Steagul Roşu, aprilie 1967 (Anul 22, nr. 4402-4427)

1967-04-08 / nr. 4408

îmbunătățirea calității produselor cere aplicarea mult mai operativă a măsurilor preconizate Una din fabricile Combinatului de industrializare a lemnului din Comă­­nești produce mobilă curbată (scaune, de diferite tipuri, cuiere ș.a.). în sec­toarele fabricii s-au adus utilaje și in­­stalații moderne care asigură reali­zarea producției în condițiile creșterii productivității muncii și permit obți­nerea unor produse de calitate la ni­velul exigențelor mereu sporite. Zes­trea tehnică a fabricii este încredin­țată muncitorilor, inginerilor, tehnicie­nilor și maiștrilor, care la un loc, în medie, se încadrează în vîrsta tinere­ții dar despre care se poate spune că au acumulat o bună experiență atit în ceea ce privește însușirea tehnologiei de fabricație a mobilei curbate cît și în folosirea cu tot mai multă siguran­ță, a tehnicii moderne din ramura in­dustria mobilei. Rezultatele obținute confirmă acest lucru. Dintre acestea noi ne oprim asupra unuia — combi­natul a cîștigat diploma de evidențiat pe ramură în întrecerea socialistă des­fășurată în anul 1966. Se înțelege că la aceasta și-a adus o importantă con­tribuție și colectivul fabricii de mo­bilă. Distincția, pe lîngă o răsplătire mo­­ral-materială a eforturilor depuse pentru înfăptuirea exemplară a sar­cinilor de producție, constituie, în a­­celași timp, și un prilej de mobilizare a forțelor pentru dezvoltarea succe­selor pe linia creșterii producției și productivității muncii, îmbunătățirii calității produselor ș.a., cu alte cuvin­te, pentru gospodărirea cu multă chib­zuință a fondurilor materiale și bă­nești. De altfel, în acest sens, este deja consemnat un angajament luat a­­tunci cînd a avut loc festivitatea de înmînare a diplomei. Să vedem în ce măsură acest angajament prinde viață, în ajutorul analizei întreprinse ne vi­ne și bogăția de fapte acumulate în decursul unui trimestru. Ne referim tot la fabrica de mobilă. Ce se desprinde din analiza fapte­lor ? în primul rînd, eforturile depuse în secții și ateliere au asigurat înde­plinirea cantitativă a planului de pro­ducție atît la intern cît și la export, în același timp și sub raport calitativ s-au obținut unele rezultate bune care confirmă un anumit nivel de preocu­pare al întregului colectiv în aceas­tă direcție. Din cele constatate se poa­te spune că îmbunătățirii calității mo­bilei executate în această perioadă i s-a acordat mai multă atenție, urmă­­rindu-se înlăturarea unor lipsuri care au fost sesizate de beneficiari, pe de o parte, și de organele superioare de partid și de stat, pe de altă parte, în acest scop au fost organizate dezbateri privind montarea pieselor, nivelul de finisare al produselor ș.a. Măsurile luate, în ansamblu, și-au dovedit eficacitatea, însă nu în măsu­ră suficientă, la nivelul posibilități­lor. Practica confirmă că în fabrica de mobilă s-a acționat uneori, lent a­­supra anumitor cauze care sunt deja bine cunoscute ca dăunătoare calită­ții produselor. Bunăoară, la o serie de repere aspectul exterior este defor­mat din cauza nesortării și stivuirii cherestelei, imediat după descărcarea din vagoane, ceea ce duce la degrada­rea materialului. Practic materialul de­gradat ar trebui înlocuit. Insă acest lucru nu se poate fiindcă intervine Combinatul de industrializare a lemnului Comănești consumul de materii prime. Se des­prinde, deci, că este imperios nece­sară trecerea la aplicarea măsurii de sortare a cherestelei. Un alt exemplu: La picioarele ante­rioare ale scaunelor rezultă din strun­­jire multe smulgeri de fibră. Această deficiență, pe lîngă faptul că îngreu­nează