Steaua Roşie, iulie 1958 (Anul 7, nr. 612-620)
1958-07-02 / nr. 612
PPPA CONSFĂTUIREA DE LA CONSTANŢA Creşterea numărului de animale — sarcină de căpetenie In expunerea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la consfătuirea de la Constanţa se arată că creşterea numărului de animale şi a productivităţii lor constituie o sarcină de cea mai mare importanţă pentru oamenii muncii din agricultură. Dacă vom creşte animale multe cu o productivitate mare, vom avea din abundenţă carne, lapte, brînză, unt, pui, lînă şi piei, adică tot ceea ce poate asigura un trai tot mai bun pentru oamenii muncii de la oraşe şi sate. Aruncînd o privire asupra creşterii animalelor putem vedea că din anul 1954 în raionul Tg. Mureş numărul animalelor nu s-a mai ridicat. Dar putem afirma că rasele de animale s au îmbunătăţit iar producţia lor a crescut. Dacă în anul 1954 gospodăriile agricole colective obţineau în medie 960 litri lapte pe cap de vacă furajată, în anul 1957 producţia a ajuns la 1.426 litri lapte. In ceea ce priveşte producţia de lapte rezultate bune au obţinut colectiviştii din Sîntana de Mureş şi Curteni. Ei au realizat în medie 2.888 respectiv 2.842 litri lapte pe cap de vacă. Rezultatele bune obţinute de aceste două gospodării colective se datoresc şi faptului că ele asigură o hrană consistentă animalelor pe toată perioada stabulaţiei, prin nutreţ însilozat. Nu acelaşi lucru îl fac în schimb colectiviştii din Acăţari, Stejeriş, Nicoleşti-Ciba şi Şardul-Nirajului. Aici şi producţia de lapte obţinută e mică. Pînă acum, multe gospodării agricole colective din raionul nostru nu au dat importanţa cuvenită creşterii animalelor, în special a vacilor. Astfel, pe raion la 100 ha teren deţin numai 13,4 capete bovine, din care vaci de lapte abia 5,8 capete. Sunt în schimb şi gospodării agricole colective care au depăşit cu mult prevederile în ce priveşte numărul de animale. Cea din Miercurea Niraj de pildă, în loc de 36 bovine deţine 50, iar vaci, în loc de 18 are 26. Asemenea rezultate au şi gospodăriile colective din Mitreşti, Sîngeorgiu de Mureş, Dózsa György, Ilieni, Leordeni, Cuiejd şi Mădăraş. Gospodăriile agricole colective din Nicoleşti-Ciba, Ernei, Iedu şi Şardul Nirajului, însă nu au acordat importanţa cuvenită dezvoltării şeptelului, fapt care a influenţat şi venitul în bani al colectiviştilor. Dacă gospodăriile cu şeptelul de animale dezvoltat au reuşit să împartă membrilor lor între 8—15 lei la zimuncă, cele cu şeptelul mai puţin dezvoltat şi amintite mai sus au împărţit abia 4—7 lei pe zi-muncă. Un neajuns care mai dăinuie pe cuprinsul raionului nostru este că nu se acordă suficientă atenţie creşterii oilor, porcilor şi pasărilor. Ovine de pildă, la 100 hectare ar trebui să se deţină 86 bucăţi, încă abia au ajuns la 54. Unele gospodării agricole colective au obţinut rezultate frumoase şi în creşterea oilor. Colectiviştii din Sîngeorgiu de Mureş au 109 oi în loc de 45, cei din Mădăraş au 198 oi în loc de 108, iar cei din Cuiejd 127 în loc de 70. Sunt unele gospodării agricole colective ca cele din Acăţari, Stejeriş, Crăciuneşti, Foi, Nicoleşti-Ciba şi Leordeni care nu au nici măcar o oaie. In problema porcinelor raionul nostru este mult rămas în urmă faţă de recomandările consfătuirii de la Constanţa. In loc de 50 capete porci la 100 ha teren arabil, noi avem numai 42 capete, iar scroafe de prăsilă în loc de 8 capete deţinem numai 2,8 capete. Gospodăriile colective în loc de 20 porcine la 100 ha teren arabil dispun numai de 14 capete, iar scroafe în loc de 10 capete deţin 4,8 capete. G.A.G. Crăciuneşti în loc de 11 scroafe are numai 2, G.A.G. Nicoleşti-Ciba în loc de 21 scroafe are numai 15, G.A.G. Gheorghe