Steaua Roşie, iulie 1958 (Anul 7, nr. 612-620)

1958-07-02 / nr. 612

PPPA CONSFĂTUIREA DE LA CONSTANŢA Creşterea numărului de animale — sarcină de căpetenie In expunerea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la consfătuirea de la Constanţa se arată că creşterea numă­rului de animale şi a productivităţii lor constituie o sarcină de cea mai mare importanţă pentru oamenii mun­cii din agricultură. Dacă vom creşte animale multe cu o productivitate ma­re, vom avea din abundenţă carne, lapte, brînză, unt, pui, lînă şi piei, a­­dică tot ceea ce poate asigura un trai tot mai bun pentru oamenii muncii de la oraşe şi sate. Aruncînd o privire asupra creşterii animalelor putem vedea că din anul 1954 în raionul Tg. Mureş numărul a­­nimalelor nu s-a mai ridicat. Dar pu­tem afirma că rasele de animale s au îmbunătăţit iar producţia lor a crescut. Dacă în anul 1954 gospodăriile a­­gricole colective obţineau în medie 960 litri lapte pe cap de vacă furajată, în anul 1957 producţia a ajuns la 1.426 litri lapte. In ceea ce priveşte producţia de lap­te rezultate bune au obţinut colectiviş­tii din Sîntana de Mureş şi Curteni. Ei au realizat în medie 2.888 respectiv 2.842 litri lapte pe cap de vacă. Rezul­tatele bune obţinute de aceste două gospodării colective se datoresc şi fap­tului că ele asigură o hrană consis­tentă animalelor pe toată perioada stabulaţiei, prin nutreţ însilozat. Nu acelaşi lucru îl fac în schimb colectiviştii din Acăţari, Stejeriş, Ni­­coleşti-Ciba şi Şardul-Nirajului. Aici şi producţia de lapte obţinută e mică. Pînă acum, multe gospodării agri­cole colective din raionul nostru nu au dat importanţa cuvenită creşterii animalelor, în special a vacilor. Astfel, pe raion la 100 ha teren deţin numai 13,4 capete bovine, din care vaci de lapte abia 5,8 capete. Sunt în schimb şi gospodării agrico­le colective care au depăşit cu mult prevederile în ce priveşte numărul de animale. Cea din Miercurea Niraj de pildă, în loc de 36 bovine deţine 50, iar vaci, în loc de 18 are 26. Aseme­nea rezultate au şi gospodăriile colec­tive din Mitreşti, Sîngeorgiu de Mu­reş, Dózsa György, Ilieni, Leordeni, Cuiejd şi Mădăraş. Gospodăriile agri­cole colective din Nicoleşti-Ciba, Er­­nei, Iedu şi Şardul Nirajului, însă nu au acordat importanţa cuvenită dez­voltării şeptelului, fapt care a influen­ţat şi venitul în bani al colectiviştilor. Dacă gospodăriile cu şeptelul de ani­male dezvoltat au reuşit să împartă membrilor lor între 8—15 lei la zi­­muncă, cele cu şeptelul mai puţin dez­voltat şi amintite mai sus au împărţit abia 4—7 lei pe zi-m­uncă. Un neajuns care mai dăinuie pe cu­prinsul raionului nostru este că nu se acordă suficientă atenţie creşterii oi­lor, porcilor şi pasărilor. Ovine de pil­dă, la 100 hectare ar trebui să se de­ţină 86 bucăţi, încă abia au ajuns la 54. Unele gospodării agricole colective au obţinut rezultate frumoase şi în creşterea oilor. Colectiviştii din Sîn­georgiu de Mureş au 109 oi în loc de 45, cei din Mădăraş au 198 oi în loc de 108, iar­ cei din Cuiejd 127 în loc de 70. Sunt unele gospodării agricole co­lective ca cele din Acăţari, Stejeriş, Crăciuneşti, Foi, Nicoleşti-Ciba şi Leordeni care nu au nici măcar o oaie. In problema porcinelor raionul nos­tru este mult rămas în urmă faţă de recomandările consfătuirii de la Con­stanţa. In loc de 50 capete porci la 100 ha teren arabil, noi avem numai 42 capete, iar scroafe de prăsilă în loc de 8 capete deţinem numai 2,8 capete. Gospodăriile colective în loc de 20 porcine la 100 ha teren arabil dispun numai de 14 capete, iar scroafe în loc de 10 capete deţin 4,8 capete. G.A.G. Crăciuneşti în loc de 11 scroafe are numai 2, G.A.G. Nicoleşti-Ciba în loc de 21 scroafe are numai 15, G.A.G. Gheorghe