operațiile de șlefuire și finisa­re, dă în final un aspect necorespun­zător produsului finit. Pentru înlătura­rea neajunsului s-a făcut propunerea revizuirii utilajului care execută ope­rația de strunjire. Cu cît această mă­sură se va aplica mai repede cu atît colectivul fabricii va avea mai mult de cîștigat pe linia îmbunătățirii calității reperului respectiv și prin aceasta a produselor realizate. Se fabrică lunar in această unitate mii de scaune. Uneori nu încap pe su­prafețele destinate depozitării, din ca­re cauză, în cele din urmă, tot cali­tatea suferă. Prevenirea unor astfel de aglomerări are o singură cale efi­cientă — îndeplinirea ritmică a pla­nului. Deci, acțiuni concrete în acest sens Multe din miile de scaune moartă și alte amprente a grabei, a neaten­ției din partea celor care se produc și din partea celor chemați să execute controlul de calitate. Este vorba despre fixarea fundului­ scaunelor. Marea ma­joritate a falțurilor în care se fixează fundurile de scaun sînt corect execu­tate și urmarea nu este alta decit a­­ceea că respectivele scaune au un as­pect îngrijit nu numai atunci cînd sînt privite în poziția lor normală, de ședere, ci și atunci cînd sînt întoar­se. Dar, din păcate, la destul de multe scaune, se execută falțurile mult mai mari, peste dimensiunile admise. De data aceasta pentru fixarea fundului se face o mare risipă de clei care se întinde pe suprafețe destul de mari și care dau un aspect nu numai urît pro­dusului respectiv dar și de proastă gospodărire a unor materiale. De ce a­­ceastă cale costisitoare și nu una mai eficientă, de pildă, exigentă pentru executarea corectă a tuturor falțuri­­lor . Cauza principală a acestui aspect este nepunerea la punct a modulul in care se face ascuțirea frezei pentru executat falțul. De fapt, în general, ascuțitoria acestei fabrici nu este or­ganizată la nivelul cerințelor ritmului cu care se cere să se lucreze — mult, repede și bine — în fabrica de mobilă. Așa se explică de ce unele freze e­­xecută falțuri mai mari, iar altele mai mici. De ce se face o ascuțire du­pă ochi și nu după cerințele obliga­torii pentru calitate ? Din cele rela­tate se impune ca o măsură imediată — îmbunătățirea activității în atelie­rul de ascuțitorie. Încă o întrebare. De ce proba calității ascuțirii frezei se face direct pe piesa bună și nu pe alte bucăți de materiale (deșeu) în ate­lierul de ascuțitorie ? încercată calea controlului calității ascuțirii frezei în atelierul de ascuțitorie ar da numai rezultate care să poarte mereu am­prenta unei griji mult mai mari pen­tru îndeplinirea exemplară a sarcini­lor de producție Ne-am referit la cîteva dintre cele mai acute cauze ale unor neajunsuri în îmbunătățirea calității produselor fabricii de mobilă din cadrul combina­tului de la Comănești. Înlăturarea a­­cestora se impune cu acuitate. Orice tărăgănare nu ajută la îndeplinirea angajamentului luat pentru anul 1967. Prima lună a trimestrului în care am intrat este perioada care impune să se treacă la aplicarea măsurilor poli­tice și organizatorice, acestea deși preconizate din vreme au fost totuși neglijate. GH. DANILA f O DELEGAȚIE A PARTIDULUI COMUNIST FRANCEZ NE VIZITEAZĂ ȚARA La invitația Comitetului Central al Partidului Comunist Român, vineri la amiază a sosit în Capitală o delegație a Partidului Comunist Francez, alcătuită din tovarășii Etienne Fajon, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C. Francez, director al ziarului „L'Humanite" și Jacques Denis, membru al C.C. al P.C. Francez. Pe aeroportul Băneasa membrii delegației au fost întîmpinați de tova­rășii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Manea