Steaua Roşie, februarie 1953 (Anul 2, nr. 44-51)

1953-02-04 / nr. 44

4 Februarie 1953. in anii puterii populare indus­tria forestiera — jefuita a­­todata de monopolurile internaţionale în cârdăşie cu burghezia băşti­naşa — a luat o dezvoltare nemai­întâlnită. Odata cu dezvoltarea sectorului forestier se realizează şi ridicarea continua a nivelului material şi cultural al muncitori­lor forestieri. Care dintre munci­torii forestieri nu-şi aminteşte de exploatarea nemiloasa din vre­mea burgheziei, de condiţiile ne­omeneşti în care erau nevoiţi să muncească, fără sa mai amintim de şomajul şi mizeria la care e­­rau supuşi. Toate acestea au ră­mas doar o tristă amintire. Ridicarea nivelului de viaţa al muncitorilor forestieri a făcut să se schimbe şi atitudinea lor faţa de muncă. Pentru ei, ca şi pentru ceilalţi oameni ai muncii din ţara noastră, munca nu mai este o po­vară, ci o chestiune de onoare. Organizaţiile de partid din ca­drul exploatărilor forestiere în­druma cu dragoste oamenii muncii din acest sector să lupte cu eforturi sporite pentru înde­plinirea planului cincinal în 4 ani. In cadrul în­­prinderii fo­restiere, exploatare şi transport de la Bistra, de pildă, se desfă­şoară o activitate rodnică pen­tru realizarea planului. Ca şi în altă parte, şi aici comuniştii sunt în fruntea întrecerii socialiste. E­­lanul deosebit cu care se avântă in producţie personalul CFF, face ca în întreaga unitate proce­sul de producţie să se desfăşoa­re fără timpi morţi, asemenea u­­nui mecanism. Exemplele mem­brilor de partid ca Ghidiu Victor, Lackó Anton, Daraban Ioan etc. sunt urmate de către cei fara de partid ca Nagy Iosif, Bendreş Gheorghe, György Şte­fan şi alţii, in aşa fel incât între­gul personal îşi depăşeşte norma zilnic cu aproximativ 50 la suta. Cu acelaş interes activeaza si alţi membri de partid din alte compartimente de activitate, cum ar fi de pilda Rânja Ioan, Butila Aurel, Florea Iosif şi alţii. Avân­tul cu care s-a desfăşurat munca in cadrul acestei unităţi în cursul lunii ianuarie este o dovadă vie a voinţei şi a înaltului patriotism al acestor muncitori avântaţi în lupta pentru îndeplinirea planu­lui, pentru fericirea patriei noas­tre. Din zi în zi sporeşte şi vigilen­ţa revoluţionară a muncitorilor forestieri faţă de elementele sa­botoare. Acţiunea duşmănoasă a chiaburului Curta Ioan, care a căutat să demoralizeze mun­citorii de la încărcatul vagoa­nelor pentru ca să părăsească munca, a fost spulberată iar chiaburul a fost huiduit şi izgo­­nit din rândul încărcătorilor de vagoane. S-a dovedit zadarnica şi activitatea criminală a chiar eu­­roaicei Marcu Savina, proprieta­ră de moara, care a pus nisip în făina muncitorilor. Ea a fost demascată, urmând să fie preda­ta justiţiei pentru a trage conse­cinţele cuvenite. Organizaţiile de bază din sec­torul forestier trebue să suprave­gheze şi să îndrume conducerile întreprinderilor, pentru ca aces­tea să vegheze felul în care se desfăşoară procesul de produc­ţie în diferitele ramuri de activi­tate, cât şi pentru luarea de ma­suri corespunzătoare împotriva acelora care caută să saboteze, sau să se­ opună elanului în pro­ducţie a­ oamenilor muncii. O atitudine condamnabilă este şi aceea a lui Pomp Dezide­­riu, şef al atelierului CFF de la Rastoliţa, care