Scînteia, martie 1989 (Anul 58, nr. 14472-14498)
1989-03-01 / nr. 14472
SCINTEIA — miercuri 1 martie 1989 PENTRU RECOLTE MARI, CAMPANIA AGRICOLĂ EFECTUATĂ EXEMPLAR! BNIMUL SEMMNIAimill TREBUIE MBIT MTINSIHCflT Cadre cu răspunderi în agricultura din citeva judeţe înfăţişează măsurile luate în vederea intensificării lucrărilor de primăvară CONSTANŢA: Toate utilajele au fost scoase in cimp „Din suprafaţa totală, însumind 278 944 hectare, prevăzută pentru insăminţat, 27 000 ha sunt din prima urgenţă , ne spune tovarăşul Ion Şerban, directorul Direcţiei generale a agriculturii judeţului Constanţa. Pentru culturile din prima urgenţă s-a pregătit terenul pe mai mult de 20 000 hectare, iar insăminţările s-au efectuat pe 12 800 hectare. S-a terminat semănatul mazării (4 340 hectare), ovăzului (360 hectare), legumelor, verdeţurilor, rădăcinoaselor şi mazării păstăi (2 083 hectare), borceagului şi a început însăminţarea lucernei şi altor plante furajere, urmînd ca această lucrare să fie încheiată pină la sfirşitul săptămînii. Ritmul lucrărilor poate fi mult intensificat. In acest scop, am stabilit un riguros plan de măsuri menit, printre altele, să stabilească şi modalităţi concrete de urmărire a calităţii lucrărilor efectuate. Am scos in cimp toate utilajele. întreg personalul tehnic din unităţi a fost instruit in vederea asigurării calităţii corespunzătoare a lucrărilor, urmărindu-se executarea unui minim de lucrări pentru a nu se pierde rezerva de apă din sol. De aceea, folosim la pregătirea terenului grapele reglabile şi combinatoarele şi, mai puţin, grapele cu discuri. Pentru epoca I au fost distribuite in unităţi cantităţile necesare de seminţe care corespund cerinţelor tehnice. S-a trecut masiv, de asemenea, la grăparea ogoarelor. Cu forţe sporite, pentru recuperarea restanţelor, se acţionează la transportul şi aplicarea Îngrăşămintelor organice. Pină acum s-au transportat aproape 300 000 tone din cele 650 000 tone prevăzute pentru această primăvară, dar aplicarea acestora s-a realizat in proporţie de numai 10 la sută“. Iată cum se acţionează concret intr-unul din consiliile agroindustriale cu bune rezultate. In acest an, în consiliul agroindustrial Cobadin urmează să se cultive însemnate cantităţi de cereale şi legume. In majoritatea unităţilor agricole din acest consiliu, după cum ne spunea tovarăşul Florin Mustăciosu, preşedintele consiliului, lucrările de primăvară au început bine. S-a Încheiat semănatul la mazăre şi borceag, iar la cartofi mai sunt 20 hectare de plantat din totalul de 50 hectare. Printre unităţile care au Început bine această campanie se numără I.A.S. Cobadin, cooperativele agricole Cobadin şi Viişoara. Şi in consiliile agroindustriale Sibioara, „23 August“, Castelu, Cernavodă şi Băneasa se acţionează bine, exemplul lor nefiind insă preluat, aşa cum se cuvine, de către consiliile agroindustriale „Independenţa“, „Mihai Viteazu“ şi „Horia“, unde activitatea se cere mult impulsionată. (Lucian Cristea), recolte mari. Ca urmare a măsurilor stabilite de comandamentul judeţean pentru agricultură, s-a organizat temeinic activitatea mecanizatorilor, ceea ce a permis ca in toate unităţile să se intensifice ritmul de lucru. La această dată s-a încheiat semănatul ovăzului, iar pină duminică, culturile din prima urgenţă, care însumează peste 20 000 hectare vor fi insăminţate“. Graba, foarte necesară in aceste zile, nu poate şi nu trebuie să influenţeze calitatea lucrărilor. Un exemplu semnificativ in acest sens ni-l oferă cooperatorii de la Gherăseni. „Am început printre primii semănatul — ne precizează inginerul Valeriu Călin, preşedintele unităţii. Timpul favorabil ne-a permis să lucrăm zi-lumină, să pregătim prinz, am încheiat însăminţarea culturilor din prima urgenţă, pe cele 430 hectare planificate". Aşa după cum aveam să constatăm, în această săptâmină ritmul de lucru a crescut in majoritatea consiliilor unice agroindustriale. Cu cele mai bune rezultate se înscriu insă cele de la Stilpu, Săgeata, Ziduri, Pogoanele, Ruşeţu, Mihăileşti şi Săhateni. Viteza de lucru in continuă creştere şi calitatea asigurată la insăminţarea fiecărei culturi demonstrează