Steaua Roşie, octombrie 1957 (Anul 6, nr. 534-542)

1957-10-02 / nr. 534

Despre aprovizionarea de iarnă încă incepînd din luna septembrie, atenţia organelor comerciale s-a în­dreptat spre o aprovizionare cît mai bună a populaţiei pentru iarnă. An de an sectorul comercial de stat se dezvolta tot mai mult, reuşind să contribuie tot mai efectiv la satisfa­cerea la timp şi în bune condiţiuni a cerinţelor populaţiei. Organele locale comerciale din regiunea noastră s-au străduit să asigure o aprovizion­are cît mai bună a consumatorilor, pun­em­ deja cu în­cepere din 15 septembrie la dispo­ziţia lor, cartofi, varză, rădăcinoase, fructe etc., în cantităţi suficiente. Pentru a asigura depozitarea aces­tora la, Tg. Mureş, de pildă, s-au pus la dispoziţia sectorului comercial magazii şi pivniţe cu o suprafaţă de 1430 m­p, putîndu-se depozita 330 tone zarzavaturi. La Reghin se de­pozitează 330 tone, la Topliţa 138 tone, la Gheorghieni 179 tone, la Ciuc 1190 tone zarzavaturi etc. De asemeni, s-au luat măsuri pentru curăţirea şi aranjarea rafturi­lor în pivniţele şi depozitele desti­nate în acest scop, cît şi pentru o mai bună păstrare a cartofilor in silozuri construite în pămînt. Unităţile Aprozar­ ului au un plan de desfacere foarte bogat. Astfel, din necesarul de 6.650 tone cartofi, 880 tone vor fi procurate prin gos­podăriile de stat, 1.000 tone prin G.A.C. şi 4.770 tone prin piaţa şi­ a populaţiei beră ; din necesarul de 1025 tone varză se vor procura prin gospodăria de stat 220 tone, prin G.A.C. 150 tone, din alte regiuni 355 tone, iar prin piaţa liberă 300 tone etc. In centrele mai importante din punct de vedere al aprovizionării de zarzavaturi ca: Tg. Mureş, Topliţa, Sînsimion, Tg. Secuiesc, Gheorghieni etc., se construiesc noi silozuri, iar cele de la Cristur şi Band care nu îndeplinesc încă condiţiile optim pentru insilozare, sunt în curs de re­paraţie. Pentru a se evita aglomerarea la centrele de desfacere s-au creat puncte de desfacere a zarzavat­­ilor pe lîngă centrele muncitoreşti mai importante ca de pildă: fabrica ,,Simó Géza“. ..Encsel Adauriciu“, fabrica de zahăr etc. Şi în regiune, acolo unde aprovizionarea prezintă greutăţi s-au creat puncte de desfa­cere. Astfel, centrele muncitoreşti ca mina Căpeni, U.I.L. Comandau şi cele de pe Valea Mureşului sunt asi­gurate din acest punct de vedere. Pentru realizarea cît mai ritmică a aprovizionării pentru iarnă este necesar a se analiza cum a decurs a­­ceastă acţiune în anii trecuţi, înlă­­turîndu-se lipsurile, pentru a se crea în anul acesta condiţii dintre cele mai bune, mai ales dat fiind faptul că în acest an recolta este atit de bogată. Deci atenţia sfaturilor populare trebuie să se îndrepte, în această campanie, spre o aprovizio­nare cu zarzavaturi cît mai promptă a populaţiei. Este bine venită măsura luată de Aprozar ca acolo unde se fac cumpărături în valoare mai mare de 50 lei, mărfurile să fie transportate la domiciliu, uşurîndu­­se mult in felul acesta munca gos­podinelor. Este bine să se ţină cont de cele arătate mai sus, întrucît pe lîngă asigurarea unei bune aprovi­zionări a populaţiei pentru iarnă, o problemă tot atît de importantă este şi aceea a aprovizionării cantinelor. In această perioadă este bine ca organele comerciale să pună un accent deosebit pe preparate din legume, zarzavaturi, fructe etc. Să se organizeze desfacerea către beneficiar a acestor produse alimentare cît mai ritmic, evitîndu-se crearea unor suprastocuri nevandabile. Organelor de partid le revine sar­cina de a supraveghea felul în care aceste produse alimentare corespund calitativ. Să se mobilizeze muncitorii din fabricile de conserve pentru ca să lucreze cu întreaga lor capacita­te. Numai în felul acesta vom reuși ca să satisfacem cerinţele populaţiei şi a