Steaua Roşie, septembrie 1954 (Anul 3, nr. 206-214)

1954-09-01 / nr. 206

»% ■ (Urmare din pag. 1-a)­­ Sa se asigure îngrăşarea cu îngrăşăminte naturale a cel puțin 410.000 ha. cultivate cu plante tehnice şi 280.000 ha. cu îngrăşăminte minerale, iar îngrăşămintele bacteriene să fie folosite pe cel puțin 48.000 ha. la culturile tehnice. Totodată să se asigure:­ a) Insămînţarea a cel puţin 65.000 ha. sfeclă de zahăr cu sămînţă farovizată ; b) Aplicarea ciupitului şi cîrnitului la bum­bac în sectorul socialist pe toate suprafeţele cultivate­ şi extinderea acestor lucrări în sec­torul individual; c) Semănatul florii soarelui în cuiburi aşe­zate în pătrat pe toate suprafeţele cultivate in sectorul socialist, iar în sectorul individual pe acele terenuri care se pot lucra cu cultivatorul in lung şi în lat. ----­Să se aplice polenizarea artificială la floa­rea soarelui 100 % în sectorul socialist şi pe suprafeţe cu­ mai mari cultivate în sectorul individual; *1 1— d) Să se folosească pe scară cit mai largă prăşitul mecanic la toate culturile teh­nice, atît cu cultivatoarele trase de tractor, cit şi cu cele trase de animale, asigurîndu-se cel puţin 3—4 praşile la toate culturile tehnice. 3) . Să se organizeze producerea de seminţe de soi pentru toate plantele tehnice, astfel ca în 1956 să se asigure seminţe de soi pentru semănatul 100 p/n a suprafeţelor din sectorul socialist şi 50% în sectorul individual,­­ în afară de cînepă. 4) . Să se ia măsuri de îmbunătăţire a muncii de selecţionare a soiurilor de seminţe la toate cultu­rile tehnice, punînd la încercare sortimente cit mai mari atît din soiurile indigene cît şi din cele străine, astfel ca, în cel mai scurt timp, să punem în cultură soiuri cît mai valoroase sub raportul productivităţii la hectar şi al în­suşirilor lor tehnice, renunţindu-se in 2—3 ani la import de seminţe. 5) . Pentru plantele tehnice se vor da produ­cătorilor planuri de cultură; ele vor fi predate cel mai tîrziu pînă la 10 septembrie. La lumi­narea planurilor­ de culturi tehnice se va ţine seama de calitatea terenurilor cultivatorilor, de preferinţa lor pentru una sau alta din culturi, de priceperea pe care o au pentru astfel de culturi şi de posibilităţile de lucru ale fiecărei gospodării. 6) La stabilirea suprafeţelor de plante teh­nice pe regiuni, raioane şi comune, se reco­mandă reducerea numărului prea mare de plante tehnice pe un raion sau comună, pre­­văzîndu-se numai acele culturi care s-au do­vedit a da cele mai mari recolte, cu a căror cultivare s-au deprins producătorii. 7) Staţiunile de maşini şi tractoare vor or­ganiza brigăzi speciale, înzestrate cu tractoa­re puternice ..Stalinet“ pentru pregătirea te­renurilor destinate culturilor tehnice atit la gospodăriile agricole de stat, la gospodăriile agricole colective şi întovărăşirile agricole, cit şi la ţăranii cu gospodării individuale. Organele agricole, S.M.T., sfaturile popu­lare şi organele de partid să considere ca o sarcină de bază ajutorul multilateral pe care trebuie sa-l acorde ţăranilor cu gospodării individuale atunci cînd aceştia îşi exprimă dorinţa de a se asocia în scopul aratului şi semănatului în comun al bu­mbacului, tutunu­lui, sfeclei de zahăr şi altor culturi. Toţi cultivatorii de plante tehnice să fie îndrumaţi să cultive aceste plante numai în terenuri arate adine de toamnă, bine îngră­şate cu îngrăşăminte organo-minerale şi între­ţinute prin executarea lucrărilor agricole la un nivel agrotehnic cit mai înalt. IV. Mărirea producţiei de cartofi şi legume In scopul măririi producţiei de cartofi şi legume este necesar: Să se ia măsuri de extindere a suprafeţelor cultivate cu cartofi şi legume pînă la 480.000 ha. in 1956, din care cel puţin 270.000 ha. cu cartofi. Extinderea acestor culturi să se facă, in primul rind, în zonele