Sportul, aprilie 1972 (Anul 28, nr. 7013-7042)

1972-04-08 / nr. 7020

Azi şi mline, în sala Floreasca CAMPIOANA MONDIALĂ LA FLORETĂ (DEMAILLE) ÎNTR-UN PASIONANT TURNEU AL REVANŞELOR Turneul feminin de floretă care reuneşte, azi şi mîine, pe planşele din sala Floreasca, primele forma­ţii ale Franţei, Italiei, Ungariei şi României constituie, fără îndoială, cea mai importantă competiţie de scrimă pe care o găzduieşte capi­tala noastră in acest an şi un im­portant examen preolimpic al tră­gătoarelor din cele patru ţări. PROGRAMUL TURNEULUI A FOST ALCĂTUIT ASTFEL ! sâmbătă (echipe) ora 8 : România A — România B, Italia — Ungaria: ora 10 : România A — Italia; Fran­ţa — România B; ora 12 : România A — Franţa; România B — Ungaria; ora 17 : Italia — România B: Fran­ţa — Ungaria; ora 19 : România A — Ungaria; Franţa — Italia; duminică (individual) ora 9 : turul I ; ora 11 : turul II; ora 13 : turul I ; ora 17.30 finala. Faptul că printre participante se află campioana mondială Marie Chantal-Demaille Împreună cu alte trei finaliste de la Viena (Ana Pascu, Ildikó Tordassi şi Maria Szolnoki), că patru din cele cinci trăgătoare maghiare care au ob­ţinut medalia de argint pe echipe la C.M. din capitala Austriei evo­luează acum la Bucureşti, că e­­chipele celor patru ţări competi­toare se numără printre primele şase din lume, atestă valoarea a­­cestui turneu, promiţând asalturi spectaculoase şi viu disputate. întrecerea se anunţă foarte inte­resantă şi sub aspectul tranşării unor rivalităţi sportive între aceste fruntaşe ale scrimei mondiale, în dramatica finală a „mondialelor“ de la Viena, Marie Chantal Demail­­le a cîştigat titlul după un epui­zant baraj cu Ildikó Rejtő şi Ana Pascu. Luna trecută, în marele turneu „Trofeul Martini“, Pascu şi-a luat revanşa (4—2) în sfertu­rile de finală asupra campioanei mondiale, care a şi părăsit „scena“ în acest stadiu al întrecerii de la Torino. Tot în C.M., între reprezentati­vele ţărilor respective s-a purtat o luptă extrem de strînsă. în dru­mul său spre medalia de argint, echipa Ungariei a întrecut cu 8—7 formaţia Italiei şi cu 8—6 pe cea a Franţei. între floretistele Italiei şi cele ale Franţei victoria a fost decisă la o singură tuşă în favoa­rea primelor : 8—8 (45—46) ! în Cupa Europei, recent disputată la Torino, trăgătoarele maghiare au arătat că deţin o foarte bună pre­gătire, întrecind în semifinale re­dutabila formaţie Dinamo Mosco­va (9—5). Dar tot cu acelaşi pri­lej, reprezentantele clubului Stea­ua au reuşit să-şi adjudece victo­ria finală în faţa floretistelor ma­ghiare, deşi au fost conduse me­reu pînă la 6—7. Ultimele trei a­­salturi cîştigate la scor de Szabó, Stahl şi Drîmbă au întors rezulta­tul în favoarea sportivelor noastre care, acum, se aşteaptă — desigur — la o replică dîrză din partea e­­chipei Ungariei. Avem, aşadar, suficiente motive să ne aşteptăm la o întrecere foar­te disputată atît în proba pe echi­pe, cit și în cea individuală. Floretistele maghiare Bobis, Szolnoki si Tordassi pe podium la C.M. din 1971, primind medalia de argint in proba pe echipe ION H0RT0PAN $1 VICTOR RISC PRim­i CAMPIONI NAŢIONALI LA HALTERE CONSTANŢA. 