Scînteia, decembrie 1989 (Anul 58, nr. 14708-14725)

1989-12-01 / nr. 14708

PAGINA 4 —— între factorii deosebit de importanţi avuţi în vedere pentru asigu­rarea dezvoltării intensive a economiei in viitorul cincinal si in perspec­tivă, in Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Con­gresul al XIV-lea al partidului un rol esenţial este atribuit ridicării calităţii şi eficienţei producţiei. In dezbaterea pe această temă (,,Scînteia“ din 28 şi 29 noiembrie a.c.) s-au prezentat o serie de avantaje ale imple­mentării pe scară largă a metodelor moderne de asigurare a calităţii pro­duselor. în ultima parte, participanţii au insistat asupra acţiunilor care se impun in vederea aplicării în cele mai bune condiţii a prevederilor noii Legi privind asigurarea şi controlul calităţii produselor şi serviciilor. In luna octombrie a intrat în vigoare Legea privind asigurarea şi con­trolul calităţii produselor şi serviciilor, ale cărei prevederi sunt de natură să creeze cadrul pentru întărirea exigenţei şi răspunderii faţă de nivelul tehnic şi calitativ al producţiei, introducînd metode moderne de con­ducere şi organizare în acest spirit a activităţii economice. Cele cîteva experienţe prezentate în ciclul de articole publicat în „Scînteia“, proble­mele şi soluţiile propuse în dezbatere sunt de natură să determine la reflecţie factorii de răspundere din întreprinderi, centrale şi organe de resort, îndemnînd la acţiuni practice pentru aplicarea întocmai, de la bun început, a prevederilor legii, pentru crearea climatului de muncă şi spirit gospodăresc necesar in vederea sporirii calităţii şi eficienţei — obiectiv esenţial al dezvoltării intensive a economiei, înscris în documen­tele marelui forum comunist al ţării. Corneliu CÂRLAN, Gheorghe IONIŢA Redacţia : Sintetizînd opiniile ex­primate pînă acum, reiese că pre­ocuparea pentru sporirea calităţii este absolut indispensabilă pentru ridicarea eficienţei economice, iar sistemul de asigurare a calităţii — a cărui generalizare devine obligatorie prin noua lege adoptată de Marea Adunare Naţională — constituie o pirghie de maximă importanţă în acest scop. Cu ce ar trebui început în acţiunea de implementare a siste­mului de asigurare a calităţii ? Paul Joiţa, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Metrologie : Practica de la noi si pe plan mon­dial a demonstrat că parametrii unui produs şi in cea mai mare parte costurile acestuia se decid la plan­şetă. în acest sens, în Raportul la marele forum comunist, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta că în peri­oada care urmează un rol tot mai important revine cercetării ştiinţifi­­ce şi tehnologice, care trebuie să asigure un înalt nivel tehnic şi ca­litativ al tuturor produselor româ­neşti, astfel incit să fie competitive cu cele mai bune produse similare pe plan mondial. Deci calita­tea şi eficienţa se proiectează. Dacă proiectanţii nu reuşesc să-şi înde­plinească bine această misiune, în etapele următoare putem rezolva foarte puţine lucruri. Aşa incit, în primul rind proiectanţilor este nece­sar să li se ceară un efort deosebit. Asigurarea calităţii în proiectare este deja un bun ciştigat, atit in ţara noastră, cit şi pe plan mon­dial — şi reprezintă, de altfel, un element major al revoluţiei teh­­nico-ştiinţifice contemporane. Faptul că acum realizăm anumite produse a căror funcţionare ireproşabilă o garantăm 99,9 la sută pentru 30 de ani de exploatare se datoreşte toc­mai metodelor de asigurare a calită­ţii proiectării. Traian Dănescu, director tehnic al întreprinderii „Electroaparataj“ Bucureşti : Optimizarea calităţii pro­duselor încă din etapa de proiec­tare este o condiţie esenţială pentru sporirea eficienţei , deşi, în această etapă, ar putea spori intr-o anumită măsură costurile. De exemplu, pen­tru a îmbunătăţi nivelul calita­tiv al produselor întreprinderii, o perioadă am utilizat sistemul proiectării in paralel, de către două echipe independente, a unui singur produs. Prototipul care se dovedea mai bun era cel reprodus în fabricaţia de serie. Avînd în ve­dere diferenţa de costuri şi de para­metri între variantele propuse, plu­sul de cheltuieli de proiectare gene­rat de sistemul nostru era recuperat însutit şi