Dózsa în loc de 20 scroafe are numai 7, G.A.C. Şardul Niraj în loc de 6 scroafe are numai 3. O lipsă mare este aceea că ele va­lorifică purceii la vîrsta de 6—8 săp­­tămîni, în loc să-i crească pînă ce a­­ceştia ating greutatea de cel puţin 100 kg, din care cauză rentabilitatea creş­terii porcilor pentru ei nu este cea do­rită. Este o datorie patriotica şi în inte­resul fiecărei gospodării de a depune toate eforturile pentru mărirea şepte­­lului de animale, pentru îmbunătăţirea raselor şi printr-o raţională îngrijire şi furajare, mărirea productivităţii a­nimalelor. Ca măsuri de îmbunătăţire a fura­jării animalelor recomandăm: Recoltarea fîneţelor, lucernierelor ş tri­foiştilor în momentul optim, adică atunci cînd ele au început să înflo­rească, pentru că atunci conţin cele mai multe unităţi nutritive şi sîn mîncate cu multă plăcere de animale Folosirea în alimentaţia animalelor a cît mai multe tărîţe, şroturi, borho­turi şi uruieli, care să asigure albumi­­ne atît de necesare corpului animal. In timpul verii animalele să fie scoa­se la păşune cît mai mult timp iar pă­şunatul să se taiă sistematic, pentru ca iarba să fie cît mai raţional folo­sită. Gospodăriile să cultive cît mai mul nutreţ de siloz pentru ca pe timpul iernii animalele să fie asigurate cu furaje suculente care să înlocuiasc cu succes furajele verzi şi păşunea din timpul verii. Ing. HOSSU IOAN, Şeful secţiei agricole a raio­nului Tg. Mureş „Vă chemăm alături de noi“ Breaza este una din comunele bo­gate ale regiunii noastre. Pămîntul ro­ditor de care dispune dă an de an pro­ducţii tot mai sporite. Cu toţii am studiat cu mult interes documentele consfătuirii de la Constanţa. Chema­rea consfătuirii spune printre altele : „Ţărani muncitori cu gospodării in­dividuale ! Partidul şi guvernul v-au sprijinit şi vă vor sprijini şi în viitor, stimulîndu-vă să vă munciţi bine pă­mîntul, să obţineţi recolte sporite. Dar oricît de mult sprijin veţi primi din partea statului, dacă veţi munci mai departe izolat pe pieţele voastre de pămînt şi nu vă veţi uni în gospodării colective şi întovărăşiri, nu veţi putea folosi avantajele agrotehnicii înaintate şi ale mecanizării, nu veţi putea asi­gura pentru voi şi pentru familiile voastre, o viaţă tot mai îmbelşugată. Calea bunei stări este calea agricul­turii socialiste, pe care au păşit sute de mii de familii de ţărani muncitori, intrînd în gospodării colective şi înto­vărăşiri agricole“. Iată deci de ce, zi de zi, zeci şi si£ te de familii de ţărani muncitori pă­şesc pe un drum nou în viaţă. Nu mai vorbim de gospodăriile colective, dar chiar şi întovărăşirile unde pămîntul a fost lucrat în comun, cu mijloace me­canizate, au obţinut rezultate mult su­perioare faţă de cele ce le obţinem noi, lucrînd pe parcele mici de pămînt. Din expunerea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la consfătuirea de la Constanţa am aflat cum întovărăşirea agricolă din Ploscuţeni, raionul Adjud, a obţinut o producţie medie de 2.350 kg grîu la hectar, faţă de numai 1.100 kg în sectorul individual, cea din Obîr­­şia, raionul Cujmir, a realizat la hec­tar 3.500 kg de porumb faţă de 2.100 kg cît au obţinut ţăranii muncitori cu gospodării individuale. Am aflat din ziare cum numeroase întovărăşiri din regiunea noastră au obţinut rezultate cum nu s-a mai pomenit pe acele locuri. Pe regiune de pildă, întovără­şirile au obţinut o producţie medie la hectar cu aproape 200 kg grîu şi cu 694 kg orz mai mare decît în sectorul individual. Numai la cîţiva paşi de noi se află întovărăşirea din Reghin. Multor în­tovărăşiţi de aici munca comună le a adus case noi, vaci de lapte etc. A­­vantajele ce le aduce întovărăşirea ţă­ranilor muncitori sînt multe, toate menite să ducă la