Steagul Roşu, noiembrie 1971 (Anul 23, nr. 6949-6973)

1971-11-27 / nr. 6971

Conducerea şi munca colectivă, principiu suprem al conducerii de partid, constituie o expresie a pro­fundului democratism ce caracteri­zează întreaga activitate a organelor şi organizaţiilor de partid. Docu­mentele partidului nostru subliniază în mod deosebit necesitatea şi în­semnătatea acestui principiu pentru dezvoltarea democraţiei interne, a muncii de partid în ansamblul său. Principalele cerinţe ale muncii şi conducerii colective, vizează stabi­lirea în comun a acţiunilor şi pro­blemelor ce trebuie rezolvate în­­tr-o anumită perioadă ; dezbate­rea şi adoptarea în colectiv a ho­tărîrilor şi măsurilor pentru rezolva­rea sarcinilor; participarea colec­tivă a organului de partid la orga­nizarea şi controlul îndeplinirii ho­­tărîrilor adoptate ; generalizarea ex­perienţei pozitive dobîndite ; răspun­derea solidară a întregului colectiv şi totodată, cea personală a fiecă­ruia pentru tot ce se hotărăşte şi se înfăptuieşte de către organizaţia de partid. în activitatea şi stilul de muncă al Comitetului comunal de partid Fierbinţi, cerinţele muncii şi condu­cerii colective sunt respectate şi a­­plicate cu consecvenţă. In planifi­carea muncii şi în stabilirea proble­melor de pe ordinea de zi a şedin­ţelor plenare şi de birou se pleacă de la cunoaşterea concretă a acti­vităţii celor două comitete de par­tid (din C.A.P. şi S.M.A.), a celor 21 de organizaţii de bază din uni­tăţile de pe teritoriul comunei. Membrii biroului şi ai comitetu­lui, pe baza sarcinilor repartizate de a îndruma şi controla munca orga­nizaţiilor de bază, se informează re­ciproc asupra problemelor consta­tate în organizaţiile de care răs­pund şi vin cu propuneri care cu­prind obiective esenţiale impuse de viaţă, probleme care reflectă rodul gîndirii şi înţelepciunii colective. In stabilirea problemelor ce urmează a fi analizate, rezolvate şi care for­mează obiective ale planului de muncă, comitetul comunal de partid stimulează pe fiecare participant să contribuie activ cu cunoştinţele şi sugestiile sale, cu observaţii critice pentru selectarea cu multă grijă a ideilor şi propunerilor făcute. Spre exemplu, tov. Dumitru Stoian, membru al biroului comitetului co­munal de partid, pe baza cunoaş­terii situaţiei din unele organizaţii de bază, a formulat propunerea ca în planul de muncă al comitetului să se prevadă pentru luna februarie analiza activităţii organizaţiilor de bază de la I.I.L. — secţia tîmplărie şi nr. 3 legumicultură din C.A.P. privitoare la întărirea rîndurilor par­tidului. Propunerea a fost acceptată stabilindu-se în colectiv şi unele mă­suri pregătitoare pentru această ana­liză. Pentru ca hotărîrile şi măsurile ce urmau să se adopte să fie re­zultatul gîndirii şi experienţei unui cerc mai larg de oameni, comitetul a însărcinat pe unii membri ai bi­roului ca împreună cu comisia orga­nizatorică să întreprindă un studiu asupra posibilităţilor şi perspectivelor în cele două organizaţii pentru pri­mirea de noi membri. Aceste studii, ca şi discuţiile ce au avut loc în cadrul analizei, au dat comitetului posibilitatea să adopte hotărîri juste, care au condus la îmbunătă­ţirea muncii de primire în partid în organizaţiile respective. In scurt timp cele două organizaţii, ca ur­mare a muncii desfăşurate, îndru­­mării şi ajutorului din partea Com­i- * tetului au primit 7 noi membri de partid. Plecînd de la unele reclamaţii şi sesizări ale cetăţenilor, cît şi de la constatările personale ale unor membri ai comitetului, tov. Gh. Dobre, primarul comunei Fierbinţi, a propus să se analizeze stilul de muncă al consiliului de conducere al cooperativei de consum, pentru întărirea disciplinei în muncă a ges­tionarilor şi îmbunătăţirea servirii consumatorilor. In şedinţa de birou a comitetului ce a avut loc în luna aprilie s-au adoptat măsuri concrete în problema analizată. Conducerea cooperativei de consum şi organiza­ţia de bază au dezbătut după aceea cu toţi salariaţii aceste