Steaua Roşie, noiembrie 1958 (Anul 7, nr. 647-655)
1958-11-01 / nr. 647
Se faceţi mai mult ! Rezultatele obţinute de întovărăşiţi Gospodăria agricolă colectivă din Batoş este una din cele mai favorizate gospodării din raionul Reghin în ce priveşte posibilităţile de dezvoltare multilaterală a producţiei agricole. Una din ramurile de producţie cu mari perspective de dezvoltare, avantajată chiar de clima şi solul regiunii, este viticultura şi pomicultura. La aceasta se mai adaugă şi experienţa colectiviştilor din Batoş în cultivarea, mai cu seamă a viţei de vie. Ţinînd seama de aceste avantaje, trebuie să precizăm de la bun început că realizările dobîndite pînă acum de gospodărie în dezvoltarea acestor ramuri de producţie sînt sub posibilităţile reale pe care le-a avut şi le are. La înfiinţarea ei (în anul 1950), gospodăria a pornit la drum cu o zestre de 5 ha vie şi 7 ha de livadă. Pînă în 1956 aceste suprafeţe au crescut cu 13550 ha de vie şi cu 3 ha de livadă, pe care le-au adus membrii care s-au înscris în gospodărie, an de an. Pe lîngă acestea, anul trecut, gospodăria a plantat 2,50 ha cu viţă de vie altoită, pregătită la şcoala de viţă a gospodăriei, iar în 1956 a amenajat o pepinieră de port-altoi de 30 de ari, din care a plantat o livadă de 3 ha. De ce s-a dezvoltat doar în aşa măsură mică această ramură de trducţie? ba nu fi fost oare ca activiştii cointeresaţi să sporească nu de an suprafeţele cultivate ceie şi pomi? Fireşte că nu această poteză poate fi pusă drept justifice. De altfel, recoltele de struguri obţinute de gospodărie an de a şi deci veniturile realizate de colectivişti de pe urma acestei cultui pledeaza in favoarea rentabilităţii dezvoltării viticulturii şi a cointeresării colectiviştilor pentru a dezvolta an de an cultura viţei de vie. Aşadar, justificarea pentru dez-voltarea lentă a sectorului viticol şi pomicol în raport cu posibilităţile pe care le are gospodăria trebuie căutată în primul rînd în slaba preocupare pe care a avut-o conducerea gospodăriei faţă de această problemă, în delăsarea in care s-au complăcut colectiviştii, lăsînd ca lucrurile să se desfăşoare la voia întîmplării. In aceasta îşi găseşte explicaţia şi faptul că nici măcar puţinului pe care îl au, colectiviştii nu i-au acordat atenţia cuvenită. Viile bunăoară, nu sînt îngrijite cum trebuie; pe ici pe colo se mai constată goluri care nu se completează. Astfel se explică recolta slabă de struguri pe care a obţinut-o pînă acum gospodăria colectivă din Batoş (4.500—5.000 kg la hectar). Acelaşi lucru trebuie spus şi despre livada gospodăriei care, în cea mai mare parte e alcătuită din pomi bătrîni, de la care nici chiar colectiviştii nu se mai aşteaptă să obţină recolte frumoase. Chiar tovarăşul Precup Simion, preşedintele gospodăriei şi alţi membri din conducere, recunosc că cu actualele forţe ale gospodăriei ar putea fi cultivate în condiţii optime cel puţin 60 hectare de vie şi tot atîtea de livadă. Plantarea cu pomi a celor aproape 30 de hectare de pe dealul „Rîmnici“ şi a altora din preajma lui, pe lîngă producţia rezultată de pe urma lor, ar aduce o îmbunătăţire considerabilă şi un spor de recoltă la culturile de plante furajere de pe aceste terenuri. Deocamdată, gospodăria intenţionează să-şi sporească suprafaţa de vie în anul viitor cu circa 5 ha, pe care o va planta cu butaşi portaltoi aduşi din altă parte şi pregătiţi în şcoala de viţă a gospodăriei. De asemenea