Steaua Roşie, octombrie 1953 (Anul 2, nr. 112-120)

1953-10-03 / nr. 112

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE UNIŢI-VA! IN INTERIORUL ZIARULUI: Anul II. Nr. 112.( Sâmbătă 3 Octombrie 1953. | 4 pagini 20 bani. — Ridicarea nivelului agitaţiei politice de massă-o sarcină de frunte (raid anchetă) (pag. 2-a). —— Tot mai multă pâine pentru oamenii muncii (pag. 3-a), — 15 ani dela apariţia „Cursului scurt de istorie a PCUS“ (pag. 3-a). — Luna prieteniei româno-sovietice (pag. 3-a). — Adunarea festivă cu prilejul celei de a 4-a aniversări a proclamării R. P. Chineze (pag. 4-a). Trăiască ziua Forţelor Armate ale R. P. R.! Armata R.P.R. — poporului In fiecare an, ia 2 Octombrie întregul nostru popor muncitor şi militarii Armatei noastre Populare sărbătoresc Ziua For­ţelor Armate ale Republicii Populare Románc. La 2 Octombrie 1953 se împli­nesc IO ani dela data când, în urma aprobării guvernului sovie­tic la cererea prizonierilor români în URSS se formează Divizia „Tudor Vladimirescu”, spre a , lupta, alături de glorioasa .Ar­mată Sovietică, pentru elibera­rea patriei noastre cotropite de hitlerişti. Expresie a adevăratu­lui patriotism al ostaşilor ro­mâni. Divizia de voluntari „Tu­dor Vladimirescu” a constituit sâmburele Armatei noastre Populare. Clocotind de ură împotriva ocupanţilor hitlerişti, la chema­rea partidului, unităţile Arma­tei Române au dat o contribuţie însemnată la sdrobirea hoarde­lor hitleriste. Sub conducerea înaltului Comandament Sovie­tic, acţionând în cadrul Frontu­lui II. Ucrainian, 14 divizii ro­mâneşti au participat la elibera­rea Ardealului, Ungariei şi Ce­hoslovaciei. In focul luptelor comune pentru sdrobirea fascis­mului german a fost reînoit fi­rul străvechilor relaţii de prie­tenie şi al tradiţionalei frăţii de arme româno—ruse. Alături de ostaşii sovietici, soldaţii români s’au acoperit de ■glorie în luptele împotriva duş­manului. Trupele române au «fost citate prin 7 ordine de zi ale înaltului Comandament Sovie­tic. Drapelul de luptă al Divi­ziei de Panduri „Tudor Vlaclimi­­rrescu” a fost decorat cu înaltul ordin sovietic „Drapelul Roşu”, iar Divizia a primit dreptul să poarte numele oraşului Debre­ţin, la a cărui eliberare a parti­cipat. Armata noastră Populară este braţul înarmat al poporului muncitor, carne drn carnea, sân­ge din sângele său. Mândrei sa­le armate, poporul nostru mun­citor i-a încredinţat sarcina no­bilă de a sta de strajă hotarelor larii, suveranităţii şi indepen­denţei poporului român, securi­tăţii sale şi păcii. Sarcinile şi caracterul Arma­tei noastre Populare au fost de­finite de tovarăşul Ghecvghe (jfc-eorghiu-Dej încă în anul 1948 la îCoijgresul Partidului Munci­­tof'esc finoman : „Scut al intereselor poporului şi al Republicii Populare Romă ne, şcoală a poporului — astfel eoţicepem noi misiunea armatei rrfiR'epublica Populara Română Armata noastră îşi îndepli­neşte cu cinste această nobilă saŢcimă trasată de partid. Acti­vitatea neobosita a organelor­­politice, a organizaţiilor de partid' şi UTM din rândul For­ţelor-Armate a făcut ca armata noastră să devină o adevărată şooafa a poporului. Soldaţii şi ofifeţj'i, deopotrivă, se străduiesc să-şi însuşească pe deplin mă­iestria • armelor, ştiinţa militară stafinrstă. Poporui nostru, înconjurând rw dragoste armata sa, îi creia- TO condiţii tot mai bune de via­ţă şi de pregătire militară şi fioiitifiâ. In locul batjocurii, bă­scut al Intereselor i muncitor taii, sdrenţelor de care avea parte ostaŞul român din vechea armată, astăzi