că actuala campanie de primăvară a debutat, pe ogoarele buzoiene, intr-un climat de angajare deplină, de ordine şi disciplină — premise sigure pentru obţinerea, In 1989, a celor mai mari producţii agricole. (Stelian Chiper). BUZĂU: Organizarea mai bună a activităţii mecanizatorilor Concomitent cu intensificarea lucrărilor din vii şi livezi, din sere, solarii şi grădinile de legume, la sfirşitul săptămînii trecute în nouă din cele 14 consilii unice agroindustriale s-a declanşat campania insămînţărilor de primăvară. Vîntul tare şi călduţ a grăbit îuvintarea unor mari suprafeţe de teren, fapt ce a permis mecanizatorilor şi specialiştilor să realizeze, incepind de luni, 27 februarie, ritmuri sporite de lucru la semănatul culturilor de primăvară pe cele 180 000 hectare planificate. „In această primăvară foarte timpurie — ne spune inginerul Sandu Lambru, directorul general al direcţiei agricole judeţene — totul trebuie să se desfăşoare sub semnulmaximei urgenţe pentru folosirea fiecărei ore bune de lucru şi mai ales pentru menţinerea apei — atitacită există — în sol, pentru a avea certitudinea unei răsăriri uniforme a plantelor şi garanţia unor MEHEDINŢI: Sunt combătute operativ reţinerile faţă de începerea lucrărilor Pină in seara zilei de 28 februarie, in judeţul Mehedinţi, din suprafaţa prevăzută pentru culturile din prima urgenţă s-a insăminţat 19 la sută. Tovarăşa Spina Vasilica, secretar cu probleme de agricultură al comitetului judeţean de partid, apreciază că ritmul de lucru nu este încă mulţumitor. De aceea, au fost luate măsuri ca in cîteva zile să se încheie insăminţarea culturilor din prima urgenţă. In toate secţiile de mecanizare s-au organizat tabere in cimp, asigurîndu-se, totodată, şi o rezervă apreciabilă de piese de schimb necesare pentru Înlăturarea operativă a eventualelor defecţiuni tehnice. Pentru a reduce trecerile pe aceeaşi sală şi a menţine cu mai mult apa in sol s-au constituit agregate complexe, cu care se poate asigura, prin cel mult două lucrări — cu grapa sau cu combinatorul — atît pregătirea terenului, cit şi fer-' tilizarea concomitent cu semănatul. Că lucrările agricole de primăvară pot fi mult intensificate o demonstrează rezultatele şi experienţa a numeroase unităţi agricole care au insăminţat de pe acum suprafeţe mari cu diferite culturi din prima epocă. Să exemplificăm. Cooperatorii şi mecanizatorii din Gogoşu s-au concentrat pe acele sole unde fiecare oră trebuie folosită cu randament maxim. Pe porţiunea de teren unde patul germinativ s-a pregătit din ziua precedentă 3 semănători lucrează din plin. Inginerul-şef al unităţii, Nistor Marius, face din loc in loc verificările pe care le consideră absolut necesare. Cooperatorii din Jiana au terminat asemănatul celor 12 hectare cu rădăcinoase şi urmau ca in ziua respectivă să încheie plantarea usturoiului pe cele 10 hectare. In unităţile de pe raza consiliului agroindustrial Vinju Mare s-a realizat încă din prima zi viteza de lucru planificată, iar pină la 27 februarie s-au insăminţat 260 hectare cu mazăre din cele 300 prevăzute în plan. De mai bine de o săptămînă s-a terminat insăminţarea rădăcinoaselor pe 40 hectare. S-a realizat şi suprafaţa de 50 hectare cu ceapă şi 15 hectare cu usturoi. Din cele 320 hectare destinate borceagului s-au semănat 46 hectare. Lucrările agricole de sezon — încadrate strict in limita perioadelor de timp stabilite. Iată ce se cere să se realizeze acum printr-o bună organizare a muncii şi folosirea la întreaga capacitate a tractoarelor şi semănătorilor. Spunem aceasta deoarece in unele unităţi agricole nu au fost folosite zilele bune de lucru la pregătirea terenului şi semănat. (Virgiliu Tătaru). PRODUCŢII SUPLIMENTARE DE CĂRBUNE prin finalizarea în avans a noilor capacităţi In perioada care a trecut de la începutul anului, minerii de la Voivozi, au extras peste prevederi mai bine de 3 000 tone lignit, depăşindu-şi sarcinile de livrare către termocentrale şi ceilalţi beneficiari. Un rezultat, desigur, bun, dar care, fără îndoială, va fi îmbunătăţit în continuare. De altfel, cu prilejul recentei adunări generale a oamenilor muncii s-au dezbătut pe larg acţiunile ce trebuie întreprinse pentru sporirea producţiei de lignit. Şi nu Întâmplător. In luna februarie, de pildă, colectivul de aici a avut sarcina de a creşte nivelul de extracţie a lignitului cu 19 la sută în comparaţie cu planul iniţial stabilit. Sarcină care a impus devansarea termenelor de punere în funcţiune a noilor capacităţi de producţie. Amănunte ne oferă inginerul Mihai Iosub, directorul întreprinderii .