Steaua Roşie, aprilie 1957 (Anul 6, nr. 483-489)

1957-04-03 / nr. 483

Fiecare colectivist să atragă un ţăran muncitor în gospodăria colectivă Noi, colectiviştii din Logig am cîîît ziare ştirea că raionul Galaţi e cincilea raion din regiune şi al­­elea raion din ţară cu agricultura nplet cooperativizată. De aseme­­a ştim că în gospodăriile agricole ective de pe valea Nirajului din­­iunea noastră, în satele Curteni, Joiu de Sus şi altele, majoritatea anilor sînt membri ai gospodării­­colective. Zilele trecute am aflat în satul Dedrad au fost primiţi întovărăşirea agricolă aproape 100 ■ulii, şi astfel, nu peste mult, satul va fi complet cooperativizat. Bazaţi pe rezultatele obţinute în il trecut de majoritatea membrilor ipodăriei noastre şi pe avantajele ridate colectiviştilor de cele două nave ale C.C. al P.M.R. din 16—17­­ şi 27—29 decembrie 1956, noi,­mbrii gospodăriei agricole colec­­t „8 Martie“ din satul Logig, am hotârît ca fiecare dintre noi atragă cîte un ţăran muncitor în rea noastră familie — gospodăria h­olă colectivă. Noî, ţărani săraci şi mijlocaşi din ai nostru, cunoaşteţi ce producţii obţinut în anul trecut gospodăria istră, iar semănăturile efectuate de colectivişti şi tractorişti in toam­nă se prezintă bine şi promit o re­coltă sporită la hectar. Deci şi veni­tul nostru va fi mai mare. Noi suntem­ convinşi şi voi aţi vă­zut şi auzit că în gospodăria agri­colă colectivă se poate cîştiga mult. Aşa de pildă, anul trecut colectivis­tul Gheorghe Hârtie cu familia sa a dus acasă 1.133 kg grîu, 910 kg car­tofi, 1.563 lei şi altele, loan Kis zis Varga a primit 866 kg grîu, 800 kg cartofi, 980 lei etc., loan Cotoi a lu­crat numai singur şi totuşi a cîşti­­gat 400 kg grîu, 350 kg cartofi şi multe altele. Acestea sînt numai cî­­teva din exemplele pe care voi, cei din sat, le cunoaşteţi bine. Deşi gospodăria noastră e cea mai tînără din raionul Reghin şi abia în luna aceasta, în ziua de 8, împlineşte un an de existenţă, din veniturile noastre şi cu împrumut acordat de stat am cumpărat 172 oi. Din resurse locale am construit un saivan ce poate adăposti 500 oi. Am reparat magazia de cereale şi am mai cumpărat 4 vaci cu lapte, 8 cai, 2 scroafe de prăsilă, 3 căruţe, 4 hamuri noi etc. Au fost aduse unele îmbunătăţiri în interiorul gospodăriei. Pe lingă oile existente, anul acesta vom creşte 50 mieluţe şi vom pune bazele unei ferme anexe pentru creşterea a 100 păsări. Credem că angajamentul nostru, al colectiviştilor, de a atrage fiecare din­tre noi cîte unul sau mai mulţi ţă­rani muncitori în gospodăria colecti­vă, va da roadele aşteptate, iniţiativa noastră nu trebuie să rămînă doar în cadrul gospodăriei noastre , ea tre­buia extinsă şi preluată de toate gospodăriile agricole colective de pe cuprinsul regiunii. Zilele trecute am primit cererea ţă­ranului Lef Mihai, care s-a înscris cu o suprafaţă de 2,04 ha, la rîndu­­ lui angajîndu-se să stea de vorbă cu alţi gospodari din sat, pentru a-i atrage în gospodărie. Ştiind că producţia la hectar se poate mări şi nivelul de trai se poate îmbunătăţi numai în gospodăria co­lectivă, noi colectiviştii, vă chemăm alătu­ri de noi, în marea noastră fa­milie. Gavril Mocanu­, Maria Durlesser, Lau­­renţiu Nagy, Traian Biriş, Gheorghe Hârtie, Ioan Kis zis Varga, membrii ai G.A.C. „8 Martie“, satul Logig raionul