prin grija perma­nentă a partidului şi guvernu­lui, a întregului popor muncitor, militarii Forţelor noastre Armate sunt bine echipaţi cu armament modern, bine îmbrăcaţi, bine hrăniţi. In cazărmi, tinerii noş­tri învaţă cum pot ii folositori construcţiei paşnice. Li îşi ridi­ca continuu nivelul lor de pregă­tire politica şi militară. Armata noastră e puternică. Tăria ci izvorăşte din aceea că este legata prin mii de fire de popor, că este o armată a frăţiei dintre poporul român şi minori­tăţile naţionale. Armata noastră este puternică pentrucă înalta conştiinţă a faptului că apără munca paşnică a părinţilor şi fraţilor lor, uzinele, şcolile, cre­­şeie de copii, apele şi pămân­tul scump al patriei, insuflă vigi­lenţă şi spirit de sacrificiu mili­tarilor Forţelor noastre Armate. Poporul nostru Ştie că poate conta oricând, in orice situaţie pc forţele sale armate, pe trupe­le terestre, aeriene şi navale. Exprimând înalta preţuire pe care poporul nostru o acordă Armatei sale Populare, Consti­tuţia RPR proclamă că „Apăra­rea Patriei este o datorie sfântă a fiecărui cetăţean al Republicii Populare Române”: A face parte din Armata noas­tră Populară, a sluji cu credin­ţă Patria este o mare cinste. Articolul 9l din Constituţia RPR arată că: „Serviciul militar in rândurile Forţelor Armate ale Republicii Populare Române este o îndatorire de onoare a ce­tăţenilor Republicii Populare Române”. Urmând tradiţia glorioasă a trecutului de luptă a poporului român pentru pace, libertate şi independenţă, ostaşii Armatei noastre Populare trebue să se străduiască de a deveni demni urmaşi ai oştenilor Iui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, ai do­robanţilor din 1877. Eroismul şi curajul ostaşilor sovieiici este un exemplu viu de urmat pentru militarii Forţelor noastre Ar­mate. Interesele apărării Patriei noastre cer din partea fiecărui militar eforturi noi în munca şi activitatea de zi cu zi. Militarii Armatei noastre trebue să se pregătească tot mai temeinic pentru a întări prin aceasta ca­pacitatea de aparare, puterea de luptă a Armatei noastre Popu­lare. In inimile militarilor Armatei noastre, ca şi în ale întregului popor trebue să clocotească ura înverşunată împotriva acelora care ar îndrăzni să calce hota­rele patriei, care ar îndrăzni să ne răpească cuceririle, sau să saboteze înfăptuirea măreţei opere a construirii socialismu­lui. De vor încerca, le vom răs­punde aşa cum se cuvine ! Sărbătorind Ziua Forţelor Ar­mate ale RPR poporul nostru muncitor salută cu căldură pe ostaşii şi ofiţerii Armatei sale, urează apărătorilor cuceririlor sale noi succese în pregătirea , militară şi politică, în întărirea l disciplinei şi ordinei militare, în ascuţirea vigilenţei revolu­ţionare. Salut fierbinte Ca şi pentru milioanele de oameni ai muncii din ţara noa­stră, ziua de 2 Octombrie în sem­nează pentru mine un măreţ prilej spre a-mi îndrepta privi rile pline dc dragoste şi încre­dere spre Forţele Arv_ic.de ale Republicii Populare Rc meine Au apus pentru totdeauna vremurile cuiul copii noştri erau mânaţi cu forţa să-şi verse sân­gele pentru a cotropi' alte po poare, pentru a distruge roadele muncii lor. Ostaşul de azi ăl Armatei noas­tre Populare are o menire nobilă: aceea de a apăra cu sfinţenie munca noastră constructivă, cu­ceririle regimului nostru demo­crat popular. Fiul meu, Petru învaţă la o şcoală militară. Sunt lot atât ostaşilor Armatei noc dc mândru de acest fapt ca :;i ei Când îl privesc cum c îmbrăcat in frumoasa sa uniforma, inima mi se