— Ceea ce ne preocupă în mod deosebit este creşterea vitezelor de avansare la lucrările de pregătire. Mai mult ca oricind, am înţeles că dacă nu se asigură o pregătire corespunzătoare a producţiei, prevederile de plan, tot mai mari de la o perioadă la alta, nu pot fi realizate integral. In acest moment, de pildă, ne lipsesc două abataje pentru a realiza sporul de producţie prevăzut pentru luna martie. Ca atare, stăruim asupra creşterii vitezelor de avansare în abatajele frontale, care, lucru îndeobşte cunoscut, asigură cea mai mare parte a producţiei. Nu în ultimul rînd, pentru a suplini linia de front din subteran, am recurs la intensificarea activităţii de extracţie a lignitului în microcariere. Toate aceste măsuri au, desigur, ca suport perfecţionarea conducerii activităţii sectoarelor şi brigăzilor, creşterea răspunderii specialiştilor, a fiecărui miner în parte in realizarea sarcinilor. Esenţial este, aşadar, cel puţin pentru prima parte a anului, în vederea sporirii ritmului de extracţie, asigurarea liniei de front necesare. Concret, cum se acţionează pentru materializarea acestui obiectiv . Inginerul Horaţiu Moga, director-adjunct tehnic cu producţia, ne oferă argumente „pe viu“, în subteran. Un prim popas la Jurteana II, încă din toamnă, acest sector rămăsese fără linie de front. Abatajul 6 223, care trebuia să preia sarcina de producţie, traversase o zonă de infiltraţii puternice, nemaiintîlnite de ani de zile in zonă, fiind supus unor măsuri speciale de asecare pentru a-l readuce în condiţii de exploatare. Analizele la faţa locului au ajuns la aceeaşi soluţie : pregătirea unei noi capacităţi de producţie intr-un timp record. Reporterul a avut şansa să fie martor la un moment important al acestei lucrări : realizarea străpungerii la „pregătirea 4 644“. In acele clipe, de încordare, de abia i-am surprins surîsul de-o clipă al brigadierului Ioan Hebriştean IV. Nimeni nu se mai întreba „cum a fost si ce a fost“. Este o grabă şi o grijă pentru lucru bine făcut in toate. Sentiment întărit şi de vorbele destoinicului brigadier: „In ianuarie am realizat o avansare de 164 m.l. In februarie, mobilizîndu-ne toate forţele, am urcat cota la 165 m.l. in numai 18 zile. Străpungerea pe care am realizat-o finalizează pregătirea unui nou panou. Peste cel mult o lună, timp în care aici va fi montat un complex mecanizat, din acest abataj se vor extrage zilnic 600—700 tone lignit“. Ceea ce brigadierul a omis să adauge cu bună ştiinţă aflăm de la directorul tehnic : un panou se conturează de regulă în 6—7 luni. Hebriştean cu ortacii săi au izbutit să comprime acest timp la numai 4 luni. Record, intr-adevăr. Pretutindeni, o neîntreruptă dispută cu timpul. O dispută in folosul producţiei. In sectorul Budoi-Nord zăbovim in abatajul 6 208. Ortacii lui Nicuşor Mendea montau primele secţii. Se fac calcule preliminare. Şeful de sector, subinginerul Gavril Cheregi, conchide : „Contăm pe un avans de 15 zile. La sfirşitul primei decade din martie vom constitui aici brigada pentru exploatare“. Care este pulsul în sectorul Vărzari ? Cu cel puţin o decadă mai degrabă va fi predat producţiei şi abatajul V 45. Străbătînd magistralele subterane, Ioan Hebriştean, preşedintele comitetului sindicatului, ne reţine atenţia cu un amănunt : in majoritatea lor, complexele mecanizate din abataje nu mai văd cu anii lumina zilei. Se repară aici, în subteran, şi se transferă dintr-un abataj intraitul. Aşa vor sta lucrurile şi în cazul abatajelor 6 624 de la Jurteana II şi 6 208 de la Budoi, care vor intra în exploatare în Iurta viitoare. Contul economiilor este mult mai bogat dacă avem în vedere că armăturile se refolosesc in proporţie de 95 la sută, recondiţionindu-se cu ajutorul unor