Reghin. Despre pregătirea păşunilor şi animalelor pentru păşunat se apropie timpul cînd marea ma­­itate a animalelor vor beneficia de mai importantă perioadă de prod­i­­ţie, vremea păşunatului. le ştie că regiunea noastră este loc­­ă în păşuni, care începînd din a mai ptnă în septembrie, cam­­135 zile, asigură cele mai bune I­diţii de creştere a animalelor. ' n urma Hotărîrii plenarei C.C. al ' S.R. din 27—29 decembrie 1956, ’ •rafaţa de păşuni din regiunea istră s-a mărit cu terenurile scoase patrimoniul silvic. Pentru a putea dezvolta creşterea malelor este absolut nevoie de •uni care oferă cea mai ieftină şi odată cea mai bună hrană. Prin firea animalelor la păşune se eco­­nosesc concentratele. Pe lingă a­­sta, păşunea are o influenţă binc­­ătoare asupra sănătăţii animalelor, întăreşte organismul şi duce la firea producţiei de lapte, carne şi I. Animalele crescute pe păşuni sub luenţa mişcării şi a ierbii bogate în umină şi vitamine, devin rezistente boli şi intemperii. Activitatea lor reproducţie e mult stimulată, pro­lii obţinuţi fiind dezvoltaţi î­n faţa crescătorilor de animale din forul socialist şi individual stă cina să organizeze, sub îndruma­­comitetelor executive ale sfaturilor sulare păşunatul în cele mai bune idiţiuni. încă de pe acum trebuie de măsuri pentru terminarea lucră­­ii de repartizare a păşunilor, pen­­a da posibilitate crescătorilor de b­oale să cunoască din timp păşu­­e pe care le vor folosi. Repartiţia bine să fie făcută pe o durată de puţin 5 ani şi pe aceleaşi păşuni c ce au fost folosite şi în anii tre­­­i. Procedîndu-se astfel va creşte eresul pentru curăţirea şi întreţi­­rea păşunilor, care e una din sar­­iile imediate ale crescătorilor de imare. Dacă avem suprafeţe cores­­nzătore de păşuni şi s-au obţinut ele rezultate în aplicarea măsurilor ridicate a producţiei lor, totuşi item departe de a fi aplicat curăţi­­a şi îngrăşarea tuturor păşunilor, a­cum trebuie. La repartizarea păşunilor trebuie avem în vedere capacitatea de pă­­nat. Astfel, pentru o vacă cu lapte socotesc 40 kg iarbă pe zi, pentru­­ cal sau bou 35 kg, iar pentru o­ie 6 kg. Făcînd o mică socoteală, vom afla o vacă care păşunează 120 zile pe t, şi care are o producţie mijlocie de pie, consumă 4.800 kg iarbă, iar oaie, in aceeaşi perioadă, 720—800­­ iarbă. Pentru a asigura această unitate, e necesar să ridicăm pro­­activitatea păşunilor noastre în aşa­­ ca fiecare hectar să asigure cel aţin păşunatul pentru 1,5 unităţi die mari. Dacă avem o suprafaţă de 100 ha işune cu o producţie medie de 6.000 g iarbă, vor putea să pască pe ea 20—125 vaci, sau 720—750 oî. Acest bru trebuie să-l aibe în vedere ol­­anele tehnice cu ocazia repartizării nimalelor la păşunat, iar în timpul erioadei de vegetaţie să fie stabilită opacitatea fiecărei păşuni. Nu trebuie uitat ca producţia la hectar, a păşunilor noastre se ridică prin aplicarea îngrăşămintelor natu­­ale şi chimice. In vederea realizării acestui lucru, trebuie acordată mai multă atenţie îngrăşării prin ur­ire. Pentru a avea din timp torţile de tîrlire, trebuie avut grije ca o dată cu repartizarea păşunilor, crescătorii de animale, cu concursul sfaturilor populare să confecţioneze c ît mai multe porţi, iar ciobanii să fe obligaţi să le mute în mod re­fulat Dar înainte de a începe păşunatu t­rebuie asigurate sursele