Steaua Roşie, noiembrie 1958 (Anul 7, nr. 647-655)

1958-11-01 / nr. 647

Se face­ţi mai m­ult ! Rezultatele obţinute de întovărăşiţi Gospodăria agricolă colectivă din Batoş este una din cele mai favorizate gospodării din raionul Reghin în ce priveşte posibilităţile de dezvoltare multilaterală a pro­ducţiei agricole. Una din ramurile de producţie cu mari perspective de dezvoltare, avantajată chiar de clima şi solul regiunii, este viti­cult­ura şi pomicultura. La aceasta se mai adaugă şi experienţa co­lectiviştilor din Batoş în cultiva­rea, mai cu seamă a viţei de vie. Ţinînd­ seama de aceste avantaje, trebuie să precizăm de la bun în­ceput că realizările dobîndite pînă acum de gospodărie în dezvoltarea acestor ramuri de producţie sînt sub posibilităţile reale pe care le-a avut şi le are. La înfiinţarea ei (în anul 1950), gospodăria a por­nit la drum cu o zestre de 5 ha vie şi 7 ha de livadă. Pînă în 1956 aceste suprafeţe au crescut cu 13550 ha de vie şi cu 3 ha de li­vadă, pe care le-au adus membrii care s-au înscris în gospodărie, an de an. Pe lîngă acestea, anul trecut, gospodăria a plantat 2,50 ha cu viţă de vie altoită, pregătită la şcoala de viţă a gospodăriei, iar în 1956 a amenajat o pepinieră de port-altoi de 30 de ari, din care a plantat o livadă de 3 ha. De ce s-a dezvoltat doar în aşa măsură mică această ramură de tr­ducţie? ba nu fi fost oare ca activiştii cointeresaţi să sporească nu de an suprafeţele cultivate ce­­ie şi pomi? Fireşte că nu această poteză poate fi pusă drept justifi­ce. De altfel, recoltele de stru­guri obţinute de gospodărie an de a şi deci veniturile realizate de colectivişti de pe urma acestei cul­tui pledeaza in favoarea rentabi­lităţii dezvoltării viticulturii şi a cointeresării colectiviştilor pentru a dezvolta an de an cultura viţei de vie. Aşa­dar, justificarea pentru dez-­­voltarea lentă a sectorului viticol şi pomicol în raport cu posibilită­ţile pe care le are gospodăria tre­buie căutată în primul rînd în sla­ba preocupare pe care a avut-o conducerea gospodăriei faţă de această problemă, în delăsarea in care s-au complăcut colectiviştii, lăsînd ca lucrurile să se desfăşoa­re la voia întîmplării. In aceasta îşi găseşte explicaţia şi faptul că nici măcar puţinului pe care îl au, colectiviştii nu i-au acordat atenţia cuvenită. Viile bunăoară, nu sînt îngrijite cum trebuie; pe ici pe colo se mai constată goluri care nu se completează. Astfel se explică recolta slabă de struguri pe care a obţinut-o pînă acum gospodăria colectivă din Batoş (4.500—5.000 kg la hectar). Ace­laşi lucru trebuie spus şi despre livada gospodăriei care, în cea mai mare parte e alcătuită din pomi bătrîni, de la care nici chiar colectiviştii nu se mai aşteaptă să obţină recolte frumoase. Chiar tovarăşul Precup Simion, preşedintele gospodăriei şi alţi membri din conducere, recunosc că cu actualele forţe ale gospodă­riei ar putea fi cultivate în condi­ţii optime cel puţin 60 hectare de vie şi tot atîtea de livadă. Planta­rea cu pomi a celor aproape 30 de hectare de pe dealul „Rîmnici“ şi a altora din preajma lui, pe lîngă producţia rezultată de pe urma lor, ar aduce o îmbunătăţire considera­bilă şi un spor de recoltă la cultu­rile de plante furajere de pe aceste terenuri. Deocamdată, gospodăria intenţio­nează să-şi sporească suprafaţa de vie în anul viitor cu circa 5 ha, pe care o va planta cu butaşi port­altoi aduşi din altă parte şi pregătiţi în şcoala de viţă a gos­podăriei. De asemenea e în