Steaua Roşie, mai 1956 (Anul 5, nr. 387-394)

1956-05-05 / nr. 387

Cinste corespondenţilor fruntaşi! Ca în fiecare an cu prilejul aces­tei măreţe sărbători, colţul des­tinat încheierii bilanţului unui an de muncă rodnică depusă de colaboratorii externi ai ziarului, de corespondenţii noştri munci­tori şi ţărani, ocupă şi de data aceasta un loc de frunte. Acesta este bilanţul activită­ţii acelora Care crescuţi şi edu­caţi cu grije de partid dau de ştire ziarului cele mai noi eve­nimente petrecute în viaţa po­porului nostru muncitor, trans­formările ce au loc în fabricile, uzinele, instituţiile şi satele re­giunii­­noastre. Cu multă măiestrie ştiu aceşti oameni simpli să zugrăvească în scrisorile lor, trăsăturile ca­racteristice ale omului nou, ce-şi făureşte o viaţă nouă, mai feri­cită. Cititorilor noştri le sunt cu­noscute articolele lui Valentin Moldovan, Petru Kiss, Ioan Al­­bu, Teodor Medveşan, Ştefan Czvikker, Maria Ujică şi ale al­tora, în care aceştia oglindesc cu pricepere realizările obţinute de oamenii muncii din raza lor de activitate. Lupta corespon­denţilor voluntari pentru trium­ful noului se manifestă şi prin sezisările critice pe care le tri­mit redacţiei, în care înconde­iază asemenea apucături ca le­nea, minciuna, hoţia, birocratis­mul şi tot felul de păcate moş­tenite de la vechea orînduire Fără îndoială că mai sînt pe a­locuri cazuri cînd critica e gî­tuită, însă bucurîndu-se de în­crederea şi ajutorul partidului corespondenţii voluntari, aceşt tribuni ai poporului, scot totuş la iveală fără sfială, cu curaj, lipsurile. Spre deosebire de presa bur­gheză, urîtă de popor, presei noastre comuniste îi este carac­teristică legătura strînsă cu oa­menii muncii, care datorită prin­cipialităţii ei, nu numai că o ci­tesc cu dragoste, dar şi partici­pă activ la editarea ei, zi cu zi. In fiecare an detaşamentul de colaboratori externi ai presei noastre îşi sporeşte rîndurile, a­­trăgînd noi şi noi contingente în rîndurile sale. In acest an, şi în special în perioada celor două concursuri organizate de redacţie „Pentru cea mai bună corespondenţă“ corespondenţilor ziarului nostru li s-au alăturat încă 60 de oameni ai muncii. Important este însă, că mulţi dintre noii corespondenţi volun­tari ai ziarului nostru ca de pil­dă tov. Bogdan Vasile, Maria Ujică, Vasile Pop şi mulţi alţii au reuşit să se ridice în rîndu­rile corespondenţilor fruntaşi. Ţinîndu-se cont de ajutorul dat de corespondenţii noştri în timpul anului şi în special în cadrul concursului „Pentru cea mai bună corespondenţă“, colectivul de redacţie premiază pe tovară­şii : Ştefan Czvikker de la C.F.R. Tg. Mureş, cu premiul I, Teodor Medveşan de la S.M.T. Reghin cu premiul II şi pe Petru Kiss de la Gurghiu, cu premiul III. Se mai acordă menţiuni tova­răşilor : Mihai Mezei, Maria Ujică, şi Valentin Moldovan din raionul Reghin ; Iosif Huszár şi Vasile Pop din raionul Tg. Mu­reş ; Ioan Albu de la fabrica de mobilă „Simo Géza“ şi Vasile Bogdan din Sîngeorgiu de Pă­dure. Oameni ai muncii ! Să dez­voltăm şi să consolidăm conti­nuu legăturile dintre ziar şi ma­se, să dăm un nou şi puternic avînt mişcării corespondenţilor! Presa ne ajuta In muncă Au trecut 6 citit de zile, de cînd cele aproape 60 familii de ţărani