înmiit. în prezent însă nu ne mai putem permite să recurgem la această metodă de „competiţie“ întrucât avem mult mai multe pro­duse de asimilat şi forţa de proiec­tare de care dispunem trebuie să o utilizăm cu parcimonie. Paul Joiţa : Din fericire, între­prinderea „Electroaparataj“ utilizează un eficient sistem de asigurare a ca­lităţii, care îi permite să aleagă ca­lea cea mai bună de proiectare fără a mai consuma timp şi manoperă de proiectare pentru elaborarea mai multor variante. Redacţia : Următoarea etapă de viaţă a produsului este omologarea. Care este semnificaţia omologării în sistemul de asigurare a calităţii ? Radu Călăraşu, şef serviciu con­trol tehnic de calitate la întreprin­derea „Electronica“ : Deocamdată, omologarea priveşte numai produsul realizat în prototip ori într-o aşa­­zisă serie zero, care, de fapt, de mul­te ori nu reproduce fidel condiţiile de producţie industrială, deci nu este o adevărată „serie Zero“. Din aceas­tă cauză, uneori au fost omologa­te produse a căror realizare pe scară industrială în condiţii de calitate şi productivitate s-a dovedit, practic, imposibilă. De ce ? La omologare, procesul tehnologic este analizat prea sumar: se verifică, de pildă, numă­rul de scule, de A.M.C.-uri şi cam atît. Redacţia : De ce se procedează în acest mod ? Ce ar trebui făcut pen­tru „repunerea în drepturi“ a eta­pei de omologare a produselor ? Radu Călăraşu : In practică s-au întîlnit situaţii in care produse fa­bricate de întreprinderi cu o recu­noscută competență tehnică s-au dovedit a fi necorespunzătoare ca­litativ. Analiza cauzelor a scos la iveală un fapt semnificativ : neajun­surile nu se datorau întreprinderii respective, ci altor unităţi repartiza­te din oficiu de către ministerul de resort sau coordonatorul de balanţă să execute anumite repere: garni­turi, butoane şi chiar subansamble. Adîncind investigaţia, s-a remarcat că unităţile respective nu dispuneau nici de condiţii tehnice adecvate, nici de materii prime corespunză­toare, nici de personal califi­cat şi nici nu aveau prevă­zute dezvoltări sau modernizări pe potriva pretenţiilor de ordin tehnic şi calitativ ale reperelor pe care erau puse să le execute. Or, în regim de asigurare a ca­lităţii, pe lingă verificarea proiectu­lui şi a produsului (realizată după norme ce nu lasă loc subiectivi­tăţii, măsurînd exact parametrii noului produs), o atenţie deosebită este acordată tehnologiei de fabrica­ţie, care trebuie să-şi dovedească potenţialul, capacitatea de a realiza produsul. Pe plan internaţional se practică de mai multă vreme sis­temul de evaluare — de către orga­nisme neutre, independente faţă de producător şi de beneficiar — a unei întreprinderi sau a unui proces teh­nologic, prin care se atestă atît ca­pacitatea de a realiza un anumit produs pe scară industrială, cit şi existenţa unui mecanism eficient de p­revenire a erorilor de fabricaţie. ntreprinderea noastră, bunăoară, a fost­­ atestată în acest fel de mai multe organisme din Spania, Marea Britanie, R.F.G., după care a devenit posibil exportul în aceste ţări. Este interesant şi ce anume au verificat aceste organisme internaţionale în întreprindere , între altele, manualul de asigurare a calităţii şi modul cum sunt respectate pe flux normele din programul de măsuri organizatorice şi tehnice pentru asigurarea cali­tăţii. Cu alte cuvinte, au dorit să se convingă dacă în întreprindere este proiectat şi se aplică un sistem de asigurare a calităţii corespunzător. Mircea Andreescu, şeful atelieru­lui „sisteme de organizare“ al între­prinderii de Maşini Grele Bucureşti , şi întreprinderea noastră a fost „omologată“ de partenerul canadian atunci cînd s-a pus problema asimi­lării in fabricaţie a echipamentului nuclear. Cu acel prilej, atenţia spe­cialiştilor a fost, concentrată asupra regimului de asigurare metrologică din întreprindere. Or, acesta este un domeniu în care — fără falsă mo­destie — trebuie să spunem că de­ţinem experienţe şi priorităţi absolu­te pe plan mondial. Redacţia : Deci sistemele de asi­gurare a calităţii adoptate în cele două întreprinderi au fost cele care au dovedit şi garantat capabili­ta­tea proceselor de fabricaţie şi, în cele din urmă, au înclinat favorabil ba­lanţa în