Steaua Roşie, februarie 1953 (Anul 2, nr. 44-51)
1953-02-04 / nr. 44
4 Februarie 1953. in anii puterii populare industria forestiera — jefuita atodata de monopolurile internaţionale în cârdăşie cu burghezia băştinaşa — a luat o dezvoltare nemaiîntâlnită. Odata cu dezvoltarea sectorului forestier se realizează şi ridicarea continua a nivelului material şi cultural al muncitorilor forestieri. Care dintre muncitorii forestieri nu-şi aminteşte de exploatarea nemiloasa din vremea burgheziei, de condiţiile neomeneşti în care erau nevoiţi să muncească, fără sa mai amintim de şomajul şi mizeria la care erau supuşi. Toate acestea au rămas doar o tristă amintire. Ridicarea nivelului de viaţa al muncitorilor forestieri a făcut să se schimbe şi atitudinea lor faţa de muncă. Pentru ei, ca şi pentru ceilalţi oameni ai muncii din ţara noastră, munca nu mai este o povară, ci o chestiune de onoare. Organizaţiile de partid din cadrul exploatărilor forestiere îndruma cu dragoste oamenii muncii din acest sector să lupte cu eforturi sporite pentru îndeplinirea planului cincinal în 4 ani. In cadrul înprinderii forestiere, exploatare şi transport de la Bistra, de pildă, se desfăşoară o activitate rodnică pentru realizarea planului. Ca şi în altă parte, şi aici comuniştii sunt în fruntea întrecerii socialiste. Elanul deosebit cu care se avântă in producţie personalul CFF, face ca în întreaga unitate procesul de producţie să se desfăşoare fără timpi morţi, asemenea unui mecanism. Exemplele membrilor de partid ca Ghidiu Victor, Lackó Anton, Daraban Ioan etc. sunt urmate de către cei fara de partid ca Nagy Iosif, Bendreş Gheorghe, György Ştefan şi alţii, in aşa fel incât întregul personal îşi depăşeşte norma zilnic cu aproximativ 50 la suta. Cu acelaş interes activeaza si alţi membri de partid din alte compartimente de activitate, cum ar fi de pilda Rânja Ioan, Butila Aurel, Florea Iosif şi alţii. Avântul cu care s-a desfăşurat munca in cadrul acestei unităţi în cursul lunii ianuarie este o dovadă vie a voinţei şi a înaltului patriotism al acestor muncitori avântaţi în lupta pentru îndeplinirea planului, pentru fericirea patriei noastre. Din zi în zi sporeşte şi vigilenţa revoluţionară a muncitorilor forestieri faţă de elementele sabotoare. Acţiunea duşmănoasă a chiaburului Curta Ioan, care a căutat să demoralizeze muncitorii de la încărcatul vagoanelor pentru ca să părăsească munca, a fost spulberată iar chiaburul a fost huiduit şi izgonit din rândul încărcătorilor de vagoane. S-a dovedit zadarnica şi activitatea criminală a chiar euroaicei Marcu Savina, proprietară de moara, care a pus nisip în făina muncitorilor. Ea a fost demascată, urmând să fie predata justiţiei pentru a trage consecinţele cuvenite. Organizaţiile de bază din sectorul forestier trebue să supravegheze şi să îndrume conducerile întreprinderilor, pentru ca acestea să vegheze felul în care se desfăşoară procesul de producţie în diferitele ramuri de activitate, cât şi pentru luarea de masuri corespunzătoare împotriva acelora care caută să saboteze, sau să se opună elanului în producţie a oamenilor muncii. O atitudine condamnabilă este şi aceea a lui Pomp Dezideriu, şef al atelierului CFF de la Rastoliţa, care intenţionat trimite locomotiva la unitatea Bistra, fara lămpi, fara vinc, fără scule corespunzătoare, fară cupe, sau cu vagoane proaste,periclitând în felul acesta mersul producţiei, lovind în măsurile pentru protecţia muncii şi contravenind legii circulaţiei. Organizaţiile de bază din întreprinderile forestiere trebue să acorde o atenţie deosebită organizării brigăzilor simple şi complexe. Ele au datoria să se ocupe intens de creşterea şi calificarea cadrelor, să îndrume conducerile, întreprinderilor în privinţa asigurării muncitorilor cu unelte, hrană precum şi condiţii de cazare şi asistenţă sanitară. De asemenea să ia măsuri pentru sprijinirea şi stimularea inovatorilor, pentru o largă popularizare a metodelor înaintate de muncă ale stahanoviştilor şi fruntaşilor în producţie. Muncitorii