Steaua Roşie, mai 1953 (Anul 2, nr. 68-76)

1953-05-01 / nr. 68

1 Mai 1953 miner stahanovist din Căpeni. In cinstea zilei de 1 Mai şi-a depăşit planul cu 16 la sută. In prezent luc­rează în contul lunii Noembrie 1953. PARASCHIVA DUMITRU lăcătuşul fabricii de ţigări din Sf. Gheorghe, întreţine maşinile şi uti­lajul în perfectă stare de funcţiona­re. El este un exemplu şi pentru cei­lalţi muncitori, stahanovistă a întreprinderii raio­nale „11 Iunie“. Prin buna organi­zare a muncii îşi depăşeşte norma reexaminată în medie cu 22 la sută c rediţionară la Complexul CFR Tg.­­Mureş. A absolvit şcoala de califica­re, gradul II. Este cea mai bună muncitoare din secţia sa. VASZI ANDREI ,­­ muncitor fruntaş în, producţie la IFIL Tg.-Secuesc. Participând cu elan la întrecerea socialistă în cin­stea zilei de 1 Mai şi-a depăşit nor­ma reexaminată zilnic cu 50 la suti. Cinste stahanoviştilor şi fruntaşilor în producţie! KOVACS ALEXANDRU, BARTA PARASCHIVA, CARAGHIU FLORICA. STEAULJA RO$B Viaţa nouă a muncitorilor forestieri Hotărârea Consiliaţii de Mi­niştri din Decembrie 1952 cu pri­vire la îmbunătăţirea sistemului de salarizare în exploatările­ de pădure, are o importanţă deose­bita pentru muncitorii forestieri şi în ce priveşte continua ridica­re a nivelului lor material, cultu­ral și de trai. Hotărîrea leagă tot mai puter­nic interesele personale ale mun­citorilor forestieri cu interesele generale ale statului nostru de­mocrat-popular. Ea stârnește tot mai mult elan forestierilor, care participă activ la lupta pentru îndeplinirea planului în această ramură importantă a economiei noastre naţionale, pentru a da viaţă lozincii „cincinalul în 4 ani“. A­bia au trecut doar 4 luni şi­­rezultatele Hotărîrii au şi înce­put să se arate. Astfel, muncitorii de la încărcatul şi descărcatul vagoanelor din cadrul IFET-ului Topliţa, sectorul Deda, conştienţi de rolul industriei forestiere în economia naţională şi-au depăşit planul pe primul trimestru cu 101 la sută. Munca lor plină de elan este retribuită aşa cum se cuvine, iată de pildă, muncitorul Tăp­şan Ioan care a lucrat conform prevederilor Hotărîrii Consiliu­lui de Miniştri a realizat pe fur­a Martie un salariu de 480 lei. La aceasta s-au mai adăugat 96 lei spor de vechime şi 547,50 lei premiu. El a obţinut astfel un ve­nit total de­­ 120,50 lei. Şi des­­cărcătorul de vagoane Maier Ioan a realizat în luna Martie un venit de 1.155 lei. Rezultate ase­mănătoare au obţinut şi munci­torii forestieri Nagy Gh. Imre, Pârlea Grigore, Fincu Ştefan, Florea Grigore şi mulţi alţii. Nu aceleaşi venituri au reali­zat insă muncitorii care au lip­sit de la lucru în cursul primului trimestru. Aşa de exemplu, Ghi­­diu Mihailă, a lipsit nemotivat de la muncă 4 zile lucrătoare, da­torită cărui fapt nu i s'a acordat salariul ce ar fi putut obţine con­form prevederilor Hotărîrii, rea­lizând numai un câştig de 484 lei. Sau György Adalbert care şi el a lipsit nemotivat a câştigat în luna Martie 616 lei. .Rezultatele obţinute de către muncitorii din exploatările fores­tiere pe tărâmul îndeplinirii pla­nului de producţie cât şi în pri­vinţa salarizării dovedesc grija de zi cu zi a partidului şi guver­nului ce o poartă încontinuu faţă de ridicarea nivelului material şi cultural al oamenilor muncii Noul bloc muncitoresc, construit rec­ent la întreprinderea Forestieri pentru Industrializarea Lemnului, Toplita 3 Pe locul unde se înălţă astăzi măreaţa fabrică de mobile „Si­­mo Géza“ din Tg.