cîştigarea unor pieţe exter­ne. Iată un nou argument în spriji­nul promovării unor asemenea sis­teme... Radu Călărașu : In care scop un pas important îl reprezintă evalua­rea capabilității proceselor tehnologi­ce, concomitent sau chiar înaintea omologării produsului intr-o între­prindere. Dan Ioaneș, din compartimentul de asigurare a calităţii al întreprin­derii de Maşini Grele Bucureşti . Evaluarea capabilităţii fabricaţiei este, totodată, o condiţie pentru spo­rirea eficienţei economice, pentru că se evită un mare consum de re­surse — materiale, muncă, utilaje — pentru produse incapabile să sa­tisfacă nevoia pentru care au fost făcute. Aş dori să arăt în context că, pentru a evita situaţii nedorite, de genul celor prezentate de to­varăşul Radu Călăraşu, de multă vreme, in întreprinderea noastră sunt verificate şi retestate la recepţie toate materialele, semifabricatele şi serviciile primite de la terţi, pentru a ne asigura că sînt in conformita­te cu parametrii tehnici solicitaţi. Nu ne mulţumim însă cu atît. Atunci cînd constatăm deficienţe repetate la partidele livrate de un anumit furni­zor, avem inspectori autorizaţi pen­tru asigurarea calităţii, care se de­plasează la unitatea respectivă unde evaluează capabilitatea tehnică, depistează carenţele din sistemul de asigurare a calităţii sau din sistemul de fabricaţie şi iniţiază diverse ac­ţiuni corective. Ceea ce înseamnă, in final, o formă de sprijinire şi de atestare a capabilităţii fabricaţiei, cu efecte favorabile atit asupra furnizorului în cauză, cit şi asupra noastră, ca beneficiari. Inspecţia de asigurare a calităţii este prevăzută expres în Legea privind asigurarea calităţii obiectivelor şi instalaţiilor nucleare şi, deci, nu poate fi refu­zată de vreo întreprindere furnizoa­re de materiale sau alte componente ale centralelor nucleare., Deci, avînd în vedere experienţa de funcţionare a acestei forme de inspecţie asupra asigurării calităţii, instituţia respec­tivă ar putea fi extinsă şi generali­zată. Ceea ce este in spiritul recen­tei legi privind asigurarea şi con­trolul calităţii, care prevede că unităţile beneficiare sunt obligate să controleze pe parcursul executării produselor sau contractelor modul în care unităţile furnizoare Îndeplinesc clauzele convenite cu privire la ca­litate, să semnaleze eventualele de­ficienţe şi să participe la stabilirea măsurilor necesare pentru remedie­rea lor. Redacţia : O idee care corelează punctele de vedere exprimate ar fi aceea că regimul de asigurare a ca­lităţii este necesar a fi aplicat in întreg lanţul de cooperări interuzi­­nale şi al aprovizionării tehnico-ma­­teriale, toate unităţile participante la procesul economic avînd o răs­pundere directă asupra calităţii şi eficienţei produsului... Julien Bratu, şeful compartimen­tului de asigurare a calităţii din Centrala Industrială de Electronică şi Tehnică de Calcul . ...Cu o men­ţiune : din acest cerc al răspunde­rilor pentru asigurarea calităţii nu pot fi omise reţeaua teritorială şi reţelele departamentale de baze de aprovizionare tehnico-materială, în prezent, orice se poate discuta cu personalul acestor baze in afară de problemele calităţii. Este nu numai nefiresc, dar şi periculos ca bazele „să închidă ochii“ atunci cînd se vorbeşte de calitatea materialelor pe care le vehiculează. Se spune că tăria unui lanţ o dă veriga cea mai slabă. Or, scoţînd bazele în afara exigentului regim de asigurare a calităţii se creează o breşă in siste­mul de răspunderi, anumite unităţi furnizoare sesizind că prin această reţea şi-ar putea vinde mai uşor produse de calitate mai slabă. Ceea ce, din păcate, se şi întîmplă. Redacţia : Atunci, care ar fi so­luţia ? Julien Bratu : Noua lege în do­meniul calităţii nu prevede excep­ţii, nici măcar pentru bazele de aprovizionare tehnico-materială, pri­vind desfăşurarea activităţii în re­gim de asigurare a calităţii. In fond, se pot găsi modalităţi de rezolvare a problemei cu sprijinul unităţilor economice mai puternice din zona pe care o servesc. Deci, fie că doresc sau nu, conducătorii acestor baze trebuie să treacă la un regim de asigurare a calităţii, care, fireşte, este necesar să fie proiectat şi implementat potrivit specificului activităţii. Şi, cu