şi tehnicienii din industria lemnului salută cu bucurie măsurile luate de partid şi guvern cu privire la îmbunătăţirea piaţii muncii, intensificându-şi eforturile pentru realizarea planului pe anul 1953 înainte de termen. De aceea organizaţiile de partid şi organizaţiile sindicale trebue să duca o luptă continuă de încurajarea iniţiatvei creatoare a masselor şi de lărgire a întrecerii socialiste, şi a formei ei superioare, mişcarea stahanovistă. Să pornim cu forţe, tot mai sporite pentru a da patriei dragi tot mai multe produse, pentru so-' cialism, pentru pace. Câmpianu Vasile VIATA DE PARTID Să sprijinim din răsputeri avântul creator al muncitorilor forestieri W. Soldberger LUPTA PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMANIA IN PERIOADA STABILIZĂRII RELATIVE A CAPITALISMULUI. Editura pentru literatură politică. Lucrarea de față ilustrează lupta dusă de Partidul Comunist din România pentru apărarea intereselor clasei muncitoare în perioada stabilizării relative a capitalismului (1923—1929). C I T I I I, înarmat cu învăţătura marxist-leninistă şi cu tezele Congreselor al V-lea şi al Vl-lea al Internaţionalei Comuniste şi luptând pentru aplicarea hotârîrilor Congreselor al lll-lea şi al IV- lea ale P.C.R. — subliniază autorul , Partidul Comunist din România, deşi in adâncă ilegalitate, a condus puternicele mişcări greviste din acea vreme, a dus lupta permanentă pentru demascarea şi izgonirea elementelor oportuniste, social-democrate, de la cârma sindicatelor, a elementelor oportuniste de dreapta şi a individualiştilor de stânga din conducerea partidului, împotriva ofensivei patronale, pentru intărirea unităţii de luptă a masselor muncitoare. Partidul Comunist din România a apărat drepturile minorităţilor naţionale şi a sprijinit ţărănimea. Prin bogatul material documentar pe care-l conţine, lucrarea reprezintă un preţios îndreptar în studierea istoriei mişcării muncitoreşti în ţara noastră. i.-12 Februarie 1953 s-au împlinit 10 ani de la victoria istorică a Armatei Sovietice de la Stalingrad. Aceasta a însemnat punctul de cotitură in cel de al doilea război mondial. Oamenii muncii din Întreaga lume au salutat cu căldură victoria Armatei Sovietice asupra fasciştilor germani şi a aliaţilor lor. Ei au ştiut că bătălia de la Stalingrad, care s-a încheiat cu triumful Armatei Sovietice însemna vestea eliberării popoarelor care gemeau sub jugul hitlerist. Eupia de la Stalingrad a durat peste 6 luni. Istovite după înfrângerile din anii 1941—1942, trupele fasciste nu au mai fost capabile să desfăşoare o ofensivă generală pe tot frontul, ci numai pe o singură direcţie strategică din Sud. Comandamentul maşinei de război german, işi făcuse planul de a ataca Moscova dinspre Est, pentrua o izola de centrele importante ale Uniunii Sovietice. Pentru a realiza acest plan, hitleriştii au aruncat în luptă toate rezervele, crezând că vor termina războiul încă în anul 1942, in favoarea lor. Comandamentul Suprem al Armatei Sovietice a prevăzut intenţiile duşmanului. Sub conducerea directă a tovarăşului Stalin a fost întocmit un măreţ plan strategic pentru zdrobirea şi înfrângerea armatelor fasciste, prin asigurarea şi întărirea spatelui frontului. Oamenii sovietici dornici de a scăpa de sub jugul fascist, au muncit zi şi noapte pentru a aproviziona frontul cu toate cele necesare. In acelaş timp armatele sovietice au fost înzestrate cu armament nou, de mare capacitate. Cercurile guvernante din SUA şi Anglia, amânau intenţionat deschiderea celui de al 11-lea front în Europa. Ei urmăreau nu zdrobirea, ci numai slăbirea Vermaijiei hitleriste, care s adovedit un concurent primejdios pe piaţa mondială, imperialiştii americani şi englezi au ajutat direct şi indirect trupele fasciste, care pregăteau ofensiva din vara anului 1942. După ce trupele germano-fasciste au asigurat superioritatea de forţe şi de tehnică militară pe frontul de Sud- Vest, in luna iunie 1942 au trecut la ofensivă. Principala lovitură au îndreptat-o asupra Stalingradului. Hitleriştii