Viaţa Capitalei - Steagul Roşu, martie 1954 (Anul 4, nr. 1478-1499 - Anul 1, nr. 1-4)

1954-03-02 / nr. 1478

Pag. 2-a SATUL FĂRĂ ANALFABEŢI POVESTIRE S­­oarele trecuse de creştetul cerului şi cobora încet către apus. De acolo, din îndepărtata împărăţie a orizontului, craiul nemărginirii îşi revărsa cu dărnicie strălucirea îmbujorată peste satul care, în ceasul scăpătatului, părea cufundat într-un somn adînc. In vadul liniştii plutea din cînd în cînd ciripitul repede al vreunui graur pitit în frun­zişul umbros al duzilor. Acesta era singurul semn de viaţă. Tăcerea nu dură însă mult. Curînd, satul se umplu de zgo­mot şi mişcare. Prin colţul catifelat al drumurilor, începură să treacă şiraguri de care, ducînd cu ele rodul cîmpului. Scîr­­ţîitul patriarhal al carelor se îngînă cu duduitul biruitor al tractoarelor ce veneau mai în urmă. Şi mai atotcuprinzător decît toate vutetele se răspîndi pe uliţe glasul oamenilor. Fete şi flăcăi, uncheşi şi neveste se întorceau în pilcuri de la munca ogoarelor. Unii păşeau domol şi vorbeau potolit, alţii îşi săltau paşii sprinteni, arătîndu-se mai gălăgioşi, după cum le era firea şi vîrsta. In locul liniştii de la început, s-a încins din ce în ce mai largă şi mai nestăvilită, hora glasu­rilor. In clipele acelei înserări, dinspre marginea de mia­ză-zi a satului, venea în urma celorlalţi, tăcută şi timidă, o fată de vreo 22 de ani, care părea a fi cu desăvîrşire străină de aceste locuri. Păşea pe uliţa cea mare cu un fel de şovăire şi curio­zitate, întîlnite numai la acei ce se află întîia oară în mijlocul unei lumi pe care pînă atunci n-au ştiut-o decît din auzite. Sosirea ei nu scăpă ochilor iscoditori ai sătenilor. In orice sat, fiecare străin este luat îndată în seamă. Fata se simţi şi mai stînjenită cînd doi gospodari stătură în loc şi o priviră lung. Cînd ajunse la poarta şcolii, se opri şi îşi aţinti ochii pe clădirea proaspăt spoită. Pe chipul tînăr se aşternu ca o mîngîiere, un zîmbet luminos. Avea acum ceva din bucuria­­ omului care ajunge la capătul unui drum, care poposeşte pe culmea visată. Cufundată în gînduri, nici nu simţi cînd se apropie un bărbat între două vîrste, îm­brăcat în straie lucrate la oraş. — Iţi place şcoala noastră? Ea se întoarse, tresărind. — îmi place foarte mult. Este aşa cum am visat-o. — Aşa cum ai visat-o ? — Da. întotdeauna mi-am închipuit că aşa va arăta şcoala în care voi învăţa co­piii carte... — Nu cumva... ? — Sînt noua învățătoare. — Dumneata ? îmi dai voie: sînt directorul școlii. — Mă bucură. Nici nu mă așteptam. Intîmplarea îi înveseli. Din fuioarele acestei veselii înce­pură să toarcă primele fire ale prieteniei, răsucind cu hăr­nicie sumedenia de răspunsuri şi întrebări, de păreri şi ne­dumeriri ce şi le înfăţişează oamenii care se întîlnesc întîia oară la o răscruce de unde pornesc împreună pe drumul vii­torului. Tot vorbind, ajunseră în grădiniţa cu fermecătoare balsamine şi dalbe săricuţe. Culegînd în treacăt o frunză de cocăzar, directorul îşi depănă preocupările cu glas scăzut, blind: — In satul ăsta, avem mult de muncit. Copiii sunt isteţi, învaţă repede. Cu ei este mai uşor. Dar aici, în Ciorogîrla, sint mulţi oameni in vîrstă care nu ştiu carte. Ei sint ma­rea problemă. Aici,­ partidul ne cere să depunem toate for­ţele noastre. — Cîţi sint ? — Sint 150, şi acest număr nu este deloc mic dacă te gîn­­deşti că ne găsim în anul 1950, iar populaţia satului nu este prea mare. Oamenii ăştia deja formaţi, cu felul lor de a gîndi, care îşi închipuie că acum sînt la o vîrstă cînd au cam în­cheiat socotelile vieţii, care au trecut prin atitea greutăţi incit privesc multe cu scepticism, nu înţeleg aşa uşor ce în­seamnă să ştii carte... — Să ştii carte... Din pragul şcolii, priviră amîndoi uliţa şi ascultară vuietul satului. Din ogrăzi se ridicau clătinîndu-se, fumuri albastre. Uneori, răbufneau mugetele vitelor, care se întorceau de la păscut. De undeva din apropiere, se auzi un glas subţire de femeie: — Naie, fugi de bagă oile în saia! Ho... ajunge, pilargiule! In alt colţ de gospodărie, un bărbat întrebă: — Stanco, ce făcuşi cobiliţa? Iar mai încolo, un glas