hotărîri, ac­­ţionînd concret şi operativ pentru îndeplinirea lor. In funcţie de caracterul proble­melor puse în discuţie, la unele ple­nare de comitet sau şedinţe de birou sînt invitate cadre cu munci de răspundere şi specialişti din co­mună, din domeniul ce se analizează pentru a-şi aduce contribuţia la dez­batere şi la adoptarea unor măsuri corespunzătoare. In acest sens poate fi exemplificată analiza făcută de comitet în luna iulie asupra modului cum se realizează sarcinile de pro­ducţie în sectorul zootehnic al coo­perativei agricole. Cu acest prilej au ieşit la iveală o serie de deficienţe în producţia de ouă, de lapte, în dirijarea şi urmărirea reproducţiei, în furajarea animalelor. Schimbul de idei şi opinii ce a avut loc în a­­ceastă şedinţă, părerile specialiştilor au condus la stabilirea unor măsuri care ulterior s-au materializat în îmbunătăţirea situaţiei în zootehnie. Acestea sunt numai cîteva aspecte din activitatea comitetului comunal de partid Fierbinţi, care ilustrează înfăptuirea fermă a conducerii co­lective şi întărirea răspunderii per­sonale. Am ţinut să cunoaştem părerea tov. Gh. Tudor, secretarul comitetu­lui comunal de partid despre mun­ca colectivă a unor birouri de or­ganizaţii de bază. „ O muncă colectivă desfăşoară birourile organizaţiilor de bază de la C.A.P. nr. 4 zootehnie şi nr. 3 le­gumicultură, secretari Ştefan Frăţila şi Petruţa Constantinescu, de la spital — secretar dr. Victor Filip, de la liceu — secretar Gh. Sima care analizea­ză şi stabilesc în colectiv măsurile, atrăgînd şi alţi comunişti la elabo­rarea şi studierea unor­ probleme ce sînt dezbătute în adunările gene­rale. Aceste birouri stimulează ini­ţiativa comuniştilor, critica şi auto­critica faţă de lipsuri, urmăresc con­tinuu modul cum se îndeplinesc ho­tărîrile şi sarcinile de partid. Prin­cipiul muncii şi conducerii colective nu este în contradicţie, nu exclude răspunderea personală, ci dimpotri­vă, duce la întărirea ei, dă fiecă­ruia posibilitatea nu numai să-şi a­­ducă contribuţia la elaborarea mă­surilor şi hotărîrilor, dar şi să mun­cească pentru aplicarea lor. În a­­ceastă direcţie aş evidenţia activi­tatea unor comunişti, membri ai bi­rourilor organizaţiilor de bază, ca Bănică Şoimu, C. Florian, Mihai Zin­că, Dumitru Lungu, şi ing. Constan­tin Goia. Dar sunt şi cazuri cînd unii comu­nişti care fac parte din organele a­­lese nu dau importanţă muncii co­lective. Din această cauză apar as­pecte de muncă sectară, uneori for-' mală în stabilirea de măsuri. La I.I.L. secţia tîmplărie, secretarul or­ganizaţiei, Al. Gradea, este nevoit în multe cazuri să acţioneze singur deoarece unii membri ai biroului nu manifestă răspundere pentru îndepli­nirea şi rezolvarea problemelor ce stau în faţa organizaţiei. Locţiitorul organizaţiei de bază nr. 3 legumi­cultură tov. Stelian Niţu, ca membru al comitetului de partid pe C.A.P. nu participă regulat la şedinţe şi la dezbaterea problemelor, la rezolvarea hotărîrilor. De ase­menea, tov. Marin Ştefan, membru al biroului organizaţiei nr. 2 cîmp şi ajutor de şef de fermă, deşi are o bună pregătire, experienţă înde­­lungată, nu ajută pe comunişti, nu ia atitudine faţă de lipsuri. ★ Munca şi conducerea colectivă au însemnătate excepţională în viaţa şi activitatea organelor şi organiza­ţiilor de partid. Respectarea strictă ş a cerinţelor acestui principiu este una din condiţiile de bază pentru întărirea unităţii partidului şi lărgi­rea neîncetată a legăturilor sale cu masele, pentru înfăptuirea cu suc­ces a sarcinilor economice şi poli­tice stabilite de Congresul al X-lea şi Conferinţa Naţională a partidului. T. IACOB VIATA DE PARTID Munca colectivă, principiul dezvoltării democraţiei interne, a muncii de partid în ansamblul său » STEAGUL ROȘU - 0 necesitate obiectivă: unitatea dintre măsurile adoptate şi materializarea lor (Urmare din pag. 1) tei plenare a C.C. al P.C.R. cu privire la formarea conştiinţei so­cialiste a constructorilor noii o­­rînduiri sociale. Şi în această