Sorin Ungur, directorul întreprinderii, aflăm cea dinţii veste de bun augur din 1989 : „Spiritul de răspundere cu care s-a muncit, priceperea şi hărnicia energeticienilor noştri se reflectă în asigurarea unui coeficient de disponibilitate a agregatelor de aproape 90 la sută. Pe această bază, in primele două zile, programul stabilit a fost depăşit cu un milion kWh.“ (Ioan Laza).