intenţionau să cucerească oraşul „din mers". Ei s-au lovit insă de eroicii apărători ai Stalingr'a dului. Duşmanul se năpustea cu furie asupra bastionului de pe Volga. Cu pierderi uriaşe fasciştii au reuşit in Septembrie să răzbească în suburbiile oraşului. Au început luptele de stradă, care au durat 143 de zile. Pentru fiecare stradă, fiecare clădire se ducea luptă crâncenă. Tovarăşul Stalin a condus efectiv, luptele pentru apărarea Stalingradului. El a cerut trupelor sovietice să apere cu orice preţ Stalingradul, să zdrobească pe duşmani. Trupele sovietice au îndeplinit, cu succes sarcinile trasate de marele Stalin. Un document ce nu poate fi citit fără emoţie şi care mărturiseşte adâncul devotament al oamenilor sovietici faţă de tovarăşul Stalin şi Partidul Comunist, care se găseau în fruntea eforturilor lor pentru zdrobirea duşmanilor, il constitue rândurile scrise de ostaşul sovietic Liahov, în ajunul luptei, şi păstrate astăzi în muzeul de la Stalingrad: „A treia oară am primit ordin să atacăm halta. Acum,, sau luăm halta, sau murim. Dacă mor, rog să mă socotiţi comunist. Transmiteţi tovarăşului Stalin că fără a-mi cruţa viaţa, o dau pentru cauza lui Stalin şi nu regret. Dacă aşi avea cinci vieţi, le-aş da pe toate. Atât de scump îmi este acest om. Liahov, muncitor din Donbas“. Ostaşii, comandanţii şi instructorii politici de pe frontul de la Stalingrad, am ştiut că pe pământul Stalingradu- lui, se va hotărî soarta poporului sovietic, dacă el va fi liber sau nu. In scrisoarea adresată lui I. V. Stalin, apărătorii Stalingradului au declarat: ,La Stalingrad noi apărăm Patria noastră, apărăm tot ceea ce ne este drag, fără de care nu putem trăi. Aici, la Stalingrad, se hotărăşte soarta Patriei noastre... In faţa drapelelor noastre de luptă, în faţa întregii Ţări Sovietice jurăm că nu vom face de ruşine gloria armatei ruse, că vom lupta până la capăt. Sub conducerea Dumneavoastră părinţii noştri au învins in bătălia pentru Tariţin. Sub conducerea Dumneavoastră noi vom învinge şi acum, în marea bătălie dela Stalingrad!“. Apărătorii Stalingradului s'au ţinut de cuvânt. Intre timp comandamentul suprem sovietic a făcut pregătiri pentru o contra ofensivă hotăritoare şi victorioasă. La 19 Noembrie 1942, armata sovietică a trecut la contra ofensivă. Hitleriştii nici nu izbuteau să-şi dea seama şi s'au găsit într'un cerc de foc. Cleştele sovietic se strângea tot mai mult în jurul duşmanului. Contraofensiva a fost atât de neaşteptată pentru duşmani, incât ei nu au mai găsit nicio cale de eşirc pentru a salva trupele încercuite. In primele zile ale lunii ianuarie 1943 comandamentul trupelor sovietice a dat trupelor germane încercuite un ultimatum pentru a capitula imediat. Generalii hitleriști au refuzat să capituleze. După aceea, trupele sovietieni au trecut la ultima ofensivă grnerală. Atacând dinspre Vest, trupele de pe frontul Donului, la 26 Ianuarie, s-au unit cu eroicii apărători ai Stalingradului — soldaţii ,şi ofiţerii legendarei Armate a 62-a a generalului Ciuikov. La 2 Februarie 1943, mareşalul von Paulus, unul dintre cei mai foloşi comandanţi ai armatei hitleriste, împreună cu alţi generali şi cu o grupare de peste 330 mii oameni, s-au predat soldaţilor şi ofiţerilor sovietici. Uriaşa bătălie de la Stalingrad s-a incheiat cu victoria trupelor sovietice. După definiţia lui I. V. Stalin, Stalingradul a dbsemnat apusul armatei germano-fasciste. După lovitura primită la Szingrad, germanii nu şi-au mai putut reveni. A început o nouă epocă m cet de al II-lea război mondial, când, iniţiativa operaţiunilor militare a trecut definitiv în mâinile comandamentului sovietic. Cercurilor reacţionare din SUA, Anglia şi celelalte ţări capitaliste nu le era pe plac victoria de la Stalingrad a Armatei Sovietice. Ei știau că victoria dela Stalingrad va da puteri noi popoarelor jefuite și exploatate, că Stalingradbd va deveni steagul de luptă al tuturor luptei o ritul împotriva tiraniei fasciste. MAREA VICTORIE DELA STALINGRAD STEAUA ROȘIE 3 Peste 1.OOO de oameni ai muncii au participat la adunarea festiva ce a avut loc Marţi, 3 Februarie în sala mare a Palatului Cultural din Tg.