piese direct in subteran, iar acum se acordă o atenţie deosebită recuperării şi refolosirii elementelor de la transportoarele cu bandă şi racleţi. Că totul se gindeşte acum, aici, la Voivozi, cu un mai pronunţat simţ al perspectivei ne convingem şi la Cuzap, sectorcare realizează aproape o treime din producţia Întreprinderii. Cele două abataje aflate în exploatare se vor epuiza in vară, aproape în acelaşi timp. Fapt ce a impus o analiză temeinică a situaţiei. Concluzia ? Concentrarea la lucrările de pregătire a unor brigăzi cu palmares de virf, în focul acestora am întilnit oamenii lui Gavril Cormoş. „Nouă, celor de la pregătiri miniere nu ne place să stăm pe loc. Fiecare metru contează. Dar cînd realizezi astfel de lucrări şi repede, şi bine, fiecare palmă de drum , ciştigat, îşi arată parcă altfel rostul“ — zice mulţumit Cormoş. Avea şi de ce să fie mulţumit. împreună cu ortacii săi a realizat în anul trecut recordul la pregătire la lucrarea 4 548. Concret — 270 metri liniari. Nici de astă-dată nu s-a dezminţit. Panoul pentru abatajul 6 512 A va fi conturat cu o jumătate de lună înainte de termen. Lucrarea 5 560 prezintă insă acum intîrzieri. întrajutorarea îşi va spune cuvîntul. De la începutul lunii viitoare intră aici ortacii lui Cormoş. O singură deviză. Să realizeze lunar minimum 200 metri liniari pe combină. „Nu ne vom da bătuţi — adaugă harnicul brigadier. Abatajul 6 524, care va fi montat aici, va produce la termen. Este la mijloc şi un motiv de ambiţie. Nu putem să nu ne luăm la întrecere cu ortacii lui Miron Juca, rivalii noştri nu de ieri, de azi, care deocamdată au la lucrarea 5 558 un avans însemnat“. Şirul unor asemenea secvenţe ar putea lesne continua. Fapte de genul celor relatate dau garanţia că linia de front in subteran va fi corelată cu sporul de producţie prevăzut Încă din a doua parte a lunii martie. Experienţa întreprinderii miniere Voivozi dovedeşte că uneori se impune şi o abordare critică a măsurilor întreprinse. Astfel, pină cu puţin timp in urmă, reviziile şi reparaţiile se desfăşurau duminica, in schimbul III. Constatîndu-se insă o seamă de „căderi“ in funcţionarea mijloacelor tehnice, a ieşit la iveală superficialitatea cu care se efectuau aceste lucrări in unele abataje. Organizarea unor întilniri cu conducători ai locurilor de muncă, maiştri şi brigadieri, adevărate analize la faţa locului, şi-a demonstrat neîntirziat eficienţa. Solicitind din plin iniţiativa membrilor de partid, asemenea analize s-au soldat cu măsuri concrete, menite să înlesnească mai buna aprovizionare a locurilor de muncă cu piese de schimb şi materiale, întreţinerea corespunzătoare şi la timp a utilajelor, întărirea asistenţei tehnice în toate schimburile şi pe Întregul flux. Au fost constituite astfel echipe speciale de întreţinere a utilajelor, reviziile şi reparaţiile planificate desfăşurîndu-se acum in fiecare luni, in primul schimb, sub directa supraveghere a specialiştilor. Eficienţa reducerii substanţiale a întreruperilor neprevăzute se regăseşte, bunăoară, in bilanţul lunii ianuarie în depăşirea productivităţii cu 1,45 tone cărbune pe post. „Pentru noi, faptul că două treimi din membrii comitetului de partid lucrează in subteran, in sectoare direct productive, ne este de mare folos nu numai in cunoaşterea exactă şi oportună a problemelor cu care se confruntă brigăzile, ci şi in organizarea optimă a producţiei. In acest scop am repartizat, recent, pe lucrări prioritare — montări, demontări de complexe mecanizate, pregătiri miniere, recondiţionări piese şi altele — majoritatea corpului tehnic din întreprindere“ — preciza inginerul-şef Emil Pătruică, secretarul comitetului de partid din unitate. „ Aşadar, minerii de la Voivozi dovedesc că sunt hotăriţi să realizeze de la fiecare utilaj, din fiecare abataj randamente maxime pentru a livra economiei cantităţi sporite de cărbune. Ioan LAZA corespondentul „Scinteii" La întreprinderea minieră Voivozi, Bihor Combinatul de îngrăşăminte chimice din Sloboria , aspect din camera de comandă a instalaţiei de amoniac . Foto : E. Dichiseanu PAGINA 3 Consumurile materiale reduse substanţial Materiile prime valorificate