cantinelor în ce priveşte o bună aprovizierăr­n­i acestora pentru arnă. T. S. lin Unisyst emit insiroza Ţăranii muncitori din comuna Un­­gheţi­, raionul Tg. Mureş sunt oameni harnici. F­ămintul roditor este lu­crat cu pricepere obţinîndu-se în fiecare an mari producţii de cereale la hectar. Sunt aici şi fruntaşi ai re­coltelor bogate ca Covrig Gheorghe. In ce priveşte creşterea vitelor de asemeni ţăranii muncitori din Un­­gheni sunt buni cunoscători. Pentru o recoltă bogată în anul viitor, aici pregătirile au început din timp. Pînă la 29 septembrie s-au executat arături pentru însămînţări pe o suprafaţă d­e 75 hectare. Pe 35 hectare s-au făcut arături adinei de toamnă pentru însămînţările de primăvară. In acest timp s-a trans­portat pe cîmp gunoi de grajd pe 90 hectare şi s-au curăţat 13 tone seminţe. O mare parte din insămînţăriie de toamnă se fac pe terenurile cul­tivate anul acesta cu porumb. Ca să nu întîrzie însăminţările, recolta­tul porumbului a început din vreme. De pe 140 ha s-au cules deja porum­bul şi în mare parte s-au tăiat şi cocenii. Primii la însămînţări au fost Co­vrig Gheorghe (Ciolgu), fruntaş ai recoltelor bogate, Suciu Gheorghe (prefus), Szatmári Iosif şi alţii. Pina la 29 septembrie au fost însă­­mînţate 5 hectare cu grîu şi 3 hec­tare cu orz. Acestea toate sînt bune. Ceea ce nu e bun la Ungheni este problema visi­ozărilor, lucru ce nu aduce lau­dă ţăranilor muncitori de aici. Deşi fiecare cunoaşte veniturile mari ce se pot realiza numai din vînzarea teptelui, nimeni nu s-a gîndit pen­tru asigurarea de furaje cît mai bune şi mai consistente animalelor, care să ducă la mărirea producţiei de lapte. Acest lucru reiese şi din faptul că din cele­ 1.500 tone furaje planificate a­re, însiloza la Ungheni nu s-a realizat nimic. Posibilităţi de însilozare au fost şi sunt nu numai pentru 1.500 tone ci chiar şi pentru mai mult. Nu a existat însă preo­cupare în această problemă. Dacă unii ţărani muncitori au obiectat că la Ungheni nu s au însilozat nicio­dată furaje şi că ei nu cunosc avan­tajele ce le-ar aduce furajele însilo­zate, sfatul popular nu s-a mai ocupat cîe această problemă. Dar nici tehni­cienii de la raion nu s-au gîndit ca în cadrul unei adunări generale să a­­rate ţăranilor importanţa insiloză­­rilor şi să-i înveţe, practic cum se poate face acest lucru. Era bine venit, şi nici acum nu este tîrziu să se organizeze un schimb de ex­perienţă la gospodăria colectivă din Su­riang de Mureş sau Corunca care însilozează în fiecare an mari can­tităţi de furaje, unde ţăranii mun­citori­ să vadă cu ochii lor şi să se convingă de avantajele furajelor visi­ozate. Zilele acestea încene şi la Un­gie­ni .recoltatul sfeclei de zale- Este cfe datoria ..sfatului popular. c­a tehnicienilor agronomi să îndrume ţărănimea muncitoare pentru ca toa­te frunzele şi coteţele de sfeclă de zahăr să fie însilozate. în această acţiune să fie antrenaţi deputaţii, ca pe circumscripţii e­ectorale să se or­ganizeze întrecere între ţărani pen­tru a se însiloza cît mai multe fu­raje. Veacuri de-a rîndul oamenii cei mai buni din lume au visat la o viaţă li­beră. In secolul al XX-lea aceste vi­suri au devenit realitate. In 1917 Ma­rea Revoluţie Socialistă din Octom­brie a statornicit pe a şasea parte a globului, pămîntesc statul sovietic al muncitorilor şi ţăranilor. V. I. Le­nin a fost inspiratorul şi organizato­rul acestei noi forme a puterii. El a văzut primul în soviete uriaşa lor forţă şi vitalitate, rolul lor primordial în făurirea societăţii socialiste. Sovietele, scrie Lenin, „aceasta este o putere la care poate participa oricine, o putere care face totul în vă­zul maselor, care este accesibilă ma­selor, care emană direct de la mase, care este organul direct şi nemijlocit al masei poporului şi al voinţei