muncitori romini, ma­ghiari şi saşi din Batoş tie-am unit în gospodăria agricolă co­lectivă „înfrăţirea". De la în­fiinţare şi pină in prezent gos­podăria noastră s-a dezvoltat foarte mult. Numărul familiilor intrate in gospodăria colectivă a sporit cu peste 100. Am dez­voltat ramurile anexă, am con­struit un grajd, remize etc. a­­vem autocamionul nostru pro­priu. In toate acestea, un pre­ţios ajutor am primit prin pre­să. Citind cu regularitate zia­rele am învăţat multe. In urma articolelor critice la adresa gos­podăriei noastre sau a altor gospodării am reuşit să înlă­turăm multe lipsuri din munca noastră. Am învăţat multe şi din articolele in care au fost descrise metode noi de muncă, despre organizarea muncii in alte gospodării colective etc. Iată un exemplu: anul acesta, pe o suprafaţă de 60 ha culti­vate cu porumb insăminţarea şi întreţinerea culturilor se va fa­ce mecanizat. Acest lucru l-am învăţat din ziare. Dar nu numai atît. Ziarele ne ajută şi in întărirea organi­zatorică a gospodăriei. In Ba­toş erau două familii de ţărani muncitori, buni gospodari, Va­sile Fior­ea şi E­meric Imnecs. Am încercat să-i atragem şi pe ei în gospodărie. Ei însă şovăiau. Atunci, le-am adresat o scri­soare în care am arătat com­parativ veniturile colectivişti­lor şi ale lor, chemîndu-i să la­se la o parte şovăiala şi să vină alături de noi. Scrisoarea pu­blicată în ziarul „Steaua roşie" a fost citită într-o adunare ge­nerală. Ziarul a mai publicat o serie de articole bine documen­tate care dovedeau superiorita­tea muncii în colectiv. Rezulta­tul a fost că după o frămintare de citeva zile, Vasile Florea şi Emeric Imnecs au depus cereri de intrare in gospodărie. Exem­plul lor a fost urmat de multe alte familii de ţărani muncitori, care mai şovăiau să intre în gospodăria colectivă. Putem spune că ziarul parti­cipă alături de noi la viaţa noastră de toate zilele. Deseori, cînd ne aflăm în situaţii mai grele, ziarul vine cu un articol şi ne ajută în muncă. De aceea noi am dat o formă organizată citirii cu regularitate a presei Fiecare şef de echipă primeşte ziare care se citesc in pauze, pornindu-se discuţii pe margi­nea articolelor citite. Cerem ziarului ca şi în viitor să ne ajute în munca noastră, să ne arate cum se munceşte în alte unităţi agricole, să ne critice lipsurile in muncă. SIMION PRECUP preşedintele G.A.C. ,,înfrăţirea" comuna Batoş, raionul Reghin Pentru o reducere continuă a preţului de cost La Ilefor Topliţa s-ar putea face multe pentru o reducere continuă a preţului de cost, însă, de multe ori nici centrala noastră din Tg. Mureş nu ne dă ajutor în aceas­tă direcţie. Iără cîteva exemple, cu toate că cen­trala ştie că, întreprinderea noastră plăteşte lunar U.I.L.­­ului cîte 500 lei pentru ascuţi­rea pînzelor de ferăstrău, şi sa­larul necesar unui om care în loc să lucreze la maşină, face mai toată ziua, naveta de la Ilefor la U.I.L. cu pînzele de ferăstrău la ascuţit, nu ne a­­locă fondurile necesare repară­rii automatului nostru pentru ascuţirea pînzelor. De aseme­nea, s-a cerut centralei noastre să ni se procure un strung ne­cesar lucrărilor de întreţinere a fabricii. Această cerere ne­fiind satisfăcută continuăm şi astăzi să plătim cca 2.000 lei lunar unor întreprinderi, şi