şoptit: — Marie, o să-ţi dau odolean să-ţi pui la brîu... — Cine mi-e drag, mi-e drag şi fără odolean... Noptaticele izbucniri ale vieţii satului se împleteau într-un cîntec clocotitor sub coviltirul întunericului. Peste întinderea acestei aşezări, ochii învăţătorilor vedeau din pragul şcolii benghiul neştiinţei de carte a cărui ştergere depindea de ei. _— Vezi, spuse directorul, au preocupările lor. Nu este uşor să-i faci, să aibă şi alte preocupări... _— Cunosc toate acestea, răspunse tînăra învăţătoare, pentru că şi eu am copilărit la ţară. _— Cu atît mai bine. Trebuie să-i facem să înţeleagă că mai sunt şi alte lucruri frumoase în afară de satele şi odolean. Cred că... dar... ne-am luat cu vorba şi nici nu ştii cum mă cheamă... îmi dai voie , Gheorghe Popescu. — Iulia Ioniţă. Intrară în şcoală tar U­ltimele frunze ruginii se scuturaseră de mult. Acum se înnopta repede. De la fereastra clasei dinspre grădiniţă, Iulia privea departe peste casele satului. Aştepta să vină neştiutorii de carte. Nădăjduia că vor veni toţi. Fiecare clipă care trecea îi sporea tremurul inimii. Un fior rece o sili să se dezlipească de lingă fereastră. Aprinse lampa de petrol. Odată cu lumina blîndă, înaintea ochilor ei se des­chise poarta amintirilor. Zile de-a rîndul fusese în fiecare casă, vorbise cu toate cele 12 femei pe care ea trebuia să le învețe carte. Deocamdată se ocupa numai de acestea. O parte din ceilalţi neştiutori de carte erau împărţiţi altor învăţă­tori. Pentru elevele ei, pregătise cu dragoste caiete şi creioane. Le aşteptase în prima zi să vină toate, să le dea caietele şi să le împărtăşească din ştiinţa strînsă de ea în anii de şcoală. Veniseră doar trei. Sînt asemenea întîmplări nedorite însă care atunci cînd se ivesc, îţi măresc voinţa de a ajunge cu orice preţ pe colinele năzuite. Şi Iulia nu s-a dat bătută. A mers din nou la femeile care nu veniseră. Fiecare s-a arătat binevoitoare, a primit-o cu ospitalitate. Cînd a venit însă vorba de carte, s-au văitat un timp, apoi au spus că se vor înfăţişa la şcoală. Dar dacă vor lipsi iarăşi? Dacă n-au înţeles? Ce se va în­­tîmpla? Zbuciumul începutului, purta pe valurile sale făp­tura mică a Iuliei. O femeie vioaie, îmbrăcată cu un barbarac de postav, in­tră în clasă. Să tot fi avut 45 de ani. — Bună seara, tovarășă învățătoare. — Bună... îi răspunse Iulia înviorată. Rîndul trecut tot această femeie venise prima. Se numea Elena Constantin. — Am fost ieri la oraș, zise ea. Dusei nițele rufe bărba­tului. Cînd a ieșit de la fabrică, am stat ceva de vorbă cu el și i-am spus de dumneata. Vrea să te cunoască. E tare mul­țumit că învăț carte. —Da... sigur... — Iulia vru să mai spună ceva, dar Elenei îi plăcea mai mult să vorbească decît să asculte. — A... dar ce să-ți spui, nici nu s-a mirat cînd a auzit că n-am fost decît trei la lecţie. El zicea să ai răbdare. Să pui suflet şi să nu te laşi. E mare lucru. Şi vor înţelege pînă la urma urmei sa vină toate. Uite că acu nu mai sosesc. Ah... şi îşi ridică ochii in bagdadie. Aerul proaspăt al voinţei acestei femei simpla de a Învăţa carte, vîntură din sufletul Iuliei îndoielile. — Vor înțelege, spuse ea, privind departe. Alte două femei veniră și, curînd după ele, încă două. Erau în total cinci. Cea mai bătrînă avea vreo 60 de an­i. — Venit să încerc, zise ea. Eu zic că roibul bătrîn nu în­vață la buestru. Dar... să încerc. Iulia începu lecția cu aceste cinci femei pentru că altele nu mai veniră. Cînd rămase singură după lecţie, se gîndi adînc la toate acestea. Ii rămăsese în­ minte cuvintele bătrînei. Cău­­tînd să pătrundă în obîrşia acestor cuvinte, să le tălmăcească rostul, o apucă miezul nopţii în clasă. Pleoapa somnului în­cercă de cîteva ori să-i acopere ochiul conştiinţei, dar ea se împotrivi. Tîrziu, cînd cocoşii îşi împlineau cîntarea zorilor, aţipi cu surîsul mulţumirii pe buze. In acea noapte de veghe aflase un mare adevăr. Un adevăr cunoscut, dar pe care ea nu-1 ştiuse pînă atunci, înţelesese că în ceea ce făcea, se afla ceva mai mult decît simpla învăţare de carte. Că dincolo de literele alfabetului se aflau toată strălucirea şi rodul muncii