ei“ (V. I. Lenin, opere, vol. 10 pag. 232 ediţie E.S.P.L.P.). Pentru prima oară în istorie a fost creată o societate în care întregul pămînt şi subsolul, fabricile şi uzine­le, mijloacele de comunicaţii şi băn­cile, şcolile şi teatrele, spitalele şi sanatoriile nu constituie o proprietate particulară, ci o proprietate socialistă de stat, adică un bun al întregului popor. U­niunea Sovietică nu cunoaşte anarhia producţiei, crize şi şomaj. Economia naţională a U.R.S.S. este planificată. Planurile de stat de dez­voltare a economiei naţionale se în­tocmesc pe un an şi pe perioade în­tregi de cinci ani. In prezent poporul sovietic luptă pentru îndeplinirea celui de-al şaselea plan cincinal. Următoarele fapte ilus­trează ritmul înalt de dezvoltare a economiei U.R.S.S. : in 1957 volumul producţiei industriale în Uniunea So­vietică a crescut de peste 30 de ori în comparaţie cu­ perioada prerevolu­­ţionară. In 1960 — ultimul an al celui de-al şaselea cincinal — producţia de oţel va atinge 68.300.000 tone şi va depăşi de peste 16 ori nivelul anului 1913. Extracţia de cărbune va totaliza 593.000.000 tone — de 20 de ori mai mult decît în vechea Rusie. Producţia de energie electrică va fi mărită la 320 miliarde kwh, ceea ce va însemna de 168 de ori nivelul a­­nului 1913. Pe baza puternicii industrii socialiste în U.R.S.S. a fost creată marea agri­cultură cu un înalt nivel de mecani­zare. In locul celor 25.000.000 de gos­podării ţărăneşti individuale mici şi foarte mici, în U.R.S.S. există în pre­zent 83.000 de colhozuri, aproximativ 9.000 staţiuni de maşini şi tractoare şi 5.100 sovhozuri. Numai în ultimii trei ani în U.R.S.S.s-au valorificat 35.500.000 hectare de terenuri virgine şi înţelenite. Se prevede ca la sfîrşitul celui de-al şaselea cincinal producţia globală de cereale în ţară să crească la 11 miliarde poduri. A fost trasată sarcina ca în următorii 2—3 ani să se ajungă din urmă şi să se întreacă S.U.A. în ceea ce priveşte producţia de lapte şi carne pe cap de locuitor. In U.R.S.S. a fost desfiinţată exploa­tarea omului de către om. Societatea se compune din oameni ai muncii de la oraşe şi sate, egali in drepturi, li­beri de orice opresiune. In Ţara Sovietică munca constituie o datorie şi o chestiune de onoare, pentru fiecare cetăţean apt pentru muncă. Guvernul sovietic nu numai că ga­rantează dreptul cetăţenilor la muncă, ci înfăptuieşte acţiuni de mare amploa­re pe linia mecanizării muncii, aplicării tehnicii moderne în producţie, ceea ce uşurează în cel mai înalt grad munca oamenilor sovietici. Oamenii muncii din Uniunea Sovie­tică au­ dreptul la odihnă. Acest drept este asigurat prin stabilirea pentru muncitori şi funcţionari a zilei de muncă de opt ore şi prin reducerea ei treptată într-un viitor apropiat la şapte ore. Pentru adolescenţi s-a stabilit ziua de muncă de şase ore. Toţi mun­citorii şi funcţionarii beneficiază de concedii anuale plătite, au dreptul la asigurarea materială la bătrîneţe, pre­cum şi în caz de boală şi de pierdere a capacităţii de muncă. Oamenii mun­cii se bucură de asistenţă medicală gratuită pe contul statului. La dispo­ziţia lor se află o vastă reţea de­ sa­natorii, case de odihnă etc. Fiecare cetăţean al U.R.S.S. are dreptul la învăţămînt. Acest drept este asigurat prin învăţămîntul general o­­bligatoriu de şapte ani şi prin intro­ducerea pretutindeni a învăţămîntului mediu general. In şcolile de toate gradele din U.R.S.S. învăţămîritul este gratuit. Este larg răspîndit sistemul burselor de stat. In 1956 numărul per­soanelor care învaţă în U.R.S.S. în învăţămîntul de toate gradele a tota­lizat aproximativ 30 milioane. Măreaţa forţă a orinduirii sociale şi de stat sovietice rezidă în faptul că ea asigură creşterea neîncetată a bu­năstării poporului. Grija guvernului