7 (prin telefon, de la trimisul nostru). Cea de a 24-a ediţie a campionatelor naţio­nale de haltere a început sub aus­picii îmbucurătoare. In frumoasa Sală a Sporturilor din localitate — aceeaşi care va găzdui peste cinci săptămîni cea de a 31-a ediţie a campionatelor europene — repetiţia generală în vederea acestei mari confruntări de pe continent a de­butat cu cîteva rezultate promiţă­toare, cu înregistrarea unor recor­duri ale ţării şi printr-o luptă pa­sionantă a celor doi candidaţi olim­pici la categoria cocoş Victor Rusu (Steaua) şi Marian Grigoraş (Pe­trolul Ploieşti). Experienţa şi con­stanţa sportivului de la Steaua s-au dovedit hotărîtoare faţă de talentul şi tenacitatea tînărului Grigoraş. Sperăm însă că la europene cei doi sportivi îşi vor îmbunătăţi perfor­manţele pentru a îndeplini norma prevăzută participării la Olimpiadă. La categoria muscă, Ion Horto­­pan — în progres faţă de ultimul concurs de la Poznan — progres insuficient însă, şi-a păstrat titlul. Dacă ar fi „împins“ 100 kg rezul­tatul său la total ar fi fost mult mai bun. Remarcabil este însă recordul său la „smuls“­­ 95 kg (v.r. 92,5 kg). Aşadar: 1. Ion Hortopan (Olimpia Bucureşti) 302,5 kg (92,5, 95, 115), 2. V. Iazicu (S. N. Constanţa) 260 kg (rec. „aruncat“-juniori 105), 3. Gh. Cîrjariu (Electromotor Timişoa­ra) 250 kg. O luptă frumoasă s-a dat la cate­goria cocoş unde tînărul M. Gri­goraş, a stabilit un nou record al ţării la „smuls“­­ 102,5 kg (v.r. 100 kg — Rusu), iar Stan Dinică (Steaua) a realizat norma de maes­tru al sportului (305 kg) prevăzută categoriei cocoş. Rezultate: 1. V. Ru­su (Steaua) 332,5 kg (110, 95, 127,5), 2. M. Grigoraş (Petrolul Ploiești) 327,5 kg (100, 102,5, 125), 3. Stan Di­nică (Steaua) 305 kg. Concursul continuă sîmbătă. Ion OCHSENFELD Citiți în pagina a 4-a : • Universitatea Bucureşti şi S. C. Leipzig susțin azi la Ploieşti partida retur din semifinala C.C.E. la handbal fe­minin • La Galaţi au început întrecerile ultimului tur al campionatului mas­culin de handbal PTIOLETÂri PZM TOATE ZANILE, VMTI-VA ! ZIAR AII. CON­SI­LI­ULUI NATIONAL PENTRU EDUCATIE FIZICA SI SPORT 4 PAGINI 30 BANI Sîmbâtă 8 aprilie 1972 ANUL XXVIII — Nr. 7020 Studenţii rugbyşti din Valea Jiu­lui, vor susţine două Jocuri ami­cale la Hanovra. ECHIPA DE RUGBY ŞTIINŢA PETROŞANI EVOLUEAZĂ IN R.F. A GERMANIEI încă o echipă românească de rugby Invitată In străinătate: Şti­inţa Petroşani. Lidera clasamen­tului a plecat In cursul acestei săptămlni In R.F. a Germaniei. AZI, PE STADIONUL „21 AUGUST“, DEBUT 1972 AL ECHIPEI ROMÂNIEI IN PRAGUL UNUI SEZON DE MAXIME SOLICITĂRI, „TRICOLORII“ IŞIINCEARCA FORŢELE IN compania redutabilei echipe a franţei • Aşteptăm o revanşă sportivă după două înfrîn­geri consecutive • Lipsită de Dobrin, echipa noastră lansează un nume nou în atac: Sandu ! • Reprezentanţii „cocoşului galic" reapar în Bucureşti după 40 de ani Reprezentativa de fotbal a Ro­mâniei întâlneşte ar. Franţa. Acest moment din viaţa atît de agitată din ultima vreme a echi­pei noastre naţionale se cuvine sub­liniat nu numai pentru semnifica­ţia sa pur statistică (reprezintă de­butul primei noastre garnituri în 1972), nu numai pentru că ne aduce faţă-n faţă cu o echipă de la care trebuie să ne luăm o revanşă spor­tivă de mult aşteptată şi care — e­­lement inedit, în plus — apare la Bucureşti după 40 de ani!