Steaua Roşie, mai 1953 (Anul 2, nr. 68-76)

1953-05-01 / nr. 68

4 ... Aproape cu 30 de ani In urmă Simion a intrat servitor la chiaburul Pop Doroftei din Vătava. Abia absolvise şcoala primară, a trebuit să rupă cu cartea pentru a-şi putea câştiga hrana de toate zilele. Tatăl lui, Precup Ioan, ţăran sărac din Râpa de Jos avea de întreţinut o familie numeroasă. Pământul puţin, abia de 2 hectare, nu putea asigura pâinea celor 8 guri care trebuiau hrănite. Pentru tânărul Simion nu era altă cale decât să lucreze la alţii pentru o bucată de mămă­ligă şi un rând de haine pe an — bineînţeles şi acelea uza­te, la hapsânul Pop Doroftei. Toate acestea au fost numai începutul vieţii grele în care păşea Precup Simion. In toam­na anului 1934 Simion a pre­schimbat pâinea amară de ser­vitor cu cea de ostaş. Chemat să-şi facă stagiul militar, el gustă o pâine tot atât de ama­ră ca aceia pe care a avut-o la Pop Doroftei, sau la Covrig Filip. Bătaia şi înjurăturile stăpânilor au fost înlocuite cu cele ale ofiţerilor şi gradaţilor. După militărie ,oncepe din nou viaţa de servitor, de data aceasta la chiaburul Urca Fi­lip, din Răstoliţa. Viaţa grea, plină de mizerie se depăna în­cet. Ea însă nu l-a înfrânt pe Simion, care reîntors din a­r­mată,s-a dezvoltat, a devenit un flăcău zdravăn. In anul 1939 se căsătorește. Curând după căsăto­rie este concentrat în armată. După 23 August 1944, unita­tea din care făcea parte Precup Simion este trimisă pe frontul antihitlerist. Ia parte la lupte­le de la Floreşti, lângă Cluj, şi urmărind fasciştii împreună cu unitatea sa, ajunge până la Tatra Mică şi mai departe. Bubuiturile au încetat, flăcă­rile războiului s-au stins. Uni­tatea lui Precup Simion este adusă în ţară, ostaşii se reîn­torc la casele lor. Precup îşi găseşte soţia la Batoş, unde, prin reforma agrară ei au fost îm­proprietăriţi cu 2,30 ha. Pentru prima dată în viaţa lui, Simion a început să aibă încredere în viitor. Pe pământul eliberat de ostaşii sovietici începe o viaţă nouă. Acum avea pămân­tul lui, nu mai era servitor. Totuşi, de sărăcie nu s’a putut rupe. Mizeria îl urmărea pas cu pas. Vite de muncă nu avea. Pământul neîngrăşat dădea roade puţine. Primăvara anului 1949. Zia­rele au publicat „Rezoluţia Plenarei CC al PMR din 3—5 Martie 1949, asupra sarcinilor partidului în lupta pentru întă­rirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muricitoare şi pentru transformarea socialistă a agriculturii.” Precup Simion a studiat cu atenţie acest docu­ment de o importanţă istorică. Membru al partidului din anul 1946, el a înţeles că este o sarcină a sa de a lupta pentru o viaţă nouă, lipsită de mizerie şi exploatare, împreună cu Câmpianu Gheorghe, Szakács Ignat, Grammeri Mihai, Greit­­zak­ Mihai şi alţi ţărani munci­tori români, maghiari şi saşi au început să frământe în co­mună posibilitatea formării unei gospodării colective. Unel­tirile duşmanului de clasă, ar­ma veninoasă a şovinismului au fost înfrânte. La 2 Martie 1950, în Batoş este inaugurată gos­podăria colectivă „înfrăţirea”. Om harnic şi priceput, Pre­cup Simion este­ ales preşedin­tele gospodăriei­ colective. Greu a mai fost la început. Trebuia să conducă acum o familie ma­re şi să arate totodată şi celor­­lalţi ţărani muncitori din co­mună că singurul drum spre fericire şi belşug este gospodă­ria colectivă. Partidul l-a aju­tat. In şcoala­ de partid a învă­ţat să înfrângă greutăţile. Or­ganizaţia de bază l-a sprijinit în această luptă. Svonuril­e şi uneltirile chiabureşti au fost spulberate, iar gospodăria a în­ceput să se dezvolte. A luat fiinţă o fermă cu peste 600 oi, una de păsări. Numărul mem­brilor s-a