Steaua Roşie, iulie 1958 (Anul 7, nr. 612-620)

1958-07-02 / nr. 612

Pagini din istoricul meleagurilor noastre III. Din trecutul oraşului Mureş (partea I.) Permiteţi-ne dragi I.Uitom­ ca de data aceasta să coborim pentru cite­­va minute de pe riguroasa catedră a istoricilor şi lăsind la o parte rela­tarea minuţioasă a unor întîmplări şi fapte­­de o mare gravitate sau sobrietate, să vă prezentăm clievt curiozităţi din trecutul oraşului Tg. Mureş. Prima e­ problemă pe care vrem să n-o înfăţişăm aparţine mai mult de domeniul preistoriei. Bunăoară, după presupunerile arheologilor, terasa de pe malul sting al Mureşului, de la cetate, prin Piaţa Bolyai, locul unde e situată clinica obstetrică şi gră­dina de gimnastică şi mai departe, prin Dealul Pietros şi pînă pe la cartie­rul Mureşenilor, constituia Ioc priel­nic pentru unele aşezări preistorice. De altfel se presupune că în bazi­nul ardelean de pe vremea diluviu­­lui cu climă secetoasă trăiau pe aceste ţărmuri inalte ale Mureşului, care pe vremuri îşi avea albia la poalele te­rasei amintite, mamuţi, ale căror ră­măşiţe erau purtate mai departe de apele repezi ale m­ulti. Un lucru este cert. Cu ocazia unor săpături efectua­te în anul 1909, pe porţiunea de te­ren din apropierea grădinii de gim­nastică s-au găsit case de mamut, iar in anul 1952, cu prilejul construc­ţiilor fabricii „Encsel Mauriciu" din Mureşeni, pe terasa din vecinătatea fabriciii s-a descoperit un fildeş de mamut de 310 cm. lungime, cu dia­metrul de 20, respectiv 13 cm, cit şi alte oase şi dinii de mamut, care sunt expuse la Muzeul regional din Tg. Mureş. Săpăturile din anii 1909 şi 1910 au mai scos la iveală in împrejurimile grădinii de gimnastică obiecte de ce­ramică şi urmele unui cimitir al sci­ţilor. S-ar putea afirma deci pe drept cuvânt că locul unde se află azi cli­nica obstetricală a fost, propriu zis, „leagănul" oraşului Tg. Mureş. ★ Dar să revenim de la era mamu­­ţilor ,,tirgumureşeni" la timpurile mai noi, mărturiile cărora nu trebuie căutate în fosile, oase şi vase de ce­ramică. Dacă am reuşit să aflăm cite ceva despre originile acestei aşezări in trecutul preistoric, să reflectăm acum puţin asupra botezului ei. Pentru prima oară numele oraşu­lui nostru figurează in scripte, în limba latină. Intr-un document datat din 1316 se pomeneşte de această aşe­zare denumită FORUM SICULORUM aflată „la marginea ţării tătăreşti, la locul de tirg al secuilor", unde In anul 1205 a existat o mănăstire a călugărilor franciscani. In anul 1370 Ludovic de Anjou emite o diplomă, în care numele ora­șului figurează in limba maghiară: ZEKEL WASARHEL (Tîrgul Secui­lor) scris după ortografia vremii. In numeroase alte documente în­gălbenite, denumirea oraşului nostru este de NOVUM FORUM SICULO­RUM, pe latineşte, OPPIDUM WA­­SARHEL în scriptele emise de Matei Corvin, etc. Dar oraşul a avut şi de­numiri de UJV­ĂSAR­HELY şi OJ SZEKELYVASARHELY. In limba ma­ghiară, ACROPOLIS în limba greacă, OŞORHEIU şi MUREŞ-OŞORHEI in limba romînă şi NEU MARKT in limba germană. ★ După ce noul născut şi-a primit numele, de obicei se trece şi la mă­surarea lui. Deoarece mărimea unui oraş nu se cintăreşte cu unităţile sis­temului de greutate, ci cu numărul populaţiei, să vedem cum s-a pre­zentat oraşul nostru şi sub acest as­pect. Conform datelor recensământului din anul 1837, oraşul Tg. Mureş nu­măra abia 7348 suflete. Creşterea vertiginoasă a populaţiei oraşului a făcut necesară anexarea a 9 sate şi cătune, ce a avut loc treptat. In 1902 au fost înglobate la Tg. Mureş sa­tele Remetea şi Hidvég. In 1850 