sovietic faţă de om, faţă de satisfacerea nevoilor lui crescînde constituie o ex­presie grăitoare a democratismului so­vietic. In Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste se înfăptuieşte o adevărată democraţie: întreaga putere in ţară aparţine oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Ea este exercitată prin so­vietele de deputaţi ai oamenilor mun­cii. Clasa muncitoae a U.R.S.S., ca cea mai înaintată clasă, exercită con­ducerea de stat a societăţii. Organele puterii de stat — de la sovietul sătesc la Sovietul Suprem al U.R.S.S. — sunt alese pe baza votului universal, egal, direct şi secret. Femeile sovietice se bucură de drepturi egale cu ale bărbaţilor în­­ toate domeniile vieţii. Sovietele au promovat milioane de oameni la conducerea statului, a eco­nomiei, la muncă îndeplinită în dome­niul tehnicii, ştiinţei şi artei. Activi­tatea creatoare de sine stătătoare a maselor populare constituie un izvor nesecat al forţei şi puterii statului so­vietic socialist. U.R.S.S. este o familie frăţească a popoarelor libere şi egale în drepturi, care trăiesc în prietenie şi strînsă co­laborare. U.R.S.S. este formată din 16 republici unionale. Toate acestea se bu­cură de drepturi egale. Puterea sovieti­că a desfiinţat politica asupririi naţiona­le şi inegalităţii între popoare, a tradus în viaţă dreptul naţiunilor la existenţa de stat de sine stătătoare. Republicile sovietice au un teritoriu propriu se bucură de independenţă naţională, au o constituţie şi o legislaţie proprie. Datorită politicii naţionale leniniste toate republicile sovietice­ s-au trans­format în ţări înaintate, înfloritoare, cu o industrie bine dezvoltată, cu o mare agricultură mecanizată şi un înalt nivel cultural. Statul sovietic este un apărător de nădejde al măreţelor cuceriri ale oa­menilor muncii. Uniunea Sovietică dis­pune de o armată a muncitorilor şi ţă­ranilor care păzeşte cuceririle revolu­ţionare, apără libertatea şi indepen­denţa tuturor popoarelor sovietice. Ca­­drele de comandă ale Armatei Sovie­tice se recrutează din acelaşi mediu ca şi cadrele inferioare — din rin­­durile muncitorilor, ţăranilor şi inte­lectualilor. Armata Sovietică este edu­cată în spiritul respectului faţă de toate celelalte popoare. Ea nu a ata­cat niciodată vreo ţară. Poporul sovie­tic şi armata sa au recurs la arme numai pentru un război drept, de eli­berare, numai pentru apărarea ţării lor împotriva cotropitorilor străini, pen­tru ajutorarea altor popoare în lupta lor de eliberare împotriva înrobitorilor străini. Statul sovietic a fost de la bun în­ceput şi este totdeauna pentru pace, pentru relaţii paşnice cu toate ţările. In 1951 Sovietul Suprem al U.R.S.S. a adoptat Legea pentru apărarea pă­cii, pe baza căreia orice propagandă de război este considerată crimă de cea mai mare gravitate împotriva omenirii, iar persoanele vinovate de propagandă de război sînt judecate ca criminali de drept comun. In întreaga sa politică externă guvernul sovietic porneşte de la indi­caţia leninistă cu privire la posibili­tatea unei îndelungate coexistenţe şi a întrecerii paşnice a celor două sis­teme — socialist şi capitalist. Poli­tica externă a U.R.S.S. urmăreşte întărirea legăturilor comerciale şi de afaceri cu toate ţările pe baza avan­tajelor reciproce. Actualmente Uniunea Sovietică nu mai este o insulă singuratică, încer­cuită de ţări capitaliste. Socialismul s-a transformat într-un sistem mondial. Uriaşa putere şi înaltul prestigiu mo­ral al Uniunii Sovietice, puterea lagă­rului socialist constituie izvorul încre­derii milioanelor de oameni în menţi­nerea păcii. Lumina paşnică a stelelor Kremli­nului este vizibilă pe întreg pămîntul. Norii întunecaţi care plutesc de peste ocean încearcă în zadar să umbrească strălucirea lor. Sub steagul