per­spectivă plantarea cu pomi în anul viitor a unei suprafeţe de circa 25 ha. Dar chiar şi aceste măsuri nu satisfac posibilităţile reale pe care le are gospodăria. O analiză te­meinică a acestei situaţii de către adunarea generală a gospodăriei va scoate la iveală, fără îndoială, rezervele interne pe care gospodă­ria le are şi pe care le-ar putea folosi pentru dezvoltarea sectorului viticol şi pomicol într-un ritm mai accelerat. O. HOSSU in pivniţele gospodăriei agricole colective din Batoş, butoaiele sunt gata pentru a fi umplute din noua recoltă. Agricultura sovietică, cea mai înaintată din lume SOVHOZUL „GIGANT" ODINIOARĂ SE NUMEA INFERN“ Dacă acum 40 de ani cineva ar fi spus locuitorilor de atun­ci ai stepei Zalskului că într-un viitor apropiat grădinile lor vor înflori, că vor auzi foşnetul ra­murilor şi că se vor întinde pe acele locuri cîmpuri fertile, cu siguranţă aceşti oameni ar fi dat din cap neîncrezători spu­­nînd: „Am fi curioşi ce forţă ar fi capabilă să transforme infer­nul nostru într-un asemenea paradis ? ! “ Pe atunci stepa Zalskului nu era decit un şes ars de soare, pe care arareori putea fi întîlnit un arbust, şi acesta veştejit. Doar cîţiva proprietari de her­ghelii stăpîneau această stepă, folosind doar cîteva din locurile proprii păşunatului. Cîmpiile, prost cultivate, neprotejate erau secate de soarele arzător, în timp ce vîntul transforma pă­­mîntul negru, fertil al stepei Zalskului, in dune de nisip. In 1928, pe această stepă neos­pitalieră a fost creată o între­prindere agricolă de stat, sov­hozul „Gigant“. Pămînturile a­­junse în stăpînirea sovhozului, în trecut, niciodată nu erau cultivate. RECOLTE ÎNZECITE Treizeci de ani au trecut de atunci, treizeci de ani în care oamenii se luptară cu natura în înţelesul propriu al cuvîntului, şi au învins. Cîmpiile bine cultivate ale sovhozului se întind acum cît vezi cu ochii. Ele sînt înconju­rate de perdele forestiere pro­tectoare. Aevea unor oglinzi nesfîrşite, lacurile artificiale create aici re­flectă verdeaţa livezilor. Perde­lele de protecţie care ating a­­proape 2.000 ha protejează cîm­piile sovhozului de vînturile seci şi de eroziune, contribuind de asemeni la creşterea umidi­tăţii straturilor superioare ale solului şi la diminuarea evapo­­raţiei. Iarna, se obişnuieşte să se reţină zăpada. Cîmpiile sov­hozului sînt cultivate cu multă pricepere. Insămînţările se fac cu grîne selecţionate în mod special pentru acest ţinut. Pe o scară largă se utilizează îngră­­şămintele minerale şi organice, care adesea se administrează prin intermediul aviaţiei. Odată cu crearea acestui sov­hoz, statul l-a dotat cu maşini perfecţionate. Sovhozul „Gigant“ este o mare gospo­d­ărie cerealieră, care dis­pune insă şi de ferme ce numă­ră mii de capete de animale, a­­daptate condiţiilor locale ca: oi, porci, găini, raţe, gîşte. De a­­semeni, sunt dezvoltate în cadrul sovhozului horticultura, viticul­tura, piscicultura, cultura legu­melor şi zarzavaturilor etc. Sov­hozul fiind dirijat de agronomi, zootehnicieni, ingineri şi meca­nici cu o înaltă calificare, obţine, din an în an, recolte înzecite. CUM TRĂIESC MUNCITORII SOVHOZULUI? Sovhozul fiind proprietatea statului, lucrătorii din cadrul lui nu se simt salariaţi, ci stă­­pîni. Ei sînt profund interesaţi în rezultatele muncii lor, în prosperitatea gospodăriei lor. A­­ceasta se explică prin faptul că ei nu pot despărţi interesele lor proprii de dezvoltarea sovhozu­lui, a întregii economii sovietice. Retribuirea