-Mureş, una din cele mai mari şi cele mai moderne fabrici de acest gen în tot Sud-Estul Europei, cu câţiva ani înainte erau maidane şi bal­tad, iar în apropiere se interc­au zidurile dărăpănate ale secţiei panel - furnir a întreprinderii „Székely şi Rethi“. Muncitorii fabricii „Simo Géza“ îşi a­­mintesc cu amărăciune de acele vremuri vitrege când îşi iroseau forţele pe lângă maşinile rudi­mentare ale întreprinderii „Szé­kely şi Rethi“. La samavolniciile exploatatorilor muncitorii răs­pundeau adeseori cu greve eroi­ce, ce se împleteau ca verigile u­­nui lanţ oţel­it cu mişcarea mun­citorească din Valea Mureşului. In trecutul de neagră urgie muncitorii aveau mult de îndu­rat. Iată de exemplu, ce spune Pethö Mihai, care lucrează azi cu măestrie la maşina de frezat combinată a noii fabrici: „Am intrat în câmpul muncii in anul 1921. Mai întâi am fost circula­­rist la fosta, fabrică de cherestea „Foresta“ din Tg.-Mureș, apoi ne mai găsind lucru aici, m-am­ perindat pe la fabrica de cheres­tea „Heiman", pe la fabrica de Vizi „Horváth“ din Gheorgheni, la fabrica de piele din Mureșeni, pe la Sălard, iar apoi în anul 1941 am fost angajat la fabrica de mobile „Székely și Rethi". Dar nici aici nu m'am­ putut stabili. Ba incendiul ce s'a produs în fa­brică, ba criza economică tot mai accentuată împletită cu­­capricii­le patronilor m'au făcut să mă specializez şi ca paznic de noap­te, şi "ca constructor de cale fera­tă şi ca şomer". Pe Pethö Mihai l-ai putut în­tâlni în acele vremuri in rându­rile muncitorilor grevişti. Cu to­tul alta este viaţa ce o duce el acum. Cu toata vârsta sa de 51 de ani, el dă dovadă de o vioiciu­ne extraordinara, depăşindu-şi zilnic cu multe zeci la sută nor­ma. El nu mai poartă grija zilei de mâine. Venitul său e în conti­nuă creştere. Fostul muncitor o­­primat, pus pe drumuri, şi-a în­temeiat în anii regimului de de­mocraţie populară un cămin con­fortabil, o viaţă tot mai plină de conţinut. El nu este numai un bun muncitor, stimat şi respec­tat de toţi", dar este şi unul din­tre cei mai buni tenorişti ai co­rului fabricii „Simo Géza“, ce numără peste 80 de membri. După ce glorioasele armate so­vietice au eliberat oraşul Tg.­­Mureş, s-au creiat posibilităţile pentru ca oraşul să se refacă din ruini, pentru ca, aici în fosta reşe­dinţă a breslelor şi moşierilor să ia fiinţă o industrie dezvoltată. Ca un rod al înţeleptei politici de industrializare a ţării, dusă de partid, a luat fiinţă fabrica „Si­mo Géza“. In anii planului cinci­nal sprijinul partidului a fost simţit şi mai muit. Fabrica e în­zestrată cu cele mai moderne ma­şini şi unelte mecanizate, cu ma­şini de şlefuit rame,maşini de ce­­puit, perforatoare mecanice, etc. Lupta pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii producţiei constitue o preocupare de seamă a muncitorilor şi tehnicienilor fabricii „Simo Geza“, care depun eforturi sporite pentru a oferi oamenilor muncii mobile confor­tabile şi de bună calitate, spre a satisface nevoile lor în continuă creştere. Din anul 1949, de la în­fiinţarea fabricii şi până în pre­zent, indicele calitativ s-a ridi­cat cu aproape 20 la sută. Până în prezent au fost create 4 prototipuri de mobilă populară, urmând ca în cursul anului cu­rent să se înceapă fabricarea în serie a unui nou tip de mobilă populara, calitativ şi mai­ supe­rioară. Construcţia mobilelor popu­lare ce se fabrică în prezent se deosebeşte fundamental de pri­mele tipuri, fiind mai masivă, iar