o viaţă tot mai în­destulată a ţărănimii muncitoare. Nu putem spune că noi, cei din Breaza, pînă acum am trăit rău. Ori­cine poate afirma că aşa cum trăim astăzi n-am trăit niciodată. Dar pu­tem trăi şi mai bine. Şi acest lucru tocmai prin unirea noastră, a tuturor în întovărăşiri. Iată deci de ce numeroşi ţărani mun­citori din sat ne-am hotărît să păşim şi noi pe drumul arătat de partid, îna­­intînd cereri pentru înfiinţarea unei întovărăşiri. Szabados Pavel, Kiss Ale­xandru, Macarie Ioan, Suciu Pavel, şi alţi ţărani muncitori au înţeles că a­­cest drum este singurul pe care tre­buie să-l urmeze întreaga ţărănime muncitoare. Pînă acum 31 familii de ţărani muncitori din satul nostru au înaintat cereri pentru înfiinţarea întovărăşirii. Locul vostru, al tuturor ţăranilor mun­citori din satul nostru este în întovă­răşire. De aceea vă chemăm să veniţi alături de noi, pe drumul arătat de partid, pe drumul fericirii şi belşugu­lui ! Nu daţi crezare zvonurilor min­cinoase scornite de chiaburi şi cozile lor de topor. Ştim cu toţii că făurirea unei vieţi tot mai bune pentru ţără­nimea muncitoare nu este pe placul duşmanului de clasă. El caută prin fel şi fel de metode să ne oprească din drumul pe care am pornit. Tocmai de aceea demascaţi orice zvonuri şi orice uneltiri, şi păşiţi cu încredere alături de noi! CIUMAŞ GHEORGHE, preşedintele comitetului de iniţiativă din Breaza E^a*in fopte R»B*op.9*lS S-au împlinit doar 6 luni de cînd 50 familii de ţărani muncitori din co­muna Corbu, raionul Topliţa, au pus bazele întovărăşirii zootehnice „30 De­cembrie“. Cu ocazia constituirii, înto­­vărăşiţii s-au angajat să lupte cu toa­te forţele pentru continua dezvoltare şi consolidare a întovărăşirii.­­ „Să dezvoltăm întovărăşirea prin forţele noastre proprii“ spuneau întovărăşiţii. Deunăzi am vizitat această întovă­răşire. Teodor Lăbonţ, preşedintele în­tovărăşirii mi-a vorbit despre măsuri­le luate pentru dezvoltarea întovără­şirii, în lumina hotărîrilor consfătuirii de la Constanţa. — Fiecare membru al întovărăşirii — spune el — a dat cîte o mieluţă pentru fondul de bază. Aşa­dar anul acesta, ca de început, o să avem 50 de oi proprietate obştească. întovărăşiţii de aici însă nu s-au mulţumit cu atît. Ei au hotărît ca de la fiecare oaie să dea cîte un kilogram de brînză pentru fondul de bază al în­tovărăşirii. In afară de aceasta s-a ho­tărît a se valorifica 200 kg brînză, iar 10 la sută din banii primiţi să fie re­partizaţi la fondul de bază. întovărăşirea „30 Decembrie“ din Corbu are perspective frumoase de dezvoltare. Este necesară însă mai multă preocupare atît din partea con­siliului de conducere, cît şi din partea fiecărui întovărăşit. De la înfiinţare şi pînă acum nu s-a mai depus nici o muncă pentru ca şi ceilalţi ţărani mun­citori din sat să li se alăture întovără­­şiţilor. Mai mult ca atît, pămîntul în­scris în întovărăşire de cei 50 membri nici pînă acum n-a fost comasat. Deşi ei s-au convins de avantajele întovă­răşirii, primind pe cap de oaie înscri­să în întovărăşire cîte 9 kg brînză fa­ţă de 8 kg cît primesc ceilalţi ţărani muncitori, nici unul din membri nu şi-a înscris toate oile în întovărăşire. Teodor Lăbonţ, preşedintele întovără­şirii, de pildă, din cele 25 ci cîte de­ţine a înscris în întovărăşire numai­­5. Cade în sarcina comitetului raional de partid şi a sfatului popular raional de a ajuta această întovărășire pentru atragerea de noi membri, pentru conti­nua dezvoltare a Întovărășirii. Un rodnic sch­imb de experienţă In sesiunea Sfatului popular comu­nal din Dedrad care a avut loc în lu­na iunie s-au dezbătut pe larg, în lumina documentelor consfătuirii de la Constanţa, sarcinile ce le revin de­putaţilor în acţiunea de creştere a şeptelului ,de