în unele cazuri chiar unor ateliere particulare pentru efectuarea reparaţiilor necesare maşinilor noastre. In unele cazuri sîntem puşi în situaţia de a scoate pe cîteva zile sau săptămîni, anu­mite maşini din producţie, deoa­rece instituţiile care ne execută reparaţiile nu pot întotdeauna să le facă la cererea noastră. ALEXANDRU MUHA Aspecte din „activitatea" clubului muncitoresc I.F.I.L. Reghin Dat fiind faptul că în cadrul mobilierului clubului nostru se încadrează și o masă de ping­pong împreună cu accesoriile necesare acestui mult iubit sport, vrem să amin­tim unele as­pecte din „acti­vitatea“ clubului nostru, în spe­cial în legătu­ră cu tenisul de masă. Spre părerea noastră de rău, mingile de ping-pong lipsesc totalmente,­ fiind înlocuite cu mingi de dimensiuni mult mai mari, confecţionate din cauciuc. Cît despre palete, nici ele nu-s potrivite. Deja ne-am obişnuit să ne confecţionăm noi din scîndură. ■* Un alt aspect al activităţii clubului se referă la orarul lui. Seara, ora de închidere este fixată la 20, însă în realitate are loc la alte ore, clubul fiind în­chis de către bibliotecara Vio­rica Rădulescu, grăbită să meargă acasă, pe la orele 18— 19. In ceea ce priveşte şahul, există... 3 sau 4 mese, însă de la fiecare lipsesc figuri, fiind nevoiţi să le înlocuim cu ce apu­căm. Credem că com­i­tetul de întreprindere este în măsură să pună odată pentru totdeauna capăt acestei stări de lucru inadmisibile. UN GRUP DE SPORTIVI „Dubla" reuşită la concurs Aşa se intitulează scrisoarea colectivului­ de conducere a uni­tăţii de pionieri din Ruşii Mun­­ţi. La fel ca şi anul trecut aceas­tă unitate a fost invitată şi anul acesta să ia parte la 22 aprilie, la faza raională a concursului cultural pionieresc. Dar nici de data aceasta „n-a reuşit“ să se prezinte. De ce ? Să vedem ce spune scrisoarea : „In anul 1955 am fost pla­nificaţi“ să participăm la con­cursul raional, însă din cauza transportului „asigurat“ de sec­ţia şcoli şi pionieri a cărei şefă este’ tov. Floarea Ugran, am rămas acasă. In acest an am ajuns să facem drumul jumătate. Ne aflam în drum spre To­pliţa. Cu noi în camion era şi u­­nitatea de pio­nieri din Vătava. La un moment dat, şoferul ne comunică că sîn­tem prea grei. Trebuia să ne despărţim. Şi deşi a fost neplă­cut, pe noi a căzut sorocul să rămînem în drum între două sate şi să facem calea-ntoarsă, Pe, jos. O plimbare de 4 ore prin comuna Răstoliţa, desigur că „nu“ ne-a stricat, mai ales că ploaia era în toi. A fost bine totuşi că delegatul comitetului raional U.T.M. Teodor Fodor, însărcinat să ne prezinte la concurs a ajuns din timp la concursul raional Topliţa. Cît priveşte prezentarea­­noastră la concurs, sperăm că secţiunea de învăţămînt şi co­mitetul raionaî­l IX.U­M., vor face tot ce le vor sta în pu­tinţă, ca măcar peste 3—4 ani să ajungem şi noi la această fază a concursului, la care vrem să participăm“. Francat sau nefrancat ? In ziua de 24 aprilie I.F.E.T. Deda încărca în staţia C.F.R. vagoanele 670547, 150240 şi 269049 cu traverse pentru ex­port. Pe scrisoarea de trăsură ini coloana respectivă, era făcută menţiunea „francat“, însă pină ce delegatul întreprinderii s-a prezentat cu C.E.C.