superior (Urmare din pag. I) prinderile, acţiuni precise pentru reducerea consumurilor şi extinderea experienţei înaintate. Trebuie spus insă că nu întotdeauna îşi îndeplinesc centralele aceste atribuţii de bază în coordonarea activităţii in ramura respectivă. Uneori, in loc să analizeze obiectiv şi prompt cauzele râminerilor in urmă ale unei unităţi şi să contribuie la eliminarea lor, precum şi să pună în lumină şi să generalizeze acţiunile care au propulsat inaltite alte unităţi, centralele se mulţumesc să „fundamenteze“ planul, in fiecare caz în parte, numai pe baza realizărilor perioadelor precedente, fără a ţine seama de posibilităţile reale, puse sau nu in valoare. Ceea ce desigur este departe de a stimula preocuparea pentru progresul rapid şi de a reprezenta o reală formă de coordonare ştiinţifică a activităţii. Un alt domeniu în care trebuie să se facă mai mult simţit rolul coordonator al centralelor este cel al desfăşurării vastei acţiuni de perfecţionare a organizării şi modernizare a procesului de producţie. In cei peste trei ani care au trecut de la lansarea acestei acţiuni s-au obţinut numeroase rezultate deosebite, in diferite întreprinderi şi ramuri, dar ele sunt departe de nivelul real al posibilităţilor. Aceasta in primul rind pentru că tehnologii şi procedee de lucru de mare randament, aplicate cu mult succes intr-o unitate sau alta, îşi găsesc cu greu calea spre generalizare, blocate de spiritul rutinier, orgoliul sau chiar nepriceperea celor investiţi tocmai cu sarcina de a netezi drumul spre extinderea experienţei avansate. In al doilea rind, nu de puţine ori programele de modernizare ale unor unităţi, întocmite superficial şi fără consultarea întregului colectiv, vizează numai aspecte marginale ori — mai grav — îşi propun înlocuirea unor tehnologii perimate cu altele fie depăşite, fie nepotrivite scopului. .Astfel, deşi se cunoaşte că, prin turnare de precizie, forjare in matriţe sau extrudare la rece, coeficientul de utilizare a metalului ajunge pină la 95 la sută, există unităţi care semodernizează, extinzind aşchierea din semifabricate forjate liber sau din laminate, care asigură un coeficient de utilizare a metalului de 65—75 la sută. De asemenea — deşi foarte rar, este adevărat — s-au întilnit situaţii in care, modernizind o secţie sau alta, unele Întreprinderi nu au ales procedeul cel mai indicat pentru producţia realizată. Pentru a elimina total asemenea situaţii, pe lingă conducerile colective ale unităţilor economice, un rol important revine centralelor industriale. Nu este vorba numai de avizarea unor programe, ci si de acordarea unui sprijin concret, competent, constructiv, ori de cîte ori se simte nevoia, astfel incit programele de modernizare să își îndeplinească menirea pentru care au fost lansate : aceea de a aduce industria românească la nivelul competitiv la care are dreptul să aspire. Ceea ce presupune, printre altele, și o diminuare accentuată a consumurilor materiale prin măsuri adecvate. Viaţa, atît de diversă şi de complexă, creează uneori situaţii de-a dreptul incredibile, aşa cum este şi aceea în care o tehnologie ce ar permite economisirea anuală a mii de tone de oţeluri speciale şi milioane de metri cubi de gaze naturale să fie considerată... neeficientă şi deci să nu se aplice ! De ce? Apreciind că singurele investiţii eficiente sunt cele care aduc un spor de producţie — nu şi cele care „doar" reduc, consumurile! —, forurile de resort nu au avizat cheltuiala necesară, argumentînd că producţia nu ar fi crescut, ci ar fi scăzut. In realitate, nu producţia scade, ci tonajul ei, nevoia socială fiind satisfăcută cu un consum material mai mic. Dar niciodată înţelegerea nuanţelor nu a fost punctul forte al birocraţilor. Faptul că încă mai pot exista asemenea situaţii, în care risipa de resurse este tolerată sub masca preocupării de a... economisi fonduri, arată că nu numai — iar uneori nu în primul rînd — tehnologiile trebuie schimbate, ci şi mentalitatea unor oameni. Numai aşa vor putea fi valorificate plenar in producţie marile cuceriri tehnico-ştiinţifice contemporane, numai aşa consumurile materiale şi energetice