din jurul centrelor muncitoreşti şi oraşelor industriale mari, ast­fel ca fiecare din aceste zone să aibă baze proprii de aprovizionare, evitîndu-se astfel transportul pe distanţe lungi al unor canti­tăţi mari de car­tofi şi legume. Să fie extinsă cultura cartofului în zonele de munte, cum sunt Vrancea, Moineşti, Piatra Neamţ, Munţii Apuseni, Curtea de Argeş şi altele, unde cartoful reuşeşte să dea producţii mai mari decât porumbul şi alte culturi. Să se reintroducă aceste culturi în locali­tăţile cunoscute ca fiind în trecut cultivatoare de cartofi şi legume, cum sunt: Aradul Nou, Vinga, Fălticeni şi altele, folosindu-se astfel experienţa acumulată de cultivatori şi condi­ţiile naturale favorabile, fără a se renunţa la extinderea culturii cartofului in regiunile de stepă ca Galaţi, Constanţa şi altele, unde greşit se credea că această plantă nu poate fi cultivată. Să se dea o atenţie deosebită extinderii metodei plantării de vară a car­tofilor. Să se organizeze şi să se extindă produc­ţia seminţelor de legume, astfel ca in 1956 să se asigure cel puţin 11.000 t. săminţă. Pro­ducţia de săminţă de fasole, mazăre, arpagic şi usturoi să fie dublă; să se asigure un fond de rezervă anual de sămînţă de cel puţin 22.000 t., din soiurile de cartofi timpurii şi semi-timpurii. Să se asigure constituirea fondului de se­minţe pentru legume de bază, în proporţie de cel puţin 50% din necesarul anual in 1955 şi 100% în 1956. Să se extindă munca ştiin­ţifică pentru a se asigura înmulţirea celor mai valoroase soiuri de cartofi, varză, roşii, castraveţi şi alte culturi, precum şi pentru a se crea soiuri noi şi mai valoroase. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, în colaborare cu Ministerul Comerţului Interior şi Centrocorpul, să extindă reţeaua comer­cială pentru vinzarea seminţelor de legume. In scopul aprovizionării populaţiei cu le­gume proaspete cit de timpuriu primăvara, cit mai tîrziu toamna, şi chiar în cursul iernii, să se organizeze culturile de legume în sere şi răsadniţe, astfel ca în 2—3 ani să se realizeze: — la gospodăriile agricole de stat 110.000 m.p. sere şi 600.000 m.p. răsadniţe; — la gospodăriile agricole colective 100.000 m. p. sere şi 200.000 m.p. răsadniţe; — la întovărăşirile agricole 15.000 m.p. ră­sadniţe. Se vor extinde suprafeţele de sere şi răsad­niţe şi la gospodăriile anexe, precum şi ră­sadniţele in sectorul agricol individual. Să se folosească în acest scop, pe scară cît mai largă, apa caldă, aburii şi căldura provenită din instalaţiile diferitelor uzine, termocentrale şi alte întreprinderi, precum şi gazele naturale şi apele termale. Sarcinile de plan pentru insămînţarea şi contractarea culturilor legumicole să fie cu­noscute de sfaturile populare regionale, ra­ionale şi comunale, precum şi de organiza­ţiile economice contractante, cel mai tîrziu în luna septembrie a fiecărui an. V. Dezvoltarea viticulturii şi pomiculturii Pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea viticulturii şi pomiculturii şi pentru realizarea unor produc­ţii mari la hectar, să se ia următoarele măsuri: 1­ . In 2—3 ani viile existente în gospodăriile de stat, gospodăriile anexe, gospodăriile colecti­ve, întovărăşirile agricole şi gospodăriile ţără­neşti individuale să fie aduse în stare de pro­ducţie superioară, prin aplicarea agrotehnicii înaintate, prin refacerea viilor şi prin combate­rea dăunătorilor şi bolilor. In anii 1955—1957 să se complecteze golurile pe o suprafaţă de cel puţin 20.000 ha. viţă al­toită şi indigenă şi 107.000 ha. hibrizi producă­tori direcţi, iar în anii 1957—1960 pe o suprafa­ţă de 69.000 ha. viţă altoită şi indigenă. 