di­recţie o contribuţie importantă pot şi trebuie să-şi aducă şi adunările generale ale oamenilor muncii. Sentimentul adine şi plenar al participării responsabile la con­ducerea activităţii economice nu se statorniceşte într-un colectiv doar prin elaborarea şi prezenta­rea propunerilor individuale şi includerea lor într-un plan de mă­suri sau într-o hotărîre unanim a­­doptată. Se cere o condiţie esen­ţială. Se cere ca aceste măsuri să fie aplicate consecvent în practică. De aici decurge obligativitatea etică şi socială a conducerii în­treprinderii de a milita cu fermi­tate pentru înfăptuirea tuturor propunerilor şi măsurilor valo­roase venite din rîndul colectivu­lui. In afară de eficienţa econo­mică, trebuie avute în vedere şi efectele psihologice, efectele poli­tico-educative pe care le are în­deplinirea sau neîndeplinirea unor asemenea propuneri şi măsuri. Iată de ce am adresat tovarăşului Pompiliu Popescu, directorul fa­bricii, următoarea întrebare : — Ce aţi realizat pînă acum şi ce nu aţi realizat din măsurile a­­doptate de cele două adunări ge­nerale ale oamenilor muncii care au avut loc în acest an ? — Măsurile adoptate în februa­rie şi care intră în competenţa co­mitetului oamenilor muncii din în­treprinderea noastră au fost apli­cate în întregime. Dintre acestea amintim stabilirea dozajelor op­time, procurarea unui excavator elindă de mare capacitate şi a u­­nei instalaţii de balotat cărămizi.­­ Au contribuit la îmbunătăţi­rea procesului de producţie­? — Fără îndoială. Dacă putem spune azi că ne-am apropiat de parametrii proiectaţi, aceasta se datorează în primul rînd aplicării măsurilor propuse şi adoptate în adunările generale. — Din măsurile stabilite în adu­narea generală din luna august cîte au fost înfăptuite ? — Pînă acum 11 din 23. — De ce ? — Pentru că în această privinţă mai avem încă de făcut eforturi care să ducă la sporirea respon­sabilităţii celor însărcinaţi cu rea­lizarea lor. Inginerii Alexandrina Lechinţean, Anamaria Becmambet, Marius Drăgulescu, precum şi alte cadre cum ar fi mecanicul şef Constantin Niculescu şi mecanicul Dumitru Drăgan au acordat aten­ţie unora dintre măsuri, dar pe altele le-au neglijat, socotindu-le secundare.­­ Cu alte cuvinte, ei au dato­ria să privească cu deplină răs­pundere toate măsurile adoptate de adunarea generală. In comitetul oamenilor muncii s-a analizat a­­ceastă situaţie ? — Nu. Şi o spunem în mod au­tocritic. Să nu ne oprim la jumătatea drumului Dacă aplicarea parţială a mă­surilor a influenţat în bine proce­sul de producţie, se poate consi­dera că traducerea în viaţă a tu­turor prevederilor din hotărîrile adoptate de adunările generale ar fi grăbit fără îndoială atingerea parametrilor proiectaţi şi ar fi creat condiţii pentru recuperarea rămînerilor în urmă. Asupra aces­tui fapt trebuie să reflecteze mai serios conducerea întreprinderii, toate cadrele care răspund de rea­lizarea măsurilor. Este încă timp să se înfăptuiască un asemenea de­ziderat major, astfel îneît pînă la sfîrşitul anului Fabrica de cără­mizi să diminueze cît mai mult din restanţe. — La toate acestea aş adăuga cerinţele de ordin politico-educa­­tiv, remarca tovarăşul Vasile A­lexandru, secretarul comitetului de partid. Documentele plenarei din noiembrie a C.C. al P.C.R. sub­liniază, între altele, importanţa a­­dunărilor generale ale oamenilor muncii ca factor de mobilizare a maselor la conducerea activităţii economice, dar şi ca factor de ex­primare a opiniilor faţă de feno­menele negative, ca factor educa­tiv. In acest sens trebuie să ori­entăm noi, comuniştii, adunările generale ale oamenilor muncii. Fiecare membru al colectivului întreprinderii este chemat să cri­tice deschis, curajos, pe cei care nu duc la îndeplinire măsurile stabilite în adunările generale, pe cei care sînt certaţi cu disciplina, pentru că mai avem şi astfel de cazuri. Ridicînd spiritul de com­bativitate atît în cadrul organiza­ţiei de partid, cit şi în adunările generale ale oamenilor muncii, vom dezvolta acel