Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)

1878-01-15 / nr. 10

STEAUA ROMÂNIEI. Deputaţii fracţionişti toţi au fost de ideea ca noi sa nu rupem legăturile nostre seculare cu înalta Poirtă. Toţi erau de opiniune să luăm tratatul de Paris ,în proţap, şi să alergăm la ma­lurile Dunărei, ca să-l înfăţoşăm turci­lor cari ne bombardaţ­ oraşele, convinşi fiind că Turcii cănd vor videa că la bombele lor, noi le arătăm tratatul de Paris, de spaimă au s- o împungă de fugă şi au să se declare de bătuţi în­tocmai ca şi Egiptenii cari vezend că Persanii şi-au pus în fruntea lor, mâţile, cănii şi alte animale la care Egiptenii se închinau ca la nişte Dumnezei, E­­giptenii de teamă ca să nu loveasca în Dumnezeii lor au depus armele, şi s’au lasat a fi bătuţi prin acestă stratagemă de cătră Persani.... D. Neculai lonescu, deputatul şi ora­torul fracţionist din Cameră, ca isto­ric, aducându’şi aminte de farsa acesta a regelui Cambise, şi de punctul I din programul partidului liberal-naţional, nici în ruptul capului nu vroia să auză de convenţiune, de alianţă cu Rusia, şi de Independenţa Statului român ! D. Neculai Voinov, senator fracţio­nist în corpul matur iarăşi au detunat contra convenţiune! şi alianţei nostre cu Rusia. Convenţiunea însă s’au încheiet, noi am trecut Dunărea, ne-am bătut alătu­rea cu armatele imperiale, aşa încât am făcut admiraţiunea lume! întregi, dovedind că avem destule forţe morale şi materiale spre a fi un stat de sine­­statatoriu, liber şi independent. Politica deputaţilor fracţioniştî este acesta ? Nu! Avut-au el curagiul, în tot timpul resboiului, şi pe cănd p6te nu se ştiea din care parte are să fie isbînda stră­lucită, să-şi scoţă faţa la iveală? Nu! Ei stăteau în expectativă, ca aşia la caz cănd armata Imperială şi cu cea romănă ar fi fost bătute, (în simplici­tatea lor credeau şi una ca acesta), a­­tunci să sară ca nişte turbaţi; şi să zică: Noi şi numai noi suntem partidul acel democratic si liberal, care am acut cu­rajul prin oratorii noştri Ionescu si Voi­nov se ne manifestem liber si indepen­dent părerea noastră cu toate baione­tele russes­ti, cari erau deja in tiara. Fratele cel mai mare in democraţie, l). prim-ministru Brateanu, unit cu espre­­siunea de atunce a liberalilor moderaţi, Mihail Gogălniceanu, au dus tiara la pet­re ! Resbel ne trebuea noue ? fapte de fanfaronadă care se ne coste atata singe si atătea milioane ? La spenzurătoare !­roi toti deputaţi si senatori cari au­ ur­mat politica lui Brateanu si lipseti ! „Şi a­st­felin, n’ar mai fi avut loc şi parte să trăeşti în ţara acesta. D-zeul, însă, al părinţilor noştri nu vroit ca lucrurile să aibă resultatul do­rit pentru respectul Sântei Cruci şi pen­tru civilizarea poporelor creştine din Orient. Al vostru, Domnilor fracţionişti, este meritul că astăzi Romănia este acope­rită de laure şi Independenţa ei asse­­cutată? Nu ! Meritul este al primului ministru Bră­­teanu, carele, într’un moment dat bu­­curăndu-se de încrederea ţerei, au a­­vut curagiul şi energia să ducă ţara la liman ! D. Gogălniceanu şovăea pe atuncea, şi n'avea o convingere politică atât de fermă cum eră aceea a şefului seu Bră­­teanu, şi prin urmare de şi în istorie va figura numele seu, dar pagina va fi palidă, după cum palidă i-au­ fost şi convingerea ! Fiţi sinceri, iluştrilor fracţionişti, şi mărturisiţi ca sunteţi bătuţi în preve­derile şi convingerile vostre politice. Dar sinceritate