Steaua Roşie, septembrie 1954 (Anul 3, nr. 206-214)
1954-09-01 / nr. 206
»% ■ (Urmare din pag. 1-a) Sa se asigure îngrăşarea cu îngrăşăminte naturale a cel puțin 410.000 ha. cultivate cu plante tehnice şi 280.000 ha. cu îngrăşăminte minerale, iar îngrăşămintele bacteriene să fie folosite pe cel puțin 48.000 ha. la culturile tehnice. Totodată să se asigure: a) Insămînţarea a cel puţin 65.000 ha. sfeclă de zahăr cu sămînţă farovizată ; b) Aplicarea ciupitului şi cîrnitului la bumbac în sectorul socialist pe toate suprafeţele cultivate şi extinderea acestor lucrări în sectorul individual; c) Semănatul florii soarelui în cuiburi aşezate în pătrat pe toate suprafeţele cultivate in sectorul socialist, iar în sectorul individual pe acele terenuri care se pot lucra cu cultivatorul in lung şi în lat. ----Să se aplice polenizarea artificială la floarea soarelui 100 % în sectorul socialist şi pe suprafeţe cu mai mari cultivate în sectorul individual; *1 1— d) Să se folosească pe scară cit mai largă prăşitul mecanic la toate culturile tehnice, atît cu cultivatoarele trase de tractor, cit şi cu cele trase de animale, asigurîndu-se cel puţin 3—4 praşile la toate culturile tehnice. 3) . Să se organizeze producerea de seminţe de soi pentru toate plantele tehnice, astfel ca în 1956 să se asigure seminţe de soi pentru semănatul 100 p/n a suprafeţelor din sectorul socialist şi 50% în sectorul individual, în afară de cînepă. 4) . Să se ia măsuri de îmbunătăţire a muncii de selecţionare a soiurilor de seminţe la toate culturile tehnice, punînd la încercare sortimente cit mai mari atît din soiurile indigene cît şi din cele străine, astfel ca, în cel mai scurt timp, să punem în cultură soiuri cît mai valoroase sub raportul productivităţii la hectar şi al însuşirilor lor tehnice, renunţindu-se in 2—3 ani la import de seminţe. 5) . Pentru plantele tehnice se vor da producătorilor planuri de cultură; ele vor fi predate cel mai tîrziu pînă la 10 septembrie. La luminarea planurilor de culturi tehnice se va ţine seama de calitatea terenurilor cultivatorilor, de preferinţa lor pentru una sau alta din culturi, de priceperea pe care o au pentru astfel de culturi şi de posibilităţile de lucru ale fiecărei gospodării. 6) La stabilirea suprafeţelor de plante tehnice pe regiuni, raioane şi comune, se recomandă reducerea numărului prea mare de plante tehnice pe un raion sau comună, prevăzîndu-se numai acele culturi care s-au dovedit a da cele mai mari recolte, cu a căror cultivare s-au deprins producătorii. 7) Staţiunile de maşini şi tractoare vor organiza brigăzi speciale, înzestrate cu tractoare puternice ..Stalinet“ pentru pregătirea terenurilor destinate culturilor tehnice atit la gospodăriile agricole de stat, la gospodăriile agricole colective şi întovărăşirile agricole, cit şi la ţăranii cu gospodării individuale. Organele agricole, S.M.T., sfaturile populare şi organele de partid să considere ca o sarcină de bază ajutorul multilateral pe care trebuie sa-l acorde ţăranilor cu gospodării individuale atunci cînd aceştia îşi exprimă dorinţa de a se asocia în scopul aratului şi semănatului în comun al bumbacului, tutunului, sfeclei de zahăr şi altor culturi. Toţi cultivatorii de plante tehnice să fie îndrumaţi să cultive aceste plante numai în terenuri arate adine de toamnă, bine îngrăşate cu îngrăşăminte organo-minerale şi întreţinute prin executarea lucrărilor agricole la un nivel agrotehnic cit mai înalt. IV. Mărirea producţiei de cartofi şi legume In scopul măririi producţiei de cartofi şi legume este necesar: Să se ia măsuri de extindere a suprafeţelor cultivate cu cartofi şi legume pînă la 480.000 ha. in 1956, din care cel puţin 270.000 ha. cu cartofi. Extinderea acestor culturi să se facă, in primul rind, în