Mănescu, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R., Constantin Vasiliu, adjunct de șef de secție la C.C. al P.C.R., de activiști de partid. (Agerpres) TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU A PRIMIT DELEGAȚIA PARTIDULUI COMUNIST FRANCEZ Vineri după-amiază. Nicolae Ceaușescu, secretar tovarășul general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a avut o întrevede­re cu tovarășii Etienne Fajon, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C. Fran­cez, director al ziarului „L'Humanite“, și Jacques Denis, membru al C.C. al P.C. Francez. La întrevedere au participat tovară­șii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Leonte Răutu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Manea Mănescu, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., și Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. Cu acest prilej a avut loc, într-o atmosferă caldă, tovărășească, un schimb de păreri privind probleme de interes comun pentru cele două par­tide, probleme actuale ale mișcării comuniste și muncitorești și ale situa­ției internaționale. Manifestare consacrată aniversării eliberării Ungariei de sub jugul fascist La Casa de cultură din orașul Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut loc vineri după-amiază o adunare festivă consacrată celei de-a 22-a aniversări a eliberării Ungariei de sub jugul fas­cist, la care au participat numeroși oameni ai muncii din unitățile indus­triale ale orașului, reprezentanți ai or­ganelor locale de partid și de stat și ai organizațiilor obștești, precum și membri ai ambasadei R. P. Ungare la București. Au luat cuvîntul Ion Coteț, preșe­dintele comitetului sindicatului de la Combinatul chimic din Borzești și Sán­dor Argyelan, consilier al ambasadei R. P. Ungare, care au relevat însemnă­tatea marelui eveniment petrecut acum 22 de ani în viața poporului ungar, suc­cesele obținute de acesta pe drumul construirii socialismului și prietenia dintre popoarele român și maghiar. In încheiere, formații de artiști ama­tori ale sindicatelor din oraș au pre­zentat un program artistic. In raionul Bacău , TRACTOARELE, MAȘINILE j­AGRICOLE ȘI ATELAJELE NU SÎNT FOLOSITE DIN PLIN LA ARAT ȘI SEMANAT. DE CE ? în aceste zile cîmpul este locul unde se dă o bătălie hotărîtoare pentru soarta recoltei pe care o vom a­­duna la toamnă. Fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut are greutatea boabelor și niciodată zicala „timpul­­ de aur" n-a avut o ilustrare mai vie ca aceea pe ca­re o oferă necesitatea atît de imperioasă acum, de a pune, în cel mai scurt timp, în cele mai bune condiții agrotehnice, sămînța sub brazdă. După ce am străbătut, în cursul zilei de 6 aprilie a.c., un traseu de peste 200 km prin satele raionului Bacău, redăm în cele ce urmează, cîteva din cele mai semnificative aspecte ale modului cum se desfășoară campania agricolă de primăvară în cooperativele agricole, răspunzînd, în principal, la întrebările : CUM E FOLOSIT TIMPUL BUN DE LU­CRU ? CUM SUNT FOLOSITE MAȘINILE ȘI ATE­LAJELE ? CARE E CAUZA ÎNTÎRZIERILOR ȘI CUM POT FI RECUPERATE? Arăturile se fac... din birou (?!?) Am ales, ca prim loc de popas, comuna Cleja. Străbătînd ulițele sa­tului ne-au atras de la început aten­ția (era în jurul orei 7 dimineața) ze­cile de cooperatori ce se îndreptau, cu cazmale și găleți, spre dealul Zîmbria, unde se planta vița de vie. Toți cei pe care i-am întîlnit și cu care am vorbit erau absorbiți în mod deosebit de această acțiune. Pe in­ginerul cooperativei, tovarășul Gh. Popescu, l-am întîlnit, de asemenea, pe drum, îndreptîndu-se spre locul plantării viței. L-am reținut cîteva minute pentru