umple de fericire. E încă tâ­năr, foarte tânăr, dar ştie să vor­bească cu atâta însufleţire despre dărzenia cu care va fi întotdeau­na guta sa apere viaţa noastră fericită, despre hoţia ir ea cu care ea lupta tntoideaunu împo­triva acelora care, vor să re­nască trendul. întunecai. Car' fiul meu n'a uitat viaţa crudă din trecut. N'a nitul vremurile când. adeseori nu avea dc îmbucat nici măcar o bucăţică de pâine. Dar odaia cu eliberarea patriei noas­tre dc sub jugul fascist dc că­tre glorioasa Armată. Sovietică, viaţa noastră, a. luat o nouă în torsi, tură. Câţi pariaţi fericiţi nu sunt astăzi ca şi mine? It ascultam ţc­stre Populare! ricit pc fiul meu povestindu-mi despre tovarăşii săi, toţi fii de < ameni ai muncii ca şi el, despre condiţiile ce Le-au fost creiate pentru a-şi însuşi cât mai temeinic meşteşugul armelor. Mram dat seama că o armată în care arma sc încredinţează numai celor preveniţi din rândurile celor ce muncesc va sluji necondiţionat poporul şi va sta de strajă ne­contenit intereselor lui. Dc Ziua Forţelor Armate ale R.P.R. adresez un salut fierbinte ostaşilor Armatei noastre Popu­lare, urându-le noi izbânzi în munca lor de pregătire militară şi politică, — izbânzi care vor con­tribui la întărirea necontenită a capacităţii. de apărare a patriei noastre. BA LATE LAZAR telefonist, Depoul CFR Tg.-Mureş Pavăza sigură a cuceririlor noastre revoluţionare Am aflat dc apropierea zilei Forţelor Armate ale R.P.R. Cu acest prilej simt nevoia să aştern I pe hârtie câteva idei care mă preocupă. In trecut, pe vremurile domina­ţiei burghejilor şi ciocoilor, când primarii şi perceptorii îşi jăceau de cap la noi in comuna mă gân­disem cu groază la armată, fie eu cea din România asupritorilor, fie a hortiştilor prădalnici. Cine nu-şi aduce aminte de armatele fascizate, sau de jandarmii cu pene de cocoş, apărători înfrigu­raţi ai intereselor ciocoiului ro­mân şi ale baronului maghiar, a căror apariţie producea ură cumplită şi dispreţ în rândurile noastre. Dar aceşti ani întunecaţi au apus pentru totdeauna. Soarele libertăţii ne-a fost adus de către vitejile oştiri care au pecetluit cu sângele lor victoria dela Stalin­grad. Eroi apărători ai vieţii noi îndrumaţi de partid am în­fiinţat acum 3 ani în coniuna noastră gospodăria agricolă co­lectivă „Tractorul Roşu”. Cu aceasta viaţa noastră a luat o întorsătură. In scurt timp am devenit, colec­tivist fruntaş. Din veniturile în cereale şi din banii ce. i-am ob­ţinut anul trecu/ prin manca mea, mi-am construit în acest an o casă. Pot să spun fără exagerare că cea mac frumoasă casă din comună e casa mea. Ea e'compusă din dormitor, sufrage­rie. cămară, bucătărie, baie şi pivniţă. In trecut cum aş fi putut năzui aşa ceva? O viaţă întreagă am trudit doar pe cele două hec­tare pe care le aveam şi sărăcia sc finea mereu ele mine. Îmi exprim din toată inima re­cunoştinţa faţă de Partidul, şi Gu­vernul care ne-au creat posibili­tăţi de viaţă atât de luminoase. Noi, locuitorii Regiunii Autonoma Maghiare ne bucurăm dc toate drepturile acordate întregului popor muncitor din Patria noastră comună. Cu drag şi cu profundă încre­dere îmi îndrept gândurile către falnicele Forţe Armate ale RPR, armata poporului, armata noa­stră, din rândurile căreia are cinstea să facă parte şi feciorul meu, Ernest. Noi putem munci pe ogorul liber al gospodăriei noastre colec­tive având o asemenea pavăză a cuceririlor revoluţionare ale po­porului nostru muncitor, ca Ar­mata R.P.R. Trăiască Forţele Armate ale R.P.R. ANTAL BALAZS, colectivist Corunca, raionul Tg.