Dózsa în loc de 20 scroafe are numai 7, G.A.C. Şardul Niraj în loc de 6 scroafe are numai 3. O lipsă mare este aceea că ele valorifică purceii la vîrsta de 6—8 săptămîni, în loc să-i crească pînă ce aceştia ating greutatea de cel puţin 100 kg, din care cauză rentabilitatea creşterii porcilor pentru ei nu este cea dorită. Este o datorie patriotica şi în interesul fiecărei gospodării de a depune toate eforturile pentru mărirea şeptelului de animale, pentru îmbunătăţirea raselor şi printr-o raţională îngrijire şi furajare, mărirea productivităţii animalelor. Ca măsuri de îmbunătăţire a furajării animalelor recomandăm: Recoltarea fîneţelor, lucernierelor ş trifoiştilor în momentul optim, adică atunci cînd ele au început să înflorească, pentru că atunci conţin cele mai multe unităţi nutritive şi sîn mîncate cu multă plăcere de animale Folosirea în alimentaţia animalelor a cît mai multe tărîţe, şroturi, borhoturi şi uruieli, care să asigure albumine atît de necesare corpului animal. In timpul verii animalele să fie scoase la păşune cît mai mult timp iar păşunatul să se taiă sistematic, pentru ca iarba să fie cît mai raţional folosită. Gospodăriile să cultive cît mai mul nutreţ de siloz pentru ca pe timpul iernii animalele să fie asigurate cu furaje suculente care să înlocuiasc cu succes furajele verzi şi păşunea din timpul verii. Ing. HOSSU IOAN, Şeful secţiei agricole a raionului Tg. Mureş „Vă chemăm alături de noi“ Breaza este una din comunele bogate ale regiunii noastre. Pămîntul roditor de care dispune dă an de an producţii tot mai sporite. Cu toţii am studiat cu mult interes documentele consfătuirii de la Constanţa. Chemarea consfătuirii spune printre altele : „Ţărani muncitori cu gospodării individuale ! Partidul şi guvernul v-au sprijinit şi vă vor sprijini şi în viitor, stimulîndu-vă să vă munciţi bine pămîntul, să obţineţi recolte sporite. Dar oricît de mult sprijin veţi primi din partea statului, dacă veţi munci mai departe izolat pe pieţele voastre de pămînt şi nu vă veţi uni în gospodării colective şi întovărăşiri, nu veţi putea folosi avantajele agrotehnicii înaintate şi ale mecanizării, nu veţi putea asigura pentru voi şi pentru familiile voastre, o viaţă tot mai îmbelşugată. Calea bunei stări este calea agriculturii socialiste, pe care au păşit sute de mii de familii de ţărani muncitori, intrînd în gospodării colective şi întovărăşiri agricole“. Iată deci de ce, zi de zi, zeci şi si£ te de familii de ţărani muncitori păşesc pe un drum nou în viaţă. Nu mai vorbim de gospodăriile colective, dar chiar şi întovărăşirile unde pămîntul a fost lucrat în comun, cu mijloace mecanizate, au obţinut rezultate mult superioare faţă de cele ce le obţinem noi, lucrînd pe parcele mici de pămînt. Din expunerea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la consfătuirea de la Constanţa am aflat cum întovărăşirea agricolă din Ploscuţeni, raionul Adjud, a obţinut o producţie medie de 2.350 kg grîu la hectar, faţă de numai 1.100 kg în sectorul individual, cea din Obîrşia, raionul Cujmir, a realizat la hectar 3.500 kg de porumb faţă de 2.100 kg cît au obţinut ţăranii muncitori cu gospodării individuale. Am aflat din ziare cum numeroase întovărăşiri din regiunea noastră au obţinut rezultate cum nu s-a mai pomenit pe acele locuri. Pe regiune de pildă, întovărăşirile au obţinut o producţie medie la hectar cu aproape 200 kg grîu şi cu 694 kg orz mai mare decît în sectorul individual. Numai la cîţiva paşi de noi se află întovărăşirea din Reghin. Multor întovărăşiţi de aici munca comună le a adus case noi, vaci de lapte etc. Avantajele ce le aduce întovărăşirea ţăranilor muncitori sînt multe, toate menite să