a-i adresa unele în­trebări cu privire la mersul lucră­rilor de arat și însămînțat. Notăm în carnet cele dintîi date : plan de însămînțări, epoca I-a — 60 ha sfeclă de zahăr, 15 hectare ma­zăre, 17 hectare borceag, 15 hectare ovăz, 80 hectare floarea-soarelui. Realizat pînă­ la 6 aprilie, 45 hecta­re sfeclă de zahăr, întreaga suprafa­ță planificată de borceag, mazăre și ovăz. Au mai rămas 10 hectare de floarea-soarelui și 15 hectare de sfe­clă. Din răspunsuri se degajă multă li­­­niște și sigurață. Ieri, a fost o ploaie, nu s-a lucrat toată ziua. Așadar timpul nu e așa cum ți-l planifici. Trebuie să ai întotdeauna rezerve. Nu-i nimic, pare să spună interlocu­torul nostru, toate lucrările se vor desfășura normal. Am cercetat mai atent mersul lu­crărilor și au ieșit curînd la iveală unele contradicții între spusele ingi­nerului și situația de pe teren. De pildă, în legătură cu arăturile — lu­crare foarte importantă, care nu su­feră nici un fel de amînare . — Avem un plan de 536 hectare, ne spune dînsul, din care 260 hecta­re cu atelajele. Pînă pe 10 aprilie însă, le terminăm. — Cît ați arat cu atelajele ? — 180 hectare. Deci, mai rămîn 80 hectare. De fapt, pînă la data de 4 aprilie se araseră doar 89 hectare. In ziua de 5 aprilie plouase, așa că nu s-a putut lucra. In ziua de 6 aprilie avea loc discu­ția. Iată, așadar, cum se pot „ara“ din birou, aproape 80 hectare. De ce nu se analizează cu mai multă răs­pundere modul cum sînt folosite în această cooperativă agricolă cele 60 de atelaje ? Momentul însămînțârii se stabilește la raion ? Evident, nu. Nimeni nu știe mai bine cînd trebuie semănată, bună­oară sfecla de zahăr, decît cei ce o seamănă. Totuși, unul din primii noștri in­terlocutori tov. Nicolae Diaconu, in­structor de partid la Horgești, la în­trebarea : Ce suprafață s-a semănat cu sfeclă de zahăr pînă azi ? (6 apri­lie) ne răspunde : — După indicațiile primite de la raion semănatul acestei culturi l-am început ieri. De ce abia în ziua de 5 aprilie (zi în care, din cauza ploii de fapt, nici nu s-a lucrat) cînd suprafața plani­ficată e destul de mare — depășește 100 hectare ? N. CONSTANTIN I. CARACINSCHI (Continuare în pag. a H-a) La C.A.P. din Parava Brigadierul Gheorghe Cernat La sediu acte are de rezolvat, iar pe cîmp de semănat, nici gînd. O inițiativă a Comitetului orășenesc Bacău al P.C.R. Consfătuire cu medicii Zilele trecute a avut loc o consfătuire a medicilor din ora­șul Bacău, inițiată de Biroul Co­mitetului orășenesc Bacău al P.C.R. în scopul dezbaterii largi a unor aspecte ale activității sanitare. Orientate în principal — deși nu exclusiv — (prin referatul comun întocmit de Comitetul de partid al unităților sanitare și Secția sănătate a Comitetu­lui executiv al Sfatului popu­lar orășenesc) spre analizarea carențelor manifestate în asis­tența sanitară, discuțiile, la care a participat un număr aprecia­bil de medici, au surprins unele fenomene negative manifestate în circumscripții, policlinici și spitale, cît și cauzele care le determină. Este vorba în primul rînd de defecțiunile cauzate de actele de indisciplină — izolate — din partea unor medici care întîr­­zie, absentează etc.; de slaba colaborare între medicii de di­ferite specialități (subsumată in­­suficentei organizări științifice a muncii, de apariția unor re­lații neprincipiale între medici, localizate în special în unele secții ale spitalului. In cuvîntul lor, vorbitorii au rezervat un loc însemnat proble­melor de etică profesională, ma­­nifestîndu-și dezacordul cu pri­vire la atitudinea rece, distantă a unor medici față de bolnavi, pledînd pentru statornicirea u­­nui climat de deplină încredere și