2) . Pînă la sfinţitul anului 1957 să se facă de­frişarea viilor bătrine nerentabile pe o sup­rafaţă de 6.000 ha., iar pînă în 1965 pe o suprafaţă de 29.500 ha. Se vor planta suprafeţe noi de vii pină la sfirşitul anului 1957 pe o suprafaţă de 6.800 ha., iar pînă la sfirşitul anului 1965 pe suprafaţa de 54.000 ha. 3) . In anul 1966, suprafaţa totală de vii să ajungă pînă la 257.500 ha., din care suprafaţa curtivată cu viţă altoită şi indigenă pină la 144.500 ha. Recolta globală de struguri să ajun­gă în anul 1957 pînă la 630.000 tone şi în anul 1965 pînă la 875.000 tone. 4) . Pină la sfirşitul anului 1957 să se defrişe­ze livezi bătrine neproductive pe o suprafaţă de 22.000 ha. şi să se planteze cu pomi livezi noi pe o suprafaţă de 22.000 ha., precum şi o supra­faţă de­ 2.000 ha. cu arbuşti fructiferi (smeură, agrişe, coacăze, şi altele), folosindu-se în acest scop, în primul rînd, terenurile pe care nu se pot cultiva cereale şi alte culturi. Pînă în anul 1965 se va spori suprafaţa de li­vezi în plantaţii masive pină la 250.000 ha , cu un număr total de 50 milioane de pomi fructi­feri. In jurul caselor, in sate şi oraşe, să se plan­teze cca. 46.000.000 pomi şi 12.000 ha. arbuşti fructiferi (smeură, coacăze, agrişe). Să se ex­tindă plantaţiile de nuci pînă la 10 milioane pomi şi să se­ planteze 250.000 castani comesti­bili. O deosebită atenţie să fie dată plantării de caişi şi cireşi în Dobrogea şi de gutui în Delta Dunării. Recolta globală de fructe pe ţară să ajungă în anul 1956 pînă la cca. 640.000 tone, iar în a­­nul 1965 pînă la cca. 930.000 tone. 5­ . Pentru îndeplinirea sarcinilor de dezvol­tare a viticulturii şi pomiculturii se vor lua ur­mătoarele măsuri, pe bază de criterii stabilite ştiinţific pentru fiecare zonă: a) Să se extindă reţeaua existentă de pepi­niere viticole şi pomicole, în aşa fel ca la sfîrşi­­tul anului 1957 suprafaţa pepinierelor viticole să fie mărită pină la 2.300 ha., iar suprafaţa pe­pinierelor de pomi şi arbuşti fructiferi să fie mărită pină la 4.200 ha. b) Să se producă in pepinierele pomicole­, pî­nă la sfirşitul anului 1957, cca. 14 milioane pomi fructiferi altoiţi c) Să se obţină in pepinierele viticole, pină la sfirşitul anului 1957, cca. 41.000.000 buc. viţe altoite şi cca. 20.000.000 buc. butaşi de viţă in­digenă.­ d) Să se termine cel mai tîrziu pînă în anul 1955 raionarea soiurilor de pomi fructiferi şi de viţă şi să se organizeze producerea materialului săditor, să se introducă in producţie cele mai bune soiuri raionate, ţinindu-se seama de parti­cularităţile agro-climaterice ale zonelor şi de necesităţile populaţiei şi ale industriei alimen­tare; e) Să se execute la timp munca de identifi­care a stării viilor, livezilor şi plantaţiilor de arbuşti fructiferi, precum şi defrişarea celor ne­rentabile; să se aleagă terenurile pentru organi­zarea pepinierelor noi şi a noilor plantaţii de vii, livezi şi culturi de arbuşti fructiferi, precum şi alte lucrări. f) Cu sprijinul specialiştilor din staţiunile ex­perimentale de pomicultură şi viticultură să se studieze problema introducerii diferitelor specii de pomi şi arbuşti fructiferi şi a viţei de vie, în perdelele de protecţie a cîm­purilor. 6­ . Să se îmbunătăţească şi să se complec­teze regulile agrotehnice pentru viticultură, po­micultură şi pentru producţia de pomi şi viţe altoite, asigurindu-se aplicarea lor la timp şi la un nivel calitativ superior. Es­­e necesară organizarea unei acţiuni largi de masă, cu participarea voluntara a ţăranilor muncitori, a muncitorilor de la oraşe, a femeilor şi tineretului, pentru plantarea şi îngrijirea po­milor şi pentru combaterea dăunătorilor. 7) Se vor organiza în anii 1955—1956 în zo­nele unde viticultura şi pomicultura constituie principalele ramuri ale agriculturii, S.MT.