e în perspectivă plantarea cu pomi în anul viitor a unei suprafeţe de circa 25 ha. Dar chiar şi aceste măsuri nu satisfac posibilităţile reale pe care le are gospodăria. O analiză temeinică a acestei situaţii de către adunarea generală a gospodăriei va scoate la iveală, fără îndoială, rezervele interne pe care gospodăria le are şi pe care le-ar putea folosi pentru dezvoltarea sectorului viticol şi pomicol într-un ritm mai accelerat. O. HOSSU in pivniţele gospodăriei agricole colective din Batoş, butoaiele sunt gata pentru a fi umplute din noua recoltă. Agricultura sovietică, cea mai înaintată din lume SOVHOZUL „GIGANT" ODINIOARĂ SE NUMEA INFERN“ Dacă acum 40 de ani cineva ar fi spus locuitorilor de atunci ai stepei Zalskului că într-un viitor apropiat grădinile lor vor înflori, că vor auzi foşnetul ramurilor şi că se vor întinde pe acele locuri cîmpuri fertile, cu siguranţă aceşti oameni ar fi dat din cap neîncrezători spunînd: „Am fi curioşi ce forţă ar fi capabilă să transforme infernul nostru într-un asemenea paradis ? ! “ Pe atunci stepa Zalskului nu era decit un şes ars de soare, pe care arareori putea fi întîlnit un arbust, şi acesta veştejit. Doar cîţiva proprietari de herghelii stăpîneau această stepă, folosind doar cîteva din locurile proprii păşunatului. Cîmpiile, prost cultivate, neprotejate erau secate de soarele arzător, în timp ce vîntul transforma pămîntul negru, fertil al stepei Zalskului, in dune de nisip. In 1928, pe această stepă neospitalieră a fost creată o întreprindere agricolă de stat, sovhozul „Gigant“. Pămînturile ajunse în stăpînirea sovhozului, în trecut, niciodată nu erau cultivate. RECOLTE ÎNZECITE Treizeci de ani au trecut de atunci, treizeci de ani în care oamenii se luptară cu natura în înţelesul propriu al cuvîntului, şi au învins. Cîmpiile bine cultivate ale sovhozului se întind acum cît vezi cu ochii. Ele sînt înconjurate de perdele forestiere protectoare. Aevea unor oglinzi nesfîrşite, lacurile artificiale create aici reflectă verdeaţa livezilor. Perdelele de protecţie care ating aproape 2.000 ha protejează cîmpiile sovhozului de vînturile seci şi de eroziune, contribuind de asemeni la creşterea umidităţii straturilor superioare ale solului şi la diminuarea evaporaţiei. Iarna, se obişnuieşte să se reţină zăpada. Cîmpiile sovhozului sînt cultivate cu multă pricepere. Insămînţările se fac cu grîne selecţionate în mod special pentru acest ţinut. Pe o scară largă se utilizează îngrăşămintele minerale şi organice, care adesea se administrează prin intermediul aviaţiei. Odată cu crearea acestui sovhoz, statul l-a dotat cu maşini perfecţionate. Sovhozul „Gigant“ este o mare gospodărie cerealieră, care dispune insă şi de ferme ce numără mii de capete de animale, adaptate condiţiilor locale ca: oi, porci, găini, raţe, gîşte. De asemeni, sunt dezvoltate în cadrul sovhozului horticultura, viticultura, piscicultura, cultura legumelor şi zarzavaturilor etc. Sovhozul fiind dirijat de agronomi, zootehnicieni, ingineri şi mecanici cu o înaltă calificare, obţine, din an în an, recolte înzecite. CUM TRĂIESC MUNCITORII SOVHOZULUI? Sovhozul fiind proprietatea statului, lucrătorii din cadrul lui nu se simt salariaţi, ci stăpîni. Ei sînt profund interesaţi în rezultatele muncii lor, în prosperitatea gospodăriei lor. Aceasta se explică prin faptul că ei nu pot despărţi interesele lor proprii de dezvoltarea sovhozului, a întregii economii