ora­şul numără 8943 locuitori, in 1880 numărul lor creşte la 12.883, iar în anul 1890 la 19.522. In anul 1910 numărul cetăţenilor oraşului nostru atinge cifra de 26.455. Cu prilejul recensămintului din anul 1930 populaţia oraşului este apreciată la 38.517, pentru ca, cu 10 ani mai tirziu numărul locuitorilor să se ridice la 44.863 (conform date­lor recensămintului de atunci). Ultimul recensămint, efectuat la data de 21 februarie 1956, a stabilit că populaţia oraşului Tg. Mureş a cres­cut la 65.188, cifră ce oglindeşte uria­şa dezvoltare a oraşului în anii pu­terii populare, pe calea industrializă­rii socialiste şi a înfloririi cultu­rale şi sociale. ŞTEFAN IZSÁK Ziua învăţătorului la Reghin La Palatul cultural din Reghin su­te de învăţători şi profesori de naţio­nalitate romînă, maghiară şi germană s-au adunat pentru a sărbători ziua învăţătorului. Pe pieptul multora strălucesc me­dalii şi ordine. In toiul festivităţii se aud sunete de trompete. Vin pionierii din Reghin pentru a-i saluta pe das­călii lor pentru munca depusă în de­cursul unui an. Vocea cristalină a pionierilor se aude în sală ca un clin­chet de clopoţel. Nu numai pionierii dar şi părinţii mulţumesc cadrelor di­­dactice, pentru educaţia pe care au dat-o copiilor.­ In cadrul şedinţei s-au înm­înat unor cadre didactice din raion diplome de învăţător fruntaş. După adunarea festivă, în după a­­miaza zilei s-a organizat un program artistic în cinstea învăţătorilor, cu concursul orchestrei populare, a echi­pei de dans din Gorneşti şi al altor echipe artistice din întreprinderile ora­şului. Seara cadrele didactice au par­ticipat la o masă tovărăşească într-o­­atmosferă de caldă prietenie. m. b. TÎNĂRA FRUNTAŞĂ ÎN PRODUCŢIE Să devină croi­­toreasă cu adevă­rat, era gîndul ca­re o preocupa pe I­eze Gabriela din satul Şumuleu, ra­ionul Ciuc. Anii de şcoală în care îndrăgise mult orele de la­______era manual, se ter­­minaseră. Dragi­­i erau în special cusutul şi croitul pe care le îndră­gise de mică copilă, atunci când cosea hainele sărăcăcioase ale pă­­puşei sale. Ea nu credea că va reuşi să devină croitoreasă cu ade­vărat. Era neliniştită că nu va pu­tea să-şi însuşească tainele acestei meserii atit de mult îndrăgită. Dar iată, ceea ce şi-a dorit, s-a realizat. Primele începuturi în me­serie le-a făcut în sat. Apoi la coo­perativa din Miercurea Ciuc, unde şi-a însuşit meseria cu adevărat. Cu multă timiditate şi frică lucra atunci, nesigură de ceea ce putea da. Dar azi, din timida în­cepătoare în meseria de croitoreasă, a devenit muncitoare fruntaşă a cooperativei ..Textila-Ciuc". Membrii brigăzii de producţie U.T.M. din secţia I-a de confecţii sunt mîndri de colega lor. Numai cuvinte de laudă , sunt adresate acestei fete care, cu mul­tă încredere şi dibăcie lucrează la maşina de cusut, dind împreună cu brigada sa şi cu ceilalţi membri ai secţiei, sute de confecţii populaţiei. Cuvinte de laudă ii pot fi adre­sate şi pentru activitatea depusă in echipa culturală a cooperativei. La 8 Martie a. c. Ziua internaţio­nală a femeii comitetul regional U.T.M. i-a inminat diploma cu menţiunea ,,Pentru merite şi rezul­tate bune în producţie". Viaţa ei s-a schimbat. Pe drumul dintre Miercurea-Ciuc şi Şumuleu te poţi întâlni zilnic cu o fată ve­selă ce merge sau se întoarce de­ la lucru încrezătoare în viaţă, cu fata fruntaşă in producţie care nu uită nici o clipă că prin munca sa sirguincioasă contribuie la schim­barea vieţii sale, a familiei sale şi a multor altora. Da, viaţa ei s-a schimbat, De asemenea şi a părinţilor ei care, urmindu-i sfatul