zonele din jurul centrelor muncitoreşti şi oraşelor industriale mari, astfel ca fiecare din aceste zone să aibă baze proprii de aprovizionare, evitîndu-se astfel transportul pe distanţe lungi al unor cantităţi mari de cartofi şi legume. Să fie extinsă cultura cartofului în zonele de munte, cum sunt Vrancea, Moineşti, Piatra Neamţ, Munţii Apuseni, Curtea de Argeş şi altele, unde cartoful reuşeşte să dea producţii mai mari decât porumbul şi alte culturi. Să se reintroducă aceste culturi în localităţile cunoscute ca fiind în trecut cultivatoare de cartofi şi legume, cum sunt: Aradul Nou, Vinga, Fălticeni şi altele, folosindu-se astfel experienţa acumulată de cultivatori şi condiţiile naturale favorabile, fără a se renunţa la extinderea culturii cartofului in regiunile de stepă ca Galaţi, Constanţa şi altele, unde greşit se credea că această plantă nu poate fi cultivată. Să se dea o atenţie deosebită extinderii metodei plantării de vară a cartofilor. Să se organizeze şi să se extindă producţia seminţelor de legume, astfel ca in 1956 să se asigure cel puţin 11.000 t. săminţă. Producţia de săminţă de fasole, mazăre, arpagic şi usturoi să fie dublă; să se asigure un fond de rezervă anual de sămînţă de cel puţin 22.000 t., din soiurile de cartofi timpurii şi semi-timpurii. Să se asigure constituirea fondului de seminţe pentru legume de bază, în proporţie de cel puţin 50% din necesarul anual in 1955 şi 100% în 1956. Să se extindă munca ştiinţifică pentru a se asigura înmulţirea celor mai valoroase soiuri de cartofi, varză, roşii, castraveţi şi alte culturi, precum şi pentru a se crea soiuri noi şi mai valoroase. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, în colaborare cu Ministerul Comerţului Interior şi Centrocorpul, să extindă reţeaua comercială pentru vinzarea seminţelor de legume. In scopul aprovizionării populaţiei cu legume proaspete cit de timpuriu primăvara, cit mai tîrziu toamna, şi chiar în cursul iernii, să se organizeze culturile de legume în sere şi răsadniţe, astfel ca în 2—3 ani să se realizeze: — la gospodăriile agricole de stat 110.000 m.p. sere şi 600.000 m.p. răsadniţe; — la gospodăriile agricole colective 100.000 m. p. sere şi 200.000 m.p. răsadniţe; — la întovărăşirile agricole 15.000 m.p. răsadniţe. Se vor extinde suprafeţele de sere şi răsadniţe şi la gospodăriile anexe, precum şi răsadniţele in sectorul agricol individual. Să se folosească în acest scop, pe scară cît mai largă, apa caldă, aburii şi căldura provenită din instalaţiile diferitelor uzine, termocentrale şi alte întreprinderi, precum şi gazele naturale şi apele termale. Sarcinile de plan pentru insămînţarea şi contractarea culturilor legumicole să fie cunoscute de sfaturile populare regionale, raionale şi comunale, precum şi de organizaţiile economice contractante, cel mai tîrziu în luna septembrie a fiecărui an. V. Dezvoltarea viticulturii şi pomiculturii Pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea viticulturii şi pomiculturii şi pentru realizarea unor producţii mari la hectar, să se ia următoarele măsuri: 1 . In 2—3 ani viile existente în gospodăriile de stat, gospodăriile anexe, gospodăriile colective, întovărăşirile agricole şi gospodăriile ţărăneşti individuale să fie aduse în stare de producţie superioară, prin aplicarea agrotehnicii înaintate, prin refacerea viilor şi prin combaterea dăunătorilor şi bolilor. In anii 1955—1957 să se complecteze golurile pe o suprafaţă de cel puţin 20.000 ha. viţă altoită şi indigenă şi 107.000 ha. hibrizi producători direcţi, iar în anii 1957—1960 pe o suprafaţă de 69.000 ha. viţă altoită şi indigenă. 