siguranţă, in baze se va instaura mai multă ordine, materialele vor fi mai grijuliu păs­trate şi manevrate, se va intensifica activitatea de control a bazelor atit în unităţile furnizoare, cit si bene­ficiare pentru a urmări, şi din punct de vedere calitativ, cum se produc şi cum se depozitează mărfurile. Redacţia : Aşadar, ce ar trebui practic făcut pentru implementarea sistemului de asigurare a calităţii in bazele de aprovizionare tehnico-ma­terială ? Paul Joiţa : In conformitate cu prevederile noii legi, Comitetul de Stat al Planificării şi Aprovizionării Tehnico-Materiale, precum şi minis­terele tutelare trebuie să elaboreze norme în temeiul cărora şi în ba­zele de aprovizionare tehnico-mate­rială să se aplice sistemul de asi­gurare a calităţii. Mircea Andreescu : După cum, re­­luînd o problemă formulată anterior în cadrul dezbaterii, şi coordonatorii de balanţă au obligaţia de a-şi adap­ta activitatea de repartizare a resur­selor materiale potrivit exigenţelor noii legi a calităţii, în sensul că de la o cuantificare pur cantitativă a capacităţilor de producţie şi a desti­naţiilor resurselor trebuie să-şi nuan­ţeze opţiunile, ţinînd seama de capa­bilitatea unor furnizori de a realiza produse de o anume calitate, care este necesară numai unor anumiţi beneficiari. Cerinţele calităţii sunt la fel de mari nu numai pentru cei care produc, ci şi pentru cei care orga­nizează şi coordonează repartizarea resurselor, încheiem prezentarea opiniilor for­mulate în dezbatere cu o apreciere aparţinînd unuia dintre participanţi, ce poate constitui o adevărată con­cluzie :­­ Traian Dănescu : Din ce in ce mai mult se impune, la nivelul fiecărei unităţi economice, realizarea unui proces de asigurare a calităţii in sen­sul său realmente previzional. Pen­tru a ne desfăşura activitatea potri­vit exigenţelor formulate de tova­răşul Nicolae Ceauşescu şi înscrise în documentele programatice ale ce­lui de-al XIV-lea Congres al parti­dului, este necesar să adoptăm mă­suri organizatorice ample, ferme, cu un pregnant conţinut sistemic, ca­pabile să mobilizeze întregul poten­ţial productiv al întreprinderii pen­tru ridicarea nivelului tehnic şi ca­litativ al producţiei. Calitatea este categoria care reflectă in cel mai înalt grad eficienţa conducerii în­treprinderii, cu atît mai mult cu cit condiţiile create asigură realizarea tuturor produselor la un înalt nivel tehnic şi calitativ. Mai mult, se spu­ne chiar că asigurarea calităţii este arta de a conduce întreprinderea. Calitate si eficientă 9 9 în întreaga activitate productivă 1 . ■ ■ = 1 ..............­............... .. = 8 Competitivitatea produsului se asigură, în primul rînd, la planşetă © Un pas necesar înainte : autorizarea între­prinderii privind asigurarea calităţii • O instituţie utilă : inspecţia beneficiarului privind asigurarea calităţii la fur­nizor . De ce ignoră bazele de aprovizionare problemele calităţii ? • Un adevăr izvorît din practică : asigurarea calităţii este arta de a conduce întreprinderea SCINTEIA — vineri 1 decembrie 1989 *­­­f: 1 Noul complex comercial „Perla" din Oradea Foto : E. Dichiseanu! DEPUTATUL - alesul obştii, în slujba intereselor obştii „Să acţionăm cu toată hotărirea pentru creşterea şi perfecţionarea activităţii consiliilor populare ca or­gane ale autoconducerii şi autoaprovizionării, in vederea înfăptuirii neabătute a obiectivelor dezvoltării tuturor zonelor şi localităţilor patriei noastre“. Privită in contextul măreţelor obiective ale propăşirii econo­­mico-sociale a României, adoptate de Congresul al XIV-lea al partidului, această orientare-directivă, cuprinsă in magistralul Raport prezentat forumului comuniştilor români de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, relevă încă o dată cu putere consecvenţa cu care partidul nostru, secretarul său general aplică în viaţă principiile democraţiei muncitoreşti­ revoluţionare, îmbinînd dialectic rolul organelor centrale cu cel al unităţilor teritoriale, al maselor populare în elaborarea şi înfăptuirea tuturor planurilor şi programelor de dezvoltare. O ilustrare elocventă a aplicării concrete a tezei­ ştiinţifice conform căreia socialismul se construieşte cu poporul şi pentru popor, cu oamenii şi