lor depinde de pro­ductivitatea muncii. Pavel Zubarev, combainer de elită în timpul recoltării şi ajus­­tor în restul anului, cîşt­igă, de pildă, lunar în jurul a 1.500 ru­ble. Fiul său, cel mare e meca­nic şi cîştigă 900, pînă la 1.000 ruble, iar cel mic, tractorist, 700 ruble. Dar venitul lucrătorilor sov­hozului nu provine numai din salar. Ca pentru toţi lucrătorii din U.R.S.S., şi lor li se asigură asistenţa medicală gratuită. Ei beneficiază de odihnă, au drep­tul la concedii plătite, la învă­­ţămînt gratuit. In micile lor gospodării din jurul caselor, ei cultivă legumele preferate, vi­ţă de vie, au grădinile lor. Nu­meroasele familii de muncitori şi angajaţi ai sovhozului au propria lor vacă şi ţin păsări de curte. De asemeni, trebuie să se ţi­­ţină seama şi de faptul că mări sume de bani au fost alocate pentru construirea caselor de locuit şi de instituţii culturale. ORĂŞELE ÎN STEPĂ Pe stepa ce în trecut era doar un deşert au apărut orăşele co­chete. Cea mai mare parte a caselor de locuit din aceste oră­şele au fost construite pe chel­tuiala statului. Dar mulţi din lucrătorii sovhozului dispun de case individuale construite din economiile lor şi din credite pe termen lung acordate de stat. Orăşelele de pe stepa Zalsku­lui au restaurante, şcoli, clu­buri şi săli de lectură, posturi de asistenţă medicală. In ora­şul central al sovhozului, la dis­poziţia lucrătorilor din sovhoz stă un palat al culturii, o şcoa­lă de zece ani, o şcoală — in­ternat, o şcoală tehnică agricolă, un spital bine înzestrat. Pentru amatorii sporturilor s-a con­struit un stadion cu 3.000 locuri cu terenuri de fotbal, volei, baschet, piste etc. In Palatul culturii au loc reprezentaţii de teatru de cinema, concerte, pre­zentate de artişti amatori. SOVHOZUL AJUTĂ PE ŢĂRANI Sovhozul „Gigant“ a consti­tuit o adevărată şcoală pentru ţărănimea din împrejurimi. Tă-­­ rănii de pe stepa Zalskului au­­ fost martorii oculari ai dezvol- j tării vertiginoase a acestui sov-­­ hoz. In primii trei ani ai exis-­­ tenței sale, sovhozul „Gigant“ a lucrat mii de hectare de pă­­mînt pentru colhozurile ce s-au format în împrejurimi. După consolidarea colhozurilor veci­ne, sovhozul a continuat să dea un ajutor multilateral, de pil­dă în ce priveşte organizarea de cursuri pentru tractorişti, furnizarea de seminţe selecţio­nate, de animale de rasă etc. şi ceea ce este şi mai important prin exemplul ce-l constituie gospodărirea sovhozului, ade­vărat model de gospodărire so­cialistă. Veniturile anuale ale colhozu­rilor „Stalin“, „Drumul lui Le­nin“, „Ordjonikidze“ şi altele din vecinătatea sovhozului „Gi­gant“ au început să se ridice la multe milioane ruble. Colhozni­cii trăiesc în orăşelele noi crea­te de sovhoz, bucurîndu-se de toate binefacerile civilizaţiei. Dacă odinioară stepa Zalsku­lui avea o înfăţişare tristă, mo­notonă, acum ea la începutul primăverii e la fel de verde, iar toamna la fel de aurie ca şi cîm­piile din Cuban. " exemple vis N-a trecut nici un an de cinci în satul Bistra, raionul Topliţa, numeroşi ţărani muncitori, în frunte cu comuniştii Demian Ioan, Butilă Aurel, Păşcan An­drei s-au hotărît să păşească pe un drum nou în viaţă, punînd bazele întovărăşirii zootehnice „Bistra-Mureşului“. Roadele muncii in întovărăşire n-au întîrziat să se arate. Intovărăşiţii au primit după fiecare oaie cîte 9 kg brînză, din care cu cîte 1 kg au contribuit la fondul de bază. In schimb, ţăra­nii cu gospodării individuale au primit numai cîte ,7 