— ci, mai ales, pentru că înseamnă primul pas pe care tricolorii români îl fac în­­­tr-unul din cele mai dificile sezoane internaţionale, care au stat vreodată în faţa fotbalului românesc. Avem de înfruntat „sferturile de finală“ ale Campionatului Europei, meciul decisiv cu Danemarca pentru ca­lificarea în turneul final al Jocu­rilor Olimpice şi — mai departe — o nouă rundă de preliminarii pentru C.M. ! Iată deci, cu cite obligaţii ne aş­teaptă anul fotbalistic internaţio­nal pe care îl inaugurăm azi pe sta­dionul „23 August“ în faţa repre­zentanţilor „cocoşului galic“, cite e­­moţii se conturează pentru noi toţi, cei care urmărim îndeaproape ac­tivitatea fotbalului românesc. De altfel, în ultimele săptămîni, pulsul interesului în jurul echipei naţionale cunoaşte o creştere accen­tuată, problemele lotului sunt dis­cutate cu aprindere de iubitorii fot­balului, lumea se interesează parcă mai mult ca oricînd de ce se în­­tîmplă la lot, de forma jucătorilor, de perspectivele formaţiei etc. Dar nu e vorba numai de un interes pur şi simplu, ci şi de o profundă participare afectivă a publicului larg, care e — sufleteşte — aproape de jucătorii care ne vor reprezenta în întrecerile­ acestui an. In a­ceastă privinţă, sunt elocvente sce­nele de profundă simpatie faţă de echipa naţională, de la meciul de antrenament de miercuri de pe te­renul T.M.B., căldura primirii de joi de la Fabrica de elemente auto­matizate, sutele şi miile de scri­sori sosite din toate colţurile ţârii pe adresa echipei naţionale sau la redacţia noastră, pentru a fi în­­mînate tricolorilor. In aceste condiţii, echipa de fot­bal a României debutează azi în sezonul 1972, întîlnirea cu Franţa Radu URZICEANU (Continuare în pag. a 3-a) întotdeauna este animaţie la aero­portul Otopeni. O animaţie firească. Dar ieri după-amiază peroanele inten­sei aerogări bucureştene erau parcă mai pline ca altădată. Iar în momen­tul cînd pe marele tablou electric a apărut ştirea că avionul Air France, care aducea de la Paris pe fotbaliş­tii „cocoşului galic“, a aterizat, cei mai mulţi s-au precipitat spre­­un­a din uşile pe care trebuiau să apară fotbaliştii cei mai aşteptaţi în Bucu­reşti, aşteptaţi de.. 40 de ani ! I­a, 40 de ani au trecut de la prima evo­luţie a naţionalei franceze la Bucu­reşti... Lunga aşteptare a luat sfîrşit şi iată-i pe cei 17 jucători pe a căror haină bleumarin este încrustată in­signa Federaţiei franceze de fotbal din care nu lipseşte, fireşte, cocoşul galic. Rind pe rînd, îi recunoaştem. Iată-l pe Djorkaeff, fostul căpitan al echipei, şi ale cărui prime cuvinte au fost : „Unde este Dumitrache ? L-am cunoscut anul trecut la festiva­lul Iaşin, de la Moscova, şi mi s-a părut un băiat admirabil“. Vestea că Dumitrache este bolnav şi internat în spital l-a mirat, desigur, pe cu­noscutul internaţional francez, de data asta anunţat şi el ca rezervă. Iată-i acum, cu toţii în imensa sală de aşteptare. Alături de ei, încă o echipă, chiar mai numeroasă, aceea a gazetarilor şi fotoreporterilor ve­niţi din Franţa. Meciul de azi este pe buzele tutu­ror, îi întrebăm pe internaţionalii francezi care este părerea lor des­pre aşteptata întîlnire de pe „23 .Au­gust". La rindul nostru sîntem in­terpelaţi asupra echipei României, asupra celor mai