animale. La sesiune au luat parte în afară de deputaţi, fruntaşi din gospodăriile co­lective şi din întovărăşirile agricole din comună, precum şi tovarăşul­­Măr­­cuş Ioan, directorul G.A.S. Reghin. Cei prezenţi la sesiune au ascultat cu mult interes realizările obţinute de gospodăria agricolă de stat din Reghin în creşterea producţiei vegetale şi a­­nimale, împărtăşind unele metode prin care s-a ajuns la astfel de rezultate. Dornici de a obţine şi ei rezultate tot mai bune în toate domeniile de ac­tivitate, colectiviştii şi întovărăşiţii din cele 2 gospodării colective şi 2 în­tovărăşiri din comuna noastră au ho­tărît să facă un schimb de experienţă la gospodăria agricolă de stat din Re­ghin. In acest scop au fost desemnaţi 35 colectivişti şi întovărăşiţi, care cu camionul gospodăriei de stat au fost transportaţi pe la secţiile gospodăriei. In pepinieră, tov­­ing Olteanu a expli­cat amănunţit toate lucrările ce se e­­xecută aici pentru a se obţine pomi de calitate superioară. In livada de pomi colectiviştii şi întovărăşiţii au aflat des­pre lucrările de întreţinere ce se exe­cută în scopul obţinerii de producţii sporite la fructe. In drum spre grădină am întilnit lanuri mari de grîu, orz şi porumb, în­sămînţate şi întreţinute mecanizat. Aici colectiviştii şi mtov­arăşiţii au in­suşit unele noţiuni cu privire la im­portanţa arăturilor de toamnă. Tocmai pentru a demonstra în practică acest lucru, gospodăria de stat a făcut ex­perienţă pe o anumită suprafaţă, avînd o bucată de teren în toamnă şi însă­­mînţînd-o în primăvară, iar o altă bucată a fost arată şi însăminţată în primăvară. Diferenţa între aceste cul­turi e ca de la cer la pămînt. Pe te­renul arat din toamnă culturile au crescut şi s au dezvoltat­­ mult faţă de cele însămînţate pe terenul arat pri­măvara. Acest schimb de experienţă a fost rodnic şi plin de învăţăminte. Colecti­viştii şi întovărăşiţii care au luat par­te s-au angajat ca întorcîndu-se în gospodăriile colective şi întovărăşirile respective să împărtăşească şi celor­lalţi ţărani muncitori cele învăţate, a­­poi cu toţii să le traducă în viaţă. BU­­TU TEODOR, corespondent Contractările de cartofi Este îndeobşte cunoscut rolul impor­tant ce-l au cartofii în alimentaţia populaţiei, şi ca materie primă pentru industrie. Regiunea noastră e socoti­tă, pe bună dreptate, bazinul cartofi­lor din ţară. De aici, an de an, mii şi mii de vagoane încărcate cu cartofi îşi iau drumul spre diferite oraşe şi centre muncitoreşti din ţară. In numeroase sate din regiunea noastră, majoritatea veniturilor ţăra­nilor muncitori este realizată de pe ur­ma cultivării cartofilor. In ultimii ani ţărănimea muncitoare a avut posibili­tatea să-şi desfacă surplusul de cartofi la preţuri avantajoase şi sigure, pe bază de contracte. Şi anul acesta, uni­tăţile cooperaţiei de consum au înce­­put din timp încheierea contractelor pentru cartofi. Inţelegînd importanţa contractărilor, ţăranii muncitori din multe părţi au încheiat contracte pen­tru a valorifica rari cantităţi de car­tofi. Numai pînă la 12 iunie de pildă, în raionul Ciuc s-au încheiat contracte pentru aproape 26.000 tone cartofi, iar în raionul Tg. Secuiesc, 21.737,3 to­ne, şi aceste cantităţi cresc zi de zi. Din păcate ,asă nu peste tot se a­­cordă importanţa cuvenită contractă­rilor de cartofi. Unul din raioanele ră­mase în urmă în această privinţă e raionul Tg. Mureş. In acest raion se cultivă cartofi de toamnă pe aproape 1.200 ha. Raportînd însă cantităţile de cartofi contractate aici pînă la 20 iunie, la suprafaţa de pămînt, nu revin nici 15 kg la hectar. Ce au făcut oare organizaţiile de par­tid, sfaturile populare, cooperativele din acest raion ? Cifrele de mai sus ne îndreptăţesc să afirmăm că