vor scădea în ritmul prevăzut şi indispensabil necesar în actuala etapă de dezvoltare a economiei româneşti. O tehnologie de virf, o importantă sursă de economisire a metalului Actualele tendinţe de dezvoltare In industria constructoare de maşini pun in evidenţă aspecte revelatoare cu privire la o nouă concepţie tehnologică de prelucrare a metalului. In multe ţări industrializate ale lumii se constată că procedeele de deformare plastică la rece a metalului încep să ocupe ponderi foarte mari, cuprinse intre 30—40 la sută, in ansamblul tehnologiilor de prelucrare, tinzînd să înlocuiască, în foarte multe cazuri, procedeele tradiţionale de prelucrare prin aşchiere. In R.F.G., de pildă, aşa cum arată literatura de specialitate, se prelucrează anual prin procedeele de deformare plastică la rece peste 200 mii tone de metal; în Japonia — circa 500 mii tone, iar nu S.U.A. — aproape un milion tone metal pentru confecţionarea unor repere ce intră în structura diferitelor maşini, aparate, echipamente speciale etc. Extinderea largă a acestor tehnologii este determinată, evident, de o serie de avantaje tehnice şi economice : coeficienţi mari de utilizare a metalului, importante economii de energie şi însemnate creşteri ale productivităţii muncii in comparaţie cu prelucrarea prin aşchiere. In ce priveşte ţara noastră, aşa cum se preciza şi la o recentă consfătuire a specialiştilor din domeniul prelucrării prin deformări plastice a metalului, deşi există o bună experienţă in această privinţă, materializată in realizarea unor piese finite pentru producţia de autocamioane şi tractoare, mecanică fină, electronică, electrotehnică etc., asemenea procedee sunt totuşi insuficient aplicate. Practic, aproximativ 90 la sută din reperele industriei constructoare de maşini continuă să fie fabricate prin aşchiere, procedeu prin care pierderile de metal se ridică, in medie, la peste 25 la sută. Surprinzător insă în numeroase întreprinderi, in programele de modernizare se prevăd, in continuare, dotări cu maşini de prelucrare prin aşchiere şi nu există o strategie clară în vederea înlocuirii treptate a acestei soluţii tehnologice neeconomice. Cum se explică această situaţie ? Printre procedeele de deformare plastică la rece a metalului, cunoscute şi aplicate pe scară largă, se numără şi tehnologia de matriţare oscilantă sau forjare orbitală, cum mai este denumită in literatura de specialitate. Două sunt motivele care ne-au determinat să prezentăm această tehnologie: in primul rind, faptul că se aplică la noi in ţară, de mai multă vreme, in aproape 10 întreprinderi. Pe de altă parte, in pofida unor incontestabile avantaje economice care rezultă din utilizarea procedeului, se constată totuși că acesta este insuficient valorificat in industria noastră constructoare de mașini. In acest context, să precizăm ca, potrivit calculelor făcute, prin aplicarea tehnologiei respective peste tot unde este posibil s-ar putea economisi anual 40—50 mii tone de metal. De unde ar rezulta această economie de metal ? In industria constructoare de maşini există mii de piese şi repere cu dimensiuni şi greutăţi mici, incepind de la cîteva zeci de grame la circa 1 000 grame. Sunt intr-adevăr piese minuscule, in comparaţie cu cele care cintăresc zeci sau sute de kilograme, dar au o caracteristică aparte : se produc în serii de zeci de mii şi chiar sute de mii de bucăţi pe an. Cu toate acestea, multe asemenea repere se realizează cu ajutorul maşinilor-unelte, prin operaţii de aşchiere, indicele de utilizare a metalului situindu-se între 30—45 la sută. Cu alte cuvinte, dintr-o tonă de metal, 700—550 kg sunt transformate in span. Utilizînd tehnologia de forjare orbitală, indicele de utilizare ajunge la aproape 90 la sută , din 1 000 kg de metal circa 900 kg devin piese utile. Datele nu provin din literatura de specialitate, ci din activitatea concretă a unor unităţi economice din ţară. La întreprinderea „Tractorul“ Braşov, de exemplu, la o serie, de repere — cum ar fi axul pinionului, bucşele distanţiere, piuliţele speciale, cepurile etc. — fabricate în serii de mai multe zeci de mii pe an, prin tehnologia de matriţare