pe care o începuse. Că intr-acolo trebuia să îndrepte privirile elevelor ei. Era necesar ca ele să vadă dincolo de filele abe­cedarului. Iulia trebuia să altoiască în sufletele lor mugu­rul interesului nu numai pentru carte ci şi pentru zarea aceea minunată pe care n-o vedeau acum, dar pe care vor putea s-o vadă după ce vor învăţa să citească. In noaptea de veghe, tînăra învăţătoare îşi amintise şi de cuvintele directorului şi de cele ale Elenei. Aveau dreptate, îşi amintise şi de învă­ţăturile unui pedagog sovie­tic, pe nume Petrov, care spune că pe elevi îi pregătim în vederea luptei pentru o viaţă mai senină, pentru fe­ricire şi comunism. Chiar în ziua următoare, Iulia îşi schimbă felul de muncă. După ce termină lec­ţiile cu copiii, merse la ele­vele ei vîrstnice, stătu mai mult de vorbă cu ele şi căută să le afle grijile, preocupă­rile. Una care nu venise ni­ciodată la şcoală, o femeie cu faţa trasă, cu părul încă­runţit, era bolnavă. — Ai fost la doctor ? — Nu. Nu ştiu unde să mă duc. Aş vrea să merg. Dar vezi, mi-a dat cineva o hîrtie unde să merg şi nu mi-a fo­losit. — De ce ? — Eh... Ce să mai spui. Nu ştiu ce scrie. Femeia roşi. — Dă-mi s-o văd eu. învăţătoarea citi hîrtia şi îi arătă unde să meargă. — Vezi, dacă ai fi ştiut să citeşti... O rază de recunoştinţă se aprinse în inima femeii. — Ce bună eşti! Iulia începuse astfel noua bătălie. Şi a dus-o mai departe fără odihnă. Odată l-a rugat pe unul dintre copii să-i ci­tească mamei din cărţile lui. Altădată a aflat că o neştiu­toare de carte are un fecior plecat la oaste. S-a oprit în bă­tătura ei și a întrebat-o ce-i face flăcăul. — E sănătos, i-a răspuns femeia. — Dar el știe ce faci ? — Știe. Ii scrie bărbatu-meu. — Unde face armata? După ce a aflat unde era feciorul acelei femei, Iulia i-a scris și l-a rugat ca în cartea poştală pe care o va trimite mamei lui să pună și aceste cuvinte: „Măicuţă, mă bucur cînd primesc scrisorile lui tătuţu. Dar tare m-aş bucura dacă aş primi şi de la dumneata citeva rînduri...“ Peste vreo două săptămîni, femeia cu pricina a venit la şcoală. Frumos şi scînteietor este soarele întotdeauna. Dar cînd răsare după o furtună care te pune la încercare, soarele este parcă mai frumos. Iuliei îi plăcea să trăiască. Dar cînd la şcoală au început să vină toate femeile, văpaia dragostei pen­tru viaţă a crescut şi mai mult în ea. Bucuria pe care o trăia acum, nu ar fi schimbat-o cu nimic în lumea asta. Iubea cu o putere nezăgăzuită pe toate elevele ei. Intr-o ,seară, una mai bătrînă, nu a venit la școală. A mers chiar în seara aceea la ea. Afară se pornise crivățul, ridicînd în cumplita lui rostogolire volburi biciuitoare de omăt. Bătrînă locuia la mar­ginea satului. Era cale lungă pînă acolo. Luptîndu-se cu năi­­meţii, Iulia înainta anevoie. S-a gîndit odată la soba caldă din cămăruţa ei, dar nu s-a întors. înfrunta curajoasă suflarea vijelioasă a iernii. Pe uliţa pustie, un omuleţ zgribulit, cu cizmuliţe de saftrn, mergea, mergea nu la casa lui, ci într-o casă unde o bătrînă aştepta de la el lumină. Acest omuleţ dîrz, în luptă cu furia naturii, era Iulia. Voinţa acestui omu­leţ, mai puternică decît toate vijeliile, a învins. Elevele Iuliei au învăţat toate carte. L­ume multă se îmbulzeşte la căminul cultural, atît de multă că nu mai încape înăuntru. O ceată de gospo­dari se înghesuie la uşă. In jurul lor se zbenguiesc co­piii, ferindu-se de udeala drumului. Sub stucatul căminului nu poţi să stai cu ogod. Dar nimeni nu ia în seamă asta. Vorbesc veseli despre vrute și nevrute. — Ți-ai pus bălvaru, Ioane? — L-am putins... — Păi, bine c-o făcuși, că acuși vine Bălana. — Ai citit scrisoarea lui fii-tu, lele? — Am citit-o, maică. Ii și scrisei. — Ce zici tu, Elena? — Uite, văzui în ziar ceva despre semănatul în cruciș. Matale ce crezi? Trebuie să știi, că ești om bătrîn... — Apăi, io zic că e bine. — Atunci intri în întovărăşire? — Intru... Elena Constantin îşi făcu mai bine loc lingă moşneag şi începu să-i vorbească fără oprire. Moşul asculta, mîngîindu-şi mustaţa. Din cînd în cînd, încuviinţa din­ cap. In cămin intrară Iulia şi directorul şcolii. Sătenii le