-Mureş Soldatul erou SON uRANADA In noapte s‘a auzit un glas puternic, făcând să răsune văile: — Stai ! Soldaţii dela post s‘au trezit. Kecunoscuseră glasul santinelei Cine poate să fie la ora asta târzie ? Comandantul ? Răspun­sul il dădu răpăitul unui auto­mat şi un foc intens de arme. Vor avea timp să iasă afară, să ocupe poziţiile de apărare apropiată a postului ? Totul de­pinde de vitejia santinelei. Unul câte unul, soldaţii ieşiră afară şi ocupară poziţiile. Focu­rile de armă se auzeau acum tot mai departe, în noapte. Ataca­torii fugeau. Fugeau ,sau încer­cau să întindă vreo cursă ? —Tovarăşe soldat Grămadă, unde eşti ? strigă comandantul. Dar santinela nu răspunse. Un soldat se târî pe coate şi în genunchi şi curând îl găsi. Era mort. c ăzuse eroic în lupta cu vrăjmaşul, 'furişe încleştat de armă, încercând să deschidă cu gura închizătorul pentru a impinge pe ţeava puştii ultimul cartuş. Piumbii duşmanului îi sdrobîseră braţele, iar ultimul glonţ ii sfârtecase inima. Pagi­nile albe ale carnetului cu scoarţe roşi; de utemlst pe care il purta la piept hi fost înroşite cu sângele inimii sale. Aşa a căzut la datorie soldatul Ion Grămadă. Duşmanii nu şi-au putut în­făptui planul. In zori, ei au fost încercuiţi în pădure, au fost prinşi, primind apoi pedeapsa aspră a poporului muncitor. Ion Grămadă a fost un brav fiu al poporului român. S a nă­scut într‘un sat de munte, ia Corbeni, acolo unde Argeşul şer­puieşte sprinten printre stâncile golaşe. Tatăl său, tăietor de lemne Ia o exploatare forestieră străină ,a murit in miez de iar­nă, flămând şi degerat, in pădu­rile din creierii munţi’or pe când Ion era încă copil. Ion nu cunoscuse bucuriile copilăriei nici când tatăl său trăia. Când a rămas insă orfan a simţit şi mai îngrozitoare foamea, s‘a sbatut sub biciul jandaimilor şi a cunoscut exploatarea chiabu­rilor. Un prizonier de ră boi so­vietic, alături de care Ion a trudit în lagărul dela marginea satului a aprins lumină in gân­direa lui. Ion Grămadă a înţe­les dece e mizerie şi doliu în casele celor ce trudesc din greu şi huzur în casele unui pumn de trândavi. S‘a hotărît să lupte pentru o viaţă mai bună. Ion Grămadă a cunoscut zorii unei vieţi fericite abia după eliberarea României de către glorioasa Armată Sovietică şi ura din toată fiinţa sa pe duş­manii regimului de democraţie populară. El purta o adâncă ad­miraţie faţă de vitejii soldaţi sovietici, care au luptat eroic pentru a descătuşa poporul ro­mân. Dorea să înveţe şi el să mânuiască perfect armele, să poată înfrunta cu curaj orice duşman al patriei sale, al vieţii libere, să ştie să sdrobească cu arma pe cel care ar vrea să re­aducă vremurile de silnicie. Deaceea, în armată el a devenit repede un soldat dintre ceî mai destoinici. Chipeş şi priceput, el era mândria subunităţii, se bu­cura de dragostea şi încrederea comandantului şi a tovarăşilor săi. Nu era misiune oricât de grea pe care să n‘o îndeplinea­scă întocmai şi la timp, aşa cum cer regulamentele militare, aşa cum a jurat în faţa poporului când a luat arma In mână. Soldatul Ion Grămadă, ală­turi de soldatul fruntaş Radu loan şi de alţi militari care şi­­au dat viaţa pentru libertatea poporului întruchipează eroismul soldatului Armatei Populare, apărătorul dârz al vieţii noi ce înfloreşte în Republica Populară Română, soldat care urăşte din adâncul fiinţei sale pe duşmanii poporului, soldat care până la ultima licărire de viaţă îşi res­pectă Jurământul Militar.

Next

/
Oldalképek
Tartalomjegyzék