de apă, n­­orocile refăcute, amenajîndu-se fin­eni sau făcîndu-se alte lucrări nece­sare pentru asigurarea apei, după numărul de animale. De asemenea,­rebuie reparate drumurile de acces, jodurile şi gardurile necesare. Să se aibă în vedere că în timpul nopţii mimatele au nevoie de adăposturi făcute pe toate tipurile de păşuni, pentru ca animalele să fie ferite de lunt şi umezeală. Asemenea construc­­ții au realizat colectiviștii din Lăzăr­­­ea, raionul Gheorghieni. Multe sfa­­turi populare pot vota din autoimpu­­nere construirea unui adăpost pe pă­șune pentru animale, lucru pus în practică încă anul trecut de sfatul popular din comuna Cristuru Secu­­i­esc. Totodată, este necesar să asi-1 jurăm adăposturi şi ocoale pentru tauri, care nu trebuie să lipsească de pe nici o păşune unde avem un nu-­ măr de 50-80 capete vaci şi juninci.­­ Nu e deajuns ca numai adăposturile pentru animale să fie corespunzătoare, ci şi stînile refăcute, dacă e cazul. E bine ca pășunatul animalelor să se facă pe parcele, economisindu-se astfel 20—30 la sută din necesarul de iarbă. Pe unele pășuni s-ar putea adopta parcelarea cu garduri din sîr­­mă, prin care să circule un curent electric de mică tensiune. Cu spriji­nul S.M.T.-urilor numeroase gospodă­rii agricole colective ar putea trece la aplicarea acestei lucrări. înainte de a trece de la regimul de grajd la regimul de păşunat, anima­lele trebuie supuse următoarelor mă­suri pregătitoare: In primul rind se va face un con­trol al sănătăţii lor, de către medicii veterinari, animalele bolnave nefiind lăsate la păşune. Copitele animalelor trebuie tăiate şi curăţate. Caii se des­­potcovesc la picioarele dinapoi. La vaci şi boi se scurtează coarnele, pi­­lindu-s­e cu 1,5—2 cm, ca să preîn­­tîmpinăm accidentele. Toate cornutele vor fi supuse la tratamentul pentru distrugerea coşurilor de sub piele, care găuresc pielea scăzîndu-le va­loarea. Pentru aceasta, agenţii vete­rinari comunali au medicamentele ne­cesare. Cu două săptămîni înainte de ieşirea la păşune, taurinele şi ovine­le trebuie vaccinate împotriva dala­­cului, iar tineretul taurin şi împotriva armuralului. înainte de a ieşi la pă­şune, toate oile se tratează contra distomatozei, dîndu-se două capsule la un interval de 8 zile, şi se tunde luna în jurul ochilor şi pe picioare. Cîinii ciobăneşti trebuie supuşi în mod obligatoriu tratamentului de dis­trugere a paraziţilor intestinali, care dau căpiale şi beşicile cu apă la plă­­mîni şi ficat. Toate gospodăriile de stat, gospodă-­ riile colective, întovărăşirile zootehnice cit şi ţăranii cu gospodării indivi­duale să marcheze animalele prin tatuaj la ureche şi ardere pe corn. E bine ca toate animalele înainte de a fi scoase la păşunat să fie cîntărite. Trecerea de la regimul de furaje us­cate la furaje verzi­ să se facă treptat, în timp de 10-12 zile iar animalele să fie scoase zilnic în ocoale pentru a se obişnui cu temperatura aerului de afară. Acestea sînt doar o parte din cele mai importante măsuri pregătitoare pentru scoaterea animalelor la pă­şunat. Crescătorii de animale vor înţelege că pentru obţinerea de producţii ridi­cate de lapte, lină şi carne la un preţ de cost mult mai scăzut, păşunatul trebuie organizat şi folosit din ce în ce mai bine în condiţiile pe care le oferă regiunea noastră. Dr. EMIL PASAT, şeful