intenţionat trimi­te locomotiva la unitatea Bistra, fara lămpi, fara vinc­, fără scule corespunzătoare, fară cup­­e, sau cu vagoane proaste,periclitând în felul acesta mersul producţiei, lovind în măsurile pentru protec­ţia muncii şi contravenind legii circulaţiei. Organizaţiile de bază d­in între­prinderile forestiere trebue să a­­corde o atenţie deosebită organi­zării brigăzilor simple şi comple­xe. Ele au datoria să se ocupe in­tens de creşterea şi calificarea cadrelor, să îndrume conducerile, întreprinderilor în privinţa asi­gurării muncitorilor cu unelte, hrană precum şi condiţii de caza­re şi asistenţă sanitară. De ase­­menea să ia măsuri pentru spri­jinirea şi stimularea inovatorilor, pentru o largă popularizare a metodelor înaintate de muncă ale stahanoviştilor şi fruntaşilor în producţie. Muncitorii şi tehnicienii din in­dustria lemnului salută cu bucu­rie măsurile luate de partid şi guvern cu privire la îmbunătăţi­rea piaţii muncii, intensificân­­du-şi eforturile pentru realizarea planului pe anul 1953 înainte de termen. De ac­eea organizaţiile de partid şi organizaţiile sindicale trebue să duca o luptă continuă de încurajare­­a iniţiatvei crea­toare a masselor şi de lărgire a întrecerii socialiste, şi a formei ei superioare, mişcarea stahano­­vistă. Să pornim cu forţe, tot mai sporite pentru a da patriei dragi tot mai multe produse, pentru so-' cialism, pentru pace. Câmpianu Vasile VIATA DE PARTID Să sprijinim din răsputeri avântul creator al muncitorilor forestieri W. Soldberger LUPTA PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMANIA IN PERIOADA STABI­LIZĂRII RELATIVE A CAPITALISMU­LUI. Editura pentru literatură politică. Lucrarea de față ilustrează lupta dusă de Partidul Comunist din Româ­nia pentru apărarea intereselor clasei muncitoare în perioada stabilizării re­lative a capitalismului (1923—1929). C I T I I I, înarmat cu învăţătura marxist-leni­­nistă şi cu tezele Congreselor al V-lea şi al Vl-lea al Internaţionalei Comu­niste şi luptând pentru aplicarea hotâ­­rîrilor Congreselor al lll-lea şi al IV- lea ale P.C.R. — subliniază autorul , Partidul Comunist din România, deşi in adâncă ilegalitate, a condus puter­nicele mişcări greviste din acea vreme, a dus lupta permanentă pentru de­mascarea şi izgonirea elementelor o­­portuniste, social-democrate, de la câr­ma sindicatelor, a elementelor oportu­niste d­e dreapta şi a individualiştilor de stânga din conducerea partidului, împotriva ofensivei patronale, pentru intărirea unităţii de luptă a masselor muncitoare. Partidul Comunist din Ro­mânia a apărat drepturile minorităţilor naţionale şi a sprijinit ţărănimea. Prin bogatul material documentar pe care-l conţine, lucrarea reprezintă un preţios îndreptar în studierea istoriei mişcării muncitoreşti în ţara noastră. i.