nu se cere de la un grup politic, care are pe stindardul seu scris în litere mari : ipocrizia catra toti si in toate este linia noas­tră de conduita politica! Şi ’n adever, ce se ispitesc astăzi să facă acel ce se cred capete politice în grupul fracţionist ? Lipsiţi de ori­ce simpatie şi credit politic în bătrâna Moldovă, încep acum a respândi vietul că de aici înainte, ei C R O NI C A. După o lună şi clte­va zile de la luarea Plev­­nei armatele ruseşti se află In cetatea lui Adrian ; ca mine pute, vom auzi că ele au ajuns sub zidu­rile Brizanţului. Turcia, cuprinsă In lung şi’n lat de către tru­pele creştine, işi vede visul cel fert cu ochii, căci nici se putea aştepta că va avea alt rezultat, un eşafodagiu clădit pe crime şi barbarie. Ori­cit, diplomaţia europeană, ar trimbiţa şi pre­coniza menţinerea integrităţei şi a independinţei imperiului sem­i-lunel, acest fapt devine prin forţa lucrurilor imposibil, faţă cu evenimentele ce s’au desfăşurat, evenimente, cari au convins nu numai pe intrega lum­e, dar chiar pe înşişi fiii Islamu­lui, că el, netreclnd Încă prin filiera regenerărilor primitive măcar, nu au dreptul a pretinde la o e­­sistenţă europeană, până ce nu vor face mai în­tâi stagiul trebuitor, In alte condiţiuni declt acele cari au format până acum baza statului lor. Holul diplomaţiei Im încheerea apropiată a păcel ar fi deci, după noi, mult mal nobil şi mal m­are, dacă nu ar tinde nici la perpetuarea unei Turcii, cum se găseşte ea de 400 şi mal bine de ani, dar niel la distrugerea ei completă, care ar aduce pete a­­supra unora dintre poporele creştine din orient o altă tutelă tot atît de vitregă pentru ele şi înto­vărăşită de o altă serie de suferinţi. * * * * Pe clnd Insă Europa varsă sudori spre a stabili şi asigura orientului el, o eră de ordine, de pace şi de regulă în afaceri, representaţii naţiunei din parlamentul nostru. Încă nu revin în urmă cu pu­nerea la cale a tuturor trebilor ţârei. Activitatea ce domniele lor au desfăşurat de la deschiderea sesiunea ordinară de astă formă şi pă­­nâ acum a corpurilor legiuitore, nu va găsi, credem, seamăn In analele parlamentare ale tuturor statelor guvernate prin sistemul representativ. Şi clnd se gîn­­deşte cine­va, ci atlta energie, atfta asiduitate şi atlta abnegaţiune este atlt de puţin luată In bă­gare de samă. Incit, pare a trece aprope neobser­vaţi, zeii atunci, piere ori­ce nobilă emulaţiune, dispare şi se stinge ori ce mare devotament cătră patrie, care ori cit de puţin susceptibilă de senti­mentul recunoştinţei ar fi ea, nu pote la dracu să nu recunoscă cîndva ca In marea mulţime a chiemaţilor, aleşii ei au binemeritat de dlnsa. * * Ca local, nimic important de înregistrat Nouă, însă, sint multe lucruri de trecut la do­sar, spre ştiinţa şi aducerea aminte a celor pl­­ţiţi Aşa bună oră, dresarea listelor electorale de că­tră parinteaasca nostră eforie se face cu o îngri­jire atît de scrupulosă. Incit dacă nu ar fi fost scris şi trimbiţat prin gazete şi întruniri, că ne aflăm în plin regim liberal, sistemul de procedere a pri­măriei noastre ne-ar pune pe gin­duri. Să ne explicăm : Exerciţiul dreptului electoral al cetăţeanului, de­curge neaparat numai atunci cînd acel drept ÎI este recunoscut de autoritatea In drept, care cată se puie la aceasta operațiune tota imparțialitatea cerută pentru aseminea caz ; de altmintrelea o pro­cedare contrară, nu ar face alt­ceva declt, lipsind

Next