dădură bună ziua cu respect şi le făcură loc să înainteze. — Veniţi lingă mine, le strigă Elena. — Iaca şi tu, moţ! îi spuse moşul. Iulia se aşeză lingă Elena. Ii era dragă vioiciunea acestei femei. Ii era datoare. Ii datora încrederea pe care i-o dă­duse atunci cînd a intrat în clasă, în seara aceea dinaintea nopţii de veghe. — Ce mai e la şcoală? — Lucrurile merg bine. — Ştiu că merg. Pe vremea cînd­ am învăţat eu carte, ne ca­noneam la o lampă cu gaz. Acu aveţi lumină electrică la şcoală. Iulia o privi fericită. — Vai ce repede a trecut timpul, tovarăşă învățătoare. Nici nu ştiu cînd s-au dus trei ani. — Au trecut repede. — Zău că da. Trebue să știi că am o mare bucurie. Stăm de vorbă cu Caterina, aia care învață acu carte la dumneata. Și îmi spunea că-i place. Ii pare rău că s-a trezit așa tîrziu, că n-a învățat odată cu mine. Zice că ea a rămas în tot sa­tul cu încă unsprezece care nu ştiu carte. — Au început să scrie şi să citească binişor. — Cînd stai să te gîndeşti... Nu-mi vine să cred că astăzi tot satu ştie carte. Prea e lucru de mîndrie... Da dumneata cum o duci, frate, că nu-mi spuseşi? — Bine... — Mîine vine bărbat-meu de la oraş. Neapărat să vii şi dumneata cu soţii la noi. Iulia rise cu poftă. Vru să răspundă Elenei, dar unduirile domoale ale unei melodii duioase vestiră începutul festivalu­lui şi trebui să tacă. Făcu numai semn din cap că va merge PAVEL DUMBRAVA ■ir Lucrarea „Tuberculoza copilului“, redac­tată de un colectiv de cadre didactice al institutului de ftiziologie și­­pediatrie este o completare utilă­­a Manualului de Ftiziolo­gie apărut acum doi ani. Este prima carte în care tuberculoza co­pilului este privită în întregul ei discutîn­­du-se toate localizările folosibile la copil (cu diagnosticul şi tratamentul fiecăreia) posibilităţile evolutive ale tuberculozei (com­­plex şi localizări) în funcţie de mediul in­ Lucrarea „Cum se dezvoltă embrionul“ se adresează studenţilor în medicină, bio­logilor şi embriologilor. Ea cuprinde o se­rie de capitole în care se descriu modul de dezvoltare al celulelor sexuale, actul fecun­da­ţ­iei şi etapele de dezvoltare embrionară, începind de la cele mai simple metazoare şi terminînd, cu fiinţa cea mai evoluată şi perfectă din regnul animal — omul. In tot cuprinsul cărţii se demonstrează — pe baza CĂRŢI NOI tern şi extern precum şi posibilităţile in­fluenţării primului de către boală. Bogata experienţă a autorilor la curent cu ultimele noutăţi medicale, aplicarea con­secventă a principiilor pavloviste, abunden­ta iconografie şi bibliografie, sistematizarea materialului şi stilul ştiinţific al expunerii fac din lucrare o monografie completă şi valoroasă cu privire la tuberculoza copilu­lui. (Editura de stat pentru literatură ştiin­ţifică), faptelor şi a d­atelor ştiinţifice — că sin­gura concepţie care explică şi poate dovedi evoluţia desvoltării este concepţia materia­listă. Prin felul cum este alcătuită, prin modul de explicare a legilor biologice şi prin caracterul său didactic lucrarea repre­zintă un aport însemnat în literatura noas­tră ştiinţifică şi medicală. (Editura de stat pentru literatură ştiinţifică). G. A. Smidt: „Cum se dezvoltă embrionul” VIAȚA CAPITALEI Un nou volum al scriitorului Geo Bogza După lucrările „Trei călătorii în inima ţă­rii”, „Meridiane sovietice” şi altele bine cu­noscute cititorilor, în librăriile noastre a apă­rut un nou volum al scriitorului Geo Bogza, intitulat „Anii împotrivirii”. Această carte cuprinde o serie de reportaje, pamflete şi articole pe care Geo Bogza le-a scris între anii 1934-1939. Adunate în jurul capitolelor „Lumea petro­lului”, „Tăbăcarii, „Ţara de piatră”, „Peri­ferie”, „Tragedia poporului basc”, „Evocări", „Pamflete”, „Timpuri întunecate” şi „Con­deie în lanţuri”, lucrările ziaristice ale lui Geo Bogza oglindesc cumplita mizerie a ţării noastre sub domnia capitalismului, eroismul poporului spaniol, ameninţarea de moarte pe care o constituia fascismul. Umanismul adînc şi forţa demascatoare a reportajelor, articolelor şi pamfletelor, oglinda activităţii unui adevărat gazetar cu o mare dragoste pentru viaţă şi poporul împilat fac ca paginile volumului lui Geo Bogza să fie urmărite cu viu interes şi emoţie de cititor.