ducă la o viaţă tot mai îndestulată a ţărănimii muncitoare. Nu putem spune că noi, cei din Breaza, pînă acum am trăit rău. Oricine poate afirma că aşa cum trăim astăzi n-am trăit niciodată. Dar putem trăi şi mai bine. Şi acest lucru tocmai prin unirea noastră, a tuturor în întovărăşiri. Iată deci de ce numeroşi ţărani muncitori din sat ne-am hotărît să păşim şi noi pe drumul arătat de partid, înaintînd cereri pentru înfiinţarea unei întovărăşiri. Szabados Pavel, Kiss Alexandru, Macarie Ioan, Suciu Pavel, şi alţi ţărani muncitori au înţeles că acest drum este singurul pe care trebuie să-l urmeze întreaga ţărănime muncitoare. Pînă acum 31 familii de ţărani muncitori din satul nostru au înaintat cereri pentru înfiinţarea întovărăşirii. Locul vostru, al tuturor ţăranilor muncitori din satul nostru este în întovărăşire. De aceea vă chemăm să veniţi alături de noi, pe drumul arătat de partid, pe drumul fericirii şi belşugului ! Nu daţi crezare zvonurilor mincinoase scornite de chiaburi şi cozile lor de topor. Ştim cu toţii că făurirea unei vieţi tot mai bune pentru ţărănimea muncitoare nu este pe placul duşmanului de clasă. El caută prin fel şi fel de metode să ne oprească din drumul pe care am pornit. Tocmai de aceea demascaţi orice zvonuri şi orice uneltiri, şi păşiţi cu încredere alături de noi! CIUMAŞ GHEORGHE, preşedintele comitetului de iniţiativă din Breaza E^a*in fopte R»B*op.9*lS S-au împlinit doar 6 luni de cînd 50 familii de ţărani muncitori din comuna Corbu, raionul Topliţa, au pus bazele întovărăşirii zootehnice „30 Decembrie“. Cu ocazia constituirii, întovărăşiţii s-au angajat să lupte cu toate forţele pentru continua dezvoltare şi consolidare a întovărăşirii. „Să dezvoltăm întovărăşirea prin forţele noastre proprii“ spuneau întovărăşiţii. Deunăzi am vizitat această întovărăşire. Teodor Lăbonţ, preşedintele întovărăşirii mi-a vorbit despre măsurile luate pentru dezvoltarea întovărăşirii, în lumina hotărîrilor consfătuirii de la Constanţa. — Fiecare membru al întovărăşirii — spune el — a dat cîte o mieluţă pentru fondul de bază. Aşadar anul acesta, ca de început, o să avem 50 de oi proprietate obştească. întovărăşiţii de aici însă nu s-au mulţumit cu atît. Ei au hotărît ca de la fiecare oaie să dea cîte un kilogram de brînză pentru fondul de bază al întovărăşirii. In afară de aceasta s-a hotărît a se valorifica 200 kg brînză, iar 10 la sută din banii primiţi să fie repartizaţi la fondul de bază. întovărăşirea „30 Decembrie“ din Corbu are perspective frumoase de dezvoltare. Este necesară însă mai multă preocupare atît din partea consiliului de conducere, cît şi din partea fiecărui întovărăşit. De la înfiinţare şi pînă acum nu s-a mai depus nici o muncă pentru ca şi ceilalţi ţărani muncitori din sat să li se alăture întovărăşiţilor. Mai mult ca atît, pămîntul înscris în întovărăşire de cei 50 membri nici pînă acum n-a fost comasat. Deşi ei s-au convins de avantajele întovărăşirii, primind pe cap de oaie înscrisă în întovărăşire cîte 9 kg brînză faţă de 8 kg cît primesc ceilalţi ţărani muncitori, nici unul din membri nu şi-a înscris toate oile în întovărăşire. Teodor Lăbonţ, preşedintele întovărăşirii, de pildă, din cele 25 ci cîte deţine a înscris în întovărăşire numai5. Cade în sarcina comitetului raional de partid şi a sfatului popular raional de a ajuta această întovărășire pentru atragerea de noi membri, pentru continua dezvoltare a Întovărășirii. Un rodnic schimb de experienţă In sesiunea Sfatului popular comunal din Dedrad care a avut loc în luna iunie s-au dezbătut pe larg, în lumina documentelor consfătuirii de la Constanţa, sarcinile ce le revin deputaţilor în acţiunea de creştere a şeptelului ,de animale. La sesiune au luat parte în afară de deputaţi, fruntaşi din gospodăriile colective şi din întovărăşirile agricole din comună, precum şi tovarăşulMărcuş Ioan, directorul G.A.S. Reghin. Cei prezenţi la sesiune au ascultat cu mult interes realizările obţinute de gospodăria agricolă de stat din Reghin în creşterea producţiei vegetale şi animale, împărtăşind unele metode prin care s-a ajuns la astfel de rezultate. Dornici de a obţine şi ei rezultate tot mai bune în toate domeniile de activitate, colectiviştii şi întovărăşiţii din cele 2 gospodării colective şi 2 întovărăşiri din comuna noastră au hotărît să facă un schimb de experienţă la gospodăria agricolă de stat din Reghin. In acest scop au fost desemnaţi 35 colectivişti şi întovărăşiţi, care cu camionul gospodăriei de stat au fost transportaţi pe la secţiile gospodăriei. In pepinieră, toving Olteanu a explicat amănunţit toate lucrările ce se execută aici pentru a se obţine pomi de calitate superioară. In livada de pomi colectiviştii şi întovărăşiţii au aflat despre lucrările de întreţinere ce se execută în scopul obţinerii de producţii sporite la fructe. In drum spre grădină am întilnit lanuri mari de grîu, orz şi porumb, însămînţate şi întreţinute mecanizat. Aici colectiviştii şi mtovarăşiţii au insuşit unele noţiuni cu privire la importanţa arăturilor de toamnă. Tocmai pentru a demonstra în practică acest lucru, gospodăria de stat a făcut experienţă pe o anumită suprafaţă, avînd o bucată de teren în toamnă şi însămînţînd-o în primăvară, iar o altă bucată a fost arată şi însăminţată în primăvară. Diferenţa între aceste culturi e ca de la cer la pămînt. Pe terenul arat din toamnă culturile au crescut şi s au dezvoltat mult faţă de cele însămînţate pe terenul arat primăvara. Acest schimb de experienţă a fost rodnic şi plin de învăţăminte. Colectiviştii şi întovărăşiţii care au luat parte s-au angajat ca întorcîndu-se în gospodăriile colective şi întovărăşirile respective să împărtăşească şi celorlalţi ţărani muncitori cele învăţate, apoi cu toţii să le traducă în viaţă. BUTU TEODOR, corespondent Contractările de cartofi Este îndeobşte cunoscut rolul important ce-l au cartofii în alimentaţia populaţiei, şi ca materie primă pentru industrie. Regiunea noastră e socotită, pe bună dreptate, bazinul cartofilor din ţară. De aici, an de an, mii şi mii de vagoane încărcate cu cartofi îşi iau drumul spre diferite oraşe şi centre muncitoreşti din ţară. In numeroase sate din regiunea noastră, majoritatea veniturilor ţăranilor muncitori este realizată de pe urma cultivării cartofilor. In ultimii ani ţărănimea muncitoare a avut posibilitatea să-şi desfacă surplusul de cartofi la preţuri avantajoase şi sigure, pe bază de contracte. Şi anul acesta, unităţile cooperaţiei de consum au început din timp încheierea contractelor pentru cartofi. Inţelegînd importanţa contractărilor, ţăranii muncitori din multe părţi au încheiat contracte pentru a valorifica rari cantităţi de cartofi. Numai pînă la 12 iunie de pildă, în raionul Ciuc s-au încheiat contracte pentru aproape 26.000 tone cartofi, iar în raionul Tg. Secuiesc, 21.737,3 tone, şi aceste cantităţi cresc zi de zi. Din păcate ,asă nu peste tot se acordă importanţa cuvenită contractărilor de cartofi. Unul din raioanele rămase în urmă în această privinţă e raionul Tg. Mureş. In acest raion se cultivă cartofi de toamnă pe aproape 1.200 ha. Raportînd însă cantităţile de cartofi contractate aici pînă la 20 iunie, la suprafaţa de pămînt, nu revin nici 15 kg la hectar. Ce au făcut oare organizaţiile de partid, sfaturile populare, cooperativele din acest raion ? Cifrele de mai sus ne îndreptăţesc să afirmăm că