au intrat in înto­vărăşire. Ei s-au convins că dru­mul belşugului stă in unire. Ei sunt membri ai întovărăşirii „1 Mai" din Topliţa-Ciuc. Tinara fruntaşă in producţie de la cooperativa „Textila-Ciuc" din Miercurea-Ciuc a scăpat de neîn­crederea in sine. Ea şi-a cîştigat simpatia tovarăşelor de muncă. De acum şi-a creat un drum, un rost in viaţă. Pentru bunele sale rezultate in producţie, pentru comportarea sa exemplară la locul de muncă, me­rită titlul de fruntaşă. Tocmai de aceea am crezut de cuviinţă ca deasupra­­ portretului să înscriu titlul: „Tînăra fruntaşă în produc­ţie". M. MAIOR Un nou oraş pe harta ţării De obicei legenda hărţilor indică localităţile printr-un cerc umplut. Acesta poate fi mai mare sau mai mic după importanţa şi mărimea oraşului pe care-l însemnează. De curind pe harta regiunii Ploeşti a apărut un nou cerculeţ de acest fel. Este semnul că un nou oraş a luat fiinţă: oraşul Filipeştii de Pă­dure. ★ Pornind din Ploeşti, drumul care duce spre Filipeştii de Pădure, trece pe sub poalele dealurilor subcarpa­tice care duc spre Tirgovişte, iar apoi din comuna Diţeşti traversează o cale ferată care şerpuieşte pe lingă livezi bătrine şi merge o bucată de drum alături de apele spumeginde ale Proviței pe care o lasă apoi In urmă, pătrunzînd Intr-un platou în­tins. Aici pe platoul unde cu 10 ani în urmă nu era altceva decit o în­tindere de pămlnt unde trudeau din “greu ţăranii muncitori săraci, minaţi de hrăpăreţii administratori ai mo­şierului N. Cantacuzino, au bătut ţăruşii noului oraş constructorii trustului nr. 13. Aceasta se întîmpla prin anul 1950 cind au început lucrările de organiza­re a şantierului. Lucrările propriu zise la noul oraş au început odată cu primul an al celui dinţii cincinal al ţării noastre. Cu fiecare zi ce trecea, clădirile se înălţau tot mai mult şi tot mai numeroase. Minerii, actualii locuitori ai oraşului priveau adesea cum platoul arid pe care in drumul lor îl întilnea adesea, se transfor­mă, se ridicau blocuri de locuinţe, se amenajau străzi, se deschideau ma­gazine noi. Clădirile înalte, albe şi curate îşi deschideau larg terasele. In cele mai mult de 400 de apar­tamente locuiesc acum aproape 2.500 de mineri, tehnicieni, ingineri, me­dici, salariaţi ai întreprinderii car­bonifere Filipeştii de Pădure. La şcoala profesională aşezată în centrul oraşului învaţă 600 de elevi. Ei au aci asigurate ateliere, cămin, cantină. De asemenea, noul oraş este dotat şi cu creşă pentru 300 copii. Intr-un bloc special care se întinde pe o suprafaţă de 750 m­p sunt amenajate magazinele iar in apropiere se găseşte garajul unde sunt adăpostite maşinile care trans­portă pe locuitorii de la Fitipeştii de Pădure la locul lor de muncă. Cir­culaţia în oraş se face pe străzi asfaltate. „ Dacă te opreşti să stai de vorbă cu­ unul dintre locuitori, el îţi va vorbi despre oraşul Fiiipeştii de Pădure ca despre un copil născut sub ochii lui şi la creşterea căruia a pus şi el umărul, ajutînd să se înalţe, să prindă puteri. Cînd vine seara, becurile aprinse dau oraşului un aspect feeric ce pae înconjurat de o ghirlandă de li­curici. Privind acest tablou gindu­l iți fuge, fără să vrei,­­ spre viitorul, destul de apropiat, cînd orăşelul Fi­­lipeştii de Pădure se va dezvolta. Sute de alte apartamente spaţioase şi moderne se vor adăuga la cele existene, făcind viaţa minerilor — locuitori ai oraşului — tot mai fru­moasă, tot mai bună, plină de bucu­ria vieţii fericite in patria noastră liberă. LEONIDA LIV­AD­ARI­U . Economii In primul semestru „înainte pe dr«««»*i | AM •*'

Next