­­ (Agerpres) Să sprijinim acţiunea de înlăturare a zăpezii! De cîteva zile Încoace, în Capitală ca şi în cuprinsul regiunii noastre a început pe­rioada de dezgheţ. Faţă de cantităţile imense de zăpadă ce au căzut în cursul lunii februarie, este necesară o largă mobi­lizare cetăţenească pentru evacuarea zăpezii, pentru crearea şanţurilor de scurgere, a apei, lăgirea şi desfundarea lor acolo unde există, precum şi pentru deszăpezirea guri­lor de canal in vederea unei cît mai uşoare scurgeri a apelor provenite prin topirea ză­pezii. In cursul zilei de duminică ca şi în cele­lalte zile zeci de mii de cetăţeni au răspuns cu însufleţire la chemarea sfatului popular al Capitalei şi a sfaturilor populare raio­nale, continuînd într-un ritm viu acţiunea de deszăpezire a străzilor rămase inaccesi­bile circulaţiei vehiculelor, acţiunea de eva­cuare a zăpezii, de curăţire a rigolelor şi desfundarea gurilor de canal, etc. Pentru a se face faţă în cît mai bune con­­diţiuni momentului actual de­ desgheţ, co­mandamentul de pe lingă sfatul popular al Capitalei şi comandamentele raionale au stabilit toate punctele şi cartierele din cu­prinsul orașului, care ar avea eventual de suferit de pe urma unei topiri mai brusce a zăpezii. S-au stabilit măsurile tehnico-orga­­nizatorice ce trebuiesc întreprinse de co­mandamentele raionale. In majoritatea lor, aceste comandamente au trecut pe teren la desfundarea şanţurilor existente, precum şi la crearea de noi şanţuri, acolo unde situa­ţia tor-­-trafică permite evacuarea apelor, dîndu-li-se scurgere in canalizările existente, în riuri şi lacuri, precum şi în părţile mai joase, nelocuite. Au fost de asemenea puse la punct staţiile de pompare din groapa Floreasca, Podul Constanţa şi cartierul Bachus-Ferentari. Pentru protecţia cartiere­lor situate de-a lungul rîului Colentina, s-a luat măsura ca apele din lanţul lacurilor nordice să fie evacuate spre a primi astfel în albia lor apele provenite prin topirea zăpezii. Faţă de măsurile luate pentru prevenirea consecinţelor ce s-ar putea produce din pri­cina unei topiri brusce a zăpezii, comanda­mentele raionale au pornit cu hotărîre la treabă. De pildă în raionul Stalin, lucrările începute în ziua de 27 februarie au con­tinuat şi în zilele următoare. S-au evacuat din groapa Floreasca, cu ajutorul autoca­mioanelor şi cu sprijinul a sute de cetăţeni, importante cantităţi de zăpadă. S-au luat de asemenea măsuri de curăţire a bazinului şi s-a revizuit stadiul de funcţionare a staţiei de pompare. La fel, în raionul Nicolae Băl­­cescu s-a început în ziua de 28 februarie, în cartierul Manu Cavafu, curăţirea de ză­padă a traseului şanţului proiectat, iar în cartierul Lunca Bărzeşti s-a procedat la­ cu­răţirea zăpezii de pe şanţurile din dreptul grădinilor de zarzavat. In raionul Tudor Vladimirescu, sute de cetăţeni au lucrat în cartierul Lunca Pleşoianu, ajungîndu-se la desfundarea a sute de metri de şanţ. Sunt însă şi comandamente raionale, care nu au trecut la efectuarea acestor lucrări, cu urgenţa cuvenită. Comandamentul din raionul Lenin nu întreprinsese, în această direcţie, pînă în ziua de 28 februarie, aproa­pe nimic. In cartierul Mărgeanului, şanţu­rile existente trebuiesc curăţate şi adîncite, pe şoseaua Alexandriei trebuie executat un şanţ de scurgere, iar în cartierul Teiuş, de la prelungirea Teiuş şi strada Ungheni spre cîmp, trebuie de asemenea efectuat un şanţ de scurgere. In alte raioane, ca de pildă în raionul „23 August“ şi „1 Mai“, deşi au fost por­nite unele lucrări, ele sunt încă insuficiente. In afară de măsurile luate de comandamen­tul sfatului popular al Capitalei pentru scă­derea nivelului apelor din lacul Fundeni, comandamentul raionului „23 August“ va trebui să ia urgente măsuri de executare a unui şanţ pe strada Recoltei, pentru scur­gerea apelor spre m­al Colentina, precum şi în cartierul Balta Albă, pentru efectuarea unui şanţ din dreptul Complexului sportiv „23 August“ spre fabrica de ciment „Bucu­reşti“. Şi pe şoseaua Vergului trebuiesc croite şanţuri de