n-au făcut nimic în privinţa contractării cartofilor. Să luăm de pildă comuna Band, una din cele mai mai comune producătoare de cereale din raionul Tg. Mureş. Aici s-au încheiat contracte pentru 74.150 kg grîu, 27.495 kg porumb şi 300 kg floarea soarelui. Şi aceste cantităţi sunt mult sub posibilităţi. Dar cartofi nu s-au contractat nici măcar un kilogram di şi se cultivă pe suprafeţe întinse. In timp ce la Glodeni, de pildă, s-au încheiat contracte pentru 6.640 kg, la Berghia, avînd aceeaşi suprafaţă cultivată cu cartofi nu s-a contractat nimic. Nu s-a contractat nici la Pănet, nici la Dumbrăvioara, nici la Sîntana. Organizaţiilor de partid, în primul rînd, li se cere să desfăşoare o intensă muncă politică în rîndul ţăranilor muncitori, în vederea încheierii de contracte pentru cît mai mari cantităţi de cartofi. Posibilităţi în acest sens există peste tot. Comuniştii să fie cei dinţii la încheierea contractelor, pentru ca exemplul lor să fie urmat şi de ceilalţi ţărani muncitori, încheierea contractelor cade desigur în sarcina cooperativelor săteşti. Ele trebuie ca zi de zi, nu prin metode administrative, ci printr-o susţinut muncă politică, să atragă pe toţi cutivatorii de cartofi pentru a înde contracte. Mai mult porumb însilozat - mai multă carne, lapte şi unt Graficul de mai jos oglindeşte importanţa deosebită ce o reprezintă porumbul însilozat, pentru creşterea producţiei de carne, lapte şi unt. De pe un hectar cultivat cu porumb pentru siloz, cu o producţie de 60.000 kg se poate obţine cu 12.800 litri mai mult lapte de vacă sau cu 486 kg mai mult unt, decît în cazul cînd cultivăm porumb pentru boabe şi cu 18.240 litri lapte sau 692 kg unt mai mult decît în cazul cînd cultivăm borceag. O mare importanţă reprezintă porumbul însilozat şi în creşterea animalelor pentru carne. De la un hectar cu porumb pentru siloz se obţin cu 1.280 kg rrai multă carne decît în cazul cînd porumbul este cultivat pentru boabe. „Cantitatea de porumb însilozat necesară gospodăriilor agricole de stat, gospodăriilor colective pentru alimentarea unei vaci cu lapte , arată tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej în expunerea la consfătuirea de la Constanţa — este de 4—5 tone de siloz, pentru bol de muncă şi la îngrăşat 3—5 tone, pentru tineretul bovin 2— 3 tone, iar pentru porci şi oi cite 200 pînă la 500 kg de fiecare cap de animal“. Ce au făcut oare gospodăriile agricole colective din regiunea noastră în această privinţă? Nu mult. După datele pe care le deţinem rezultă că nici într-un raion gospodăriile colective n-au luat toate măsurile în vederea asigurării cantităţilor necesare de siloz. In rainul Sîngorgiu de Pădure, de pildă, se prevede o producţie totalu de 308 tone porumb pentru siloz, revenind 3,5 tone pe cap de vacă. In raionul Tg. Mureş revine numai 1.745 kg pe cap de vacă, iar în raionul Sf. Gheorghe 1.600 kg. Nu mai vorbim de raionul Ciuc unde se asigură doar 200 kg porumb însilozat pe cap de vacă. Se ştie că în acest raion nu se cultivă porumb pentru boabe însă nu s-ar putea cultiva oare nici porumb pentru siloz? Sporirea continuă a cantităţilor de carne, lapte şi unt constituie o sarcină de mare importanţă pentru oamenii muncii din agricultură. Şi acest lucru este posibil numai asigurînd animalelor cît mai mari cantităţi de furaje însilozate şi în special porumb. In acest sens se recomandă ca imediat după secerat, terenurile eliberate să fie arate şi însămînţate cu porumb pentru siloz. Este de datoria organizaţiilor de partid şi a sfaturilor populare să arate colocviţilor, întovărăşirilor şi ţăranilor muncitori cu gospodării individuale cît cîştigă ei prin hrănirea animalelor cu porumb însilozat.