luptei pentru pace se unesc toţi aceia cărora le sînt scumpe realizările ştiinţei, cul­turii şi civilizaţiei, aceia care­ apăra progresul istoric continuu, care luptă pentru libertate şi o adevărată demo­craţie. Soarta păcii între popoare de­pinde de gradul lor de unitate, coe­ziune, organizare, şi fermitate. Statul sovietic - stat al muncitorilor şi ţăranilor­­­­ Fruntaşi la difuzarea presei Pe lingă faptul că factorii poştali Füllep Iosif şi Tamás Francisc din sectorul 11 din oraşul Tg. Mureş distribuie zilnic zeci de scrisori, cărţi poştale, mandate, pensii, dife­rite ziare şi reviste, ei acordă o deosebită atenţie colectării a cît mai multe abonamente la ziare. Numai zilele trecute ei au abonat la dife­rite ziare un număr de GIG, iar la reviste peste 300 oameni. Aceşti doi factori conştiincioşi nu se mulţumesc numai cu abonamentele sus amintite; ei depun în continuu eforturi ca cititorii să primească la timp ziarele şi revistele. Şi eu sunt unul din cititorii ziarelor „Sciteia" şi­ „Steaua roşie" şi pot să spun ca le primesc cu regularitate, pentru care fapt îi felicit pe tovarăşii factori, do­­rindu le ca şi in viitor să distribuie cu aceeaşi punctualitate ziarele. TURCU GHEORGHE: „In privinţa abonamentelor, suntem­ printre primii pe oraş“ Cind­ păşeşti pragul bibliotecii fa­bricii „Simo Géza“ din Tg. Mureş, simţi aţintiţi cercetători asupră-ţi doi ochi serioşi, severi. O femeie mărun­ţică te întimpină. Bibliotecara Nemes Ana este în acelaşi timp şi difuzoare volu­tară a fabricii. — De mult lucraţi în fabrică ? — De zece ani. Dar înainte m-am ocupat de munca sindicală. Din 1955 sunt însă bibliotecară şi difuzoare vo­luntară. Şi adăugă repede: îmi place să urmăresc felul în care se ridică oamenii din fabrică. îmi place să împart cărţi, ziare. Tăcu tot atît de repede. Freq vorbăreaţă nu e. Ordi­nea desăvîrşita din rafturile cu cărţi, din tabelele cu abonaţii şi din întreaga ■'Ic. :n general c .­n.,,t­­ei. Din numărul mare de muncitori, puţini erau abonaţi la ziare, reviste. Citeau puţin. Dar difuzoarea şi-a în­ceput cu seriozitate munca. Mai în­­tii şi-a notat pe toţi cei care nu erau abonaţi la nicio publicaţie. Erau mulţi, a umplut multe file cu numele lor. ,a chemat apoi toţi responsabilii de secţii, a stat de vorbă cu ei îndelung, încercînd să formeze convingerea unanimă a necesităţii lecturii presei centrale şi locale pentru orice mun­citor. Şi-apoi, fiecare responsabil de secţie a stat de vorbă cu oamenii săi. — Am pornit încetişor. Iată, să luăm de pildă „Scinteia“. In septem­brie am avut 42 de abonaţi. In oc­tombrie 49, progresele sunt mai m­ai evidente la „Munkás Élet“. Pe luna mai a. c. aveam 5 abonamente. In iunie, am sărit deodată la 35, pe care le-am menţinut în iulie, ca in au­gust să facem un nou salt, la 85. Şi iată-ne în octombrie cu 128. La „Car­netul agitatorului“ avem 244 de abo­namente. Credeţi că am avut atit­ea de la început ? Au fost necesare noi liste cu cei neabonaţi, am ţinut alte convorbiri, de data asta nu cu res­ponsabilii de secţii, ci cu cei mai ri­dicaţi oameni din punct de vedere cul­tural. Au luat ei listele. Am folosit şi gazeta de perete în acest scop. Intr-adevăr, gazeta fabricii are alături de rubricile obişnuite, două rubrici ale căror articole se schimbă mai des. Sînt materiale interesante, tăiate din diferite ziare. Mai există totuşi publicaţii care au un singur abonat sau doar 5—6 în întreaga fa­brică. Difuzoarea e hotărîtă să lichi­deze această situaţie chiar pentru luna viitoare. ’ — — Să auziţi numai ce gălăgie se face cînd nu sosesc ziarele la timp ! Şi am surprins un licăr de mindrie în ochii difuzoarei. — In privinţa abonamentelor, sin­tem­ printre primii pe oraş. M. PETRI Noul cămin studenţesc, dat spre folosinţă la I octombrie a. c.

Next