pentru oameni, o constituie activitatea consiliilor populare, organe larg democratice ale puterii locale de stat. Alcătuite din aleşi ai obştii, oameni care muncesc şi trăiesc in mijlocul alegătorilor, consiliile populare, prin deputaţii lor, reprezintă în procesul de conducere acel punct in care opinia maselor, iniţiativa şi spiritul gospodăresc al cetăţenilor capătă forma legală a deciziei. Şi tot prin deputaţii lor, consiliile populare acţionează pentru înfăptuirea hotărîrilor adoptate, care trebuie să constituie o sinteză a opiniilor şi iniţiativelor maselor, pentru mobilizarea tuturor cetă­ţenilor la înfăptuirea lor. Se poate afirma că, de fapt, conţinutul activităţii consiliilor populare, calitatea acesteia sunt determinate de modul în care acţionează deputaţii ce le alcătuiesc, de gradul de implicare a acestora în rezolvarea tuturor problemelor, atît cele cotidiene, cit şi cele de perspectivă, atit personale, c­ît şi cele privind întreaga localitate sau judeţ. Despre modul de acţiune al deputaţilor, despre rezultatele obţinute in procesul conlucrării nemijlocite cu masele de cetăţeni pentru continua dezvoltare şi înfrumuse­ţare a localităţilor ne relatează corespondenţii noştri din Ialomiţa şi Vilcea. Exemplu pentru ceilalţi cetăţeni De fapt, este greu de găsit vreun anume domeniu care să poată defini singur chipul înfloritoarei comune ialomiţene Gheorghe Doja. Pentru că vorbind despre această comună trebuie să vorbeşti în primul rind de marile recolte, unele record, obţinute de cooperativa agricolă de producţie de aici, distinsă cu înalte titluri şi ordine. Comuna este vestită în a­­celaşi timp şi prin înfăţişarea sa, prin casele, practic toate noi,­­prin numărul­ mare de pomi fructiferi din curţile oamenilor, prin străzile toate cu trotuare, prin edificiile sale economico-sociale şi culturale. Şi totuşi, criteriul cel mai important al aprecierii acestei aşezări îl constituie hărnicia oameni­lor ei, care, prin participarea lor ac­tivă la toate împlinirile comunei, la întreaga viaţă politică şi economico­­socială, i-au plămădit chipul în­floritor, ii asigură dezvoltarea continuă, aşa cum prefigurează documentele Congresului al XIV-lea al partidului, cum îndeamnă secre­tarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Scurt popas la una din încrucişă­rile numeroaselor străzi ce întretaie şoseaua din mijlocul comunei. O în­­tîlnim pe cooperatoarea Filofteia Pană in dreptul brutăriei, de la care se răspîndeşte mirosul aro­mitor de pîine proaspătă. — Cine este deputatul pentru care aţi votat în circumscripţie ? între­barea o surprinde. — Cum cine ? Sterie Spătărelu. Cum arată deputatul ca om, dar ca deputat, ce mai are de spus despre el ? întrebări la care interlocutoarea preferă să ne răspundă arătînd cu mina spre brutărie, spre dispensarul de vizavi, cu casă de naşteri, spre grădiniţa de copii cu creşă, spre... — Ca figură, cum să vă spun, un om ca toţi oamenii, ca deputat — la fel. împreună cu el am muncit la toate astea, are gînduri şi mai mari. Mai sînt multe de făcut în comună. Deputatul este la fel de „scump la vorbă“. — Cum trebuie să fie un deputat ? Un om ca toţi oamenii, dar ceva mai harnic decit toţi. Oamenii se conving mai uşor prin faptă. Iar dacă ai a­­pucat să zici o vorbă, să urmeze în­dată fapta. Cit despre circumscrip­ţia numărul 8 care m-a ales deputat comunal, pot spune că pină în pre­zent alegătorii mei au realizat de la începutul anului şi pină în prezent lucrări edilitar-gospodăreşti în va­loare de aproape 300 000 lei : trotua­re, pomi de-a lungul străzilor (nu uliţe, ci străzi, mărginite cu trotua­re), reparaţii la dispensar, creşa... — Cineva vorbea despre nişte pla­nuri mari pe care le aveţi. — Da, planuri sunt, dar nu le am eu, ci oamenii, alegătorii adică. Să zicem Ioana Cristea, Natalia Lungu, Ion Alexe, Gheorghe Voinescu. Iar aceste planuri se referă nu numai la circumscripţia numărul 8, ci la toate celelalte 18 circumscripţii : a­­menajarea unei baze sportive com­plexe, un nou loc de agrement pe malul lacului Fundata, cultivarea cu răchită a solelor cu aport freatic pe malul lacului, noi secţii de meşteşu­gari la cooperativa de producţie, a­­chiziţii şi desfacere a mărfurilor, par, mai intîi şi mai întîi, planu­rile sînt legate de propria-mi mun­că. De exemplul personal , adică, realizarea unor recolte ceva mai sus decit cele obţinute pe ansam­blul cooperativei agricole. Căci mai intîi şi mai întîi, oamenii se în­treabă : „Dar deputatul cit a ob­ţinut ?