siguranță între medic și pa­cienți. S-a insistat, de asemenea, asupra stabilirii unor relații de perfectă colaborare între medici în general, între circumscripții, policlinici, spital; s-au ridicat și unele probleme „interne“ — administrative, cărora organele sanitare vor trebui să le acorde atenția cuvenită, ■ ■ î Anul XXII Nr. 4408 (5887) ■ ■ ------------------------------------------------------------------- 1 I > ■ Sîmbătă 8 aprilie 1967 J,­­ > I 4 pagini 25 bani ■ ■ • ______ __________ _­ Mi Mi Mi Mi Mi Mi IM ^B ^B ^B ^b ^b »j Cu toate forțele la plantatul viei! Una din măsurile luate pe plan re­gional în ce privește valorificarea superioară a pămîntului este plan­tarea cu vie în actualul sezon a u­­nei însemnate suprafețe de teren: 1.350 de hectare. Toate aceste tere­nuri, supuse pînă acum erodării, vor aduce mari venituri odată amenajate și plantate. Pînă în prezent, din cele 1.350 hectare au fost desfundate 1.254 hec­tare (92,8 la sută), iar 941 hectare au fost amenajate pentru a se putea trece la plantat. Cooperativele agricole din raionul Adjud și-au propus să desfunde și să planteze cea mai mare suprafață : 765 hectare. Aici mai erau de des­fundat, la 6 aprilie, 5 hectare, iar de finisat terasele — pe 165 hectare, în raionul Bacău, însă și desfunda­­tul și finisatul teraselor sînt rămase în urmă. Astfel, din cele 520 hec­tare cît au de desfundat și plantat cooperativele agricole de producție, realizările (pînă la aceeași dată — 6 aprilie) sînt: 428 hectare desfun­date și numai 305 finisate. De ase­menea, în timp ce cooperatorii din raionul Adjud au plantat 36 hectare, cei din raionul Bacău au plantat doar 4. Pînă și raionul Roman, care și-a propus să planteze 50 de hec­tare (cu 10 hectare peste plan), a plantat mai mult: 10 hectare ! Deși tot în această perioadă se e­­xecută aratul, însămînțatul și alte lucrări agricole, este știut că rămîn încă suficiente forțe care pot și tre­buie îndreptate spre executarea des­­fundatului, amenajarea teraselor, pichetatul și plantatul viței de vie. Aceasta cu atît mai mult, cu cît, pe lîngă volumul mare de muncă pe care-l cere operația de plantare, mai trebuie avut în vedere că e și timpul cel mai propice, solul avînd încă suficient din apa necesară prin­derii butașilor. Fiind vorba de o lucrare de inves­tiții, de o lucrare de care depind ve­niturile cîtorva zeci de ani, consiliile de conducere, consiliile agricole și uniunile cooperatiste trebuie să ma­nifeste toată răspunderea pentru grăbirea lucrărilor și calitatea aces­tora. Acestui îndemn trebuie să-i răspundă cu toată solicitudinea fie­care cooperator din unitățile care și-au prevăzut a planta vie. ORAȘUL ROMAN Cauze care favorizează existența unor „eclipse" în rețeaua alimentației publice Așezat la răscruce de drumuri că­tre Suceava și Iași, ca și spre alte ținuturi ale Moldovei, orașul Roman este renumit prin tradiționala ospi­talitate. Și mai e un lucru re­cunoscut , în materie de artă cu­linară, comercianții romașcani și-au cîștigat un anume prestigiu: în lo­calurile de alimentație publică din Roman, călătorul găsea renumitele mîncăruri moldovenești ca tochitură, sărmăluțe cu mămăliguță, mici, cior­bă de burtă și altele. Nu se poate ignora faptul că și în zilele noastre, specialiștii artei culinare din orașul Roman se stră­duiesc și reușesc pe alocuri să ofere consumatorilor un sortiment variat și gustos de mîncăruri. Există însă și minusuri care frînează pe undeva fantezia și spiritul de inițiativă al celor care lucrează în rețeaua a­­limentației publice. Aceasta se da­­torește unei șablonizări evidente a alimentației publice, unor scheme și canoane birocratice. Ce rațiune