-1­2 Februarie 1953 s-au împlinit 10 ani de la victoria istorică a Armatei Sovietice de la Stalingrad. Aceasta a în­semnat punctul de cotitură in cel de al doilea război mondial. Oamenii muncii din Întreaga lume au salutat cu căldură victoria Armatei Sovietice asupra fasciştilor germani şi a aliaţilor lor. Ei au ştiut că bătălia de la Stalin­grad, care s-a încheiat cu triumful Ar­matei Sovietice însemna vestea elibe­rării popoarelor care gemeau sub ju­gul hitlerist. Eupia de la Stalingrad a durat pes­te 6 luni. Istovite după înfrângerile din anii 1941—1942, trupele fasciste nu au mai fost capabile să desfăşoare o ofensivă generală pe tot frontul, ci numai pe o singură direcţie strategi­că d­in Sud. Comandamentul maşinei de război german, işi făcuse planul de a ataca Moscova dinspre Est, pentru­­a o izola de centrele importante ale Uniunii Sovietice. Pentru a realiza acest plan, hitleriştii au aruncat în luptă toate rezervele, crezând că vor termina războiul încă în anul 1942, in favoarea lor. Comandamentul Suprem al Armatei Sovietice a prevăzut intenţiile duş­manului. Sub conducerea directă a tovarăşului Stalin a fost întocmit un măreţ plan strategic pentru zdrobi­rea şi înfrângerea armatelor fasciste, prin asigurarea şi întărirea spatelui frontului. Oamenii sovietici dornici­ de a scăpa de sub jugul fascist, au mun­cit zi şi noapte pentru a aproviziona frontul cu toate cele necesare. In acelaş timp armatele sovietice au fost înzestrate cu armament nou, de mare capacitate. Cercurile guvernante din SUA şi Anglia, amânau intenţionat deschide­rea celui de al 11-lea front în Europa. Ei urmăreau nu zdrobirea, ci numai slăbirea Vermaijiei hitleriste, care s a­­dovedit un concurent primejdios pe piaţa mondială, imperialiştii americani şi englezi au ajutat direct şi indirect trupele fasciste, care pregăteau ofen­siva din vara anului 1942. După ce trupele germano-fasciste au asigurat superioritatea de forţe şi de tehnică militară pe frontul de Sud- Vest, in luna iunie 1942 au trecut la ofensivă. Principala lovitură au îndrep­tat-o asupra Stalingradului. Hitleriştii intenţionau să cucerească oraşul „din mers". Ei s-au lovit insă de eroicii a­­părători ai Stalingr'a d­ului. Duşmanul se năpustea cu furie asu­pra bastionului de pe Volga. Cu pier­deri uriaşe fasciştii au reuşit in Sep­tembrie să răzbească în suburbiile o­­raşului. Au început luptele de stradă, care au durat 143 de zile. Pentru fie­care stradă, fiecare clădire se ducea luptă crâncenă. Tovarăşul Stalin a condus efectiv, luptele pentru apărarea Stalingradului. El a cerut trupelor sovietice să apere cu orice preţ Stalingradul, să zdrobeas­că pe duşmani. Trupele sovietice au îndeplinit, cu succes sarcinile trasate de marele Stalin. Un document ce nu poate fi citit fără emoţie şi care mărturiseşte adân­cul devotament al oamenilor sovietici faţă­ de tovarăşul Stalin şi Partidul Comunist, care se găseau în fruntea eforturilor lor pentru zdrobirea duş­manilor, il constitue rândurile scrise de ostaşul sovietic Liahov, în ajunul luptei, şi păstrate astăzi în muzeul de la Stalingrad: „A treia oară am pri­mit ordin să atacăm halta. Acum,, sau luăm halta, sau murim. Dacă mor, rog să mă socotiţi comunist. Transmiteţi tovarăşului Stalin că fără a-mi cruţa viaţa, o dau pentru cauza lui Stalin şi nu regret. Dacă aşi avea cinci vieţi, le-aş da pe toate. Atât de scump îmi este acest om. Liahov, muncitor din Don­­bas“. Ostaşii, comandanţii şi instructorii politici de pe frontul de la Stalingrad, am ştiut că pe pământul Stalingradu- lu­i, se va hotărî soarta poporului so­vietic, dacă el va fi liber sau nu. In scrisoarea adresată lui I. V. Stalin, a­­părătorii Stalingradului au declarat: ,La Stalingrad noi apărăm Patria noas­tră, apărăm tot ceea ce ne este drag, fără de care nu putem trăi. Aici, la Stalingrad, se hotărăşte soarta Patriei noastre... In faţa drapelelor noastre de luptă, în faţa întregii Ţări Sovietice jurăm că nu vom face de ruşine gloria armatei ruse, că vom lupta până la capăt. Sub conducerea Dumneavoas­tră părinţii noştri au învins in bătălia pentru Tariţin. Sub conducerea Dum­neavoastră noi vom învinge şi acum, în marea bătălie dela Stalingrad!