scurgere din punctele cele mai joase ale acestei şosele, pînă la fosta carieră de nisip. Şi comandamentul din cadrul raionului „1 Mai“ va trebui să ia urgente măsuri de adîncire a şanţului existent pe străzile Co­marnic, Heliade între Vii. In cadrul acestui raion s-au început în ziua de 28 februarie unele lucrări, cum ar fi de pildă cele din cartierul Ion Crecngă. Lucrările de evacuare a apelor provenite din topirea zăpezii tre­­buiesc însă­­ intensificate și organizate în cit mai bune condiţiuni. In raionul „Gheorghiu-Dej", comandamen­tul respectiv a primit un sprijin serios din partea cetăţenilor din cartierele mărginaşe, efectuîndu-se lucrări în cartierele Groză­veşti, Dobrogeanu-Gherea şi Cireşoaia. Tot astfel şi In raionul „Griviţa­­Roşie“, cetă­ţenii de pe şoseaua Chitilei, cartierul Bucu­reştii Noi, sau cartierele Dămăroaia şi Strău­­leşti au răspuns cu avînt chemării sfatului popular raional, lucrînd la evacuarea zăpe­zii, sau la curăţirea şanţurilor pentru scur­gerea apelor. Cetăţenii Capitalei trebuie să participe cu acelaşi entuziaism ca pînă acum la acţiunea de ridicare a zăpezii de pe partea carosabilă a străzilor, de pe rigole ca şi de pe reci­­pienţii de evacuare a apelor. I.C.A.S.-ul tre­buie să procedeze la curăţire,a tuturor guri­lor de canal, muncă ce-i revine ,și care tre­buie să fie efectuată în cel mai scurt timp. Pentru aprovizionarea oamenilor muncii La moara „Constantin David“ activitatea pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor de pla­n se desfăşoară de la Începutul anului cu o intensitate mereu sporită. Printr-o muncă plină de avînt, avînd ca preocupări deose­bite ridicarea nivelului tehnico-profesional al cadrelor, aplicarea şi extinderea metodelor de lucru■ înaintate, valorificarea rezervelor interne, colectivul acestei întreprinderi ob­ţine însemnate realizări. Extinzîndu-se între­cerea socialistă, s-a reuşit ca pînă în pre­zent să fie cuprinşi în Întrecere 92 la sută din numărul muncitorilor. Planul de pro­ducţie pe luna ianuarie a fost îndeplinit în proporţie de 101,56 la sută. Metodele înaintate de muncă sunt aplicate de muncitorii din secţiile brutărie, paste făinoase, biscuiţi şi moară. Metoda Antoni­na Jandarova este aplicată de aproape 400 de muncitori. La secţia biscuiţi metoda Vo­­roşin este aplicată cu succes de 68 munci­tori, fapt ce contribuie la depăşirea sarci­nilor de producţie. Succese deosebite sunt înregistrate de cele 7 brigăzi de calitate care luptă pentru rea­lizarea obiectivelor specifice muncii fiecă­rei brigăzi. 170 muncitori din secţiile între­ţinere aplică metodele înaintate sovietice Kuzneţov Şi Lidia Corabelnicova, realizînd economii la piese şi materiale. Brigăzile con­duse de mecanicul Chiţu Ion Şi lăcătuşul Mocanu Alexandru, constituie un exemplu prin felul cum ÎŞi organizează munca Şi­­cum se achită de sarcinile de producţie. Ele au contribuit din plin la realizarea acestor eco­nomii. Pentru asigurarea aprovizionării popula­ţiei cu pîine, biscuiţi Şi paste făinoase, co­lectivul de muncă, de la moara „Constantin David” munceşte cu elan şi dragoste reali­zînd şi în cursul acestei luni importante de­păşiri de plan. Pînă în prezent, la brutărie s-a realizat planul în proporţie de 100,03 la sută, la paste făinoase de 104,52 la sută iar la biscuiţi de 104,25 la sută. MARIA DIACONU corespondent voluntar ŞTIRI SPORTIVE MOSCOVA 1.­­ Luni seara, s-a disputat în faţa a peste 4.000 de spectatori, în in­cinta Circului de Stat din Moscova întîlni­rea prietenească dintre reprezentativele de box ale U.R.S.S. şi R. P. Româno. Reuniunea a cuprins cîteva meciuri de înaltă factură tehnică şi în general, pugi­­liştii au demonstrat o bună pregătire teh­nică şi fizică Intilnirea s-a terminat cu re­zultatul de 6—4 în favoarea pugiliştilor so­vietici. Acest rezultat este foarte valoros pentru sportivii români. Publicul a ovaţionat îndelung pe boxeurii români. ★ Simbătă a început campionatul divizionar de baschet la care participă cele mai bune echipe din Capitală şi provincie. In general, jocurile au scos în evidenţă buna pregătire a echipelor participante, mai ales cele din Capitală. Iată rezultatele tehnice Înregistrate: Bucu­reşti: Locomotiva P.T.T.