Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)
1878-04-08 / nr. 78
STEAUA ROMÂNIEI, „maroc (bălciu) intre Europa şi ţeara mea, „unde se vor desface productele ţerei me„leu, au ijis Domnitorul Sturdza orăşenilor cănd au edictat memorabilul seu hrisov din 1. Octomvrie 1836 (1). Această operă de înaltă prevedere a Domnitorului Sturdza reese ‘n toată mărimea sa din apreţiarea streinilor competenţi în materie. Eată într’adevăr ce cetim în Dictionnaire universel théorique et pratique du commerce et de la navigation: *2) „Bien que située fort avant dans les terres à 75 „milles géographiques de la mer et à plus „de 30 milles au-dessus du point où le „Danube se divise en trois branches principales, Galatz est une des meilleures positions sur ce fleuve, et en sera probablement le premier port tant quïl ne s'élèvera pas une ville sur un des bras du „Danube et à une distance plus raprochée rde la mer Noire 3).“ Şi mafia vale pag. 1302 vorbind despre Sulina: „Cette île formée ..par les alluvions du Danube, admirableyfnent située pour devenir un entrepôt de „toutes les production des pays riverains „du grand fleuve, et qui sera peut-être un yjour la Venise ou l'Amsterdam de la mer y Noir e^ etc. A)u. Privilegiile şi imunităţile acordate portului Galaţi au determinat şi au asigurat concentrarea comerţiului danubian la acest port, şi au impiedicat fondarea şi disvoltarea unui alt centru de atracţiune la Sulina sau la Tulcea pe ţermul drept al Dunărei. Să vedem acum dacă s’au mănţinut aceste doue condiţiuni, dacă s’au conservat predestinaţiunea oraşului Galaţi. In primul loc caracterul internaţional al oraşului Galaţi s’au lovit prin monopolisarea patriotismului : nu s’a mai permis străinilor cari autransportat penaţii şi capitalurile lor in oraş, aşi mai iubi noua lor patrie adoptivă, a opina asupra administraţiunei ei comunale, a controla usul banilor lor proprii daţi pentru infrumuseţarea oraşului , li s’au lasat dreptul de a plăti, iar nu şi a întreba ce se face cu alti bani.—Din acest moment comuna au fost lipsită nu numai de experienţa practică, de influenţa personală şi de consiliile in adiver independente şi desiinteresate a o mulţime de persoane inteligente, capitalişti şi proprietari mari in oraş, dar şi de contingentul lor pecuniar in afaceri de utilitate publică , administraţiunea comunală s'au abătut din calea sa naturală, au devenit un instrument politic, o carieră pentru luptele de partid şi de alte interese meschine, un apanaghi pentru postulanţi. Afacerile de inalt interes general au rămas să fie tratate de nişte persoane necompetinte; nici un interes vital al oraşului n’au mai fost nici prevăzut nici apărat cu eficacitate. Aşa traseul căilor ferate pe la Bărboşi ameninţa de a pune Galaţii, principalul port al României, afară din reionul liniei principale, şi nici o experienţă nu s’au găsit capabilă a prevedea funestul resultat al curbei proiectate, nici o voace puternică nu s’a rădicat, nici-o influenţă preponderentă n’a fi intervenit spre a înlătura reni. Guvernul central ca o mesura de iconomie au ,vrut să suprime unele din tribunalele de comerţiu din ţeară, precum au şi suprimat tribunalele de comerţiu din oraşele laşi, Galaţi, Brăila menţinendule numai pentru Bucuresci şi Craiova, şi nici comuna, nici camera de comerţ din Galaţi n’au rădicat voacea, n’au ştiut a face nici-un demers pe lângă corpurile legiuitoare ale ţerei, spre a conserva primului port al terei in contact imediat cu piețele comerciale ale Europei, tribunalul seu comercial, ceea ce s’au putut face pentru Craiova, ale căreia interese au fost mai bine aparate. — Solicitudinea puternicilor,lilei s’au concentrat intru a paca sau a repara stradele in cari se aflau situate locuinţele lor, a stabili stilpi metalici pentru felinare, condemnate in mare parte a sta stinse din lipsa de mijloace, a construi belvederi inutile, a canalisa strade lipsite de pavagiu, într’un cuvint a risipi banii comunei in lucrări ridicole şi inutile, şi a lasa portul propriu clis al Galaţilor, arteria de inavuţire a oraşului, înecate in noroiu, fără pavagiu, fără strade practicabile, intre depositile de cereale şi imbarcadera, fără un ambranşament de cale ferată, intre gară şi magazine, intre aceste din urma si cheiul portului. Astfel, cerealile din interiorul Moldovei, pe de o parte din causa curbei căii ferate Bărboşi-Galaţi, pe de alta din causa nepracticabilităţei comun Raţiunilor a fost silite a evita Galaţii şi a lua calea Brăilei, sau a părăsi cu totul debuscul Dunărei şi a se Îndrepta la frontierile austriace seuduse pe uscat. Consecinţa naturală şi inevitabilă a acestei stări de lucruri au fost impuţinarea afacerilor, retragerea progresivă a capitalurilor din