-ul pentru plata taxelor de transport, ca­sierul Constan­tin Lăzărescu, a tăiat de pe scri­soarea de trăsu­ră menţiunea „francat“ corec­­tînd-o în„nefran­­cat“. Deoarece vagoanele au plecat fără să se îndrepte greşala, şeful de gară a fost nevoit să dea tele­grama 102 la staţia de frontie­ră pentru a se repara greşala. Noi am vrea să ştim dacă tovarăşul Lăzărescu Constantin de la Deda a rămas francat sau nefrancat, pentru asemenea erori. ŞTEFAN CZVIKKER Purtătorul de cuvînt al ceferiştilor Omul de an­, de statură mij­­■ lucie, uşor încărunţit la timple, este ucenicul de odinioară de la fabrica de maşini şi locomo­tive „Phöbus" din Oradea. Aici ! Şi-a terminat ucenicia şi a con­tinuat să lucreze încă multă vreme. Numeroase greutăţi au trecut peste el. Mizeria, şoma­jul le-a cunos­cut din plin.Dar a venit vremea cînd şi pentru el s-au schim­bat lucrurile, ca de altfel pentru toţi oamenii din ţara noastră. Copilul, ajuns acum om, a de­venit membru de partid, şedin­ţele educative şi organele de pre­să ale partidului reuşind să-l în­veţe cum să lupte contra lipsu­rilor. Citind zilnic presa, a indră­­git-o şi a început să scrie. Sînt 4 ani de cînd scrie ziarului nostru. Şi scrie mereu, găsind în această muncă o formă de luptă pentru a sprijini tot ceea ce este nou, un mijloc de a zmulge din rădăcini ceea ce este vechi. Cu ochii pătrunzători ai omu­lui care nu vrea să-i scape ni­mic, înarmat cu un dezvoltat spirit de observaţie, el cerce­tează secţiile d­e la unitatea C.F.R. din Tg. Alureş, de unde ne informează cu ştiri preţioa­se şi pline de adevăr. Ii este dragă munca la C.F.R Uruitul vagoanelor şi fluierul locomoti­velor , sunt necesare, i-au in­trat in singe în­că din copilă­rie, fiind crescut in familie de ce­ferişti. C­a tehni­cian principal cu întrecerea so­cialistă la aceas­tă unitate, el cuprinde toate sectoarele de activitate. De-l scoli noaptea din somn ştie care sector stă mai bine cu planul şi care sint fruntaşii... Seara pină tîrziu se, vede lu­mina arzind acasă sau in birou. El scrie, scrie o ştire despre inima zi a turei de onoare. Cre­ionul­ alunecă sigur pe hirt­ie Din mina lui foaia simpla devi­ne un document, care cuprinde frînturi preţioase din viaţă. In josul foii semnează Czvikker Ştefan, Corespondent voluntar — purtătorul de cuvînt al cefe­riştilor. In primele rînduri Membrii de partid Mihai Pin­tea, Vasile Havadiei, Petru Ha­­dărău şi Ioan Bota, deputaţii Gheorghe Valea, Nicolae Gabor şi alţi ţărani muncitori din sa­tul Bărdeşti, raionul Tg. Mureş au fost primii care şi-au înain­tat cereri pentru înfiinţarea în satul lor, a unei întovărăşiri a­­gricole. Şi de ce să nu facă, da­că nu de mult, şi cei din Voini­­ceni şi Porumbeni, cu care îm­preună formează o comună, au procedat la fel. Pentru ca munca de lămurire dusă în rîndurile ţăranilor mun­citori să se desfăşoare în bune condiţiuni, ei şi-au ales un co­mitet de iniţiativă compus din ţăranii muncitori Neculae Mu­­reşan, Alexandru Pintea şi Ioan Palagh­ia. Datorită muncii des­făşurate de comitetul de iniţia­tivă, sprijinit de organizaţia de bază cit şi de colectiviştii din Sîntana de Mureş, Curteni şi Chinari, alte familii de ţărani muncitori au înaintat cereri, spre a fi primiţi în întovărăşire. Astfel numărul întovărăşiţilor s-a ridicat la 16. VASILE BIRLEANU

Next