—Ştiinţa Iaşi 76 41; Progresul Casa Scinteii—Flamura Roşie Cluj 66—56; C.C.A.—Dinamo Oradea 71-58; Dinamo Bucureşti—Progresul Tirgu Mureş 73-45; Timişoara, Ştiinţa—Spartac Finanţe Bănci 71-59. La 6 martie se va desfăşura la Paris intilnirea internaţională de gimnastică din­tre echipele R.P. Ungare şi Franței. a Din sezisările corespondenţilor noştri Moara din comuna Lehliu nu funcţio­nează de mai multe luni de zile, iar secretarul comitetului executiv al sfatu­lui popular Lehliu dă dovadă de nepă­sare, neluind nici o măsură. (De la tov. ALEXANDRU GRIGORE) Tov. Al. Pintea, director la G.A.S. ,,1 Mai” Zimnicele, raionul Zimnicea, fiind criticat de către paznicul de noap­te Florea Barbu, a săsit ca metodă au­tocritică... concedierea paznicului. (De la tov. DUMITRU ION) 1­­n comuna Lupşanu, raionul Lehliu agentul veterinar nu vaccinează păsă­rile şi animalele oamenilor decit dacă i se dă vin. Ţăranii muncitori: — De-ar merge şi moara cum ii merge gura ! Desena­se V. Vasiliu Directorul: — Iată... şi „autocritica” mea! — Am cîteva păsări ce trebuiesc vaccinate. — Vin ! — Cînd să vă aştept ? — Nu dragă, am spus... ai vin ? Povestea firului „Kapron” Intr-una din aceste zile, vizitînd un ma-­­gazin, privirea mi-a fost atrasă de un pache­t ţel de ţiplă pe care era­ scris „Kapron A­’ desgo“. Ţipla proteja o pereche de ciorapi de damă. Sînt fini, frumoşi și trainici. Am căutat să aflu povestea ciorapului „Kapron A’­desgo”. ★ ...Cu cîteva luni în urmă, un colectiv de tehnicieni ai fabricii „Adesgo”, a studiat în mod amănunţit documentaţia sovietică de specialitate in legătură cu fabricarea Şi pre­lucrarea firului poliamidic „kapron“. Şi In timp ce acest colectiv studia diferite ma­nuale Şi broşuri tehnice în legătură cu fa­bricaţia noilor ciorapi, un grup de maiştri ai fabricii lucrau la transformarea maşini­lor de tricotat Catton, adaptîndu-le pentru producţia noilor fabricate. De asemeni, un ajutor important s-a primit din partea Institutului de Cercetări al Mi­nisterului Industriei Uşoare. Astfel, în toam­na anului trecut cînd au sosit primele trans­porturi de materie primă din Uniunea Sovie-’ tică, s-a şi trecut la fabricarea ciorapilor In serie, fiind create condiţii optime fabri­cării acestor ciorapi. Superioritatea nou-u­lui produs constă atît în fineţea materialu­lui cît şi în duritatea firului, cărei mai re-i -­zistent ca a celui de oţel, raportat la ace-­­eaşi grosime. ...Prin secţiile fabricei „Adesgo“, în zum­zetul nesfîrşit al maşinilor, firele albe poli­­amidice „kapron“ se desfăşoară cu repe­ziciune de pe bobine, ca apoi, trecînd prin iţele maşinilor Catton, să fie tricotate, cior­răpit luînd apoi formă. La o maşină Catton ce a­re 28 de fonduri, se tricotează 28 de ciorapi, această maşină fiind deservită de un singur om. In secţia aceasta, secţie de bază, lucrează cu însufleţire muncitorii Nuţu Sima, care dă zilnic trei duzini peste normă, Simionescu Ion şi Evdochia Ionescu ce dau cele 2 duzini peste normă. In acelaşi ritm lucrează însă întreaga secţie, care, în ul­timul timp a făcut economii de 11.000 lei l­a f­ace şi de 40 kg. fire „kapron“, prin reduce­rea deşeurilor şi o utilizare raţională a fi­relor. Cînd ciorapul e gata tricotat, el trece la secţia de încheiat, unde i se dă forma defi­nitivă. La maşinile ce fac această operaţie lucrează cu multă dibăcie şi lucrătoarea Olga Stan care depăşeşte zilnic norma cu 12 duzini. In acelaşi timp ea dă şi produsei de bună calitate. După această operaţie ciorapii trec la un minuţios control calita­tiv, ce se face cu ajutorul unei maşini spe-­­cial­e. Cu multă atenţie şi dibăcie Eugenia’ Mihăilescu controlează ciorapii, supraînde­­plinind zilnic sarcina de plan, cu 40 de du-J zini. Şi dacă se întîmplă să existe vreun defect, ciorapii trec la secţia de repansat, unde lucrătoare specializate în această mun-r că de remaiere, reuşesc să înlăture defectele* înainte de a lua drumul spre vopsitorie,­­ciorapul Kapron este supus unui tratament termic prin care se face imposibilă Şi for ‘..rea,’ dîndu-i-se totodată Şi forma definitivă. Odată