serviciului zoo-veterinar din Direcţia agricolă regională RECENZIE ANALELE INSTITUTULUI DE ISTORIE A PARTIDULUI DE PE LÎNGĂ C.C. AL P.M.R. Nr. 2 martie — aprilie A apărut nr. 2, pe lunile martie-aprilie, al „Anale­­or Institutului de istorie a partidului“. Ca şi în numărul pre­­cedent, şi în numărul de faţă al „Analelor“, un spaţiu amplu este consa­­crat materialelor legate de răscoala din 1907, al cărei semicentenar este aniver­sat în întreaga ţară. In nr. 2 al revistei „A­­nalele“, sub titlul „Răs­coala din 1907 şi acţiunile muncitoreşti“, sunt publi­cate amintirile unor vechi activişti ai mişcării mun­citoreşti, în care aceştia arată sprijinul acordat ţă­ranilor răsculaţi de către clasa muncitoare — chiar dacă acest sprijin a fost neorganizat şi a avut de înfruntat împotrivirea unor conducători oportunişti ai mişcării muncitoreşti, pre­cum şi sălbatica teroare dezlănţuită de autorităţi împotriva mişcării munci­toreşti. Amintiril cu privire la sprijinul acordat de clasa muncitoare, ţărănimii răs­culate semnează în acest număr M. Gh. Bujor, Janeta Marius-Safir, Istra­­te Ionescu, Dumitru Begă, Vasile Anagnoste, Vasile Grăjdeanu, Constan­tin Mănescu şi alţii. In studiul intitulat: „Iz­bucnirea şi desfăşurarea răscoalei ţăranilor din 1907 în Moldova“ (fragment dintr-o lucrare în curs de pregătire), aspirantul în ştiinţe istorice Damian Hu­­rezeanu, pe baza unui bo­gat aparat ştiinţific, abor­dează unele aspecte inte­resante ale mişcării. In articolul „Mişcarea muncitorească şi 1907“ (Ex­tras din lucrarea acad. Mi­hail Roller „Despre mişca­rea muncitorească din Ro­­m­nia“, vol. II, 1900—1910, publicată în anii 1938— 1939 în gazeta muncitorilor români din Detroit Michi­gan „Deşteptarea“), auto­rul analizează modul cum a privit mişcarea muncito­rească acest eveniment, ati­tudinea adoptată şi solu­ţiile date. Autorul prezintă diferite puncte de vedere ce s-au manifestat în sinul mişcării muncitoreşti cu pri­vire la răscoalele ţărăneşti, condamnarea lor de către conducerea oficială oportu­nistă din mişcarea munci­torească şi poziţia de apă­rare şi sprijinire a răscoa­lelor adoptată de grupul în fruntea căruia se aflau M. Gh. Bujor, I. C. Frimu, Al. Constantine­scu şi alţii. Bogata activitate ştiinţi­fica în legătură cu cerceta­rea cauzelor şi desfăşurării răscoalei din 1907, prilejui­tă de împlinirea unei jumă­tăţi de veac de la acest eveniment de mare însem­nătate din istoria poporului nostru, a dus la descoperi­rea unor importante docu­mente inedite care a duc preţioase contribuţii la cu­noaşterea cît mai temeini­că a evenimentului. In revista „Analele“ nr. 2 sub titlul: „Unele docu­mente privind izbucnirea şi desfăşurarea răscoalei ţăranilor din 1907 în Mol­dova“, Vasile Adăscăliţei şi Janeta Benditer prezintă 13 documente descoperite la Arhivele Statului din Iaşi, care cuprind date şi apre­cieri interesante privitoa­re la evenimentele petrecu­te în primăvara anului 1907 în satele ţării noas­tre. La rubrica „Studii şi re­ferate“, continuîndu-se pu­blicarea studiului „Din is­toricul formării şi dezvoltă­rii clasei muncitoare din Ro­­m­ânia“ de N. N. Constan­­tinescu, în numărul de fa­ţă al revistei „Analele“ se prezintă „Unele aspecte ale răspindirii muncii salariate în Ţara Romînească şi Mol­dova după revoluţia de la 1848 pînă la reforma a­­grară din 