-uri specializate în lucrări viti-pomicole, iar în zo­nele unde suprafaţa viilor şi livezilor este mică, brigăzi de tractoare specializate în deservirea viilor şi livezilor. Pentru aplicarea mai largă a mecanizării în ramura viticolă, plantarea noilor suprafeţe de vii să se facă la o astfel de lăţime între rînduri, in­cit să permită lucrarea mecanizată a solului, atît cu maşini cu tracţiune animală, cit şi cu tractoarele. 8) . In scopul extinderii reţelei întreprinderilor de stat pentru prelucrarea strugurilor şi fructe­lor, şi pentru mărirea producţiei de vinuri şi ra­chiuri naturale, în perioada 1955—1957 Minis­terul Industriei Alimentare va construi 4 uzine de vinificaţie cu capacitate de cite 2.000 tone struguri, 29 centre de vinificaţie cu capacitate de cite 1.000 tone struguri şi 250 centre de vi­nificaţie cu capacitate de cite 500 tone struguri şi distilerii, precum şi depozite pentru păstrarea şi condiţionarea vinului şi a rachiului natural. 9­ . Să se extindă reţeaua centrelor perma­nente pentru recepţia, sortarea şi ambalarea strugurilor şi fructelor, precum şi reţeaua de depozite pentru păstrarea acestor produse în timpul iernii. VI. Dezvoltarea creşterii animalelor Legea pentru dezvoltarea creşterii animalelor in anii 1954—1956 în R.P.R. a stabilit măsurile pentru creşterea şeptelului, sporirea productivi­tăţii animalelor, crearea unei baze furajere co­respunzătoare şi a mărit cointeresarea materia­lă a ţărănimii muncitoare. Gospodăriile de stat şi gospodăriile agricole colective au mărit in 1954, în comparaţie cu 1953, efectivul de anima­le de producţie şi de muncă şi cantitatea de pro­duse animale predate statului. Totuşi, dezvoltarea acestei importante ramuri agricole continuă să rămînă nesatisfăcătoare. Nu­ s-au luat toate măsurile necesare pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea bazei furajere. De aceea: 1­ . Să se considere ca o sarcină de mare im­portanţă lichidarea răminerii in urmă a dezvol­tării creşterii animalelor şi, in special, a vacilor, crearea unei baze furajere ,corespunzătoare, asi­gurarea de adăposturi pentru animale şi păsări, ridicarea considerabilă a productivităţii anima­lelor, accelerarea ritmului de creştere a efecti­vului de animale şi mărirea cantităţilor, de pro­duse animale; 2­ . Sarcinile de plan ce decurg din Legea pen­tru dezvoltarea creşterii animalelor pe anii 1955-1956 să se defalce pe regiuni, raioane, comune, gospodării agricole colective, gospodării agricole de stat, herghelii, ferme şi gospo­dării anexe. Să se dezbată în şedinţe de partid, în sesiunile sfaturilor populare, în adu­nările cu ţăranii muncitori şi cu muncitorii a­­gricoli aceste sarcini, stabilindu-se măsurile concrete pentru realizarea planului de dezvolta­re a creșterii animalelor. 3­ . Se vor lua măsuri pentru mărirea efecti­vului de oi cu lină fină și semi­fină în gospodă­riile de stat, in­ferme, în gospodăriile agricole colective, în întovărăşiri şi în gospodăriile ţă­răneşti individuale. Efectivul acestor rase de oi va trebui să ajungă, la sfirşitul anului 1955, la cca. 4.350.000 capete, din care oi fătătoare cca. 3.000.000 capete şi, la sfîrşitul anului 1956, cca. 4.900.000 din care cca. 3.400.000 oi fătătoare. 4) . Se vor lua măsuri pentru mărirea efecti­vului cailor de rasă din hergheliile statului, pi­nă la sfîrşitul anului 1956 cel puţin la 3.800 ca­pete. In depozitele de armăsari, efectivul armăsa­rilor reproducători trebuie să ajungă la sfîrşi­tul anului 1956 cel puţin la 1.300 capete. 5) . Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi celelalte ministere care au gospodării anexe, or­ganele de partid şi comitetele executive ale sfa­turilor populare vor lua măsuri prin care: a) Să organizeze un control sistematic asupra îndeplinirii sarcinilor în legătură cu dezvoltarea creşterii animalelor; b) Să asigure îndeplinirea măsurilor cu pri­vire la mărirea producţiei la hectar şi a produc­ţiei globale la culturile furajere. Pentru mărirea producţiei de nutreţuri suculente şi verzi, se va practica pe scară largă, incepind cu anul 1955, semănatul în mirişte a ierburilor anuale pentru fin şi pentru nutreţ verde, după recoltarea cul­turilor timpurii, in aşa fel incit aceste semănă­turi să ocupe în 1956 o suprafaţă de cca.