mărit la 136 familii. Precup a învăţat şi învaţă mereu. Anul trecut încă nu acorda a­tenţia cuvenită contro­lului calităţii muncii. Acum însă, personal se convinge pe teren de mersul lucrărilor. Stu­diază mereu,­­învaţă să condu­că. Colectiviştii­­ din Botoş­­ îl iubesc, îl stimează. Plini de în­credere, colectiviştii l-au ales delegat la conferinţa raională a fruntaşilor din gospodăriile colective. Ieri servitor,­­ azi delegat la conferinţa raională a fruntaşilor din gospodăriile colective STEAUA ROȘIE Ţărani muncitori! Luptaţi pentru o recoltă bogată în 1953! Conferinţa fruntaşilor gospodăriilor colective din raioanele Topliţa, Reghin şi Târgu-Mureş Duminecă 26 Aprilie, în sala festivă a sfatului popular orăşe­nesc Tg.-Mureş, a avut loc con­ferinţa raională a fruntaşilor gospodăriilor colective din raioa­nele Topliţa, Reghin şi Tg.-Mu­­reş. S-au adunat aici români, ma­ghiari şi saşi, cu toţii colectivişti fruntaşi, care pornind pe drumul fericirii şi belşugului, au muncit cu elan pentru propăşirea gospo­dăriilor colective. Pe piepturile multora dintre ei strălucesc me­dalii, semn al distincţiei lor în muncă. In rapoartele prezentate, Ka­­cso Francisc, Chiorean Alexan­dru şi Haţegan Ioachim, preşe­dinţi ai comitetelor executive ale sfaturilor populare raionale Tg.­­Mureş, Reghin şi Topliţa, au tre­cut în revistă succesele obţinute în aceste raioane pe drumul transformării socialiste a agri­culturii, precum, şi unele lipsuri şi greutăţi ivite în acest dome­niu în activitatea sfaturilor popu­lare şi a consiliilor de conducere ale gospodăriilor colective. In cei 4 ani de la istorica şedin­ţă Plenară a C.C. al PMR din 3—5 Martie, în raionul Tg.-Mu­­reş au luat fiinţă 27 gospodării colective, care cuprind 2.275 fa­milii. In anul 1952, au mai luat fiinţă în acest raion 11 întovără­şiri agricole pentru lucrarea la­olaltă a pământului. înfiinţarea gospodăriilor colective şi a into­­vărăşirilor agricole a avut loc în focul luptei de clasă. Chiabur­ mea, duşman de moarte al ţără­nimii muncitoare, n‘a încetat o clipă lupta împotriva gospodării­lor colective. La Stejeriş, Acă­ţari, Nazna şi în alte sate, chia­burii s‘au dedat la acţiuni huli­ganice. La Ideciul de Sus, chia­burii Toncău Ştefan şi Bândilă N. Ioan s‘au strecurat chiar în conducere, ducând muncă de subminare a gospodăriei. Ba mai mult, ei s‘au dedat chiar şi la ac­ţiuni făţişe furând din recolta şi bunurile gospodăriei. Ei însă au fost demascaţi şi înlăturaţi din­­rândurile colectiviştilor. Gospodăriile colective au în­ceput să se întărească, să se dez­volte. Colectiviştii din raionul Tg.-Mureş au construit 35 graj­duri pentru vite mari, 38 remize pentru uneltele şi maşinile agri­cole, 11 maternităţi pentru scroa­fe, 28 pătule pentru porumb şi alte construcţii. Astăzi, gospo­dăriile colective din raionul Tg.­­Mureş au 14 ferme de vaci cu lapte, 10 ferme de oi, 27 ferme cu porci, apoi crescătorii de pă­sări, iepuri, şi altele. Dezvoltarea multilaterală a gospodăriilor colective pe baza respectării statutului model, şi aplicarea în practică a ştiinţei a­­grotehnice sovietice a făcut ca viaţa colectiviştilor să devină tot mai bună, mai fericită. Colec­tivistul Cazan Ioan, din Sântana de Mureş a primit pentru cele 639 zile muncă realizate împreu­nă cu familia sa 2.744 kg. grâu, 1.283 kg. porumb şi alte canti­tăţi însemnate de cereale şi fura­je, iar în numerar a primit 1.368 lei. La Gălăţeni, colectivistul Kuti Sigismund a primit împreu­nă cu familia sa 3.273 kg. grâu, 5.845 kg. porumb, 1.052 kg. car­tofi, şi alte cereale, care depăşesc cu mult recolta totală pe care a avut-o el în 3 ani de zile, cât lu­cra