cunoscuţi din­tre jucători. Reuşim să-l desprindem pe Michel din grupul său. Crede că meciul va fi foarte dificil pentru am­bele echipe, dar foarte important pentru români, intrucît el va consti­tui o trecere în revistă a forţelor d­in vederea partidei oficiale cu Ungaria. „Din punctul nostru de vedere, am dori si repetăm jocul bun şi victor-Mircea TUDORAN (Continuare în pag. a 3-a) ECHIPELE FAŢĂ IN FAŢĂ ROMÂNIA RADUCANU SĂTMAREANU LUPESCU DINU DELEANU DUMITRU NUNWEILLER LUCESCU DEMBROVSCHI MIRCEA SANDU IORDANESCU Stadion „23 August“ — ora 16.30 — Arbitri: Iosip STRMECKI (la centru), ajutat la linie de Ivan FRANKOVICI şi Mladen KOVA­­CEMICI — toţi din Iugoslavia. Partida va fi televizată şi radiodifuzată. FRANŢA FRANCEZII SÎNT HOTARIŢI: „VREM SĂ REPETĂM JOCUL BUN ŞI VICTORIA DE LA REIMS“ • Reprezentativa Franţei a sosit cu lotul anunţat • Djorkaeff : „Unde este Dumitrache ?" • Tresor : „Voi face totul pentru ca echipa mea să cîştige" • Imediat după sosire, la antrenament FLOCH G. LECH MEZY MICHEL NOVY BOSQUIER CARNUS BLANCHET TRESOR LUCESCU BOSQUIER Elevii lui Boulogne, la o scurtă discuţie înaintea antrenamentului BERETTA ROSTAGNI Foto Paul ROMOŞAN Clubul sportiv şcolar din Capitala PEPINIERĂ A MULTOR PERFORMERI Joi a fost zi de sărbătoare la Clu­bul­ sportiv şcolar din Bucureşti, prilejuită de aniversarea a 14 ani de existenţă. Moment de evocare a unor succese, de angajamente pentru vii­tor. În anii care au trecut de la sem­narea actului său de naştere, din a­­cest club de elită al elevilor din Capitală şi-au luat zborul către înalta performanţă mulţi tineri cu recunoscute virtuţi în sport : atleta Mihaela Peneş, de două ori meda­liată olimpică, caiaciştii Mihai Zafiu şi Viorica Dumitru, scrimerul Mihai Ţiu, handbaliştii Valentin Samungi, Gheorghe Goran şi Gheorghe Mari­­nescu, poloiştii Gheorghe Zamfirescu şi Novac Gruia, gimnaştii Petre Mi­­haiuc şi Mircea Gheorghuiu, înotătoa­­rea Georgeta Cerbeanu şi mulţi al­ţii. Reuşita procesului de selecţie şi instruire, desfăşurat nu numai cu competenţă, ci şi cu multă exigenţă şi responsabilitate este legat de exis­tenţa aici a unei veritabile pleiade de profesori şi antrenori ca Gh. Di­­meca (nataţie), C. Munteanu (rugby), Gh. Fodoreanu şi E. Răducănescu (atletism), A. Mişca (tir), Gh. Pre­­descu (handbal), G. Fischer (sări­turi), I. Petru (gimnastică), M. Doară şi Petrica Popa (caiac) etc. Sunt teh­nicienii şi educatorii, totodată, de care sunt legate cele mai multe suc­cese înregistrate de clubul sportiv şcolar în cei 14 ani de viaţă, care echivalează, printre altele, cu nu mai puţin de 731 titluri de campioni naţionali de copii, juniori şi seniori şi peste 500 de recorduri naţionale. Există statornicită in acest club o atmosferă exemplară de muncă, ge­nerată in primul rînd de spiritul de dăruire al elevilor, susţinută în ace­laşi timp de conducerea acestei uni­tăţi de performanţă (preşedinte prof. Teodor Dolea) şi recunoscută de miş­carea noastră sportivă. De altfel, în anii 1969 şi 1970, Clubul sportiv şco­lar, recunoscîndu-i-se meritele in a­­bordarea marii performanţe, a fost categorisit printre unităţile fruntaşe, acordindu-i-se locurile 1 şi, respec­tiv , m­ Întrecerea dintre cluburile de nivelul său, iar anul trecut a primit