lemnul de brad şi placajul întrebuinţat sunt mai fine. For­ma exterioară a garniturilor pro­duse este mult mai atrăgătoare decât a celor din anii 1949-1951. Noul prototip — ediţia 1953 — va însemna o nouă victorie în­­ lupta pentru calitate, la fabrica­rea lui fiind utilizate pe larg plă­cile celulare în locul ramelor de-' brad. La noul prototip se vor a­­puica colţuri rotunde, furniruite,, iar garnitura va fi complectată, cu toalete moderne. Dornic de a obţine rezultate, și mai mari ca până în prezent, colectivul fabricii „Simo Géza“ luptă cu un avânt deosebit pen­tru realizarea înainte de termen a planului pe anul 1953, an ho­­tăritor al îndeplinirii planului­­cincinal în 4 ani. Cu începere de la 1 Aprilie au fost introduse o serie de noi mă­suri teh­n­ico- org­ani­zator­ice în vederea ridicării­­ productivităţii muncii. Printre altele a fost me­canizat şi procesul de şlefuire a meselor la secţia specială, reali­­zându-se o creştere de 420 la su­tă a productivităţii muncii la această fază. Prin introduce­rea unui nou procedeu la cleirea cutiilor pentru aparate de radio, la secţia prelucrarea deşeurilor, productivitatea muncii a crescut cu 20 la sută. In secţia lustruit au fost introduse cărucioare spe­ciale pentru transportarea păr­ţilor de paturi, operaţie la care productivitatea muncii a crescut cu 10 la sută. Pe baza noilor condiţii tehnice a aplicării inovaţiilor şi raţiona­lizărilor şi a metodelor avansate, s-a resimţit nevoia reexaminării normelor învechite. Dând dova­dă de un entuziasm deosebit în muncă, muncitorii fabricii „Si­mo Géza“, îşi depăşesc zi de zi normele reexaminate. Muncito­rii Baráth Iosif, Farczádi Sus­a­­na şi Fehér Viorica obţin încon­tinuu depăşiri de câte 60-100 la sută a normelor reexaminate. Muncitorii Luca Ioan şi Blaga Ştefan îndeplinesc zilnic aproa­pe câte două norme. Succesele muncitorilor fabri­cii „Simo Géza“ dir .I­g.­Mureş se datoresc faptului că ei ştiu că lucrează pentru oamenii mun­cii, că tot ce fac, fac pentru propăşirea patriei celor ce mun­cesc, pentru ridicarea nivelului lor propriu material şi cultural, pentru ridicarea nivelului de trai al întregului nostru popor mun­citor, pentru pace, înainte cu tot avântul pentru îndeplinirea planului cincinal în 4 ani, pentru _________bunăstarea materială şi culturală a oamenilor muncii!_____ O unitate de frunte a industriei socialiste La perforatorul cu lanţ lucrează Csegeldy Iolanda elevă a Şcolii Tehnice Profesionale Lemn. Deși face numai practică la fabrica ..Simó Cueza, ea dă dovadă de o măiestrie uimitoare în muncă Schimbul de onoare dela IFIL Rechin Ziua schimbului de onoare a fost o adevărată sărbătoare şi totodată o minunată mani­festare a colaborării frăţeşti dintre muncitorii români, ma­ghiari şi saşi. In această zi nu s’a găsit niciun singur munci­tor care să nu-şi fi depăşit an­gajamentele luate. Astfel,­ mun­citorii Pescăruş Vasile, Anca Ştefan, Csorvasi Iosif şi Ko­văcs Ştefan de la secţia barăci şi-au depăşit normele reexami­nate cu câte 80—90% faţă de angajamentele lor de a realiza o depăşire de 30%. Muncitorul Kovács Iosif a realizat în ziua schimbului de onoare doua norme. In atelierul de tâmplărie muncitorii Ţinţar Lenuţa, Tătar Viorica şi Oltean Ioan, care s’au angajat să-şi depăşească sarcinile de plan cu 10%, au realizat depăşiri de câte 50— 60%. Asemenea rezultate a obţinut şi brigada lui Kocsis Albert cât şi echipa lui Hajdú Leopold de la secția ambarca­țiuni.

Next