sovietice. Retribuirea lor depinde de productivitatea muncii. Pavel Zubarev, combainer de elită în timpul recoltării şi ajustor în restul anului, cîştigă, de pildă, lunar în jurul a 1.500 ruble. Fiul său, cel mare e mecanic şi cîştigă 900, pînă la 1.000 ruble, iar cel mic, tractorist, 700 ruble. Dar venitul lucrătorilor sovhozului nu provine numai din salar. Ca pentru toţi lucrătorii din U.R.S.S., şi lor li se asigură asistenţa medicală gratuită. Ei beneficiază de odihnă, au dreptul la concedii plătite, la învăţămînt gratuit. In micile lor gospodării din jurul caselor, ei cultivă legumele preferate, viţă de vie, au grădinile lor. Numeroasele familii de muncitori şi angajaţi ai sovhozului au propria lor vacă şi ţin păsări de curte. De asemeni, trebuie să se ţiţină seama şi de faptul că mări sume de bani au fost alocate pentru construirea caselor de locuit şi de instituţii culturale. ORĂŞELE ÎN STEPĂ Pe stepa ce în trecut era doar un deşert au apărut orăşele cochete. Cea mai mare parte a caselor de locuit din aceste orăşele au fost construite pe cheltuiala statului. Dar mulţi din lucrătorii sovhozului dispun de case individuale construite din economiile lor şi din credite pe termen lung acordate de stat. Orăşelele de pe stepa Zalskului au restaurante, şcoli, cluburi şi săli de lectură, posturi de asistenţă medicală. In oraşul central al sovhozului, la dispoziţia lucrătorilor din sovhoz stă un palat al culturii, o şcoală de zece ani, o şcoală — internat, o şcoală tehnică agricolă, un spital bine înzestrat. Pentru amatorii sporturilor s-a construit un stadion cu 3.000 locuri cu terenuri de fotbal, volei, baschet, piste etc. In Palatul culturii au loc reprezentaţii de teatru de cinema, concerte, prezentate de artişti amatori. SOVHOZUL AJUTĂ PE ŢĂRANI Sovhozul „Gigant“ a constituit o adevărată şcoală pentru ţărănimea din împrejurimi. Tă- rănii de pe stepa Zalskului au fost martorii oculari ai dezvol- j tării vertiginoase a acestui sov- hoz. In primii trei ani ai exis- tenței sale, sovhozul „Gigant“ a lucrat mii de hectare de pămînt pentru colhozurile ce s-au format în împrejurimi. După consolidarea colhozurilor vecine, sovhozul a continuat să dea un ajutor multilateral, de pildă în ce priveşte organizarea de cursuri pentru tractorişti, furnizarea de seminţe selecţionate, de animale de rasă etc. şi ceea ce este şi mai important prin exemplul ce-l constituie gospodărirea sovhozului, adevărat model de gospodărire socialistă. Veniturile anuale ale colhozurilor „Stalin“, „Drumul lui Lenin“, „Ordjonikidze“ şi altele din vecinătatea sovhozului „Gigant“ au început să se ridice la multe milioane ruble. Colhoznicii trăiesc în orăşelele noi create de sovhoz, bucurîndu-se de toate binefacerile civilizaţiei. Dacă odinioară stepa Zalskului avea o înfăţişare tristă, monotonă, acum ea la începutul primăverii e la fel de verde, iar toamna la fel de aurie ca şi cîmpiile din Cuban. " exemple vis N-a trecut nici un an de cinci în satul Bistra, raionul Topliţa, numeroşi ţărani muncitori, în frunte cu comuniştii Demian Ioan, Butilă Aurel, Păşcan Andrei s-au hotărît să păşească pe un drum nou în viaţă, punînd bazele întovărăşirii zootehnice „Bistra-Mureşului“. Roadele muncii in întovărăşire n-au întîrziat să se arate. Intovărăşiţii au primit după fiecare oaie cîte 9 kg brînză, din care cu cîte 1 kg au contribuit la fondul de bază. In schimb, ţăranii cu gospodării individuale au primit numai cîte ,7 kg. Intovărăşiţii au avut înlesniri şi la plata păşunii, la îngrijirea oilor etc. La ultima adunare, în scopul creşterii fondului de bază, întovărăşiţii au hotărît să contribuie fiecare cu cîte o mieluţă, iar pentru o mai bună îngrijire a animalelor să construiască, prin contribuţia fiecăruia, fără împrumut un saivan. In acest scop au şi obţinut aprobarea a 60 mc material lemnos, care în cel mai scurt timp va fi prelucrat pentru începerea lucrărilor. Acei ce au intrat cu suprafeţe de pămînt mai mari au beneficiat, bineînţeles, şi de avantaj ii mai mari, cum sînt de pildă Ciontea Ioan care a intrat cu întreaga suprafaţă de pămînt sau Mureşan Iosif care a intrat cu jumătate din suprafaţa de teren. Toate acestea a făcut ca in ultimul timp, ţăranii cu gospodării individuale să intre in număr tot mai mare in întovărăşire. Printre noii înscrişi în întovărăşire se numără şi fraţii Suciu Vasile şi Suciu Gheorghe a Cozmii. De curind 12 ţărani muncitori care au pămînturile în apropiere, tot în aceste zile au depus cereri de înscriere pentru formarea unei noi întovărăşiri pe Valea Bistrei. S-a format şi comitetul de iniţiativă, din care fac parte Stegar Alexandru, Buculeu Grigore, Timiş Ioan şi alţii. Numărul cererilor creşte pe zi ce trece. Putem arăta că în prezent peste 50 la sută din ţăranii muncitori din Bistra au înaintat cereri pentru a face parte din sectorul agricol cooperatist. De remarcat este şi faptul că în ziua de 24 octombrie 10 cetăţeni ce nu posedă teren şi animale, dar sunt amatori de apicultură, au venit cu propunerea ca să fie primiţi în întovărăşire cu stupi pentru a se dezvolta şi această ramură. Printre organizatori amintim pe Fülöp Ludovic, Florea Iosif lui Ştefan, Ilieş Grigore şi alţii, care au propus şi terenul unde poate fi instalată stupina cît şi plantarea acelui teren cu pomi fructiferi. CIREŞ PETRU Neglijenţă faţă de muncile agricole de toamna Paralel cu munca politică care se desfăşoară în satul Rîpa de Jos pentru transformarea socialistă a agriculturii este necesar ca şi muncile agricole de toamnă să se desfăşoare în cele mai bune condiţiuni. Trebuie muncit în aşa fel ca însăminţatul cerealelor să fie terminat cît mai curînd, iar arăturile adinei de toamnă să fie efectuate pe întreaga suprafaţă. Un fapt negativ în ceea ce priveşte însă modul cum se execută lucrările agricole în satul Rîpa de Jos îl constituie neglijenţa S.M.T.-ului din Reghin, care a trimis aici o maşină şi un tractor care se defectează mereu. Acest lucru nu aduce laude staţiunii şi nu serveşte munca ce se desfăşoară pentru atragerea de noi membrii în întovărăşire. Conducerea staţiunii trebuie să întreprindă măsuri urgente pentru lichidarea acestei situaţii. ANUNȚ 1. C.. T. „Steaua roşie“ din comuna Fîntînele, raionul Sîngeorgiu de Pădure, caută ingineri constructori pentru postul de şef ateliere reparaţii construcţii, salarizat cu 1.300 lei. ■ Condiţii pentru ocuparea postului: inginer constructor cu activitate în ramura de construcţii de doi ani. Atenţiune! ! ! Conducerea regională D.C.A. I atrage atenţia tuturor întreprinderilor, instituţiilor, cooperativelor şi gospodinelor, de a aduna toate deşeurile şi rămăşiţele de hîrtie şi de a le preda unităţilor de colectare D.C.A. raionale şi orăşeneşti. Unităţile de colectare, indiferent de cantitate, preiau deşeurile şi resturile de turtit contra plată în numerar. La anunţare telefonică, asigură transportul. Steaua roşie