n-au făcut nimic în privinţa contractării cartofilor. Să luăm de pildă comuna Band, u­­na din cele mai ma­i comune produ­cătoare de cereale din raionul Tg. Mu­reş. Aici s-au încheiat contracte pen­tru 74.150 kg grîu, 27.495 kg porumb şi 300 kg floarea soarelui. Şi aceste cantităţi sunt mult sub posibilităţi. Dar cartofi nu s-au contractat nici măcar un kilogram di şi se cultivă pe supra­feţe întinse. In timp ce la Glodeni, de pildă, s-au încheiat contracte pentru 6.640 kg, la Berghia, avînd aceeaşi suprafaţă cultivată cu cartofi nu s-a contractat nimic. Nu s-a contractat nici la Pănet, nici la Dumbrăvioara, nici la Sîntana. Organizaţiilor de partid, în primul rînd, li se cere să desfăşoare o inten­să muncă politică în rîndul ţăranilor muncitori, în vederea încheierii de con­tracte pentru cît mai mari cantităţi de cartofi. Posibilităţi în acest sens exis­tă peste tot. Comuniştii să fie cei din­ţii la încheierea contractelor, pentru ca exemplul lor să fie urmat şi de cei­lalţi ţărani muncitori, încheierea contractelor cade desigur în sarcina cooperativelor săteşti. Ele trebuie ca zi de zi, nu prin metode administrative, ci printr-o susţinut muncă politică, să atragă pe toţi cu­tivatorii de cartofi pentru a înd­e contracte. Mai mult porumb însilozat - mai multă carne, lapte şi unt Graficul de mai jos oglindeşte im­portanţa deosebită ce o reprezintă porumbul însilozat, pentru creşterea producţiei de carne, lapte şi unt. De pe un hectar cultivat cu porumb pentru siloz, cu o producţie de 60.000 kg se poate obţine cu 12.800 litri mai mult lapte de vacă sau cu 486 kg mai mult unt, decît în cazul cînd cultivăm porumb pentru boabe şi cu 18.240 litri lapte sau 692 kg unt mai mult decît în cazul cînd culti­văm borceag. O mare importanţă reprezintă po­rumbul însilozat şi în creşterea ani­malelor pentru carne. De la un hec­­tar cu porumb pentru siloz se obţin cu 1.280 kg rrai multă carne decît în cazul cînd porumbul este cultivat pentru boabe. „Cantitatea de porumb însilozat ne­cesară gospodăriilor agricole de stat, gospodăriilor colective pentru alimen­tarea unei vaci cu lapte , arată tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej în expunerea la consfătuirea de la Cons­tanţa — este de 4—5 tone de siloz, pentru bol de muncă şi la îngrăşat 3—5 tone, pentru tineretul bovin 2— 3 tone, iar pentru po­rci şi oi cite 200 pînă la 500 kg de fiecare cap de animal“. Ce au făcut oare gospodăriile agri­cole colective din regiunea noastră în această privinţă? Nu mult. După datele pe care le deţinem rezultă că nici într-un raion gospodăriile colec­tive n-au luat toate măsurile în ve­derea asigurării cantităţilor necesare de siloz. In rainul Sîng­orgiu de Pădure, de pildă, se prevede o pro­ducţie totalu de 308 tone porumb pentru siloz, revenind 3,5 tone pe cap de vacă. In raionul Tg. Mureş re­vine numai 1.745 kg pe cap de vacă, iar în raionul Sf. Gheorghe 1.600 kg. Nu mai vorbim de raionul Ciuc unde se asigură doar 200 kg porumb în­silozat pe cap de vacă. Se ştie că în acest raion nu se cultivă porumb pentru boabe însă nu s-ar putea cul­tiva oare nici porumb pentru siloz? Sporirea continuă a cantităţilor de carne, lapte şi unt constituie o sar­cină de mare importanţă pentru oa­menii muncii din agricultură. Şi acest lucru este posibil numai asigurînd animalelor cît mai mari cantităţi de furaje însilozate şi în special porumb. In acest sens se recomandă ca ime­diat după secerat, terenurile eliberate să fie arate şi însămînţate cu porumb pentru siloz. Este de datoria organi­zaţiilor de partid şi a sfaturilor popu­lare să arate coloc­­viţilor, întovă­răşirilor şi ţăranilor muncitori cu gospodării individuale cît cîştigă ei prin hrănirea animalelor cu porumb însilozat.

Next