a stat la desființarea unor localuri ? Spuneam că orașul Roman găz­duia la orice oră din zi și noapte pe cei care drumețeau în sus și în jos. Aveau romașcanii multe lo­caluri care își creaseră o faimă toc­mai printr-o notă proprie, a produse­lor culinare ce se găseau aici. Dar care este azi situația ? Unii dintre cei care se ocupă cu alimentația publică se plîng că acum, în unele localuri, mai ales la restaurantul „Moldova“, nu există clientelă, că localul nu-și justifică pe deplin investițiile. Romașcanii își amintesc de localul de lîngă gară în care consumatorul găsea în orice moment tot ce dorea, de la mititei fripți pe grătar, pînă la ciorbe și alte mîncăruri gustoase. Și în alte cartiere din Roman se aflau ase­menea localuri unde priceperea și pasiunea unor lucrători se îngemă­nau perfect, creînd un cadru am­biant. Mai tîrziu au fost înființate niște bodegi, care, de asemenea, cu­noșteau o afluență mare de consu­matori. Dar unele din ele au dispă­rut de cîțiva ani. A fost desființat bufetul „Miorița" la care desface­rile anuale erau în jur de 1 500.000- 1.700.000 lei. Apoi au „pierit" peste noapte bufetele „Viișoara“- „Zori de zi" și „Ciocîrlia". — Ce rațiune a stat la baza des­ființării acestor localuri ? — o în­trebăm pe tovarășa Elena Florea, director al C.C.L. Mixt Roman. — Erau prea multe bodegi con­centrate în centrul orașului. — De ce nu v-ați gîndit atunci la o reamplasare a lor în tot orașul ? La ultima întrebare n-am primit răspuns. Dar se vede treaba că nu erau prea multe în centru pentru că la bufetul „Stejarul“, din centrul o­­rașului unde am intrat, nu mai e­­ra nici un loc la mese. — Nu-i chip să bei aici o bere — ne-a spus un cetățean, ieșind din bufet. La bar era un șir lung de ce­tățeni și barmanul nu mai pridi­dea cu servitul. — Azi nu-i chiar aglomerat, dar să vedeți marțea, cînd e zi de tîrg — ne spune Gheorghe Sachelarie, responsabilul bufetului. Cegerul ar fi mult mai mare dacă ar fi lărgită încăperea. Poposim și la bufetul „Victoria”. Localul e frumos, are condiții opti­me. Și aici volumul vînzărilor între­ce sarcinile de pian. Așadar, nu înțelegem nici acum de ce s-a renunțat așa de ușor la vechile localuri de alimentație pu­blică. Existența fiecărei unități sa fie justificată din punct de vedere economic Evident, ideea care trebuie să guverneze existența fiecărei unități trebuie să fie rentabilitatea, stau lucrurile din acest punct Cum de vedere la Roman ? Se află aici, la Roman, de altfel singurul, restauran­tul „Moldova“. Local mare, cu un personal destul de numeros — pes­te 40 lucrători, — el și-a cîștigat o oarecare faimă prin meniurile destul de consistente și diverse pe care le găsești aici. Și totuși loca­lul nu e așa populat, iar beneficiul e, cum se spune, pe muche de cu­țit. Sunt însă bufete c­are, cu un spa­țiu mic și un personal alcătuit în medie din 6-8 persoane reușesc să aibă o clientelă numeroasă și, deci, un dever mare. Care să fie explica­ția acestei anomalii ? La „Moldova" nu s-a creat încă un cadru îmbietor pentru cei care pă­șesc pragul. Aici se face într-un mod prea superficial simțite far­mecul bucătăriei moldovenești, deși se prepară­ bucate gustoase. Și u­­neori, după cum și-au exprimat o­­pinia unii romașcani, aici ospătarii se mișcă prea încet iar sala are un aspect rigid, monumental, încă ce­va: fiind singurul restaurant „de lux“ din oraș, cei din cartierele mărginașe, renunță să bată atîta ca­le pentru a veni aici. Altfel stau lucrurile cu bufetele — localuri mici dar cu accesibili­ VASILE BĂLAN de la Inspecția comercială de stat TUDOR STANCIU (Continuare în pag. a II-a) In interiorul ziarului: Jurnalul literar

Next