vopsit, ciorapul trece la secţia de călcăto-­­rie. Aici, fabricatele sunt aranjate pe cala­poade, umezite Şi apoi trecute prin camera de aburi. Ultima operaţie este sortarea şi împachetarea produselor. La secţia de sorta­re, ciorapii sunt împărţiţi pe categorii, ţi-­ nîndu-se seamă de indicii de calitate. Aci, în această muncă se evidenţiază lucrătoarea Maria Crişmărel. Şi stocurile de ciorapi sortaţi, sunt luate de alte mîini dibace ce le împachetează­ în plicuri de ţip­ă pe care scrie „Kapron- Adesgo”. ★ Numai la cîteva ore după ce sunt sigilate­ cu emblema fabricii, plicurile cu ciorapi iau drumul magazinelor. Peste scurt timp, suta de perechi de ciorapi „Kapron” vor fi cutru­paraţi cu drag de populaţie. TR. POPESCU » Runda a IlI-a a campionatului internaţional de stini al Republicii Populare Române a fost caracterizată de o luptă dusă de majoritatea concurenţilor cu multă atenţie şi prevedere, însuşi faptul că nici una din partide nu a luat ieri sfîrşit cu 1—0 — rezultatul victoriei — este o mărturie deplină. Intr-adevăr ieri s-au terminat remiză trei partide, celelalte întrerupîndu-se. S-au terminat cu remiză meciurile Pachman (R. Cehoslovacă) — Wade (Noua Zeelandă), Sándor (R. P. Ungară) — Paoli (Italia) și O’Kelly (Belgia) — Voiculescu (R. P. Ro­­mînă). Deosebit de interesantă a fost întîlnirea dintre O’Kelly şi tînărul nostru reprezentant Voiculescu. Jucînd cu negrele, în prirra parte a partidei Voiculescu a reuşit să se apere cu foarte multă dîrzenie. In acelaş timp el a realizat şi un final favorabil pentru el, de data aceasta O’Kelly fiind acela care a trebuit să se apere. La mutarea 33 cei doi jucători au căzut de acord asupra remizei. Plină de surprize tactice a fost partida dintre sovieticul Nejmetdinov și cehoslovacul Filip. întreruperea partidei s-a făcut cu un ușor avantaj de partea lui Nejmetdinov. Intilnirea dintre Sazbo Şt. şi Bălănel Ion a fost subliniată de o serie de greşeli făcute de Bălănel. Maestrul emerit al sportului Şt. Szabó are mare avantaj la întrerupere. Tot în avantaj pentru el a întrerupt şi Korcinoi (U.R.S.S.) partida sa cu Ciocîltea (R.P.R.). Korcinoi are un pion avantaj. Interesantă a fost partida Klueger (R.P.U.) — Furman (U.R.S.S.). Furman are la întreru­pere un avantaj poziţional. Meciurile dintre Traianescu (R.P.R.) — Stahlberg (Suedia) şi Sliava (R. P. Polonă) — Holmov (U.R.S.S.) s-au întrerupt în poziţii aproximativ egale. Remarcabil a fost jocul lui Traianescu, care a presat în prima parte a îr­tîlnirii. Astăzi după amiază au loc începtnd de la ora 13 întîlnirile din cadrul etapei a IV-a. Toate meciurile au loc în sala C.C.S. prietenească de haltere dintre echipele R.P.R. şi R. D. Germane Duminică dimineaţa a avut loc în sala de sporturi „Dynamo“ din Capitală, intilnirea internaţională prietenească de haltere din­tre echipele selecţionate ale R.P.R. şi R. D. Germane, prima întilnire internaţională de haltere desfăşurată anul acesta in ţara noastră. Spectatorii prezenţi un mare număr la desfăşurarea întrecerilor au avut prilejul să urmărească o serie de probe deosebit de dirze. Confirmtaid progresul in care se află, halterofilii români au obţinut victoria cu scorul de 4—3. In cadrul acestei întîlniri, la categoria semimijlocie, Ilie Enciu a corectat recordul R.P.R. la triathlon, realizînd 335 kg. El s-a clasat pe primul loc. Celelalte victorii ale echipei R.P.R. au fost realizate de I. Birău, la categoria cea mai ușoară (total 252,500 kg.), E. Doică, categoria se­migrea (340 kg.), și Silviu Cazan, la cate­goria grea (357,500 kg.). Halterofilii din R. D. Germană au arătat de asemenea fru­moase posibilităţi şi o temeinică pregătire. Victoriile sportivilor oaspeţi au fost obţinute de Miske, categoria semiuşoară (275 kg.), Schulze, categoria uşoară (295 kg.) şi Sie­­bert categoria mijlocie (340 kg.). Intilnirea dintre cei mai buni halterofili din R.P.R. şi R. D. Germană s-a desfăşurat intr-o atmosferă de prietenie şi a contribuit şi mai mult la strîngerea relaţiilor de cola-’ borare dintre sportivii celor două ţări. (A­­gerpres). P­ORT Campionatul international de șah al R. P. R. Intilnirea

Next