orbitală s-a obţinut practic o dublare a indicelui de utilizare a metalului, o creştere a productivităţii muncii de aproape 400 la sută, consumuri energetice mai mici cu circa 50—70 la sută in comparaţie cu operaţiile de aşchiere. La întreprinderea de calculatoare electronice, pentru reperul „bolţ cu flanşă“ se pierdeau, pină in anul 1986, prin operaţia de strunjire, aproape 50 grame de metal, el fiind fabricat intr-un număr de citeva sute de mii pe an. Prin forjare orbitală, incepind din anul 1987, pierderea de material s-a redus de, aproape 10 ori, iar timpul de execuţie al piesei este de 8 ori mai mic in comparaţie cu cel realizat prin strunjire. Se economisesc astfel, doar la un singur reper, mai bine de 4 tone de oţel. Această întreprindere, conform programului de modernizare tehnologică, urmează să extindă procedeul la 25 de repere, situindu-se din acest punct de vedere printre unităţile care s-au convins din plin de avantajele forjării orbitale, aplicindu-l nu numai la fabricarea pieselor din oţel, ci şi a unora din metale neferoase. Se vor realiza pe această cale importante economii de metale neferoase : 1 500 kg de alamă, 230 kg de cupru, 650 kg de aluminiu. Rezultate asemănătoare înregistrează şi alte întreprinderi, printre care : „Electroprecizia“ Săcele — Una din primele unităţi care au asimilat procedeul, preluindu-l de la Institutul de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi proiectări pentru sectoare calde şi metalurgie, unde a fost cercetat şi studiat —, „Metalotehnica“ din Tîrgu Mureş, unde sunt produse prin acest procedeu 7 repere, urmînd să se extindă la alte 14. „Nicotină“ Iaşi, „Balanţa“ De ce întîrzie extinderea unei noi metode de forjare în industria construcţiilor de maşini Sibiu, întreprinderea de electronică industrială din Bucureşti, unde împreună cu I.C.S.I.T.P.S.C.M. s-au făcut şi cercetări privind extinderea procedeului pentru anumite piese mari din metale neferoase cu grad mare de deformabilitate (80—90 la sută), prefabricatele respective fiind nu reci, ci calde. In fine, am mai putea nominaliza şi întreprinderea mecanică de material rulant „16 Februarie“ din Cluj-Napoca, unde procedeul se aplică pe o presă de construcţie originală, concepută de Institutul politehnic din localitate. Pe ansamblu, tehnologia de forjare orbitală este aplicată la ora actuală in circa 10—12 unităţi industriale. S-ar putea mai mult ? Răspunsul este categoric afirmativ. Chiar şi in întreprinderile enumerate, tehnologia forjării orbitale se foloseşte doar parţial, uneori la numai 2—3 repere, ea puţind fi extinsă însă la un număr mult mai mare* de piese. In acelaşi timp, aşa cum reiese şi dintr-o anchetă întreprinsă de Combinatul de utilaj greu din Cluj-Napoca, ce ar urma să producă piesele pe care se aplică procedeul, forjarea orbitală ar putea fi preluată şi extinsă în alte 40—50 de unităţi industriale din ţară. Este vorba, cu deosebire, de întreprinderi care furnizează diferite repere pentru industria de autoturisme, autocamioane, tractoare, maşini agricole, vagoane, maşini electrice, pompe şi ventilatoare, maşini textile, industria electronică, de aparatură de măsură şi control etc., unde se fabrică mii şi zeci de mii de tipuri de piese cu dimensiuni mici şi in serii de cel puţin 2 000—2 500 bucăţi pe an, limită minimă pentru care se apreciază ca oportună aplicarea procedeului. Ar rezulta astfel, fie şi numai la o sumară apreciere, o economie de circa 40 000 tone de metal pe an. Aparent este vorba de o problemă privind doar economia de metal. Lucrurile nu stau însă deloc așa. Numai faptul că cele 40 000 tone metal nu se mai transformă în span, deci nu mai intră in procesul de retopire, deterrhină și o economie apreciabilă de energie. Mai mult, economia de energie realizată in procesul de producţie la întreprinderile care aplică tehnologia de forjare orbitală se situează intre 40—60 kWh la fiecare tonă de piese. Reiese clar deci că, dacă la 25 000 tone de piese care sa fabrică astăzi prin operaţii de strunjire, s-ar aplica forjarea orbitală, s-ar obţine şi o economie de circa 1 200 MWh energie electrică, la care s-ar adăuga inclusiv o diminuare