“ (M. Vişoiu). Cu iniţiativă şi răspundere — Cel mal activ deputat 7 Greu de spus, căci în consiliul nostru popular sunt foarte mulţi — a răs-­ puns tovarăşa Maria Aprodu, prim­­vicepreşedinte al Comitetului Execu­tiv al Consiliului Popular Munici­pal Rîrpnicu Vilcea. O enumerare, desigur incompletă : Luminiţa Bir­­san, tîmplar la Combinatul de Pre­­■ lucrare a Lemnului, Elena Pătru, muncitoare la întreprinderea de Piele şi încălţăminte, Viorel Matees­­cu, economist la Antrepriza de Con­strucţii Montaj Reparaţii, Victor Turmacu, maistru instructor la Li­ceul Industrial nr. 5... Ne oprim la ultimul enumerat (ţi­­nind, desigur, seama de faptul că e­­numerarea este incompletă, precum şi de observaţia subliniată de inter­locutoare că „ultimul enumerat nu-nseamnă nicidecum ultimul ca importanţă“) şi pornim spre zona circumscripţiei electorale nr. 17. Fără o adresă precisă. Sunăm la a­­partamentul nr. 5, de pe scara 2 a blocului 27, unde locuieşte familia pensionarului Vasile Ionescu. — Deputatul Victor Turmacu . Păi cum să nu-l cunoaştem pe Victor al nostru. Vedeţi fîntina din faţa blo­cului ? Noi am cerut să se constru­iască, la prima întîlnire cu el. El a obţinut aprobările necesare, el a muncit alături de noi la construi­rea ei. — Cum l-am cunoscut pe deputa­tul nostru ? Eram proaspăt mutaţi, ne-a sunat la uşă pe toţi de pe sca­ră, ne-a urat bun venit în casă nouă şi ne-a spus că va trebui să... trecem la muncă,, pentru că vom avea multe de făcut. Şi-n prima duminică, apoi altele în şir, ne-a mobilizat la mun­că, aşa cum ne-a spus. Din munca aceasta au răsărit locul de joacă pen­tru copii, precum şi spaţiile verzi din jurul blocului. (Ion Truşcă, con­ducător auto la întreprinderea de Utilaj Chimic şi Forjă, blocul C-12). — încă la intilnirea cu candidaţii pentru mandatul de deputaţi i-am cerut sprijin pentru modernizarea străzilor Cozia şi V. Olănescu. Şi-a notat, ca şi toţi ceilalţi din prezidiu. După alegeri însă, la noua întîlnire cu el, în calitate de deputat, ne-a spus că a ridicat problema în comi­tetul executiv, aşa incit să ne pregă­tim de treabă. Şi-au urmat: luni bune de muncă a fiecărui cetăţean, pre­zenţa deputatului intre noi, evidenţa strictă a participării fiecăruia, „au­dienţele“ ţinute cu lopata in­iină, schimburile de replici uneori chiar aprinse. Rezultatul ? Ambele străzi concurează azi la un loc de frunte în întrecere (de noi iniţiată !) şi care a intrat în tradiţia municipiului sub genericul „Fişa străzii“. (Valeriu Leca, operator chimist la Combina­tul de Produse Sodice Govora, loca­tar al­ blocului nr. 34). Cu aceste „recomandări" l-am cău­tat pe deputatul circumscripţiei e­­lectorale nr. 17, Victor Turmacu. Era în zona gării, care continuă să fie un veritabil şantier de construcţii : blocuri placate cu cărămidă aparen­tă, şarpante în ape, balcoane ca nişte cerdacuri olteneşti. Numai că, după constructori, rămin în urmă inevita­bil gropi, resturi de materiale, moloz, care cer mînă de gospodar, de viitor locatar. Aşa încit trebuie... „cu toţii la muncă“. Noul ansamblu de locuin­ţe se cere gospodărit de pe acum. — Cînd oamenii ştiu că de ei de­pinde modul în care va arăta cartie­rul lor, locul unde vor trăi împreu­nă cu familiile lor, cînd au exemple concrete, mobilizarea lor la muncă nu este o problemă — ne spune de­putatul. — Şi totuşi, uneori problemele de­păşesc competenţa simplului cetă­ţean. — Intervine insă deputatul cu au­toritatea sa la organele competente. La noi, de exemplu, se tărăgăna terminarea punctului termic „Cozia“ care asigură apa caldă şi căldura pentru blocuri. M-am ţinut „scart de comitetul executiv al consiliului popular pînă s-a rezolvat problema ; la fel am făcut şi in cazul repara­ţiilor la blocurile vechi, pînă i-am convins pe cei în drept că este mai economicos să aplicăm şi peste aceste blocuri şarpante, şi în cazul înfiinţă­rii unui vad comercial în zonă, şi in cazul... — Deci lista de probleme a depu­tatului devine tot