diploma Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport. Sunt dovezi de incontestabile merite ale acestei familii de tineri sportivi, tot­odată mărturii de sinceră preţuire. Festivitatea care a avut loc cu pri­lejul împlinirii celor 14 ani de exis­tenţă ai Clubului a fost marcată de un proaspăt succes, realizat într-o apreciabilă măsură şi de reprezen­tanţii acestei unităţi de performanţă. Şapte dintre ei, şi anume Ştefan, Moraru, Martin, Ghiţă, Zafiescu, Scarlat şi Milcă, au făcut parte din echipa de rugby — juniori a României care, la ediţia actuală a „Cupei naţiunilor F.I.R.A.“, desfăşurată in Italia (Roma şi Aquila), a obţinut o suită de vic­torii şi, în final, locul I. In cuvintul său, prof. Tudor Va­sile, preşedintele Consiliului munici­pal pentru educaţie fizică şi sport, a ţinut să releve unele prezenţe no­tabile, chiar in acest sezon, ale re­prezentanţilor Clubului sportiv şco­lar in competiţii interne (gimnaştii la Galaţi, înotătorii şi săritorii in apă la Cluj, handbalistele la Drăgăşani etc.) sau la alte concursuri interna­ţionale. Totodată, vorbitorul a sub­liniat că în club munca politică şi de educare a tinerei generaţii, in spiri­tul conştiinciozităţii faţă de muncă şi al continuei autodepăşiri, se face permanent simţită. Festivitatea la care ne-am referit a fost punctată şi de un alt moment emoţionant , acela al decernării titlului de membru de onoare al clu­bului tovarăşului Anghel Alexe, pre­şedintele Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, altor per­sonalităţi marcante ale mişcării noas­tre sportive, unor profesori şi antre­nori cu recunoscute merite in propă­şirea acestui nucleu de performanţă. Salutind iniţiativa, urăm, in acelaşi timp, Clubului sportiv şcolar noi bi­ruinţe In activitatea sa consacrată efectiv propăşirii mişcării noastre sportive. Tiberiu STAMA GIMNAŞTII MAI AU MULT DE LUCRU PENTRU URM­A LA _______________________________________ Primă verificare a pregătirii gimnas-1—“—————”—~~~~~ telor şi gimnaştilor fruntaşi in vederea Jocurilor Olimpice de la München, cam­pionatul national pe echipe a oferit antrenorilor federali şi tuturor specialiştilor noştri posibilitatea să testeze măsura in care exerciţiile liber alese şi impuse au fost bine Însuşite şi executate, direcţia in care va trebui să se acţioneze In etapa următoare. Deoarece sunt cei mai In măsură să aprecieze evoluţia olimpicilor, dăm azi cuvintul unor reputaţi specialişti, care au funcţionat ca arbitri în concursul de la Galaţi. I-am rugat să evalueze obiectiv stadiul atins de olimpicii noştri, să facă propuneri in legătură cu ceea ce s-ar mai putea şi ar trebui să se facă la viitoarele antrenamente. Să le ascultăm opiniile, fiecare referindu-se la aparatul pe care l-a urmărit cu precădere. AURORA PODLAHA (sărituri) : Dintre „olimpice“, cea mai bună mi s-a părut a fi în acest concurs Paula loan, ale cărei sărituri stînd-echer au fost executate cu multă siguran­ță, ambele zboruri fiind foarte bune. Deoarece acest aparat mi se pare de­ficitar, aş dori să mă refer la unele neajunsuri pe care le-am sesizat. Foarte multe gimnaste manifestă, în continuare, lipsă de orientare la a­­terizare, zboruri insuficiente, fără amplitudine, joase, care nu impresio­nează. După cum se