2) . Pînă la sfinţitul anului 1957 să se facă defrişarea viilor bătrine nerentabile pe o suprafaţă de 6.000 ha., iar pînă în 1965 pe o suprafaţă de 29.500 ha. Se vor planta suprafeţe noi de vii pină la sfirşitul anului 1957 pe o suprafaţă de 6.800 ha., iar pînă la sfirşitul anului 1965 pe suprafaţa de 54.000 ha. 3) . In anul 1966, suprafaţa totală de vii să ajungă pînă la 257.500 ha., din care suprafaţa curtivată cu viţă altoită şi indigenă pină la 144.500 ha. Recolta globală de struguri să ajungă în anul 1957 pînă la 630.000 tone şi în anul 1965 pînă la 875.000 tone. 4) . Pină la sfirşitul anului 1957 să se defrişeze livezi bătrine neproductive pe o suprafaţă de 22.000 ha. şi să se planteze cu pomi livezi noi pe o suprafaţă de 22.000 ha., precum şi o suprafaţă de 2.000 ha. cu arbuşti fructiferi (smeură, agrişe, coacăze, şi altele), folosindu-se în acest scop, în primul rînd, terenurile pe care nu se pot cultiva cereale şi alte culturi. Pînă în anul 1965 se va spori suprafaţa de livezi în plantaţii masive pină la 250.000 ha , cu un număr total de 50 milioane de pomi fructiferi. In jurul caselor, in sate şi oraşe, să se planteze cca. 46.000.000 pomi şi 12.000 ha. arbuşti fructiferi (smeură, coacăze, agrişe). Să se extindă plantaţiile de nuci pînă la 10 milioane pomi şi să se planteze 250.000 castani comestibili. O deosebită atenţie să fie dată plantării de caişi şi cireşi în Dobrogea şi de gutui în Delta Dunării. Recolta globală de fructe pe ţară să ajungă în anul 1956 pînă la cca. 640.000 tone, iar în anul 1965 pînă la cca. 930.000 tone. 5 . Pentru îndeplinirea sarcinilor de dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii se vor lua următoarele măsuri, pe bază de criterii stabilite ştiinţific pentru fiecare zonă: a) Să se extindă reţeaua existentă de pepiniere viticole şi pomicole, în aşa fel ca la sfîrşitul anului 1957 suprafaţa pepinierelor viticole să fie mărită pină la 2.300 ha., iar suprafaţa pepinierelor de pomi şi arbuşti fructiferi să fie mărită pină la 4.200 ha. b) Să se producă in pepinierele pomicole, pînă la sfirşitul anului 1957, cca. 14 milioane pomi fructiferi altoiţi c) Să se obţină in pepinierele viticole, pină la sfirşitul anului 1957, cca. 41.000.000 buc. viţe altoite şi cca. 20.000.000 buc. butaşi de viţă indigenă. d) Să se termine cel mai tîrziu pînă în anul 1955 raionarea soiurilor de pomi fructiferi şi de viţă şi să se organizeze producerea materialului săditor, să se introducă in producţie cele mai bune soiuri raionate, ţinindu-se seama de particularităţile agro-climaterice ale zonelor şi de necesităţile populaţiei şi ale industriei alimentare; e) Să se execute la timp munca de identificare a stării viilor, livezilor şi plantaţiilor de arbuşti fructiferi, precum şi defrişarea celor nerentabile; să se aleagă terenurile pentru organizarea pepinierelor noi şi a noilor plantaţii de vii, livezi şi culturi de arbuşti fructiferi, precum şi alte lucrări. f) Cu sprijinul specialiştilor din staţiunile experimentale de pomicultură şi viticultură să se studieze problema introducerii diferitelor specii de pomi şi arbuşti fructiferi şi a viţei de vie, în perdelele de protecţie a cîmpurilor. 6 . Să se îmbunătăţească şi să se complecteze regulile agrotehnice pentru viticultură, pomicultură şi pentru producţia de pomi şi viţe altoite, asigurindu-se aplicarea lor la timp şi la un nivel calitativ superior. Ese necesară organizarea unei acţiuni largi de masă, cu participarea voluntara a ţăranilor muncitori, a muncitorilor de la oraşe, a femeilor şi tineretului, pentru plantarea şi îngrijirea pomilor şi pentru combaterea dăunătorilor. 7) Se vor organiza în anii 1955—1956 în zonele unde viticultura şi pomicultura constituie principalele ramuri ale agriculturii, S.MT.