climat sănătos care să ducă la creşterea responsa­bilităţii atît în ceea ce priveşte îndeplinirea exemplară a tuturor măsurilor, cît şi a celorlalte sar­cini, astfel încît să putem rapor­ta realizarea integrală a planului de producţie. Am făcut unele pro­grese, dar nu trebuie să ne oprim la jumătate drumului... Intr-adevăr colectivul Fabricii de cărămizi din Urziceni nu tre­buie să se oprească la jumătatea drumului. In acest scop are da­toria să folosească toate rezervele cu efecte economice şi educative oferite de cadrul instituționalizat al adunării generale a oamenilor muncii. Cu urbanistica in audienţă l fc (Urmare din pag. l­a) tru pacienţi, care va fi dată în fo­losinţă pînă la sfîrşitul anului. — Dar, parcă, nici P­ato nu ma' este aceeaşi? _ Şi aci s-au executat lucrări de modernizare, s-au extins spaţiile, a crescut suprafaţa acoperită a aces­tora. .­­ . . _Vedem că şi multe din clădiri­le vechi ne privesc cu un obraz în­tinerit. — Ne-am gîndit să întreprindem o acţiune amplă pentru păstrarea tradiţiilor potenţialului arhitectonic al oraşului. Paralel cu noile ansam­bluri de locuinţe, am executat lu­crări de restaurare a unor asemenea imobile, în special în cele ce găz­duiesc sediul unor instituţii, unităţi ale alimentaţiei publice. — Apropo de sectorul edilitar, ce noutăţi ne puteţi furniza ? — Din totalul celor 165 aparta­mente, din care 40 proprietate per­sonală, 100 de apartamente au­­ şi fost date în folosinţă. Intîmpinăm însă unele greutăţi din partea con­structorului — T.C.I. — îndeosebi la blocul de garsoniere unde lucrările sînt rămase în urmă. In peisajul ur­banistic al oraşului intră acum şi cele două noi unităţi economice . Fabrica de produse lactate cu o ca­­pacitate de prelucrare de 15.000 litri apte în 24 de ore şi Fabrica de pîine. — Am întâlnit şi nişte înnoiri de ordin... spiritual. — Vă referiţi poate la noul sediu al Muzeului de arheologie. Intr-a­devăr, lucrările de renovare execu­tate aci ne îndreptăţesc să apreciem că fostul local al băncii creditează vadul unui for de cultură de ţinută republicană. — Dar şi şcolile ne-au primit cu un inspirat extemporal pe tema hăr­niciei şi răspunderii civice... — Au fost asfaltate curţile tutu­ror celor 5 şcoli generale şi adap­tate pentru practicarea unor sporturi. La liceul nr. 1 „Alexandru Sahia" betoanele au fost preparate şi tur­nate de elevi. Tot aci s-a dat în folosinţă şi o instalaţie de încălzire centrală. — Se spune că anul acesta oraşul a venit mai mult în întîmpinarea po­runcilor lui Hipocrat. — Olteniţa avea pînă nu de mult o moştenire cu care nu se lăuda, în ce priveşte asigurarea condiţiilor de respectare a regulilor de igienă sa­nitară. Cu sprijinul Comitetului Exe­cutiv al Consiliului popular jude­ţean, care de altfel ne-a întins o mină de ajutor în toate celelalte acţiuni, am trecut la igienizarea tu­turor localurilor publice, la înfiinţa­rea unor localuri noi de alimentaţie publică etc. Crearea noii uzine de apă ne-a permis să dăm curs extin­derii reţelei de aprovizionare a gos­podăriilor cu apă potabilă. Anul a­­cesta am extins reţeaua pe încă 7 km.­­ — Este adevărat că olteniţenii au avut norocul să dea peste... 4 mili­oane lei ? Toată lumea vorbeşte de acest caz... — E-adevărat. Am avut norocul să muncim cu spor şi să depăşim cu 4 milioane lei angajamentul luat în acţiunile de muncă patriotică pe a­­nul în curs. — Să mai zică olteniţenii că vred­nicia lor nu le poartă noroc­­ _— * întoarcerea din R- P- Chineză a grupului de turişti români Vineri, s-a înapoiat în Capitală grupul de turişti români, alcătuit din activişti de partid şi de stat,­­lucrători din domeniul economic, învăţămînt şi cultură, care a făcut o vizită în R. P. Chineză. Grupul a fost condus de Gheorghe Mari­­nescu, secretar al Comitetului ju­deţean Ilfov al P.C.R. (Agerpres) Grupul folcloric „France Maroit” al Universităţii din Ljubljana (R­S­F- Iugoslavia) în turneu în România A sosit in ţara noastră şi a în­ceput seria spectacolelor Grupul folcloric „France Maroit“ al Uni­versităţii din Ljubljana, înfiinţat în anul 1948 din iniţia­tiva cunoscutului muzicolog şi et­nograf France Marol­, nume pe care grupul îl poartă în semn de omagiu pentru întemeietorul său, această formaţie artistică a reuşit să prezinte în mai multe ţâri de pe mai multe continente frumuse­ţea dansurilor populare, varieta­tea liniilor şi mozaicul cromatic al costumului popular din toate regiunile Iugoslaviei. Cu ocazia celei de a 20-a ani­versări a activităţii sale, Grupul folcloric „France Maroit“ a fost distins cu „Ordinul Fraternităţii şi Unităţii“. In turneul din ţara noastră, Grupul folcloric „France Maroit" prezintă publicului 10 suite de dansuri populare din regiunile Bela Krajina, Prekmurje, Goren­­jsko, Posavina, Serbia, Slovenia etc. După spectacolele susţinute în zilele de 21, 23, 24 noiembrie la Timişoara, Satu Mare, Baia Mare, artiştii iugoslavi se vor în­­tilni cu publicul nostru în zilele de 29 și 30 noiembrie, la orele 20, la București, în Sala Ansamblului artistic­ „Rapsodia Română". CRONICA SPECTATORULUI AMATOR A •/ / *• *tr „Driblangiii Privesc jocul de pe teren şi în mintea mea apar sculpturile porţilor maramureşene, şi încrus­­taţiile furcilor de tors, şi petli­­ţele cămăşilor, lucrate în ar­­nici, şi ritmurile cîntecelor, şi doinele, şi baladele, şi basmele, şi toată risipa de fantezie a poporului nostru, cheltuită în­tr-o sete fără de sfîrşit de fru­mos. Privesc jocul băieţilor noştri şi-mi spun că fantezia lor şi adesea excesul de joc amin­tesc „nevoia de gratuit" pe care o simte poporul nostru cînd îşi desenează o floare în tim­panul uşii, pe prispă, pe pere­tele casei. E o fantezie a dri­blingului care fără doar şi poa­te ţine de structura noastră. Mă gînd­esc că sînt echipa mari şi fotbaluri mai valoroase ca al nostru — dar care n-ar putea alinia o dată 5—6 „driblingii“ de aceeaşi valoare, care să zbur­de în teren, să ameţească ad­versarul şi pe ei înşişi, într-o frenezie de nestăpînit. Cîte echipe de prestigiu ar putea strînge la un loc un Dobrin, un Iordănescu, un Dumitru, un Lucescu, un Radu Nunweiller, fără a aminti de marii absenţi, care şi ei ar merita cu prisosinţă aceste cu­vinte. Şi ce listă am putea întocmi, dacă am înşira şi speranţele noastre pierdute în neseriozitate sau sorbite în paharele cu vin, care ar fi putut, multe dintre ele, să fie de talia unui Dobrin sau Dumitrache. Iată de ce regretul nostru este cu atît mai mare cînd constatăm că nu avem încă un fotbal pe măsura acestor da­ruri naturale, deşi se pare că e pe-aproape ziua cînd se va vorbi cu şi mai mult respect despre fotbalul românesc. „Driblangiii" noştri au jucat împotriva Ţării Galilor cu o si­guranţă de echipă mare. S-ar putea ca unii să creadă că n-au mers atît de bine ca împotriva Cehoslovaciei. Ar fi fals. N-au mai fost atît de crispaţi, au stă­­pînit de la început jocul, au in­tuit că sînt mai buni. Au jucat ca o echipă mare, fără acea tensiune excesivă în teren pe care o are de regulă o echipă, care trebuie să suplinească­­ prin elan minusuri de tehnică şi su­dură. Naţionala noastră a ju­cat cu tupeul pe care ţi-l dă cer­titudinea valorii tale, şi poate că e pentru prima dată cînd am simţit la ea acest tupeu al ma­rilor echipe. Şi mi-am mai dat seama­­ că băieţii aceştia se iubesc, şi-au pus deschis inimile în acelaşi vas de aur care se cheamă fot­balul românesc. Le-am surprins expresiile în prim-plan şi am avut intuiţia că, poate, de multe ori noi, cei cu condeiul,­ fără voia noastră, creăm fisuri în a­­ceastă unitate sufletească. Tre­buie să medităm grav la fiecare cuvînt scăpat din vîrful peniţei. Şi mi-am mai dat seama că o echipă formată din jucători de valoare egală, în care com­ponenţii se socotesc de valoa­re egală, jocul merge per­fect, pentru că , mingea nu mai fuge într-o singură direcţie, căutîndu-l pe jucătorul „acela", adesea bine marcat şi echipa toată anihilată. Ce frumos a trecut miercuri balonul de la Lu­cescu la Iordănescu, de la Nun­weiller la Dumitru ! Băieţii