circulaţiune, depreciarea avarei fonciate, şi ca corolariu descreştere veniturilor comunale. Comuna silită a’şi crea resurse spre a continua lucrările începute au recurs pe de o parte la imprimatri menite la rindul lor a absorbi o parte însemnată din veniturile viitoire, iar pe alta, la none imposite unele de cât altele mai neprevăjlătore. Ea au profitat de esemplu de disposiţiunea legei maximului spre a stabili taxe asupra mărfurilor consumabile în oraş, fără a lua în priivire că oraşul Galaţii în calitatea sa de porto-franc fiind un deposit general al mărfurilor destinate pentru ţara întregă, era materialminte imposibil a se distinge şi «a se controla mărfurile destinate anume pentru consumaţiunea oraşului. De acolo confusiime şi expediente , s’au făcut calcule aproximative , s’au operat percepţiunea in regie, mai tără(lin acest venit vag s’au cedat unui antreprenor cine vroind a păscui în apă tulbure au început a şicana şi a vexa comerţul, au urmat reclamaţiuni peste reclamaţiuni, procese între antreprenor şi comună, procese între comercianţi şi antreprenor, şi resultatul final al acestei confesiuni au fost că nici comuna nu au putut trage vre-un profit serios dintr’un asemine imposit nechibzuit, şi comerţul local au fost vexat până la discurajare; comerţul exterior au fost alungat. Galaţii au contenit a fi un intreposit general de aprovisionare pentru ţerile limitrofe şi pentru Romănia întreaga, căci cumpărătorii externi nu mai găsiau cu socotală a cumpără în Galaţi mărfuri deja încurcate cu taxe de consumaţiune. Acestă stare de lucruri agravată încă şi mai mult prin legiferarea hidrei bicefale numită lege generală a vămilor şi prin conveniţiunea Austro-ungară, interpretate şi aplicate după voea şi elasticitatea consciinţei agenţilor fiscali, au adus portul şi oraşul Galaţii in stare de decadenţă actuală, pe care o va complecta negreşit suprimarea dreptului de porto-franc. Deci, predestinaţiunea oraşului Galaţî, de a fi un oraş internaţional fără a conteni de a fi romanesc, şi de a conserva caracterul de intreposit general al Dunărei de gios, fiind lovita şi nimicită, decadenţa acestui nefericit oraş au devenit o consecinţă naturală şi inevitabilă. Dar mi se va zice că guvernul, recunoscând situaţiunea, au şi supus Corpurilor legiuitore un proiect de lege pentru prorogarea dreptului de porto-franc încă pe doi ani. Cu mâhnire voiu respunde şi aci că procedura guvernului şi in această ocaziune denotă neprevedere deplorabilă. După legea vamală din 1875, imunităţile de porto-franc, pentru oraşele Galaţi, Brăila, Ismail, urmau să înceteze la 31 Decemvrie anul expirat 1877. Acest termin, material minte scurt—pentru ca revoluţiunea ce urma a se provoca negreşit dintr'o preschimbare fundamentală a principiilor de existenţă a unor oraşe înflorite să fie mai puţin simţită, precum şi pentru înfiinţarea magazinilor de intreposite destinate a compensa perderea imunităţilor suprimate, — au expirat. 31 Decemvrie 1877 au sosit şi au şi trecut, şi nici magazine de intreposit nu s'au înfiinţat, nici macar nu s’au proiectat in Galaţi, nici s’au îngrijit guvernul din bună vreme a lua dispoziţuni pentru regulare,» poziţiunei oraşului ca la deschiderea navigaţiunei să nu sufere comerţul dificultăţi, ceea ce s’au şi întâmplat. Astfel, navigaţiunea Dunărei au început, şi guvernul găsindu-se fără lege în vigoare in privirea porturilor france, fără magazine de intrepozit pentru a le înlocui, au fost silit a recurge la expediente. In primul loc au ordonat hiuroului vamal a nu considera ca încetată funcţionarea porturilor franci, şi a permite intrarea liberă a mărfurilor in oraş ca si mai nainte. Astfel din ordin ministerial, dreptul de porto, franc au funcţionat şi după expirarea terminului de 31 Decemvrie 1877, şi unii din comercianţi favorisaţi de spariu au profitat de ocaziune spre a introduce mai multe mărfuri libere in oraş. Peste puţin timp acest ordin fu revocat, şi Ministeriul pe de o parte au supus Corpurilor legiuitoare nr. 1) . 6. 1). Construsiv deputat, memoriul cftî.re Corpurile legiuitoare. 2) . 1). uxième édition, Tom. I pag. 1301. Paris. 3). Galaţii, deşi situat foarte departe de marea, la o distanţa de 75 mile geografice «le la gunle Dunărei şi 30 de turle mai sus de piuitul unde acest fluviu se Împarte in trei braţe, este totuşi una din posiţiunile cele mai bune pe Dunărea şi va fi probabil, cel intâiu port păun rând nu »* ca ridica un oraţ pe unul din braţele Dunărei In o distantă mai apropiata de marea 4). Această insulă formată de aluviunile Dunărei admirabil situata pentru a ajunge între positul tuturor producţiunilor ţerilor de pe marginea marelui fluviu, şi care va fi câte o dată, Veneţia sau Amsterdamul Mârei Negre, etc.