-Mureş, cu prilejul aniversării a 5 ani de la semnarea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre URSS şi RPR. Adunarea a fost deschisă de tov. Kovács Dénes, preşedintele comitetului regional ARLUS. Despre însemnătatea încheerii Tratatului au vorbit in limba română tov. Radu Ştefan, secretar al Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Autonome Maghiare, iar în limba maghiară tov. Bodor Andrei, vicepreşedinte al Comitetului Executiv. Cu tema „Ajutorul Uniunii Sovietice, chezăşia înfloririi Republicii Populare Române“ au fost ţinute în toate colţurile Regiunii Autonome Maghiare conferinţe organizate de către cercurile ARLUS din întreprinderile şi instituţiile, căminele culturale şi colţurile roşii din gospodăriile agricole colective. Deasemeni, au fost difuzate sute de broşuri şi un bogat material propagandistic în legătură cu ajutorul multilateral acordat de Uniunea Sovietică ţării noastre, care au fost prelucrate de grupurile de agitatori. Adunarea festivă din Tg.-Mureș cu ocazia aniversării a 5 ani de la semnarea tratatului dintre UIISS şi IIPR. Ajutorul sovietic ne înarmează în munca Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre URSS şi ţara noastră, ce a fost încheiat acum 5 ani este o puternică expresie a prieteniei de nezdruncinat dintre popoarele celor două ţări şi a hotăririi lor ferme de a contribui la apărarea păcii in lumea întreaga. Ca şi celelalte tratate inchelate intre URSS şi ţările de democraţie populară, tratatul de prietenie sovieto-român oglindeşte relaţiile de tip nou, de adevărată prietenie, colaborare şi ajutor reciproc ce s'au stabilit între popoarele lagărului socialist. Pentru ţara noastră prietenia cu URSS constitue garanţia independenţei şi suveranităţii naţionale, chezăşia înaintării victorioase pe calea construirii vieţii noi, socialiste. Succesele obţinute de poporul nostru în lupta pentru construirea socialismului şi apărarea păcii sub conducerea înţeleaptă a Partidului Muncitoresc Român, in frunte cu tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, au fost înfăptuite cu ajutorul frăţesc şi multilateral al Uniunii Sovietice şi personal al marelui Stalin. Institutul Medico-Farmaceutic din Tg.-Mureş îşi datoreşte şi el existenţa aplicării consecvente de către partidul nostru a învăţăturilor leniniststaliniste cu privire la rezolvarea problemei naţionale. Dezvoltarea rapidă a acestui institut este deasemeni în strânsă legătură cu ajutorul sovietic material, metodic, organizatoric. Organizarea învăţământului medical şi farmaceutic se îmbunătăţeşte, iar conţinutul lui se îmbogăţeşte pe măsură■ ce reuşim să ne însuşim şi să aplicăm experienţa sovietică. Generalizarea concepţiei pavloviste, ce însemnează aplicarea materialismului dialectic in ştiinţa medicală, ne deschide perspective nebănuite in activitatea noastră ştiinţifică. Institutul nostru a fost onorat până în prezent de trei ori de vizita delegaţiilor de savanţi sovietici, de pe urma căror vizite am învăţat nespus de mult. Unei părţi din cadrele institutului nostru i - a făcut marea cinste de a vizita şi studia în marea Ţară a Socialismului, întorcându-se de acolo cu noi experienţe minunate, cu un bagaj extrem de valoros de cunoştinţe. Experienţa sovietică ne înarmează în lupta împotriva putredei ideologii burgheze, care încearcă prin arma veninoasă a naţionalismului şi cosmopolitismului, să împiedice formarea unei intelectualităţi noi, devotată clasei muncitoare. Experienţa sovietică ne îndeamnă la vigilenţă ascuţită şi luptă necruţătoare împotriva curentelor idealiste în ştiinţă, însuşirea experienţei sovietice şi folosirea chibzuită, raţională a ajutorului primit de la marele nostru prieten şi vecin, ne face să ne călim în luptă, să ne punem toată puterea de muncă în slujba poporului constructor al socialismului, în slujba păcii. Dr. ANDER ZOLTÁN -"■* Director de studii, IMF Tg.-Mureș