“. A­­părătorii Stalingradului s'au ţinut de cuvânt. Intre timp comandamentul suprem so­vietic a făcut pregătiri pentru o con­tra ofensivă hotăritoare şi victorioasă. La 19 Noembrie 1942, armata sovieti­că a trecut la contra ofensivă. Hitle­riştii nici nu izbuteau să-şi dea seama şi s'au găsit într'un cerc de foc. Cleştele sovietic se strângea tot mai mult în jurul duşmanului. Contraofen­siva a fost atât de neaşteptată pentru duşmani, incât ei nu au mai găsit nicio cale de eşirc pentru a salva trupele încercuite. In primele zile ale lunii ia­nuarie 1943 comandamentul trupelor sovietice a dat trupelor germane încer­cuite un ultimatum pentru a capitula imediat. Generalii h­itleriști au refuzat să capituleze. După aceea, trupele so­vietieni au trecut la ultima ofensivă g­­­rnerală. Atacând dinspre Vest, trupele de pe frontul Donului, la 26 Ianuarie, s-au unit cu eroicii apărători ai Stalingra­­dului — soldaţii ,şi ofiţerii legendarei Armate a 62-a a generalului Ciuikov. La 2 Februarie 1943, mareşalul von Paulus, unul dintre cei mai foloşi co­mandanţi ai armatei hitleriste, împreu­nă cu alţi generali şi cu o grupare de peste 330 mii oameni, s-au predat sol­daţilor şi ofiţerilor sovietici. Uriaşa bătălie de la Stalingrad s-a incheiat cu victoria trupelor sovietice. După defi­niţia lui I. V. Stalin, Stalingradul a db­­semnat apusul armatei germano-fas­­ciste. După­ lovitura primită la Szin­­grad, germanii nu şi-au m­ai putut re­veni. A început o nouă epocă m cet de al II-lea război mondial, când, iniţiativa operaţiunilor militare a trecut definitiv în mâinile comandamentului sovietic. Cercurilor reacţionare din SUA, An­glia şi celelalte ţări capitaliste nu le era pe plac victoria de la Stalingrad a Armatei Sovietice. Ei știau că victoria dela Stalingrad va da puteri noi po­poarelor jefuite și exploatate, că Sta­­lin­gradbd va­ deveni steagul de luptă al tuturor­ lupt­ei o ritul împotriva tira­niei fasciste. MAREA VICTORIE DELA STALINGRAD STEAUA ROȘIE 3 Peste 1.OOO de oameni ai mun­cii au participat la adunarea fes­tiva ce a avut loc Marţi, 3 Febru­arie în sala mare a Palatului Cul­tural din Tg.-Mureş, cu prilejul aniversării a 5 ani de la semna­rea Tratatului de prietenie, co­­laborare şi asistenţă mutuală dintre URSS şi RPR. Adunarea a fost deschisă de tov. Kovács Dénes, preşedintele comitetului regional ARLUS. Despre însemnătatea încheerii Tratatului au vorbit in limba ro­mână tov. Radu Ştefan, secretar al Comitetului Executiv al Sfa­tului Popular al Regiunii Autono­me Maghiare, iar în limba ma­ghiară tov. Bodor Andrei, vice­preşedinte al Comitetului Exe­cutiv. Cu tema „Ajutorul Uniunii So­vietice, chezăşia înfloririi Repu­blicii Populare Române“ au fost ţinute în toate colţurile Regiunii Autonome Maghiare conferinţe organizate de către cercurile ARLUS din întreprinderile şi instituţiile, căminele culturale şi colţurile roşii din gospodăriile a­­gricole colective. Deasemeni, au fost difuzate su­te de broşuri şi un bogat material propagandistic în legătură cu a­­jutorul multilateral acordat de Uniunea Sovietică ţării noastre, care au fost prelucrate de grupu­rile de agitatori. Adunarea festivă din Tg.