ştie, pe plan in­ternaţional cu asemenea execuţii se obţin note foarte mici. Nu e cazul să fac nici o nominalizare pentru că lipsurile amintite au fost prezente, într-o mai mică sau mai mare mă­sură, la toate gimnastele care au concurat la Galaţi, unele manifes­­tînd şi greşeli de tehnică. ATANASIA IONESCU (paralele) : Deşi notele nu reflectă valoarea rea­lă a concursului, arbitrajul fiind foarte sever, mai ales cu componen­tele lotului olimpic, majoritatea e­­chipelor au prezentat exerciţii valo­roase, bine executate, în compoziţia cărora au­ fost incluse elemente de mare dificultate. Originalitatea, pre­ocuparea pentru nou au făcut la a­­cest aparat un serios pas înainte, care a fost evident mai ales în finalu­­rile exerciţiilor. S-au remarcat, din acest punct de vedere, Alina Go­­reac, Anca Grigoraş, Ileana Coman, Rodica Sabău, Mariana Gheciov, Pau­la Ioan. Este adevărat, echipele din care au făcut parte aceste gimnaste au riscat mai mult, pierzînd chiar puncte preţioase, dar meritul lor este cu atât mai mare, sportivele res­pective dovedind înţelegere şi răs­p­undere pentru pregătirea olimpică î­ntr-un progres evident mi s-a pă­rut Iuliana Simonfi. In sfîrşit, aş dori să remarc că exerciţiile prezen­tate de Elena Ceampelea şi Maria­na Gheciov (parţial chiar şi Ştefania Bacoş) s-au situat la un ridicat ni­vel de dificultate, dar, din păcate, aceste sportive au ratat. MARIA RAICU (bîrnă) : Poate că e vorba de primul concurs al anului, multe dintre gimnaste nu au ajuns incă la execuţii intr-un ritm ridic­at, exerciţiile fiind destul de monotone, cu multe opriri care, se ştie, sunt penalizate de regulament. De ase­menea, se observă lipsă de amplitu­dine, de eleganţă şi expresivitate, iar cursivitatea execuţiei este uneori întreruptă de supărătoare opriri, de­ Constantin MACOVEI (Continuare in pag. a 2-a) COMPORTARE OLIMPIADĂ Sportivii români conduc după prima zi în întrecerea masculină Eugen Almer a învins limita celor 17 minute pe 1500 m liber (Citiţi amănunte in pag. a IV-a). Eugen Almer în plin efort spre noile sale recorduri la 800 m (8:57,8) şi 1500 m liber (16:59,5) Foto: I. MIHAICA „Triunghiularul“ de înot din Capitală D­esigur, e prematur să se tragtă concluzii, dar un fapt este cert: ambele loturi au muncit intens în cursul iernii, iar rezultatele actuale prefigurează­ o comportare bună a gimnaştilor noştri fruntaşi. Multe dintre exercițiile prezentate în campionatul pe echipe conțin ele­mente de ridicată valoare tehnică, iar execuţia s-a situat şi ea, uneori, la un bun nivel. Exerciţiile impuse, care decid, de multe ori, soarta unei competiţii, au fost însuşite în mod corespunzător şi este cert că în viitoarele concursuri vor fi din ce în ce mai bine interpretate, în pe­rioada următoare toată atenţia specialiştilor noştri trebuie să fie acor­dată repetărilor integrale a exerciţiilor impuse şi liber alese, creşterii continue a rezistenţei specifice de concurs, îmbunătăţirii ţinutei şi pre­zentării generale. Nu putem omite, de asemenea, faptul că componen­ţii loturilor olimpice ratează incă prea multe execuţii, uneori nu din elemente de mare dificultate, ci din poziţii extrem de uşoare. Este un aspect asupra căruia va trebui să se insiste la următoarele antrena­mente.

Next