aveau încredere în ei toţi. Şi mi-am mai dat seama că unul dintre „driblangiii" noştri a fost grav pătruns de cuvintele noastre: Răducanu. Pentru că nimeni, cred eu, nu se îndoieşte că Rică e un driblangiu pe care dojana noastră îl struneşte şi-l obligă să lupte cu firea lui de artist care se vrea în graţiile admiratorilor. E mai bine aşa Rică, cel puţin atunci cînd e „pe vierţă şi pe moarte". Şi-am mai înţeles că trebuie să amintim doi oameni care să se bucure şi ei, în sfirşit : An­gelo Niculescu şi Titus Ozon. Au avut în mînă 11 individualităţi şi au făcut o echipă şi nu pu­tem decit să le mulţumim, noi cei care trebuie să nu cunoaş­tem patima. TUDOR POPESCU * PE SCURT — PE SCURT « PE SCURT • TENISMANUL ROMAN ILIE NAS­TASE își continuă seria victoriilor în cadrul turneului internațional de la Bue­nos Aires, ultimul concurs pentru „Ma­rele premiu-Fiti”. Ilie Năstase l-a eli­minat in trei seturi cu 6—3, 6—3, 6—4 pe campionul maghiar István Gulyas. O formă bună manifestă în continuare­ a­­mericanul­­ Stan Smith și iugoslavul Ze­­liko Franulovici. Pr­imul l-a învins cu 6—­ 6—2, 2—6, 6—3 pe mexicanul Joa­quin Loyo Mayo, iar cel de-al doilea a dispus cu 6—7, 7—6, 7—6, 6—4 de ame­ricanul Frank Froehling. La dublu, Ilie Năstase și Zeliko Fra­nulovici (cuplu care figurează printre favoriţii probei) au întrecut cu 6—3, 6—2, 6—3 perechea Gulyas (Ungaria) — Holecek (Cehoslovacia). • LA GOETEBORG AU CONTINUAT întrecerile competiţiei internaţionale masculine de handbal dotată cu „Cupa Mondială“. Selecţionata U.R.S.S. a ob­ţinut o nouă victorie, de data aceasta in dauna formaţiei Norvegiei pe care a învins-o cu scorul de 19—13 (9—5). In­tr-un alt joc, echipa Iugoslaviei a cîşti­­gat cu 18—16 (11—8) pa­rtida disputată cu reprezentativa R.D. Germane. «­IN RUNDA A DOUA a turneului internaţional de şah de la Moscova „Me­morialul Alehin“, singura partidă decisă a fost cea dintre campionul mondial Boris Spasski şi marele maestru român Fiorin Gheorgh­iu. Cu piesele negre, Gheorghiu a ales apărarea indiana ve­che, la care Spasski a răspuns cu o variantă originală, reuşind să obţină o mai bună dezvoltare a pieselor. Gheor­ghiu s-a apărat bine şi a echilibrat jocul, propunînd la un moment dat re­miza, refuzată însă de partenerul său. S-a ajuns la un final de nebuni şi cai. Florin Gheorghiu a intrat în criză de timp (la ultimul control avea de efec­tuat 12 mutări în 3 minute) și a pierdut prin depășirea timpului de gindire, la fruntarea 37. Arbitrii au consemnat rezultatul de egalitate în partidele : Hort — Parma, Karpov — Olaffson, Bronstein — Smî­­siev. Celelalte cinci partide s-au între­rupt. Petrosian are avantaj material la Balașov, iar Byre are o poziție mai bună in partida cu Uhlmann. In clasament conduce Olaffson (Islan­da) cu 1,5 puncte. CALEIDOSCOP RUGBY .. FEMININ La 1 februarie 1972 va începe în­ Franţa primul campionat de rugby rezervat femeilor ! Acest campionat este primul nu numai din Franţa dar şi din întreaga lume, pentru că nicăieri nu se mai organizează un campionat naţional şi, drept să spu­nem, nici n-am mai auzit că ar mai exista pe undeva o echipă feminină de rugby. La această primă ediţie a cam­pionatului francez vor lua parte 12 echipe. Meciurile se vor disputa in 2 reprize a 30 minute ; fiecare echi­pă va fi formată d­in 20 jucătoare; înlocuirile, cîte patru de fiecare echipă, se vor putea efectua numai după pauză. BILETE­­ DE INTRARE FALSE PENTRU JOCURILE OLIMPICE După cum anunţă cotidianul da­nez „BT“ o bandă de falsificatori ar avea intenţia să pună în vînzare un mare număr de bilete de intrare false la Jocurile Olimpice de anul viitor de la München. Conform acestei ştiri, reluată şi ere ziarul vest-german „Bild Zeitung“, banda, specializată în falsificarea biletelor de intrare la manifestaţiile sportive, ar avea la dispoziţie o instalaţie specială şi ar intenţiona să pună în vînzare biletele respec­tive după epuizarea celor verita­bile şi bineînţeles la preţuri mult mai mari decit cele oficiale. MINUNAT