1864“. La rubrica „Lecţii şi Consultaţii“ este publicată lecţia „Partidul Muncitoresc Român — conducătorul po­porului muncitor în lupta pentru construirea socialis­mului (1948—1950)“. Lecţia tratează următoarele eve­nimente şi momente impor­tante ale perioadei: înlătu­rarea monarhiei şi procla­marea Republicii Populare Romíne — începutul re­voluţiei socialiste; reali­zarea unităţii politice, ideo­logice şi organizatorice a clasei muncitoare — Con­gresul I al P.M.R.; lupta P.M.R. pentru victoria în alegerile pentru Marea A­­dunare Naţională din mar­tie 1948 — adoptarea pri­mei Constituţii a R.P.R. ; actul revoluţionar al na­ţionalizării principalelor mijloace de producţie (11 iunie 1948) , politica parti­dului de industrializare socialistă a ţării şi de transformare socialistă a agriculturii — refacerea economiei naţionale — planurile de stat pe anii 1949 şi 1950 şi lupta P.M.R. pentru apărarea purităţii rîndurilor sale, pentru întărirea legături­lor sale cu masele. Interesante materiale a­­duc de asemenea celelalte rubrici ale „Analelor“. In cadrul rubricii „Co­municări şi note ştiinţifi­ce“ mai este publicat ar­ticolul : „Aspecte privind participarea batalionului de voluntari, în frunte cu ute­­ciştii, la războiul antihitle­rist (23 August 1944 — 9 mai 1945)“, de V. Bîrză. Un alt articol, publicat în aceeaşi rubrică, semnat de L. Eşanu, se ocupă de unele materiale în legătu­ră cu greva de la C.F.R. — Paşcani din 7—12 iu­nie (25—30 mai — stil vechi) 1918. In cadrul rubricii „Docu­mente“ (V. A. Varga și M. Francisc) sunt prezentate do­cumente privind unele lupte greviste din Transil­vania în 1906. Educaţia comunistă în şcoli Educaţia comunistă îşi propune ca scop dezvoltarea generaţiei tinere in toate domeniile — adică in domeniul educaţiei intelectuale, estetice, morale, fizice şi al învăţămîntului politehnic. Aceste ramuri ale educaţiei comunis­te se îmbină în procesul instructiv­­educativ al şcolii. Munca cu intelectul — lămurirea elevului — este primul pas în forma­rea gustului estetic, în exersarea fizi­că, în politehnizare şi are un rol foar­te important în educaţia morală. La fel, puterea fizică, sănătatea este con­diţia de bază a depunerilor de efor­turi mintale în şcoală. In orice formă şi oricum să se ma­nifeste, unilateralitatea în munca şco­lară înseamnă reînvierea rămăşiţelor dăunătoare ale educaţiei burgheze. De exemplu, pe tărîmul educaţiei fi­zice şi al sportului, de multe ori se manifestă unilateralitatea, în sensul cînd un elev obţinînd succese în vre-o ramură a sportului­­ începe să ne­glijeze învăţătura, părăseşte fără în­voire şcoala etc. De aceea, activiştii sportivi, ca şi conducătorii de şcoli trebuie să urmărească cu mare aten­ţie ca toţi elevii, inclusiv sportivii, să se dezvolte armonios în toate dome­niile. Dacă întrebăm pedagogii de profe­sie — cum ar vrea să fie elevul edu­cat de el — primim diferite răspun­suri. La cursurile de perfecţionare din vara anului trecut am căutat să pu­nem de acord această problemă. O­­dată întorşi acasă, am accentuat mai mult asupra lăturei educative a elevi­lor prin cultivarea dragostei faţă de patrie şi popor, prin contribuţia lor prezentă şi viitoare la cauza clasei muncitoare, să stimeze şi să îndră­gească marea ţară a socialismului, e­­liberatoarea noastră de sub jugul fas­cist. Vrem ca