-uri specializate în lucrări viti-pomicole, iar în zonele unde suprafaţa viilor şi livezilor este mică, brigăzi de tractoare specializate în deservirea viilor şi livezilor. Pentru aplicarea mai largă a mecanizării în ramura viticolă, plantarea noilor suprafeţe de vii să se facă la o astfel de lăţime între rînduri, incit să permită lucrarea mecanizată a solului, atît cu maşini cu tracţiune animală, cit şi cu tractoarele. 8) . In scopul extinderii reţelei întreprinderilor de stat pentru prelucrarea strugurilor şi fructelor, şi pentru mărirea producţiei de vinuri şi rachiuri naturale, în perioada 1955—1957 Ministerul Industriei Alimentare va construi 4 uzine de vinificaţie cu capacitate de cite 2.000 tone struguri, 29 centre de vinificaţie cu capacitate de cite 1.000 tone struguri şi 250 centre de vinificaţie cu capacitate de cite 500 tone struguri şi distilerii, precum şi depozite pentru păstrarea şi condiţionarea vinului şi a rachiului natural. 9 . Să se extindă reţeaua centrelor permanente pentru recepţia, sortarea şi ambalarea strugurilor şi fructelor, precum şi reţeaua de depozite pentru păstrarea acestor produse în timpul iernii. VI. Dezvoltarea creşterii animalelor Legea pentru dezvoltarea creşterii animalelor in anii 1954—1956 în R.P.R. a stabilit măsurile pentru creşterea şeptelului, sporirea productivităţii animalelor, crearea unei baze furajere corespunzătoare şi a mărit cointeresarea materială a ţărănimii muncitoare. Gospodăriile de stat şi gospodăriile agricole colective au mărit in 1954, în comparaţie cu 1953, efectivul de animale de producţie şi de muncă şi cantitatea de produse animale predate statului. Totuşi, dezvoltarea acestei importante ramuri agricole continuă să rămînă nesatisfăcătoare. Nu s-au luat toate măsurile necesare pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea bazei furajere. De aceea: 1 . Să se considere ca o sarcină de mare importanţă lichidarea răminerii in urmă a dezvoltării creşterii animalelor şi, in special, a vacilor, crearea unei baze furajere ,corespunzătoare, asigurarea de adăposturi pentru animale şi păsări, ridicarea considerabilă a productivităţii animalelor, accelerarea ritmului de creştere a efectivului de animale şi mărirea cantităţilor, de produse animale; 2 . Sarcinile de plan ce decurg din Legea pentru dezvoltarea creşterii animalelor pe anii 1955-1956 să se defalce pe regiuni, raioane, comune, gospodării agricole colective, gospodării agricole de stat, herghelii, ferme şi gospodării anexe. Să se dezbată în şedinţe de partid, în sesiunile sfaturilor populare, în adunările cu ţăranii muncitori şi cu muncitorii agricoli aceste sarcini, stabilindu-se măsurile concrete pentru realizarea planului de dezvoltare a creșterii animalelor. 3 . Se vor lua măsuri pentru mărirea efectivului de oi cu lină fină și semifină în gospodăriile de stat, inferme, în gospodăriile agricole colective, în întovărăşiri şi în gospodăriile ţărăneşti individuale. Efectivul acestor rase de oi va trebui să ajungă, la sfirşitul anului 1955, la cca. 4.350.000 capete, din care oi fătătoare cca. 3.000.000 capete şi, la sfîrşitul anului 1956, cca. 4.900.000 din care cca. 3.400.000 oi fătătoare. 4) . Se vor lua măsuri pentru mărirea efectivului cailor de rasă din hergheliile statului, pină la sfîrşitul anului 1956 cel puţin la 3.800 capete. In depozitele de armăsari, efectivul armăsarilor reproducători trebuie să ajungă la sfîrşitul anului 1956 cel puţin la 1.300 capete. 5) . Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi celelalte ministere care au gospodării anexe, organele de partid şi comitetele executive ale sfaturilor populare vor lua măsuri prin care: a) Să organizeze un control sistematic asupra îndeplinirii sarcinilor în legătură cu dezvoltarea creşterii animalelor; b) Să asigure îndeplinirea măsurilor cu privire la mărirea producţiei la hectar şi a producţiei globale la culturile furajere. Pentru mărirea producţiei de nutreţuri suculente şi verzi, se va practica pe scară largă, incepind cu anul 1955, semănatul în mirişte a ierburilor anuale pentru fin şi pentru nutreţ verde, după recoltarea culturilor timpurii, in aşa fel incit aceste semănături să ocupe în 1956 o suprafaţă de cca. 80— 100.000 ha. Pentru îmbunătăţirea radicală a fîneţelor şi păşunilor naturale, S.M.T.