-Mureș cu ocazia aniversării a 5 ani de la semnarea tratatului dintre UIISS şi IIPR. Ajutorul sovietic ne înarmează în munca Tratatul de prietenie, colabo­rare şi asistenţă mutuală din­tre URSS şi ţara noastră, ce a fost încheiat acum 5 ani este o puternică expresie a prieteniei de nezdruncinat dintre popoa­rele celor două ţări şi a hotări­­rii lor ferme de a contribui la apărarea păcii in lumea întrea­ga. Ca şi celelalte tratate inche­late intre URSS şi ţările de democraţie populară, tratatul de prietenie sovieto-român o­­glindeşte relaţiile de tip nou, de adevărată prietenie, colaborare şi ajutor reciproc ce s'au stabilit între popoarele lagărului socia­list. Pentru ţara noastră prietenia cu URSS constitue garanţia independenţei şi suveranităţii naţionale, chezăşia înaintării victorioase pe calea construirii vieţii noi, socialiste. Succesele obţinute de poporul nostru în lupta pentru con­struirea socialismului şi apăra­rea păcii sub conducerea înţe­leaptă a Partidului Muncitoresc Român, in frunte cu tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, au fost în­făptuite cu ajutorul frăţesc şi multilateral al Uniunii Sovie­tice şi personal al marelui Sta­lin. Institutul M­edico-Farmaceu­­tic din Tg.-Mureş îşi datoreşte şi el existenţa aplicării consecvente de către partidul nostru a învăţăturilor leninist­­staliniste cu privire la­ re­zolvarea problemei naţio­nale. Dezvoltarea rapidă a acestui institut este deasemeni în strânsă legătură cu ajutorul sovietic material, metodic, or­ganizatoric. Organizarea învă­ţământului medical şi farma­ceutic se îmbunătăţeşte, iar conţinutul lui se îmbogăţeşte pe măsură■ ce reuşim să ne însuşim şi să aplicăm experien­ţa sovietică. Generalizarea con­cepţiei pavloviste, ce însemnea­ză aplicarea materialismului dialectic in ştiinţa medicală, ne deschide perspective nebă­­nuite in activitatea noastră ştiinţifică. Institutul nostru a fost onorat până în prezent de trei ori de vizita delegaţiilor de savanţi sovietici, de pe ur­ma căror vizite am învăţat nespus de mult. Unei părţi din cadrele institutului nostru i - a făcut marea cinste de a vizita şi studia în marea Ţară a Socialismului, întorcân­­du-se de acolo cu noi experien­ţe minunate, cu un bagaj ex­trem de valoros de cunoştinţe. Experienţa sovietică ne înar­mează în lupta împotriva putredei ideologii burgheze, care încearcă prin arma veninoasă a naţiona­lismului şi cosmopolitismului, să împiedice formarea unei intelectualităţi noi, devotată clasei muncitoare. Experienţa sovietică ne îndeamnă la vigi­lenţă ascuţită şi luptă necruţă­toare împotriva curentelor idea­liste în ştiinţă, însuşirea experienţei sovieti­ce şi folos­ir­ea chibzuită, raţio­nală a ajutorului primit de la marele nostru prieten şi vecin, ne face să ne călim în luptă, să ne punem toată puterea de muncă în slujba poporului con­structor al socialismului, în slujba păcii. Dr. ANDER ZOLTÁN -"■* Director de studii, IMF Tg.-Mureș

Next