mai mult o listă de realizări . Da, dar nu se epuizează. Mai sunt de modernizat strada Cerna şi trotuarele, după ce constructorii vor părăsi,zona, trebuie amenajat un parc de joacă mai mare pentru copii, alte locuri de joacă... Urmează să trecem deci cu toţii la muncă. (I. Stanciu). FAPTE ŞI INIŢIATIVE GOSPODĂREŞTI PENTRU REALIZAREA PROGRAMELOR DE DEZVOLTARE A AGRICULTURII Temelia unor producţii tot mai mari Raportul prezentat la Congresul al XIV-lea al partidului de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu se refe­ră pe larg la agricultură — ramură de bază a economiei noastre na­ţionale. Cu privire la zootehnie, acest document programatic de o inestimabilă valoare teoretică şi practică, programul de acţiune al întregului nostru popor pentru eta­pa viitoare, subliniază că în cincina­lul 1991—1995 va trebui să ajungem la un efectiv de cel puţin 11 milioa­ne bovine, din care 5 milioane vaci cu lapte, urmărindu-se, totodată, creşterea producţiilor de lapte şi carne, spre a asigura in acest fel o bună aprovizionare a populaţiei. Ca delegat la Congres, partici­pant efectiv la dezbaterile care au avut loc, întors acasă, am dez­bătut şi dezbatem in continuare sarcinile ce revin unităţii noastre, căile şi soluţiile prin care să ridicăm la un nivel calitativ superior în­treaga noastră activitate. Fapt este că şi pînă acum Coope­rativa Agricolă Someş-Odorhei a­ rea­lizat producţii bune şi foarte bune, atît la producţia vegetală, cit şi în zootehnie. Măsurile stabilite de co­mitetul de partid, de consiliul de conducere al cooperativei, mobiliza­rea largă a comuniştilor, a tuturor cooperatorilor la realizarea lucrări­lor, în timp şi de bună calitate, au condus la realizarea celor mai bune producţii in acest an. Pe baza pro­ducţiilor obţinute, unitatea noastră a livrat la fondul de stat peste 8 500 tone sfeclă de zahăr în acest an, 1 670 tone legume şi fructe şi mai mult de 6100 tone cereale. Secto­rul zootehnic deţine o pondere în­semnată în cadrul producţiei globa­le a unităţii noastre, an de an cu­­noscînd creşteri importante. Şi în acest an realizăm efectivele de ovine şi bovine, furnizînd în acelaşi timp material de prăsilă şi altor unităţi. Natalitatea se realizează în procent de 88 la sută la bovine, iar la ovine de peste 100 la sută, realizînd pro­ducţii peste nivelurile planificate, fapt care ne-a permis să livrăm însem­nate cantităţi de lapte, lină şi carne la fondul de stat. Ca urmare a produc­ţiilor mari obţinute în anul curent, a livrărilor de produse la fondul de stat, C.A.P. Someş-Odorhei înca­sează prime în valoare de peste 4,5 milioane lei, incheindu-şi activitatea economico-financiară cu însemnata beneficii și avind posibilitatea ca, în acest fel, să se asigure o bună retribuire a membrilor cooperatori din toate sectoarele de activitate, precum şi desfăşurarea în continua­re a procesului de producţie în cele mai bune condiţii. Toate acestea demonstrează cu putere faptul că, întărind continuu proprietatea coo­peratistă, averea obştească, produc­ţiile obţinute cresc de la un an la altul. De altfel, C.A.P. Someş-Odor­hei este una dintre unităţile distin­se cu înaltul titlu de „Erou al Noii Revoluţii Agrare.“ In prezent, forţele manuale şi me­canice sunt mobilizate la efectuarea lucrărilor de sezon : îmbunătăţiri funciare, transportarea şi adminis­trarea de Îngrăşăminte chimice şi, in mod deosebit, la lucrările din zootehnie, sector în care acţionăm cu toată fermitatea pentru realiza­rea şi depăşirea producţiilor plani­ficate. Asigurînd o îngrijire cores­punzătoare a animalelor, o furajare bună, avem­ convingerea că la sfîrşi­­tul acestui an vom obţine în medie peste 5 000 litri lapte de la o vacă furajată, producţie care onorează ti­tlul cucerit şi situează unitatea noastră printre cooperativele agrico­le fruntaşe. In spiritul orientărilor generoase date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la cel de-al XIV-lea Congres al partidului nos­tru vom acţiona cu toată hotă­rirea pentru îndeplinirea exem­plară a sarcinilor ce ne revin din hotărîrile adoptate de înaltul forum al comuniştilor, din pre­vederile planului de dezvoltare economico-socială în profil teritori­al, spre a realiza şi în continuare Pentru