-urile şi sfaturile populare vor executa lucrări de desţelenire, curăţire de tufe, muşuroaie, pietre şi altele, în aşa fel ca pînă in 1956 recolta la hectar a fîneţelor naturale să ajungă la cel puţin 2.200 kg. fîn la ha., iar a păşunilor la cel puţin 6.000 kg. de masă verde; c) Să asigure îndeplinirea planului ,de construcţii a adăposturilor pentru animale în gospodăriile agricole colective, întovărăşiri, gospodăriile agricole de stat, herghelii, ferme şi în gospodăriile agricole anexe, în aşa fel incit tot efectivul de animale şi păsări să aibă adăposturile necesare, folosindu-se pe scară largă la construcţia acestor adăposturi materiale locale. d) Considerîndu-se dăunătoare tăierea neraţională a animalelor tinere — viţei, miei şi altele — fapt care duce la micşorarea efectivelor de animale şi a resurselor de carne, se recomandă reglementarea creşterii şi condiţionării lor înainte de tăiere, în scopul obţinerii unor randamente sporite de carne şi de piele. 6 . Să se ia măsuri pentru îmbunătăţirea temeinică a muncii in staţiunile de montă, CU folosirea raţională a reproducătorilor. Pentru a se sprijini dezvoltarea creşterii animalelor în gospodăriile agricole colective şi in gospodăriile personale ale colectiviştilor, staţiunile de montă din satele unde peste 80% din gospodăriile ţărăneşti au intrat în gospodării colective vor fi atribuite acestora. Gospodăriilor agricole, care au ferme zootehnice cu efective mari, li se vor repartiza zootehnişti şi personal veterinar retribuiţi de către Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. Să se includă in planul de muncă al S.M.T.urilor extinderea mecanizării principalelor munci în fermele zootehnice ale gospodăriilor agricole colective şi întovărăşirilor zootehnice. 7 . Ministerul de Finanţe şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale, raionale şi comunale vor organiza folosirea justă a creditelor, astfel ca gospodăriile ţăranilor muncitori lipsite de animale, şi, în primul rînd, gospodăriile familiilor ostaşilor lipsite de vaci şi de alte animale de muncă şi de producţie, să-şi procure vaci, viţele, porci şi oi pentru folosinţă proprie. 8 . Se va îmbunătăţi munca la întreprinderea de stat pentru cumpărarea şi vinzarea animalelor de rasă. Pentru stimularea creşterii reproducătorilor de rasă de calitate superioară, se vor îmbunătăţi preţurile de achiziţie şi se vor institui premii speciale. 9 . Se recomandă Direcţiei Centrale de Statistică să facă în fiecare an la 1 decembrie recensămîntul tuturor animalelor de muncă şi de producţie din ţară. Proiectul C. C. a P. M. R Directivele Congresului al li-iea al Partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2-3 ani ■ STEAUA ROȘIE •— 0 szeptembrie 1954 VI. Despre aprovizionarea tehnico-materială a agriculturii Dotarea şi aprovizionarea agriculturii cu tractoare, maşini agricole, piese de schimb, utilaj de reparaţii, îngrăşăminte minerale şi alte mijloace de producţie şi materiale, este o problemă hotăritoare pentru dezvoltarea agriculturii. De aceea este necesar ca: 1. Să se livreze agriculturii în anii 1955— 1956, din producţia internă şi din import, următoarele maşini şi utilaje agricole: 10.000 tractoare agricole şi rutiere de diferite tipuri, din care 3.000 in 1955; 12.000 pluguri de tractoare, de diferite tipuri, din care 3.400 in 1955; 6.000 cultivatoare diferiți*, din (Continuare in pag. 3-a) ^