în mica lui gospodărie indi­viduală. Justeţea politicii partidului nostru în rezolvarea problemei naţionale a ieşit cu tărie la ivea­lă în consfătuirea fruntaşilor din gospodăriile colective. Haja Ioan, preşedintele gospodăriei agrico­le colective „Răsăritul“ din Vă­tava, a arătat că uniţi în gospo­dăria colectivă, români, ma­ghiari şi alte minorităţi naţiona­le construiesc o viaţă nouă. „îna­inte cu câţiva ani , a spus prin­tre altele­,Hara­boan — românii şi maghiarii erau întărâtaţi de chiaburi şi moşieri unul împotri­va altuia. Acum, atât în gospo­dăria noastră, cât şi la Batoş, Goreni, Ide­ciul de Sus, Ideciul de Jos, şi în alte gospodării co­lective românii, maghiarii şi sa­şii lucrează laolaltă­, in deplină armonie. Se poate vedea cum şi aici în conferinţă sunt delegaţi din aceste gospodării deopotri­vă şi români şi maghiari şi saşi". In continuare conferinţa a ales ca delegaţi la Congresul frunta­şilor din gospodăriile colective pe colectiviştii Moraru Toader din Lueriu, Precup Petru din Ideciul de Sus, Haja Ioan din Vătava, Florea Petru din Mădă­­raş, Nagy Incze din Curteni, Farkas Luiza din Acăţari, Mezei Ida din Illeni, Cadar Eugen din Nicolești Ciba, Fülöp Alexandru din Vadu, Ilyés Gavrilă din Er­­nei, Fülöp loan din Foi, Szász Ioan din Sântana, Fülöp Eszter din Miercurea Niraj, Pop Ida din Corunca și Demeter Gheorghe din Ideciul de Jos. - 1 Mai 1953. O brigadă de tractoare fruntaşă înainte de ieşirea in campa­nia agricolă de primăvară, trac­toristul Pop Vasile şi-a verifi­cat încă odată tractorul R. D. 35. El a verificat motorul şi in­stalaţiile de curent, terminând cu ultimele piuliţe. La fel au făcut şi ceilalţi tractorişti din brigada l-a condusă de el. In toamnă brigada lor a fost fruntaşă, iar acum cu toţii, abia aşteptau să pornească din nou la câmp, să răstoarne braz­de lungi şi drepte pe ogoarele colectiviştilor Chemând la în­trecere pe celelalte brigăzi de tractoare din SMT Miercurea Niraj în cinstea zilei de 1 Mai, Pop Vasile și-a luat angaja­mentul ca brigada pe care o conduce să fie prima care va realiza sarcinile de plan în campania agicolă de primăva­ră, executând lucrări de bună calitate. Noul sistem de salarizare a dat tractoriștilor un puternic im­bold în muncă. Aplicând în prac­tică cele învăţate la cursurile pro­fesionale, şi urmând îndemnul or­ganizaţiei de bază, ei au executat pretutindeni lucrări de bună ca­litate, şi la timp, încă la data de 10 Aprilie, brigada condusă de Pop Vasile şi-a realizat sarcinile de plan din campania de primă­vară în proporţie de 140 la sută. In ziua de 25 Aprilie brigada de tractoare condusă de Pop Va­sile s-a reîntors în staţiune. Pe tractoarele împodobite trac­toriştii zâmbeau fericiţi. Ei au depăşit sarcinile lor din cam­pania de primăvară cu 65 la sută, realizând în acelaş timp la carburanţi o economie de 3 la sută. Pe primul tractor, în frunte, era Pop Vasile. El a dat exemplu celorlalţi tractorişti realizându-şi sarcinile de plan în proporţie de 168 la sută. Vestea înapoierii brigăzii de tractoare la staţiune a fost primită cu bucurie. Poarta a fost împodobită, iar când s’a auzit duduitul tractoarelor, toţi cei prezenţi la sediul SMT au întâmpinat brigada cu urate. In numele personalului admi­nistrativ utemista Páll Ana a înmânat lui Pop Vasile un bu­chet de flori, urându-i noi suc­cese in întrecerea socialistă. Nici un muncitor sub normă !