a manoperei cu circa două milioane ore. Care sunt cauzele care întîrzie generalizarea procedeului? Şi in acest caz, o dată mai mult, se confirmă adevărul că „omul sfinţeşte locul“. Lipsa unui număr suficient de specialişti cu o corespunzătoare pregătire teoretică în domeniile plastomecanicii şi o anumită experienţă practică constituie, intr-adevăr, unul din principalele motive care trenează generalizarea procedeului. Acolo unde au existat oameni care s-au preocupat, care au avut curajul de a îndrăzni mai mult, procedeul se aplică şi se fac în continuare eforturi de extindere, obţinîndu-se importante economii de metal, energie şi manoperă. Nu este mai puţin adevărat că generalizarea tehnologiei implică şi existenţa unor utilaje specifice, cum ar fi presele pentru forjare orbitală — la care matriţa superioară poate executa diferite mişcări ciclice, determinate de parametri cinematici ai maşinii — şi presele pentru debitarea de precizie a semifabricatului, problemă ce angajează în continuare nu numai cercetarea şi proiectarea, ci şi activitatea de organizare şi planificare a producţiei de asemenea utilaje. In această privinţă, încă din acest an, Combinatul de utilaj greu din Cluj-Napoca este în măsură să treacă la fabricaţia de prese pentru forjare orbitală, după un proiect realizat de institutul politehnic din acelaşi oraş. Ce trebuie întreprins pentru extinderea tehnologiei de forjare oscilantă ? Fiind un factor cu influenţă decisivă asupra consumurilor de metal, energie şi manoperă, este cit se poate de limpede că această tehnologie trebuie să se înscrie în programele abordate prioritar de către cele două ministere constructoare de mașini. Se impune, prin urmare, ca în cadrul programelor de organizare și modernizare tehnologică a întreprinderilor, forjarea orbitală, împreună cu celelalte procedee de prelucrări prin deformări plastice la rece, să fie prezentă ca o măsură prioritară, urmărită îndeaproape de către direcţiile tehnice ale ministerelor, serviciile tehnice ale centralelor industriale, institutele centrale, institutele tehnologice de specialitate şi compartimentele de concepţii ale întreprinderilor, făcînd posibilă astfel înlocuirea treptată, pină la eliminarea completă, a procedeelor de aşchiere a metalului, în toate cazurile unde forjarea orbitală este posibilă. In momentul de faţă doar puţine întreprinderi, de regulă cele care au deja asimilată tehnologia, şi-au propus prin programele de modernizare extinderea forjării orbitale. Iată de ce se cere ca programele de modernizări ale multor întreprinderi să fie revizuite, iar direcţiile tehnice ale celor două ministere constructoare de maşini să sprijine achiziţionarea de prese de fabricaţia proprie, să insiste şi să urmărească aplicarea şi extinderea procedeului. Este necesar, in acelaşi timp, să se efectueze, la nivelul întregii economii, o inventariere exactă a tuturor preselor cu ajutorul cărora se poate realiza matriţarea oscilantă, destinaţia lor prezentă şi, mai cu seamă, gradul de încărcare a acestor utilaje. Aceasta deoarece, în majoritatea întreprinderilor care posedă asemenea prese, utilajele respective nu sunt încărcate la întreaga capacitate. Chiar şi întreprinderea de calculatoare electronice din Capitală, de exemplu, nici măcar după extinderea procedeului la cele 25 de repere nu va reuşi să acopere capacitatea de încărcare a maşinii pentru un schimb. In unele unităţi industriale, bunăoară „Electroprecizia“ Săcele, există chiar două astfel de utilaje, lucru nejustificat dacă avem în vedere că la Săcele se realizează prin forjare orbitală un număr destul de redus de tipuri de piese. Totodată, în condiţiile economiei noastre, în care predomină seriile de fabricaţie mici şi mijlocii, se apreciază ca oportună organizarea unor capacităţi de forjare orbitală zonale, care să deservească mai multe unităţi industriale, ceea ce ar asigura o încărcare maximă a utilajelor. Sunt doar citeva din problemele ce trebuie avute în vedere pentru ca această eficientă tehnologie să-şi găsească locul cuvenit în economia naţională. Este, aşadar, momentul acţiunilor energice, stăruitoare, eficiente ! Vlaicu RADU