elevii noştri să se obiş­nuiască în a munci perseverent, să ştie să depună eforturi, să lucreze şi atunci cînd nu au ,,poftă“, să fie dis­ciplinaţi, nu din silă, ci din înţelege­rea şi pentru respectarea interesului obştesc. Am dori să aibă putere de voinţă, să fie curajoşi, indulgenţi da­că e cazul, dar şi severi cînd este nevoie. Să fie autoritari, dar şi ascul­tători cînd este cazul. Vrem să le formăm obiceiuri, atitudini civilizate, să ştie să se distreze în mod civili­zat. Să aibă aptitudini de organizare, să fie activi şi să aibă iniţiativă în muncă. Pentru a putea realiza această fi­gură luminoasă a tineretului de mîine, trebuie să-l educăm în colectiv. Teza lui Macarenco este complet ştiinţifică. Baza societăţii noastre este colecti­vul, munca şi proprietatea colectivă. Spre această formă de viaţă păşeşte astăzi şi agricultura, pe calea trata»-­ formării socialiste. La această formă de viaţă trebuie să ne gîndim şi noi cînd pregătim tineretul şcolar. Munca şcolarului la ore, scopurile lui , buna învăţătură şi disciplina nu necesită neapărat efort colectiv. Scopul de a obţine note bune, de a avea purtare ireproşabila se poate realiza şi individual. Trebuie căutate şi găsite însă forme care să presupu­nă efortul colectiv. Cel mai bogat tărâm de activitate în această direcţie este munca în afa­ra clasei, cu multiplele şi variatele ei forme. Trebuie creată şi formată via­ţa colectivă a clasei şi a şcolii cu problemele, bucuriile şi scopurile ei, viaţă comună care să poată fi aidoma unei săli de gimnastică a exersării însuşirilor morale ale elevului. O problemă importantă şi de mare actualitate este dezvoltarea vertigi­noasă a învăţămîntului politehnic. Şcoala noastră trebuie să rezolve în acest domeniu sarcini multiple: — este o şcoală de cultură genera­lă, trebuie să pregătească elevi a­tît pentru studii superioare cit şi pentru munca practică. De aceea, şcoala noastră, prin in­troducerea învăţămîntului politehnic caută ca pe lîngă învăţămîntul teore­tic să dezvolte formele învăţămîntului tehnic — în multe ramuri, ca prin a­­ceasta elevii să cunoască elementele de bază ale mai multor meserii, pu­ţind alege cea mai preferată dintre ele, ca însuşind elementele de bază ale acestei meserii să se poată perfec­ţiona cît mai repede după terminarea şcolii. In acest domeniu, folosind experien­ţa bogată a şcolii sovietice, se înfiin­ţează şi la noi ateliere şi parcele ex­perimentale lîngă şcoli, cercuri teh­nice etc. In regiunea noastră aproape într-o sută de şcoli avem deja atelie­re, iar la foarte multe şcoli, parcele. Avem două şcoli experimentale ale Ministerului învăţămîntului. La şco­lile medii nr. 1 şi nr. 2 „Bolyai Far­kas“ din Tg. Mureş funcţionează ate­liere de tîmplărie şi lăcătuşerie, elevii fac practică în aceste ateliere şi la parcelele şcolii. Metode mai frecvente sunt munca în cercuri, vizitele la fa­brici şi întreprinderi, G.A.S. şi G.A.C. uri şi practică în timpul varii. Multe sarcini mai stau in faţa noas­tră, dar folosind cu pricepere bogata noastră tradiţie progresistă în dezvol­tarea învăţămîntului, şi călăuzindu­­ne după pedagogia ştiinţifică sovieti­­că, vom putea da patriei o generaţie bine pregătită şi gata pentru marea operă de construire a socialismului. ÖTVÖS LUDOVIC profesor la Şcoala medie nr. 2 „Bolyai Farkas“ Tg. Mureş

Next