noi, lucrătorii din agricul­tură, constituie un prilej de aleasă mîndrie aprecierile pe care le-a făcut secretarul general al partidu­lui, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la cel de-al XIV-lea Congres, cu privire la realizările deosebite obţinute in 1989 în această, ramură de bază a economiei naţionale, rezultate ce constituie garanţia îndeplinirii in întregime a prevederilor cincinalului viitor. Hotărîrile înaltului forum, orientările şi îndemnurile secretaru­lui general al partidului pun în faţa noastră răspunderi majore privind obţinerea unor producţii stabile, in orice condiţii de climă. Cu deosebire la culturile cerealiere şi la plantele tehnice, care sunt cultivate cu foarte bune rezultate pe terenurile unităţi­producţii tot mai mari, sigure şi stabile, potrivit obiectivelor noii re­voluţii agrare, Grigore BERINDE preşedintele C.A.P. Someş-Odorhei, judeţul Sălaj lor din Consiliul nostru Agroindus­trial Sanislău, judeţul Satu Mare. Producţiile ridicate obţinute în a­­cest consiliu — cele mai mari din judeţ, pentru care unor unităţi, pre­cum cooperativele agricole Sanislău, Petreşti, Foieni, Urziceni, Cămin, li s-au oferit înalte distincţii , ne obli­gă­ şi mai mult să menţinem şi chiar să ridicăm ştacheta exigenţelor spre a realiza viitoarele recolte la nive­luri de producţie tot mai înalte. Iată de ce, în această perioadă, lu­crătorii de la S.M.A. Cărei sunt an­grenaţi în realizarea unui mare volum de activităţi specifice se­zonului. Astfel, sunt in curs de finalizare arăturile adînci de toam­nă, iar pe măsură ce se încheie această importantă lucrare, me­canizatorii din secţiile aparţină­toare sunt concentraţi în atelie­rele specializate spre a participa la executarea reparaţiilor prevăzute a se realiza în această iarnă. Do­resc să subliniez că în spiritul mo­bilizatoarelor sarcini ce ne revin din hotărîrile Congresului, colectivul nostru s-a angajat să asigure repara­rea cu forţe proprii a unui volum sporit de maşini şi utilaje agricole — cu 10—15 la sută mai mare decit cel realizat anul trecut, apelînd în­tr-o măsură mai mică la serviciile unor ateliere specializate din jude­ţul nostru sau din judeţul Bihor. In felul acesta, nu numai că avem garanţia unei calităţi mai înalte a reparaţiilor, ci, totodată, a­­sigurăm şi reducerea considerabilă a cheltuielilor de producţie, sporind eficienţa economică a acestei activi­tăţi. Pentru traducerea exemplară în viaţă a acestui angajament, ne-am intensificat acţiunea de aproviziona­re tehnico-materială cu seturi de motoare pentru tractoare, cu alte subansamble şi piese, specialiştii noştri deplasîndu-se direct la unită­ţile furnizoare şi menţinînd legătura zilnică cu baza judeţeană de aprovi­zionare pentru agricultură. In acest context, amintesc şi faptul că ne-am asigurat şi utilajele, şi aparatele de măsură şi control necesare pentru dotarea atelierelor în vederea rea­lizării reparaţiilor în cele mai bune condiţii. Intrucît zestrea tehnică de maşini agricole noi, de mare randament a crescut în acest an într-o măsură importantă, suntem­ preocupaţi să a­­sigurăm ridicarea nivelului de pre­gătire profesională şi policalificarea unui număr cît mai mare de meca­nizatori — acţiune pe care o vom declanşa în curînd. Desigur, în a­­ceastă privinţă trebuie să depăşim şi o anume inerţie, o nejustificată „teamă“ de nou din partea unor me­canizatori care nu au mai lucrat pină acum pe combinele moderne de recoltat porumb C­G­P sau alte asemenea maşini, dar specialiştii noştri îşi vor investi întreaga grijă şi competentă pentru a duce la bun sfîrşit această importantă mi­siune atit de imperioasă prin prisma înaltelor cerinţe şi exigenţe puse de noua revoluţie agrară. în aceste zile, cînd sînt tot mai evidente semnele iernii, ale înghe­ţului, vom trece cu toate forţele şi la intensificarea pe front larg a ac­ţiunii de împrăştiere a îngrăşămin­telor chimice, a amendamentelor şi a îngrăşămintelor naturale pe mari suprafeţe — acţiune de deosebită însemnătate pe care o vom finaliza în cît mai scurt timp şi prin care vom spori potenţialul productiv al pămîntului. Claudiu URSULESCU directorul S.M.A. Cărei, judeţul Satu Mare Obiective ce obligă la valorificarea resurselor existente

Next