IN SCRIPTE... DAR PE TEREN. NIMENI (Urmare din pag. l­a­­ţilor economice din localitate, în frunte cu conducătorii unităţilor respective, care vin sistematic să-şi îndeplinească angajamentul asu­mat faţă de comună. De altfel, procentele realizate din planul general de săpături, indică pe pri­mele locuri Staţiunea de mecani­zare a transporturilor forestiere, şef sector ing. Dobre Dinu, Trus­tul de foraj extracţie, director ing. Anghel Valentin Popescu, Ocolul silvic, ing. Gheorghe Gavrilescu, şeful ocolului, Liceul din localitate în frunte cu entuziastul profesor diriginte, Matei Boteanu, secreta­rul organizaţiei de partid. Comuna Bolintin Vale­­ste, dato­rită muncii organizatorice şi poli­tice desfăşurată de primărie sub conducerea comitetului comunal de partid, posesoarea unor reali­zări importante. De la începutul anului şi pînă în prezent s-au săpat la canalul principal şi la cele 8 colectoare 6 758 m.c. de pămînt, cea ce înseamnă mai mult de un sfert din planul gene­ral repartizat. Dar nu trebuie ui­tat că tot în Bolintin Vale, co­operativa agricolă de producţie, unul din viitorii beneficiari ai pă­­mînturil­or ce vor fi scoase de sub apă, se află pe ultimul loc în ce priveşte contribuţia ei la lucru pe şantier. Din păcate, chiar primarul este gata să-i acorde motivări, în sensul că a avut campanii şi braţe de muncă ce n-au fost totdeauna disponibile. Şi totuşi, ca în nici­­unul din anii din urmă, coopera­tiva şi-a terminat în această toamnă campania de recoltat în­tr-un timp record datorită apli­cării acordului global şi, după spusele primarului, şi graţie spi­ritului organizatoric şi gospodă­resc al preşedintelui, în persoa­na ing. Gheorghe Manolache. Dacă în C.A.P. lucrările agricole au mai scăzut acum ca intensitate, atunci de ce conducerea C.A.P. nu investeşte spirit organizato­ric şi în acţiunea de desecări, care are contingenţe atît de strînse cu perspectiva dezvoltării produc­ţiei agricole ? De asemenea, cînd am cerut să mergem pe şantier, să vedem cum se desfăşoară munca, primarul co­munei ne-a spus încurcat: „Dacă ştiam că veniţi, şi încă cu apara­tul de fotografiat, scoteam noi ceva oameni pe şantier. Dar aşa, nu vă duceţi, că nu-i nimeni acolo1’. Acum a venit rîndul să ne mi­răm cum se poate ca în acest sezon, cînd braţele de muncă din C.A.P." S-au mai eliberat, primăria nu găseşte cu cale să organizeze zilnic lucrul pe şantier. Graficele arată că, în urmă cu o duminică, pe şantierul de desecări au venit la lucru peste 170 de cetăţeni din Bolintin. Frumos ! Dar ar fi cu mult mai îneîntător dacă eşalona­rea braţelor de muncă pentru şan­tier s-ar face zilnic şi nu din cînd în cînd. Şi mai ales, nu numai atunci cînd s-ar putea să pice cîte un reporter fotograf. Rezultatele cu adevărat frumoa­se adunate pînă acum, nu îndrep­tăţesc pe nimeni la automulţu­­mire. Să nu se uite că numai din planul ce revine comunei Bolintin Vale mai sînt de realizat pe acest şantier aproape 19 000 m.c. săpă­turi. Dacă nu se folosesc zilele în mod gospodăresc şi după o strictă planificare, acum, cînd nu ninge şi nici nu-i viscol, înseamnă că-i vor trebui comunei multe zeci şi sute de zile pentru a-şi îndeplini angajamentul. Acelaşi îndemn îl adresăm şi primarilor din Ogrezeni şi Crevedia Mare, care în acest an au mobilizat pe ce­tăţenii din comunele lor doar de cîte două şi trei ori la lucru pe şantier. Procentele realizate din planul repartizat (de 10 şi, respec­tiv, 13 la sută) nu-i onorează pe primarii din Ogrezeni şi Creve­dia Mare, care trebuie să fie ade­văraţi conducători ai obştei şi buni gospodari. Şantierul de dese­cări Bolintin Vale — Malu Spart are acum nevoie de braţe de muncă şi nicidecum de vorbe, de angajamente, oricît de frumos ar suna ele ! B Pag. a 3 a . Finala campionatului republican individual şi perechi senioare şi junioare pe anul 1971 la popice Florica Tudor (Cetatea Giurgiu) , campioană republicană Recent s-au desfăşurat pe moder­na arenă de popice din Galaţi în­trecerile din cadrul finalei