­ 80— 100.000 ha. Pentru îmbunătăţirea radicală a fîneţelor şi păşunilor naturale, S.M.T.-urile şi sfaturile popu­lare vor executa lucrări de desţelenire, curăţire de tufe, muşuroaie, pietre şi altele, în aşa fel ca pînă in 1956 recolta la hectar a fîneţelor natu­rale să ajungă la cel puţin 2.200 kg. fîn la ha., iar a păşunilor la cel puţin 6.000 kg. de masă verde; c) Să asigure îndeplinirea planului ,de cons­­trucţii a adăposturilor pentru animale în gospo­dăriile agricole colective, întovărăşiri, gospodă­riile agricole de stat, herghelii, ferme şi în gos­podăriile agricole anexe, în aşa fel incit tot e­­fectivul de animale şi păsări să aibă adăpos­turile necesare, folosindu-se pe scară largă la construcţia acestor adăposturi materiale locale. d) Considerîndu-se dăunătoare tăierea nera­­ţională a animalelor tinere — viţei, miei şi altele — fapt care duce la micşorarea efecti­velor de animale şi a resurselor de carne, se recomandă reglementarea creşterii şi condiţio­nării lor înainte de tăiere, în scopul obţinerii unor randamente sporite de carne şi de piele. 6­ . Să se ia măsuri pentru îmbunătăţirea temeinică a muncii in staţiunile de montă, CU folosirea raţională a reproducătorilor. Pentru a se sprijini dezvoltarea creşterii animalelor în gospodăriile agricole colective şi in gospo­dăriile personale ale colectiviştilor, staţiunile de montă din satele unde peste 80% din gos­podăriile ţărăneşti au intrat în gospodării co­lective vor fi atribuite acestora. Gospodăriilor agricole, care au ferme zoo­tehnice cu efective mari, li se vor repartiza zootehnişti şi personal veterinar retribuiţi de către Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. Să se includă in planul de muncă al S.M.T.­­urilor extinderea mecanizării principalelor munci în fermele zootehnice ale gospodăriilor agricole colective şi întovărăşirilor zootehnice. 7­ . Ministerul de Finanţe şi comitetele exe­cutive ale sfaturilor populare regionale, raio­nale şi comunale vor organiza folosirea justă a creditelor, astfel ca gospodăriile ţăranilor muncitori lipsite de animale, şi, în primul rînd, gospodăriile familiilor ostaşilor lipsite de vaci şi de alte animale de muncă şi de producţie, să-şi procure vaci, viţele, porci şi oi pentru folosinţă proprie. 8­ . Se va îmbunătăţi munca la întreprinde­rea de stat pentru cumpărarea şi vinzarea a­­nimalelor de rasă. Pentru stimularea creşterii reproducătorilor de rasă de calitate superioară, se vor îmbună­tăţi preţurile de achiziţie şi se vor institui premii speciale. 9­ . Se recomandă Direcţiei Centrale de Sta­tistică să facă în fiecare an la 1 decembrie re­­censămîntul tuturor animalelor de muncă şi de producţie din ţară. Proiectul C. C. a­ P. M. R Directivele Congresului al li-iea al Partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2-3 ani ■ STEAUA ROȘIE •— 0 szeptemb­rie 1954 VI­. Despre aprovizionarea tehnico-materială a agriculturii Dotarea şi aprovizionarea agriculturii cu tractoare, maşini agricole, piese de schimb, u­­tilaj de reparaţii, îngrăşăminte minerale şi al­te mijloace de producţie şi materiale, este o problemă hotăritoare pentru dezvoltarea agri­culturii. De aceea este necesar ca: 1. Să se livreze agriculturii în anii 1955— 1956, din producţia internă şi din import, ur­mătoarele maşini şi utilaje agricole: 10.000 tractoare agricole şi rutiere de dife­rite tipuri, din care 3.000 in 1955; 12.000 plu­guri de tractoare, de diferite tipuri, din care 3.400 in 1955; 6.000 cultivatoare diferiți*, din (Continuare in pag. 3-a) ^

Next