** Intr'una din zilele premergă­toare campaniei însămânţărilor de primăvară la sediul gospodă­riei agricole de stat „Alexandru Petőfi” din Odorhei cu îndruma­rea organizaţiei de bază a avut loc o adunare sindicală. Muncito­rii şi tehnicienii gospodăriei de stat au discutat posibiltatea des­făşurării campaniei însâmânţari­­lor d nn,bune condiţiuni pentru a în­tâmpina măreaţa zi de 1 Mai cu noi succese în muncă. Asemenea adunări au avut loc şi în secţiile şi subsecţiile gospodăriei. Sub lozinca „Ni­ci un muncitor sub normă!“ întrecerea socialis­tă a luat proporţii de massă. Pe baza sarcinilor concrete, cunos­cute de fiecare muncitor, au fost lansate însufleţite chemări la în­trecere. Gotthard Béla, conducă­torul echipei Nr. I a chemat la întrecere pe Incze Kálmán, de la subsecţia Filiaşi şi pe Fancsali Petru de la secţia Vărghiş, pen­tru terminarea însămânţărilor cu 5 zile înainte de termen, res­pectând în acelaş timp regulile stabilite de agominim. La 13 Aprilie, muncitorii gos­podăriei de stat din Odorhei au realizat planul de însămânţări în proporţie de 79 la sută. La da­ta de 20 Aprilie ei au realizat 99 la sută din planul însămânţări­­lor de primăvară. In scurt timp apoi, planul de însămânţări a­ gospodăriei a fost realizat în în­tregime. Drapelul întrecerii din­tre gospodăriile de stat din Re­giunea Autonomă Maghiară a fost câştigat de gospodăria agri­colă de stat din Odorhei încă în primele zile ale lunii Aprilie. Organizaţia de bază din ca­drul gospodăriei,, a desfăşurat o temeinică muncă politică. Intere­sul faţă de desfăşurarea întrece­rii socialiste şi îndrumarea ei continuă a adus rezultate fru­moase. Tractoriştii Balázsi Mi­hai şi Marko Matei au­ realizat zilnic câte 25—30 la sută peste normă. La grăpatul şi tăvălugi­­tul culturilor de toamnă Huszár Donisie, Lakatos Mihai şi Laka­tos Bálint, cu atelajele conduse de ei, au realizat zilnic câte 80 la sută peste sarcina de plan. La însămânţări, muncitorii secţiei Vărghiş au folosit agre­gatul de 3 semănători cuplate la un tractor, înlocuind astfel mun­ca a 3 perechi de vite, realizând totodată o economie de timp de 25 la sută. Angajamentul colectivului de muncă al gospodăriei agricole de stat ,,Alexandru Petöfi“ din O­­dorhei, de a întâmpina ziua de 1 Mai cu însămânțările termina­te a fost dus la îndeplinire cu cinste. In primele rânduri ale întrecerii patriotice Intr'una din adunările popu­lare, mai mulţi ţărani muncitori din comuna Ghindari, raionul Sângiorgiul de Pădure, şi-au luat angajamentul ca in cin­stea zilei de 1 Mai — Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc — să termine însămânţările de primăvara, in adunarea populară cu toţii au hotărît ca în ziua de 23 Aprilie însămânţările să fie terminate. Organizaţia de bază şi comi­tetul executiv al sfatului popu­lar comunal au acordat o deo­sebită atenţie întrecerii patrio­tice. Comuna a fost repartiza­tă pe grupuri de case, iar între grupuri a fost organizată în­trecerea patriotică. Urmând în­drumarea partidului, ţăranul muncitor Şuba Lukács s-a situat în primele rânduri ale întrecerii patriotice. Ţăranii muncitori din grupa lui şi-au terminat însămânţările de primăvara încă în ziua de 19 Aprilie. Cele mai frumoase rezultate însă, în desfăşurarea campaniei agricole le-a obţinut ţăranul muncitor Farkas­­Lu­kács. El nu numai că a fost mereu în­­nimele rânduri, dar a executat cele mai bune lu­crări de calitate , aşa cum prevăd regulile agrominime. In seara zilei de 22 Aprilie ultimele atelaje s’au întors dela câmp. Ultimele parcele de pă­mânt au fost însămânţate, hotă­­rîrea adunării generale de a termina însămânţările până la 23 Aprilie a fost astfel îndepli­nită cu o zi mai degrabă. Ţăranii muncitori din comu­na Ghindari, întâmpină ziua de 1 Mai cu sentimentul mândriei că în cinstea acestei măreţe sărbători a oamenilor muncii de pretutindeni şi-au îndeplinit am­gaja meritul luat.

Next