campio­natului republican individual şi pe­rechi la popice, senioare şi junioare. La această competiţie republicană au participat cele mai bune popi­care calificate din cele patru zone ale ţării, plus maestrele emerite ale sportului la popice. Asociaţia sportivă Cetatea Giur­giu a furnizat surpriza acestei com­petiţii, obţinînd rezulate remar­cabile. Din totalul de 45 finaliste (senioare şi junioare) componentele asociaţiei sportive Cetatea Giurgiu, s-au evidenţiat prin rezultatele în­registrate la sfîrşitul competiţiei. Astfel, la proba perechi junioare, tînăra Florica Tudor, ţesătoare la secţia de covoare a întreprinderii de industrie locală „Steagul roşu, componentă a echipei Cetatea Giur­giu, a cucerit titlul de campioană republicană pe anul 1971, reuşind să depăşească toate componentele din lotul naţional, limbrăcînd pentru prima dată tricoul de campioană a ţării. La proba individual junioare, tot Viorica Tudor a obţinut locul III pe ţară, obţinînd medalia de bronz cu un rezultat de 807 popice doborîte. La senioare sportiva Ileana Oniciuc, ţesătoare la întreprinderea „Textila Dunăreană“ s-a clasat pe locul IV alături de cele mai bune popicare din ţară cu rezultatul de 818 popice doborîte din două manşe. Un rezultat frumos a obţinut şi sportiva Elisabeta Lupea tot de la Cetatea Giurgiu la proba perechi se­nioare cu scorul de 416 popice do­borîte. Din cele 18 sportive participante la această probă, giurgiuveanca E­­lisabeta Lupea s-a clasat pe locul IV pe ţară. Aşadar ,tinerele sportive de la Cetatea Giurgiu, pregătite de ini­mosul antrenor Iulian Petrescu, dînd dovadă de seriozitate în pregătire, au reuşit să aducă în oraşul Giur­giu un trofeu de valoare. TR. B. 11 METRI „Ai noştri“ să cîştige, chiar dacă arbitrii rămîn fără haine... Se intîmplă mai în fiecare du­minică in vecinătatea terenurilor de fotbal din judeţul nostru, s-a intîmplat cel mai recent dumini­că la Domneşti. Nu o singură dată am semnalat condiţiile vi­trege în care echipele şi arbitrii se echipează­­ sub cerul liber sau prin casele cetăţenilor. Lip­sesc vestiarele, lipsesc multe din condiţiile ce se cer unui teren de fotbal pe care se dispută meciu­ri oficiale. Iată ce ne povesteşte un re­putat arbitru, internaţionalul Ilie Drăghici, care a condus me­ciul C.A.P. Domneşti—Cinemato­grafia Buftea. — Cînd am ajuns la Domneşti, am fost condus în casa unui să­tean ce locuieşte în apropierea terenului de joc. Mi-am zis că gazdele noastre sînt foarte ama­bile, vor să ne mai ţină de vorbă pînă începe jocul. De fapt aici avea să fie vestiarul nostru, al arbitrilor. — Pină aici nu este nimic grav. Astea sint condiţiile... — La un moment dat, gazda noastră, un om în toată firea, vrea să facă o glumă spunin­­du-ne, după ce ne-a văzut de­zechipaţi de hainele civile: „Să ştiţi, domnule arbitru, că dacă nu cîştigă echipa noastră, să nu mai veniţi după haine că nu le mai primiţi. La noi, echipa noa­stră trebuie să fie mai tare! Am crezut că este o glumă, dar in­terlocutorul nostru ne-a asigurat ca nu glumeşte. Şi a început jo­­cul.In general, ca arbitru sînt destul de curajos, dar parcă perspectiva de a pleca la Bucu­rești fără pantaloni și cămaşă, începea să mă obsedeze. — Crezi că plecai fără panta­loni de la stadion? — Am văzut și alte minuni mai mari. După ce a început partida, parclă îmi era teamă de fiecare atac al echipei oaspete. Primii care au marcat au fost gazdele. începeam să fiu liniștit. Apoi a început o avalanşă de go­luri. Marcau cînd oaspeţii, cînd gazdele. Ba îmi salvam pantalonii, ba erau iremediabil pierduţi. Pe teren a mai pă­truns şi un spectator pentru a se răfui cu un jucător oaspete. Am crezut că a fost pus de gazda noastră să ne provoace... In cele din urmă toată lumea a fost mulţumită. Gazdele au cîştigat, pe merit, cu 3—2 iar noi, arbitrii, după ce am tremurat de spaima confiscării hainelor, ne-am dus liniştiţi, zîmbind, la amabila noastră gazdă, mai ve­selă decît o cunoscusem. Avea motive, cîştigase echipa lor... p. c.

Next