kg. Intovă­­răşiţii au avut înlesniri şi la plata păşunii, la îngrijirea oilor etc. La ultima adunare, în scopul creşterii fondului de bază, înto­­vărăşiţii au hotărît să contribuie fiecare cu cîte o mieluţă, iar pen­tru o mai bună îngrijire a ani­malelor să construiască, prin contribuţia fiecăruia, fără îm­prumut un saivan. In acest scop au şi obţinut aprobarea a 60 m­c material lemnos, care în cel mai scurt timp va fi prelucrat pentru începerea lucrărilor. Acei ce au intrat cu suprafeţe de pămînt mai mari au benefi­ciat, bine­înţeles, şi de avantaj ii mai mari, cum sînt de pildă Ciontea Ioan care a intrat cu întreaga suprafaţă de pămînt sau Mureşan Iosif care a intrat cu jumătate din suprafaţa de teren. Toate acestea a făcut ca in ultimul timp, ţăranii cu gospo­dării individuale să intre in nu­măr tot mai mare in întovărăşi­re. Printre noii înscrişi în înto­vărăşire se numără şi fraţii Suciu Vasile şi Suciu Gheorghe a Cozmii. De curind 12 ţărani muncitori care au pămînturile în apropie­re, tot în aceste zile au depus cereri de înscriere pentru for­marea unei noi întovărăşiri pe Valea Bistrei. S-a format şi comitetul de iniţiativă, din care fac parte Stegar Alexandru, Buculeu Gri­­gore, Timiş Ioan şi alţii. Numă­rul cererilor creşte pe zi ce tre­ce. Putem arăta că în prezent peste 50 la sută din ţăranii mun­citori din Bistra au înaintat ce­reri pentru a face parte din sec­torul agricol cooperatist. De re­marcat este şi faptul că în ziua de 24 octombrie 10 cetăţeni ce nu posedă teren şi animale, dar sunt amatori de apicultură, au venit cu propunerea ca să fie primiţi în întovărăşire cu stupi pentru a se dezvolta şi această ramură. Printre organizatori a­­mintim pe Fülöp Ludovic, Flo­­rea Iosif lui Ştefan, Ilieş Gri­­gore şi alţii, care au propus şi terenul unde poate fi instalată stupina cît şi plantarea acelui teren cu pomi fructiferi. CIREŞ PETRU Neglijenţă faţă de muncile agricole de toamna Paralel cu munca politică ca­re se desfăşoară în satul Rîpa de Jos pentru transformarea socialistă a agriculturii este ne­cesar ca şi muncile agricole de toamnă să se desfăşoare în cele mai bune condiţiuni. Trebuie muncit în aşa fel ca însăminţatul cerealelor să fie terminat cît mai curînd, iar arăturile adinei de toamnă să fie efectuate pe întreaga supra­faţă. Un fapt negativ în ceea ce priveşte însă modul cum se execută lucrările agricole în sa­tul Rîpa de Jos îl constituie neglijenţa S.M.T.-ului din Re­ghin, care a trimis aici o ma­şină şi un tractor care se defec­tează mereu. Acest lucru nu aduce laude staţiunii şi nu serveşte munca ce se desfăşoară pentru atra­gerea de noi membrii în întovă­răşire. Conducerea staţiunii tre­buie să întreprindă măsuri urgente pentru lichidarea ace­stei situaţii. ANUNȚ 1. C.. T. „Steaua roşie“ din comuna Fîntînele, raionul Sîn­­georgiu de Pădure, caută ingi­neri constructori pentru postul de şef ateliere reparaţii con­strucţii, salarizat cu 1.300 lei. ■­ Condiţii pentru ocuparea postului: inginer constructor cu activitate în ramura de con­strucţii de doi ani. Atenţiune! ! ! Conducerea regională D.C.A. I atrage atenţia tuturor întreprin­derilor, instituţiilor, cooperative­lor şi gospodinelor, de a aduna toate deşeurile şi rămăşiţele de hîrtie şi de a le preda unităţilor de colectare D.C.A. raionale şi orăşeneşti. Unităţile de colecta­re, indiferent de cantitate, pre­iau deşeurile şi resturile de tur­tit contra plată în numerar. La anunţare telefonică, asi­gură transportul. Steaua roşie

Next